Aflând că fostul ministru al Culturii, reputatul actor român Ioan Caramitru, face demersuri ca Memorialul Ipoteşti să fie scos de sub coordonarea incompetentă a Consiliului Judeţean Botoşani şi trecut la minister, preşedintele Mihai Ţâbuleac s-a simţit ofensat şi rănit în orgoliul său de politician ticălos.
Spun politician ticălos pentru că aşa a definit preşedintele României clasa noastră politică din care face parte şi Mjihai Ţâbuleac. Şi de ce s-ar simţi Ţâbuleac ofensat de demersul fostului ministru? Probabil pentru că dacă memorialul ar trece în subordinea ministerului, el, Ţâbuleac, n-ar mai putea numi director vre-un specialist în zootehnie, aşa cum în prezent a numit director un specialist economist în tractoraşe şi motoraşe.
Judeţul nostru, în decursul existenţei sale ca entitate administrativă, mai exact din vremurile domnitorului Cuza, a avut la cârma sa fel de fel de personalităţi. Unele aducătoare de progres şi bunăstare, altele dăunătoare imaginii şi prestigiului său.
Am citit fel de fel de monografii şi încercări monografice scrise despre judeţul nostru, scrieri în care se face vorbire şi de capacitatea intelectuală a celor care ne-au reprezentat în faţa ţării ca întâi stătători ai comunităţii botoşănene.
De referinţă în domeniu rămâne Monografia oraşului Botoşani scrisă de Artur Gorovei, urmată de cea a suliţanului Ştefan Ciubotariu. Ambii consemnează nume de conducători ai judeţului care au avut aplecare spre întreţinerea aprinsă a flăcării culturii noastre, a cinstirii cum se cuvine a memoriei personalităţilor care au dat identitate acestor locuri.
Cred că preşedintele Ţâbuleac nu prea mai are pereche în istoria judeţului de până acuma în privinţa urii cu care a abordat activităţile culturale. Omul acesta pur şi simplu, prin unele decizii luate, a umilit şi înjosit memoria a generaţii de personalităţi care au contribuit la dezvoltarea şi consolidarea culturii şi ştiinţei naţionale pornind de pe meleagurile botoşănene.
Am rămas uimit şi în acelaşi timp m-am simţit umilit să văd cum este cinstit şi respectat la Blaj cel mai mare poet al românilor. Eminescu nu este aşa respectat acasă la el cum este respectat în acest orăşel transilvan.
Preşedintele Ţâbuleac a cheltuit miliarde de lei pentru a posta la intrarea în judeţ panouri cu numele judeţului dar nu a dat un leu ca să se monteze pe lângă acestea un anunţ cum că judeţul Botoşani este locul care a dat ţării cei patru stâlpi ai culturii şi ştiinţei: poetul Mihai Eminescu, pictorul Ştefan Luchian, muzicianul George Enescu şi istoricul Nicolae Iorga.
Străinii ne apreciază mai mult valorile umane pe care judeţul le-a dat ţării. În dialogul meu cu prof. univ. dr. Ioan Buzaşi, blăjean a afirmat că priveşte cu respect şi admiraţie la Bucovina şi ţinutul Botoşanilor, locuri care au umplut ţara de valori incontestabile şi inimitabile.
Toată această avere umană incomensurabilă care şi-a pus definitiv amprenta pe cultura şi ştiinţa românească n-a trezit în preşedintele Ţâbuleac nici cel mai mic respect. De când este preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, Ţâbuleac a reuşit performanţa de a-i umili acasă la ei pe cei mai mari pictori ai României (Luchian, Băncilă. Achiţenie, Piliuţă), desfiinţând Secţia de artă a Muzeului Judeţean Botoşani numai pentru a se răzbuna politic pe Elena Condrei, cea care n-a vrut să voteze după cum i-a dictat.
Ţâbuleac l-a umilit pe cel mai mare poet al românilor, devenit simbolul naţiunii, punând să-i reprezinte uriaşa creaţie un modest economist specializat într-o uzină socialistă să producă tractoraşe şi motoraşe. Cu educaţia sa de proletar devotat cauzei fostului regim, Miluţă Jijie a izolat cultural Memorialul Ipoteşti de restul ţării, a stârnit repulsie celor mai respectabile personalităţi culturale ale prezentului.
Faptul că un actor de prestigiu, devenit o personalitate postdecembristă, precum Ioan Caramitru vrea să repare ce a stricat Ţâbuleac şi alţii de dinaintea sa, ar trebui salutat un asemenea gest şi nicidecum de condamnat.
Urât de cei din satul în care s-a născut, urât de către cei cu aplecare spre valorile culturale autohtone, urât de colegii săi din partid, cu uşile închise la nivel de Guvern, preşedintele Mihai Ţâbuleac ar trebui să se întrebe „Quo vadis?” şi să-şi dea singur răspunsul. Că inteligent este şi are capacitatea de a raţiona. Greşelile se iartă dacă sunt recunoscute public şi reparate.
written by Ioan Rotundu
Dorin Alexandrescu, primarul de Dorohoi, se lamentează ca o vădană ajunsă în prag de iarnă şi n-are cine să-i taie lemne ca să se încălzească. Omul acesta, de când se află în fruntea municipiului Dorohoi, n-a demonstrat altceva decât că ştie să se scâncească ca orice mic copil căruia îi curge nasul şi nu-i nimeni prin preajmă să i-l şteargă.
Nu s-a remarcat prin nici o acţiune personală mai bărbătească, mai bătăioasă cu greutăţile inerente ce apar în actul administraţiei locale. Inundaţiile care au afectat oraşul, pe lângă nenorocirile produse, au scos în evidenţă şi incapacitatea primarului în plan organizatoric.
Mai alaltăieri s-a plâns din nou cu scâncete de copil neînţărcat. Cică de la judeţ nu i s-au dat suficienţi bani din repartizarea TVA-ului. După aproape trei ani de mandat, primarul din Dorohoi n-a aflat că repartizarea sumelor din TVA nu se face după cum vor muşchii preşedintelui Consiliului Judeţean Botoşani, falsul portocaliu Mihai Ţâbuleac, ci există o formulă de calcul. Iar formula după care se împarte TVA-ul primăriilor din judeţ a fost concepută de mintea social-democratului Adrian Năstase în perioada când era premier, adică 2000 – 2004.
Iar dacă el, Dorin Alexandrescu, primarul de Dorohoi, n-are bani mai mulţi este pentru că şeful său politic Năstase aşa a hotărât şi nu liderii unor partide de la Botoşani. Cauza pentru care Dorohoiul a primit puţini bani stă chiar în biroul primarului, la cheremul lui Alexandrescu.
La repartizarea sumelor din TVA un rol important îl joacă gradul local de colectare a impozitelor şi taxelor, ori, la Dorohoi, primarul n-a pedalat asupra funcţionarilor primăriei să-şi facă datoria şi să încaseze impozitele şi taxele anuale pe care le are de plătit fiecare dorohoian. Alexandrescu a aplicat politica fostului primar Gherasim. N-a încasat impozitele ca să nu-i supere pe dorohoieni şi să nu-l mai voteze. Falsă percepţie, pentru că la anul dorohoienii oricum nu-l vor mai vota, cu sau fără obligarea lor la plata impozitelor.
Aşadar, dacă primarul de Dorohoi vrea bani mai mulţi din TVA să ridice gradul de colectare a impozitelor şi taxelor locale spre 100% şi nu să stea în jurul a 50%. Atunci va primi bani mai mulţi şi nu va mai fi nevoie să se comporte ca o vădană în prag de iarnă sau să scâncească ca mucoşii.
Ca ciurdarul pe sat s-a supărat pe PDL şi primarul din Pomârla, comună aflată la o aruncătură de băţ de Dorohoi. Chelaru a demisionat din PDL pe motiv că nu i-au dat bani din TVA cât ar fi avut el nevoie. Fostul profesor de educaţie fizică şi sport crede că cei de la judeţ sunt un fel de ţâncuşori pe care-i alerga el la ora de sport prin curtea şcolii.
În administraţia postdecembristă a judeţului a mai fost un primar provenit de la catedra de sport. Mă refer la Marcel Ciocan de la Roma, primar în mandatul 1992 – 1996. După patru ani de păstorire a comunei, localnicii l-au fugărit mai ceva ca el pe elevi la ora de educaţie fizică. Tare mi-i teamă că şi primarul Chelaru va fi fugărit la anul, dacă nu va înţelege că încasarea impozitelor şi taxelor locale este o obligaţie legală şi nu un mijloc de a obţine voturi prin păsuire.
Este limpede că primarul de Dorohoi, ca şi cel de Pomârla, vor trebui să pună în mişcare personalul de specialitate şi să încaseze restanţele la impozite şi taxe, altfel nu vor primi bani nici cât au primit până acum.
Dacă mai vor un mandat, să-l obţină prin muncă şi realizări, nu pe seama trocului „eu nu te încasez iar tu mă votezi”.
written by Ioan Rotundu
În cursul zilei de ieri, după ce şedinţa Consiliului Judeţean Botoşani şi-a epuizat lucrările, am primit mai multe telefoane. Unii m-au ridicat în slăvi, alţii mi-au reproşat că am făcut o manipulare grosolană cu privire la modul de împărţire a bugetului.
