Jan 10

Am asistat cu toţii la panarama de rang naţional şi chiar european oferită romnânilor de către tribunul Vadim nTudor. O panaramă menită să ne anunţe cam cum va fi noul an politic românesc.
Cu pretenţia de a fi un om de cultură de primn rang, care şi-a asigurat un loc onorabil în cultura românească prezentă şi viitoare, scandalul generat de Vadim Tudor nu l-a avantajat nicidecum. Doar că a mai dezgustat câteva mii de români care mai aveau o brumă de speranţă în el.
Vadim Tudor a pozat în victimă a actualei puteri, crezând că românii îl vor crede şi-i vor sări în ajutor. Numai că românii n-au aplecat urechea la ţipetele sale descreierate şi la limbajul vulgar, limbaj ce nu poate fi atribuit nici pe departe ca fiind al unui om de cultură.
Vadim, în trufia sa, a crezut că dacă se va opune legii, adică evacuării, românii îi vor sări în ajutor şi-l vor apăra, aşa cum s-a întâmplat în cazul evacuării în decembrie 1989 a pastorului reformat Lazlo Tokes. În cazul lui Tokes am avut dovada solidarităţii maghiarilor, căci ungurii au sărit în ajutorul său. Vadim s-a bazat pe români, ori românii şi-au pierdut demult spiritul solidarităţii. La încăpăţinarea lui Vadim de a se opune evacuării, românii au preferat să zâmbească, să râdă sau să-l considere „ dus cu sorcova”, dar nici prin cap nu le-a trecut să-i sară în apărare.
Evacuarea lui Vadim, dacă se făcea în alt context, după vreo măsură mai aspră luată de Băsescu şi ai săi împotriva românilor, poate că s-ar fi ieşit în stradă. Dar evacuarea s-a făcut în toiul sărbătorilor de iarnă, în prag de Bobotează şi nu i-a păsat nimănui de Vadim.
Cu panarama oferită românilor la început de an, Vadim se poate considera un om politic sfârşit. S-a discreditat în faţa românilor, a Europei. În ultimii nani Vadim n-a făcut altceva decât să compromită noţiunile de patriotism şi naţionalism. A învelit aceste nobile sentimente româneşti într-un limbaj de mahala, de ţaţă de mahala.
Onorabil ar fi să se retragă din viaţa publică şi să-şi vadă de scrierile sale, dacă mai are resurse intelectuale. Dar n-o poate face pentru că şi el este robul puterii. Sub acest aspect, între el şi Băsescu nu-i nicio diferenţă de caracter. Pretenţia lui Vadim că este apărătorul unităţii naţionale, că menţine aprinsă flacăra românismului, că este un progresist iluminist, sunt doar false percepţii ale sale despre propria sa persoană.
Vadim şi-a pierdut demnitatea de politician cu coloană vertebrală şi cea de tribun al poporului când l-a recunoscut stăpânul său pe Băsescu, după ce acesta i-a aruncat câteva firimituri de la masa puterii. Când Băsescu n-a mai avut nevoie de el, s-a şters cu Vadim  la fund. Aşa că nu mai poate avea nicio pretenţie, fiind compromis total
Ne vor trebui ani şi ani să putem reface imaginea noţiunilor de patriotism şi naţionalism şi să ne recăpătăm demnitatea naţională.
Vina este a lui Vadim, motiv suficient de solid ca el să se retragă din viaţa publică.
 

written by Ioan Rotundu


Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia