Profesorii, în dorinţa de a obţine grade profesionale sau de a promova ori a beneficia de gradaţii de merit recurg la fel de fel de fraude intelectuale. O astfel de fraudă este scrierea unor cărţi.
O carte scrisă înseamnă o şansă în plus la gradaţia de merit sau la obţinerea unui grad superior în calificarea profesională.
Numai că nu toţii profesorii, autori de carte, scriu cu adevărat cărţile cu care se împăunează. Zilele trecute un editor de carte mi-a explicat cum recurg profesorii la fraudele intelectuale.
De exemplu, îşi aleg un titlu de carte şi recurg la o persoană pricepută care să-i creeze pe calculator o copertă de carte. Cu coperta virtuală şi câteva pagini de texte şterpelite de ici de acolo se prezintă la o tipografie din Iaşi sau chiar şi din Botoşani, unde tipăresc două, trei exemplare din mult râvnita carte.
Cu exemplarele în geantă se prezintă la directorul de şcoală sau liceu şi-şi întocmeşte un dosar în care anexează coperta cărţii, nici măcar cartea în conţinutul ei, dosar care ajunge la IŞJ şi care primeşte binecuvântarea ca autorul să beneficieze de meritele cuvenite unui autor de carte.
Acesta este un caz fericit, dar sunt şi situaţii când profesorul amator de merite profesionale tipăreşte doar coperta pe care o anexează la dosar, fără a mai munci să fure de ici, de acolo şi un text de câteva pagini.
Este uimitor cum mecanismul funcţionează de câţiva ani şi nimeni din cadrul IŞJ nu a avut curiozitatea să verifice şi ce cuprinde cartea a cărei copertă au primit-o odată cu dosarul.
Aceste coperte - cărţi nu au ISBN, adică număr de înregistrare la Biblioteca Naţională a României, nu au CIP, adică clasificarea la Biblioteca Naţională, nu sunt scoase de o editură autorizată de Ministerul Culturii şi nici nu au menţionată tipografia unde au fost tipărite. Ori fără toate aceste elemente, cartea nu există iar autorul ei nu poate beneficia de nici un merit profesională.
Să facă bine IŞL Botoşani şi să verifice pe toţi autorii de carte şi va avea o mare surpriză. Iar pentru că frauda intelectuală s-a soldat cu drepturi financiare obţinute prin fals, profesorii în cauză trebuie daţi şi pe mâna procurorilor. Pentru că nu este drept ca un profesor care munceşte ani de zile să scrie o carte cu caracter ştiinţific, documentar sau monografic să fie puşi pe picior de egalitate cu aceşti farsori.
Iar pe viitor ar trebui ca cei de la IŞJ să ceară autorului să depună un exemplar din carte la sediul instituţiei, pentru a se forma o bibliotecă documentară care să devină instrument de lucru pentru cei interesaţi. Aşa se va afla şi cine dintre autorii de carte fură din munca altora, făcându-şi din plagiat un merit profesional personal.
Orice jurnalist îşi doreşte ca în cariera sa să aibă posibilitatea de a intervieva personalităţi ale vieţii culturale, economice, sociale sau politice cu funcţii cât mai înalte. În cariera mea de jurnalist, începută în august 1993, am avut astfel de prilejuri.
Cele mai multe mi-au fost oferite de colaborarea cu Tv SOMAX. La acest post de televiziune am realizat, în direct, mai multe talk-show-uri cu astfel de personalităţi. Prima întâlnire de acest gen am avut-o cu Petre Roman, în 1996, când a candidat la preşedinţia României. A urmat Adrian Năstase, în 2002, la Bucureşti, când a avut loc fuziunea dintre PSDR – PDSR, formându-se actualul PSD.
În 2004 l-am avut invitat pe Traian Băsescu, aflat şi el în campania alegerilor prezidenţială. Printre oamenii de cultură pot menţiona pe regretatul prof. univ. George Muntean, fost Mare Orator al MLNR. Profesorul a intrat în direct având ţinuta de maestru mason. Şi pe soţia sa, Adela Popescu, poetă cunoscută mai mult în Japonia, am avut privilegiul de a o avea invitată. Tocmai venise din Japonia, unde primise un premiu special chiar din mâna premierului acestei ţări.
Iată că marţi, 22 februarie, am avut din nou prilejul de a intervieva o înaltă personalitate din lumea politică. Graţie doctorului Gabriel Oprişanu, patron al Tv SOMAX, preşedintele Senatului României, Mircea Geoană, a acceptat să dea un interviu.