Sincer să fiu, la ora când am primit telefoanele habar nu aveam ce s-a întâmplat în şedinţa CJ. L-am sunat pe reporterul delegat la şedinţă şi m-am informat.
Aşadar, consilierii judeţeni liberali şi democrat-liberali n-au votat împărţirea bugetului propusă de preşedintele Mnihai Ţâbuleac, ci au amendat proiectul de hotărâre cu o altă împărţire.
Reproşurile sau laudele aduse mie vizau materialul publicat ieri şi intitulat „Ţâbuleac şi cu Ţurcanu au pus botniţă financiară primarilor PDL”. Cică prin acest material am deturnat intenţiile consilierilor liberali de a vota alături de cei social-democraţi şi împotriva celor propuse de preşedintele Ţâbuleac.
Atunci, dacă am reuşit acest lucru prin cele scrise, mă simt mândru că am putut stopa comiterea unor grave inechităţi pe cale de a fi comise în împărţirea bugetului. Dar nu este aşa.
După cum am scris, luni seară la sediul PDL s-au adunat cei din conducere şi au analizat proiectul lui Ţâbuleac privind împărţirea bugetului. Aşa au constatat că Ţâbuleac a dirijat sume enorme către unii primari PSD, fără nici un fel de motivaţie economică sau administrativă. De exemplu, primarului PSD din Bucecea şi celui din Dângeni. Împărţirea bugetului Ţâbuleac l-a făcut cu sfatul de taină a senatorului PSD Gheorghe Marcu şi deputatului PNL Florin Ţurcanu.
Aflând cum s-au pus la cale treburile, cei din PDL n-au stat cu mâinile în sân. După şedinţa de luni seară, noaptea târziu, la sediul PDL s-a făcut o nouă împărţire a bugetului, de această dată în înţelegerea PDL – PNL. Iar amendamentul lor a fost votat în şedinţa de ieri, Ţâbuleac pierzând mălaiul cuvenit din cunoscutele comisioane.
De această dată s-au tăiat în principal sumele de la pietruiri de uliţe, fiind cunoscut faptul că aceste lucrări aduc în buzunarul primarilor grase comisioane, cotă parte având şi şefii de la judeţ.
Ieri, când a apărut materialul meu, deja lucrurile erau tranşate în sediul PDL, fiind stabilit cum va decurge votul. Aşa stând lucrurile, articolul meu n-a putut modifica în nici un fel votul de ieri din şedinţă. În schimb, prin cele scrise am arătat botoşănenilor cum se încaieră aleşii noştri pe banii publici, adică pe munca noastră.
Pentru că nu i-au ieşit pasienţele, senatorul PSD Gheorghe Marcu a declarat presei că va contesta hotărârea CJ. Mă întreb şi îl întreb pe domnul senator, dacă se vota varianta lui Ţâbuleac mai contesta? Sigur că nu! Poate că ar fi fost mult mai corect din partea senatorului să fi avut o întâlnire cu Flutur şi Ţurcanu pentru a discuta împărţirea bugetului într-un mod onorabil, decât să umble cu mişmaşuri împreună cu Ţâbuleac.
N-a procedat aşa, pentru că şi el face parte din clasa noastră politică ticăloşită.
written by Ioan Rotundu
Despre starea financiară de firmă a deputatului liberal Florin Ţurcanu s-a mai răsuflat câte ceva prin presa locală. În alegerile parlamentare din anul 2008 Ţurcanu a infuzat multe miliarde de lei pentru a obţine mandatul de deputat. Şi l-a obţinut! Numai că preţul a fost prea mare faţă de posibilităţile sale financiare. S-a înglodat în datorii.
Numai la Cooperativa de credit Suliţa, familia Ţurcanu are împrumuturi de peste jumătate miliard de lei. Pentru că unitatea creditoare a acţionat asupra garanţilor, adică a salariaţilor societăţii Poieniţa, cea care produce şi vinde pâine, tatăl deputatului a declanşat la sediul cooperativei un scandal de proporţie. În urma scandalului n-a rezolvat nimic, pentru că datoria trebuie achitată iar cooperativa îşi va recupera creditul acordat prin executări silite succesive.
După alegerile din toamna anului 2008 Ţurcanu a avut două mari bucurii. A câştigat mandatul de deputat şi şi-a făcut amantă din secretara partidului, promovată apoi şefa sa de cabinet. Mă refer aici la Roxana Marandiuc. Dar amanta costă şi cu cheltuială mare se ţine.
