Profesorii, în dorinţa de a obţine grade profesionale sau de a promova ori a beneficia de gradaţii de merit recurg la fel de fel de fraude intelectuale. O astfel de fraudă este scrierea unor cărţi.
O carte scrisă înseamnă o şansă în plus la gradaţia de merit sau la obţinerea unui grad superior în calificarea profesională.
Numai că nu toţii profesorii, autori de carte, scriu cu adevărat cărţile cu care se împăunează. Zilele trecute un editor de carte mi-a explicat cum recurg profesorii la fraudele intelectuale.
De exemplu, îşi aleg un titlu de carte şi recurg la o persoană pricepută care să-i creeze pe calculator o copertă de carte. Cu coperta virtuală şi câteva pagini de texte şterpelite de ici de acolo se prezintă la o tipografie din Iaşi sau chiar şi din Botoşani, unde tipăresc două, trei exemplare din mult râvnita carte.
Cu exemplarele în geantă se prezintă la directorul de şcoală sau liceu şi-şi întocmeşte un dosar în care anexează coperta cărţii, nici măcar cartea în conţinutul ei, dosar care ajunge la IŞJ şi care primeşte binecuvântarea ca autorul să beneficieze de meritele cuvenite unui autor de carte.
Acesta este un caz fericit, dar sunt şi situaţii când profesorul amator de merite profesionale tipăreşte doar coperta pe care o anexează la dosar, fără a mai munci să fure de ici, de acolo şi un text de câteva pagini.
Este uimitor cum mecanismul funcţionează de câţiva ani şi nimeni din cadrul IŞJ nu a avut curiozitatea să verifice şi ce cuprinde cartea a cărei copertă au primit-o odată cu dosarul.
Aceste coperte – cărţi nu au ISBN, adică număr de înregistrare la Biblioteca Naţională a României, nu au CIP, adică clasificarea la Biblioteca Naţională, nu sunt scoase de o editură autorizată de Ministerul Culturii şi nici nu au menţionată tipografia unde au fost tipărite. Ori fără toate aceste elemente, cartea nu există iar autorul ei nu poate beneficia de nici un merit profesională.
Să facă bine IŞL Botoşani şi să verifice pe toţi autorii de carte şi va avea o mare surpriză. Iar pentru că frauda intelectuală s-a soldat cu drepturi financiare obţinute prin fals, profesorii în cauză trebuie daţi şi pe mâna procurorilor. Pentru că nu este drept ca un profesor care munceşte ani de zile să scrie o carte cu caracter ştiinţific, documentar sau monografic să fie puşi pe picior de egalitate cu aceşti farsori.
Iar pe viitor ar trebui ca cei de la IŞJ să ceară autorului să depună un exemplar din carte la sediul instituţiei, pentru a se forma o bibliotecă documentară care să devină instrument de lucru pentru cei interesaţi. Aşa se va afla şi cine dintre autorii de carte fură din munca altora, făcându-şi din plagiat un merit profesional personal.
written by Ioan Rotundu
Orice jurnalist îşi doreşte ca în cariera sa să aibă posibilitatea de a intervieva personalităţi ale vieţii culturale, economice, sociale sau politice cu funcţii cât mai înalte. În cariera mea de jurnalist, începută în august 1993, am avut astfel de prilejuri.
Cele mai multe mi-au fost oferite de colaborarea cu Tv SOMAX. La acest post de televiziune am realizat, în direct, mai multe talk-show-uri cu astfel de personalităţi. Prima întâlnire de acest gen am avut-o cu Petre Roman, în 1996, când a candidat la preşedinţia României. A urmat Adrian Năstase, în 2002, la Bucureşti, când a avut loc fuziunea dintre PSDR – PDSR, formându-se actualul PSD.
În 2004 l-am avut invitat pe Traian Băsescu, aflat şi el în campania alegerilor prezidenţială. Printre oamenii de cultură pot menţiona pe regretatul prof. univ. George Muntean, fost Mare Orator al MLNR. Profesorul a intrat în direct având ţinuta de maestru mason. Şi pe soţia sa, Adela Popescu, poetă cunoscută mai mult în Japonia, am avut privilegiul de a o avea invitată. Tocmai venise din Japonia, unde primise un premiu special chiar din mâna premierului acestei ţări.