Desigur, Mircea Geoană este un politician care ştie multe, deţine multe secrete şi a fost participant direct sau indirect în multe evenimente care au schimbat cursul politicii româneşti postdecembriste.
Când doctorul m-a anunţat luni seară că a doua zi trebuie să fiu la Senat, în biroul lui Geoană, mai că nu-mi venea a crede. Ştiam că se încearcă să se aranjeze un interviu cu acesta dar nu mă aşteptam ca acceptul să vină aşa repede. Am fost luat pe nepregătite.
Luni noaptea am trimis mail la secretara preşedintelui Geoană, doamna Ana Cătăuţă, cu conţinutul întrebărilor la care preşedintele Senatului urma să răspundă. Tot luni noaptea am plecat spre Bucureşti.
Pe traseu am vorbit de mai multe ori cu secretara şi cu consilierii de imagine ai preşedintelui, fiind nevoit să renunţ la o parte din întrebări pe motiv că aş depăşi durata stabilită a interviului care a fost de 50 minute.
Interviul a fost programat pentru ora 15.00. La Senat am ajuns la ora 14.00, drumul fiind foarte greu de parcurs din cauza ninsorii abundente.
Am fost invitaţi în sala de protocol să ne organizăm. Din nou consilierii de imagine m-au chestionat asupra întrebărilor pe care le voi pune şi din nou a trebuit să mai renunţa la câteva, durata interviului fiind redusă la 30 de minute. Apoi s-a stabilit amplasarea noastră şi condiţiile filmării: faţă, profil, prim-planuri.
La ora 15.00 fix, Mircea Geoană a intrat în sala de protocol. Ne-am prezentat şi am trecut la treabă. Am acceptat orice condiţie pusă de consilierii săi de imagine. Ştiu din experienţă că odată invitatul adus sub lumina reflectoarelor îmi pot permite să încalc din condiţiile stabilite în prealabil. Aşa am procedat şi cu Mircea Geoană. În primul rând că tot i-am pus două întrebări necuprinse în protocol şi n-am respectat nici durata stabilită, lungind interviul la 45 de minute, spre disperarea consilierilor săi de imagine care îmi făceau semne să închei.
În finalul interviului am făcut schimb de cărţi. Eu i-am făcut cadou trei titluri din cărţile mele, dumnealui doar una, cu remarca ironică „Eu nu sunt aşa prolific ca jurnaliştii!”
După ce interviul s-a încheiat, am avut satisfacţia ca preşedintele Geoană să-mi spună că a fost un interviu la nivel de BBC.
Miercuri l-a sunat pe doctorul Gabriel Oprişanu şi i-a mulţumit pentru că a trimis un reporter documentat şi o echipă de tehnicieni profesionişti. Păi, cu Popică cameraman şi cu Mircea Brehuescu sunetist nici că se putea să fie altfel.
Interviul va fi difuzat pe Tv SOMAX, sâmbătă, 5 martie, în cadrul emisiunii Lumea lu’ Rotundu, reportajul fiind intitulat „România încotro?”
Neculai Stratulat, primarul comunei Băluşeni nu este în administraţie un începător cu caş la gură. Dimpotrivă, este un personaj vaccinat cu atâtea vaccinuri că aproape se bucură de imunitate totală faţă de lege. De unde şi curajul său de a face afaceri pe seama banilor publici, afaceri prospere familiei sale.
Pentru cine nu cunoaşte, Nicolae Stratulat a fost director comunist şi ostdecembrist la Banca Agricolă Botoşani. În această calitate a cunoscut multă lume bună din agricultura comunistă. Mai ales a avut strânse legături de afaceri, a se înţelege mici mişmaşuri care se făceau în regimul comunist, cu cei din conducerea fostei Direcţii Agricole Judeţene Botoşani. Iar prietenul la nevoie se cunoaşte, cel puţin aşa sună un proverb de-al nostru, neaoş.
Despre afacerile care s-au derulat şi se derulează prin primării pe seama păşunilor comunale am scris în repetate rânduri. Iar artizanul acestor afaceri a fost Gheorghe Dănilă, fost director economic comunist şi postdecembrist la Direcţia Agricolă Botoşani, pus de PSD şef la Centrul Judeţean de Consultanţă Agricolă Botoşani şi uitat în această funcţie de toate partidele ajunse la putere.
Pentru ca primăriile să mai poată beneficia de subvenţiile europene la păşine, cerinţa UE a fost ca toţi crescătorii de animale să se organizeze în asociaţii agricole şi să concesioneze păşunile de la primării. Iar asociaţiile au devenit beneficiarele subvenţiilor europene, sume anuale care se numără în miliarde de lei. Şi uite aşa o cerinţă europeană a devenit o oportunitate de afacere pentru profitorii noştri.