După alegeri Ţşurcanu şi-a părăsit nevasta şi copii şi s-a mutat cu amanta într-o luxoasă şi costisitoare vilă din Hudum. Se lăuda că a plătit pe vilă o sută mii de euro. Dar primarul comunei Curteşti mi-a spus răspicat că vila nu este pe numele lui Ţşurcanu, care a dat numai un avans.
Pentru că n-a plătit şi restul de sumă, proprietarul vilei l-a evacuat. Aşa a ajuns deputatul liberal să apeleze la omul de afaceri Victor Mihalachi şi să-i ceară un apartament îăn blocul de pe strada Ştefan Luchian din Botoşani.
Afundat tot mai adânc în datorii, bomboana pe lovila sa pare să i-o fi pus Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care l-a trimis în judecată pentru mai multe infracţiuni de fals.. Declarat infractor cu acte în toată regula, licenţiat în drept pe malul iazului Dracşani de către o facultate din Alba Iulia, deputatul nostru nu disperă, ci speră. La ce?
Există un răspuns şi-l voi da repede de tot.
written by Ioan Rotundu
Am asistat cu toţii la panarama de rang naţional şi chiar european oferită romnânilor de către tribunul Vadim nTudor. O panaramă menită să ne anunţe cam cum va fi noul an politic românesc.
Cu pretenţia de a fi un om de cultură de primn rang, care şi-a asigurat un loc onorabil în cultura românească prezentă şi viitoare, scandalul generat de Vadim Tudor nu l-a avantajat nicidecum. Doar că a mai dezgustat câteva mii de români care mai aveau o brumă de speranţă în el.
Vadim Tudor a pozat în victimă a actualei puteri, crezând că românii îl vor crede şi-i vor sări în ajutor. Numai că românii n-au aplecat urechea la ţipetele sale descreierate şi la limbajul vulgar, limbaj ce nu poate fi atribuit nici pe departe ca fiind al unui om de cultură.
Vadim, în trufia sa, a crezut că dacă se va opune legii, adică evacuării, românii îi vor sări în ajutor şi-l vor apăra, aşa cum s-a întâmplat în cazul evacuării în decembrie 1989 a pastorului reformat Lazlo Tokes. În cazul lui Tokes am avut dovada solidarităţii maghiarilor, căci ungurii au sărit în ajutorul său. Vadim s-a bazat pe români, ori românii şi-au pierdut demult spiritul solidarităţii. La încăpăţinarea lui Vadim de a se opune evacuării, românii au preferat să zâmbească, să râdă sau să-l considere „ dus cu sorcova”, dar nici prin cap nu le-a trecut să-i sară în apărare.
Evacuarea lui Vadim, dacă se făcea în alt context, după vreo măsură mai aspră luată de Băsescu şi ai săi împotriva românilor, poate că s-ar fi ieşit în stradă. Dar evacuarea s-a făcut în toiul sărbătorilor de iarnă, în prag de Bobotează şi nu i-a păsat nimănui de Vadim.
Cu panarama oferită românilor la început de an, Vadim se poate considera un om politic sfârşit. S-a discreditat în faţa românilor, a Europei. În ultimii nani Vadim n-a făcut altceva decât să compromită noţiunile de patriotism şi naţionalism. A învelit aceste nobile sentimente româneşti într-un limbaj de mahala, de ţaţă de mahala.
Onorabil ar fi să se retragă din viaţa publică şi să-şi vadă de scrierile sale, dacă mai are resurse intelectuale. Dar n-o poate face pentru că şi el este robul puterii. Sub acest aspect, între el şi Băsescu nu-i nicio diferenţă de caracter. Pretenţia lui Vadim că este apărătorul unităţii naţionale, că menţine aprinsă flacăra românismului, că este un progresist iluminist, sunt doar false percepţii ale sale despre propria sa persoană.
Vadim şi-a pierdut demnitatea de politician cu coloană vertebrală şi cea de tribun al poporului când l-a recunoscut stăpânul său pe Băsescu, după ce acesta i-a aruncat câteva firimituri de la masa puterii. Când Băsescu n-a mai avut nevoie de el, s-a şters cu Vadim la fund. Aşa că nu mai poate avea nicio pretenţie, fiind compromis total
Ne vor trebui ani şi ani să putem reface imaginea noţiunilor de patriotism şi naţionalism şi să ne recăpătăm demnitatea naţională.
Vina este a lui Vadim, motiv suficient de solid ca el să se retragă din viaţa publică.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments