Blogul lui Rotundu

Vă mai amintiţi de Vişan de la Bucecea? Şi el a făcut evaziune cu alcool, ca apoi să sfârşească într-un mod extrem de trist.. Omul şi-a pierdut nevasta, averea şi acum este destul de bolnav. Vişan a pornit o afacere tot pe bază de alcool. La început a lucrat cinstit faţă de stat. Dar într-o zi i-a venit o echipă nde control de la Garda Financiară din Botoşani. Comisarii l-au luat la purecat  şi pentru că n-au prea avut de ce se lega, n-au plecat decât numai după ce i-a închis uşa la hala de producţie. Aşa le-a ordonat şeful lor din acea vreme.
Ca să nu piardă chiar totul, Vişan şi-a negociat libertatea afacerii. A fost prima mită dată puternicilor statului. Odată cutia Pandorei deschisă, au venit şi alţii să se înfrupte. Aşa că, în loc de o afacere cinstită şi curată Vişan a trecut la evaziune fiscală. Şi s-a tot afundat în afaceri murdare până într-o zi când banca i-a spus: STOP!
Toţi cei care primeau mita lunară s-au evaporat din preajma sa. Nimeni nu i-.a sărit ăn ajutor, dimpotrivă, cei mituiţi au început să fie cuprinşi de simţul datoiriei şi să-i calculeze şi ei obligaţii fiscale la stat. Sfârşitul lui Vişan a fost unul dureros pentru familia sa dar indiferent pentru cei care l-au obligat să intre pe un drum greşit.
Şi Amişculesei a fost cinstit la început. Şi el avea o afacere curată şi făîră probleme cu Fiscul. Dar tot de la comisarii Gărzii Financiare i s-a tras. Un control de la Bucureşti a năvălit cu ani în urmă la Botoşani pentru a-i controla „la sânge” pe producătorii de alcool. Era un control politic, pentru că se urmărea adunarea de bani pentru partid. Mană curată şi pentru cei de la Finanţele locale, care au simţit mirosul unui câştig substanţial.
Toţi procesatorii botoşăneni de alcool au fost adunaţi în sala de protocol de la Hotel „Maria”. Un important om din Finanţele locale le-a spus deschis că dacă nu vor contribui cu minim 50 mii euro fiecare, afacerile lor vor fi blocate iar ei vor da „cu subsemnatul”. Dumnezei dă-l ierte, Liviu Manole mi-a povestit cu lux de amănunte cum a decurs acea întrunire.
Alcooliştii au dat suma cerută, iar de atunci Amişculesei a intrat pe făgaşul evaziunii, ca să-şi scoată pârleala. Iar odată înscris cu afacerea pe drumul evaziunii tot trebuie să dai. Iar ca să dai trebuie să ai de unde. La mita dată mai trebuie să-ţi asiguri şi partea ta de câştig. Şi, uite aşa, intrat în malaxorul mitei nu mai ai cale de întoarcere.
În cazul lui Amişculesei mecanismul n-a funcţionat la o rotiţă. Ori n-a dat cât i s-a cerut, ori cei care-l ciuguleau au constatat că este epuizat şi, atunci, ca să-şi salveze pielea pentru orice consecinţe ce puteau apăra, l-au sacrificat.
La ce bun averea pe care a adunat-o familia?! Chiar dacă sunt liberi, drumul lor de acum înainte este unul al nenorocirilor. Se va alege praful din toată averea, căci le-o vor mânca avocaţii şi ce va mai rămâne va lua Fiscul. Se spune că nenorocirile care s-au abătut asupra familiei Amişculesei sunt blestemul celor trei botoşăneni omorâţi de nora sa, care a intrat cu maşina pe troturar, în zona străzii Împărat Traian. Poate!
Cine a eliberat clanul Amişculesei? Simplu, judecătorii Curţii de Apel Suceava! Vechi cunoştinţe încă din dosarul nurorii sale, care deşi a omorât trei persoane nevinovate n-a făcut o zi de aresta iar judecătorii io-au fost bună pavăză. Vechile cunoştinţe judecătoreşti, mulţumite cu ce-au primit de pe urma dosdarului nurorii, i-au sărit în ajutor. Sub acest aspect, preşedintele Băsescu are dreptate. Şi judecătorii sunt o castă profesională ticăloşită, nu numai politicienii. Deosebirea este doar că Băsescu vrea ca aceşti ticăloşi să se afle şi în slujba sa, aşa cum are Procuratura.
Să nu fim indignaţi că familia Amioşculesei se află în libertate. Libertatea lor este chinul iadului. Mai multă linişte ar fi avut după gratii şi poate ceva mai la adăpost. Căci cei care s-au înfruptat din banii săi vor face presiuni să nu le apară numele prin declaraţii de ordin penal.
Ţăranul are o vorbă înţeleaptă: ce-a venit de haram, de haram se duce! Averea lui Amişculesei se va risipi tot aşa cum a fost adunată. Un motiv în plus să nu-i condamnăm, ci să-i compătimim.
 

written by Ioan Rotundu