Gheorghe Dănilă, în loc să acorde consultanţă primăriilor despre cum trebuie să procedeze în înfiinţarea acestor asociaţii, sau să-i organizeze pe crescătorii de animale în asociaţii, atrbuţiuni directe de serviciu ale sale, a găsit o altă cale.
Împreună cu soţia sa a încheiat cu primăriile contracte de consultanţă pe mulţi bani, contra acesto0r sume el urmând să organizeze asociaţiile. Zeci de milioane de lei a încasat Dănilă şi soţia sa de la primăriile din judeţ precum Manoleasa, Băluşeni, Hudeşti, Corni etc.
Cu sprijinul său au ajuns baronii mai mici ai PSD să controleze afacerea păşunilor, adică a subvenţiilor europene. La nCorni, spre exemplu, păşunea a ajuns pe mâna viceprimarului PSD Ilie Oniciuc. La Băluşeni afacerea a fost preluată chiar de familia primarului PSD Nicolae Stratulat.
Iată dar cum, ca un arc peste timp, între foştii demnitari comunişti, prieteni de mişmaşuri specifice „iepocii de aur”, şi-au dat mâna pentru a sabota din interiorul sistemului capitalismul european, jecmănindu-l de bani. Numai că jecmăniţii sunt chiar crescătorii de animale, pe umerii cărora plâng liderii PSD că sunt oprimaţi de actuala putere.
Iar ca o răsplată a zelului cu care Gheorghe Dănilă sabotează din interior capitalismul european, preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani Mihai nŢâîbuleac şi cu sprijinul consilierilor PSD vor să-l pună e Dănilă preşedintele Camerei Agricole Botoşani, instituţie nou înfiinţată.
Să le ajute Dumnezeu să-l numească şi vom răsufla uşuraţi că am scăpat şi de bruma de agricultură şi zootehnie care mai persistă prin judeţ!
Obişnuiţi numai să-i hărţuiască şi să-i dezorganizeze pe cei aflaţi la putere şi care vor să facă ceva util comunităţii pe care o reprezintă, cei din PSD Botoşani au venit cu o nouă găselniţă ca să-şi motiveze decizia de schimbare a vicepreşedintelui CJ, Cristian Achiţei.
Cică, schimbându-l pe Achiţei din funcţia de vicepreşedinte CJ vor salva astfel onoarea lui Constantin Manolache, cel a cărui loc la conducerea CJ a fost ocupat de Achiţei.
Firesc, mă întreb ce onoare vor social-demoicraţii să salveze şi prin ce mijloace? În primul rând că Manolache a ocupat funcţia după ce PSD-ul a eliminat de pe lista de candidaţi la CJ a nu mai puţin de cinci persoane care aveau tot dreptul de a fi validaţi consilieri judeţeni.
Aşadar, Manolache a ajuns consilier judeţean şi apoi vicepreşedinte printr-un subterfugiu politic imoral şi înjositor pentru colegii săi de partid.
Când te cocoţi într-o astfel de funcţie pe căi imorale, ce pretenţii mai poţi avea la onoarea personală? Dar Gheorghe Vâzdoagă, cel care şi-a asumat rolul de scut pentru onoarea lui Manolache este departe de a avea puterea de raţionament şi de a distinge faptele imorale de cele morale. Dealtfel majoritatea liderilor PSD au o problemă de moralitate, cât despre onoarea lor, nici conu Caragiale nu s-ar deranja să le-o „repereze”.
PSD-ul, în aroganţa sa de partid cu pretenţii, tot mai puţin justificate de la o zi la alta, de când a părăsit guvernarea cu PDL-ul nu face altceva decât să blocheze activitatea celor care se mai pricep cât de cât să mai rezolve din problemele administraţiei locale. Iar ca dovadă că aşa procedează este chiar obiceiul lor de a schimba vicepreşedinţii CJ ori de câte ori au prilejul, punând în funcţie persoane tot mai puţin pregătite profesional.
Manolache, cât a fost vicepreşedinte a stat mai mult prin spitale şi n-a făcut nimic deosebit pentru administraţia judeţului.
Înlocuitorul său pe care-l pregătesc social-democraţii este un anume Mihai Aroşoaie. Omul are meritul că este fratele lui Cornel Aroşoaie, fost primar PSD de Darabani, schimbat de orăşeni în alegerile din 2008 pentru că n-a reuşit să treacă de la promisiuni la fapte.
Chiar şi surse din interiorul PSD declară că varianta cu Aroşoaie este cea mai proastă pentru PSD. Numai liderilor PSD nu le pasă. Ei vor capul lui Achiţei, fie că ar pune în loc şi un rahat cu moţ. Ei au ambiţii politice, nu şi preocuparea ca să facă ceva util pentru comunitatea botoşăneană. Altfel spus, dacă n-au capacitatea de a face ceva bun, măcar să strice ce fac alţii. Este principiul călăuzitor al activiştilor comunişti în lupta cu burghezia şi moşierimea.
Să nu uite social-democraţii că în campania alegerilor locale de la anul vor avea de dat nişte răspunsuri de care va depinde în mare măsură accederea lor la putere.
Deputatul democrat-liberal Cătălin Buhăianu a anunţat presa la sfârşitul săptămânii trecute că DNA-ul va da iama printre vameşii şi poliţiştii de frontieră botoşăneni. Ba chiar a iundicat şi o locaţie vizată, respecxtiv vama de la Rădăuţi Prut. A rosatit şi numele de Ovidiu Paşalău, fotul şef de vamă.
Dar dezvăluirile lui Buhăianu, dacă le putem numi aşa, au vizat şi un coleg al său de partid şi de Parlament. Este vorba de deputatul dărăbăeran Stelică Strugaru, despre care Buzhăianu a lăsat să se înţeleagă că ar avea implicaţii în traficul cu ţigări din Republica Moldova şi Ucraina.
Să încercăm să desluşim vorbele lui Buhăianu, care nu sunt decât nişte adevăruri ciuntite, adică spuse pe jumătate.
Cînd în urma alegerilor din toamna anului 2008 s-a format Guvernul PDL – PSD, Direcţia Naţională a Vămilor a fost cerută şi primită de PSD. De această importantă instituţie s-a opcupat direct şi nemijlocit Ilie Sârbu, soctul lui Victor Ponta. Toate numirile de şefi de vamă au fost avizate direct de ilie Sârbu. Săptămâna trecută Victor Ponta se afla invitat la postul naţional de televiziune Realitatea. În timp ce Ponta împroşa cu noroi acţiunea DNA-ului asupra vameşilor şi poliţiştilor de frontieră, de la Timişoara a sunat şeful de vamă şi i-a amintit lui Ponta că toate numirile le-a făcut socrul său. Iar vameşul timişorean a declarat că dispune de o copie a documentului aprobat de Ilie Sârbu prin care PSD-ul şi-a dat acordul asupra numirii şefilor de vamă de la punctele vamale ale României.
Luat prin surprindere Pinta n-a mai avut nicio reacţie.
La Botoşani, imediat ce PSD-ul a intrat la guvernare, de numirea vameşilor s-a ocupat , pe la spatele lui Constantin Conţac, pe atunci încă preşedinte al PSD, Marcu, Macaleţi şi Văzdoagă. La vama Stânca a fost numit un anume Ungureanu, şef şi acum. La vama Rădăuţi Prut Ovidiu Paşalău, care a avut o activitate laborioasă, demnă de invidiat, după cum spun chiar unii vameşi care i-au fost subordonaţi.
În perioada cât şeful de vamă a fost Paşalău, contrabanda cu ţigări a înflorit. Despre această contrabandă de la Rădăuţi Prut noi am scris şi acum doi ani,. şi acum un an, dar nu s-a sinchisit nimeni. Poate doar cei de la DNA, care culeg informaţii şi de prin presa scrisă.
La vama din Rădăuţi Prut un rol important îl joacă şi deputatul PDL din Darabani Stelică Strugaru. Iar Strugaru s-a cam îndepărtat de partid, de unde şi reacţia de acuzare a lui Buhăianu. Omul mănâncă singur cozonacul din camă şi nu dă o felie şi celor de prin sediul PDL Botoşani.
Oidiu Paşalăiu a fost schimbat, dar faptele sale nu şi-au pierdut urma.
Şi la vama Stânca sunt treburi necurate, şi aici sunt colaborări amicale vameş-poliţist de frontieră, şi pe aici se afirmă că trec ţigările de contrabandă cu maşina ce are antemergător un poliţist.
Cu siguranţă că Buhăianu ştie mai multe decât a declarat presei. Dar cert este că cei din PSD au toate motivele să ţipe ca din gură de şarpe. Cum să nu ţipe când le sunt anihilate sursele de finanţare iar oamenii lor de încredere ajung după gratii?!
Avem toate motivele să aşteptăm cu nerăbdare să vedem unde vor năvăli mascaţii însoţiţi de procurorii DNA: la Rădăuţi Prut, Stânca sau Racovăţ? Dar mai interesant va fi să aflăm din ce partid fac parte cei arestaţi.
