Blogul lui Rotundu

A fost odată ca niciodată (şi sincer nici nu mi-aş dori să se mai repete), a fost un cioban care se credea mare şmecher pe tarlaua sa… avea în păstorie npe lângă sute de mioare şi… 20 de elefanţi care trimeteau cuvântul ciobănesc în toate colţurile tarlalei.
Dezvoltatorii, animale cu inbiţiativă, au simţit imediat gustul caşului pe care marele cioban promiţea a-l împărţi în stânga şi dreapta, dar…cel mai bine se înfipsese în coasta ciobanului BURSUCUL. Ciobanul era fericit că bursucul (fie vorba între noi, fără multă minte şi grozav de mincinos) pupa ghiulul ori de câte ori i se cerea. Sar să nu mai pierdem timpul şi să vedem ce au pus la cale CIOBANUL şi BURSUCUL, cu gândul de grabnică şi facilă împărţire-
Era acum un an jumătate înaintea erei noastre (a erei trandafirilor), cam la vremea când trebuia împărţit caşul către toţi elefanţii din tarla. CIOBANUL, fără scrupule, se prezentă în faţa mai marelui înaripat al tarlalei FLUTURELE care veghea de sus trraseul caşului din toată tarlaua.
- Zii ciobănel (zise FLUTURELE)
- Oăii, hai să luăm noi caşul anul acesta şi să-l împărţim cum vrem, iar la trandafiri să dăm doar zerul (zise CIOBANUL sprijinit în bâtă).
- CIOBANE, eşti şeful meu… tu hotărăşti (zise FLUTURELE, bătând uşor din aripi pe ghiulul ciobanului.
- Zis şi făcut.
- Bursuce…Am hotărât cu insecta cu anu aista pentru drumurile de pe tarla dau cam jumătate la fiecare elefant. Turma se-ntoarce la mine, ştii tu…, nevasta tânără, obligaţii mari, iar restu… Bursuce…tu amu duci piatră la fiecare elefant de-al nostru. Profitul…. Bursuce jhumi-juma (zise CIOBANUL triumfător).
- Stăpâne, dacă calculez eu bine juma de caş x 20 = cam cu 10 caşuri întregi… nu-i cam mult?…Şi mai vrei şi jumătate din profit? (zise Bursucul oarecum nedumerit).
- Taci Bursuce!!! Erai mic şi te-am făcut mare, erai slab şi te-am făcut tare… şi nu mă mai enerca c-acu te exclud din turmă (aşa tună Ciobanul ameninţător).
- Gata, gata stăpâne! (se închină Bursucul).
Consiliul de tarla a aprobat alocarea caşului cum se plănbuise pricinuind o mare fericire în familia Ciobanului.
- Oxy, draga mea…în sfârşit îmi iese şi mie ceva după ani de aşteptare… poate ne întoarcem la UDUM la căsuţa noastră şi ne luăm şi noi un elicopter EXXUS cum au toţi ciobanii avuţi, că-n OGAN greu mai încap (zise CIOBANUL ţopăind de fericire, xa Mircea la alegerile prezidenţiale).
- Iubi, bea şi un RED BIULL ca să faci faţă diseară… ah… sunt în extaz. (şopti printre buzeOXXy).
Cum toate păreau bune, deşi nu plătise de mult redevenţa la primărie, BURSUCUL înfipsese cupele excavatoarelor în albia râului adunând adunând piatra pentru drumurile elefanţilor.
Între timp elefanţii se-nfăţişară la marele CIOBAN pentru a pupa ghiulul şi a mulţumi8 pentru caşul alocat. Erau toţi: GINEL…, OMĂNESCU, BACARIU, GUREANU cel meşteşugit la versuri…, până şi marele rebel elefant ELLU.
- Să puneţi chiatră şi-n câmp elefanţilor, pân’la popuşoiu oamenilor… şi aveţi grijă o maşină dusă…două pontate ca să mănânce şi Bursucul ceva. (zise CIOBANUL elefanţilor).
Toate bune, armonie totală, fericire generală… CIOBANUL şi ELEFANŢII făceau calculul fericirii lor, … cum în toate poveştile există şi un dar, mai marii CIOBANULUI şi TRANDAFIRILOR au pus de-o alianţă, hotărând schimbarea înţelegerii de pe tarlaua XIOBANULUI nostru.
CIOBANUL era îmbrăţişat cu OXXY într-o dulce tandreţe când sună telefonul.
- Lasă drafă că răspunzi mai târziu (zise OXXY dând galeş ochii peste cap.
- Oăii, poate îţi dau un „vot de blană” pişti cap, tu nu vezi că-i domnu’ CRIN… (răspunse CIOBANUL).
Da! Răspunse sigur CIOBANUL la telefon… Da Dom. Preşedinte… Da m-am înţeles cu FLUTURELE… bine, bine am să folosesc plicul cum vreţi dumneavoastră.
- Care-i treaba? Întrebă nerăbdătoare OXXY.
- Să-mi bag… Bâta (apucă să mai zică CIOBANUL, izbucni9nd într-un plâns isteric).
- Iar ai ratat? Întrebă OXXY care se prinse că ceva nu-i în ordine).
- Îhî, îhî (zise printr5e sughiţuri CIOBANUL).
- Incompetentule… neisprăvitule… depravatule… niciodată nu-ţi iese nimic… şi ai şli bâta mică (zise OXXY)… şi apropos, de la începutul povestirii umkblşi cu săgeata-n f… dos… de ce?… ce s-a întâmplat?
- Eeeee ce s-a întâmplat!… un fleac. M-AU CIURUIT!

Rotundu: Povestea este tipărită într-o broşură de lux, pe hârtie cretată iar textul este însoţit de caricaturi color. Neîndoielnic este că tipărirea ei a costat bani mulţi şi ar fi interesant de aflat cine a suportat costul. Mai este cert că broşura a apărut pe piaţă din interiorul PSD şi chiar din cuprins reiese clar că autorul textului este un social-democrat. Stă în firea social-democraţilor, ca urmaşi ai comuniştilor, să-şi lucreze adversarii pe la spate ca să şi-i facă prieteni şi părtaşi la caşcaval.
Morala:: După înţelegerea dintre Crin şi Ponta, caşul se va împărţi între liberali şi social-democraţi, pedeleii fiind alungaţi de pe tarla. 

written by Ioan Rotundu