Iată că marţi, 22 februarie, am avut din nou prilejul de a intervieva o înaltă personalitate din lumea politică. Graţie doctorului Gabriel Oprişanu, patron al Tv SOMAX, preşedintele Senatului României, Mircea Geoană, a acceptat să dea un interviu.
Desigur, Mircea Geoană este un politician care ştie multe, deţine multe secrete şi a fost participant direct sau indirect în multe evenimente care au schimbat cursul politicii româneşti postdecembriste.
Când doctorul m-a anunţat luni seară că a doua zi trebuie să fiu la Senat, în biroul lui Geoană, mai că nu-mi venea a crede. Ştiam că se încearcă să se aranjeze un interviu cu acesta dar nu mă aşteptam ca acceptul să vină aşa repede. Am fost luat pe nepregătite.
Luni noaptea am trimis mail la secretara preşedintelui Geoană, doamna Ana Cătăuţă, cu conţinutul întrebărilor la care preşedintele Senatului urma să răspundă. Tot luni noaptea am plecat spre Bucureşti.
Pe traseu am vorbit de mai multe ori cu secretara şi cu consilierii de imagine ai preşedintelui, fiind nevoit să renunţ la o parte din întrebări pe motiv că aş depăşi durata stabilită a interviului care a fost de 50 minute.
Interviul a fost programat pentru ora 15.00. La Senat am ajuns la ora 14.00, drumul fiind foarte greu de parcurs din cauza ninsorii abundente.
Am fost invitaţi în sala de protocol să ne organizăm. Din nou consilierii de imagine m-au chestionat asupra întrebărilor pe care le voi pune şi din nou a trebuit să mai renunţa la câteva, durata interviului fiind redusă la 30 de minute. Apoi s-a stabilit amplasarea noastră şi condiţiile filmării: faţă, profil, prim-planuri.
La ora 15.00 fix, Mircea Geoană a intrat în sala de protocol. Ne-am prezentat şi am trecut la treabă. Am acceptat orice condiţie pusă de consilierii săi de imagine. Ştiu din experienţă că odată invitatul adus sub lumina reflectoarelor îmi pot permite să încalc din condiţiile stabilite în prealabil. Aşa am procedat şi cu Mircea Geoană. În primul rând că tot i-am pus două întrebări necuprinse în protocol şi n-am respectat nici durata stabilită, lungind interviul la 45 de minute, spre disperarea consilierilor săi de imagine care îmi făceau semne să închei.
În finalul interviului am făcut schimb de cărţi. Eu i-am făcut cadou trei titluri din cărţile mele, dumnealui doar una, cu remarca ironică „Eu nu sunt aşa prolific ca jurnaliştii!”
După ce interviul s-a încheiat, am avut satisfacţia ca preşedintele Geoană să-mi spună că a fost un interviu la nivel de BBC.
Miercuri l-a sunat pe doctorul Gabriel Oprişanu şi i-a mulţumit pentru că a trimis un reporter documentat şi o echipă de tehnicieni profesionişti. Păi, cu Popică cameraman şi cu Mircea Brehuescu sunetist nici că se putea să fie altfel.
Interviul va fi difuzat pe Tv SOMAX, sâmbătă, 5 martie, în cadrul emisiunii Lumea lu’ Rotundu, reportajul fiind intitulat „România încotro?”
written by Ioan Rotundu
Neculai Stratulat, primarul comunei Băluşeni nu este în administraţie un începător cu caş la gură. Dimpotrivă, este un personaj vaccinat cu atâtea vaccinuri că aproape se bucură de imunitate totală faţă de lege. De unde şi curajul său de a face afaceri pe seama banilor publici, afaceri prospere familiei sale.
Pentru cine nu cunoaşte, Nicolae Stratulat a fost director comunist şi ostdecembrist la Banca Agricolă Botoşani. În această calitate a cunoscut multă lume bună din agricultura comunistă. Mai ales a avut strânse legături de afaceri, a se înţelege mici mişmaşuri care se făceau în regimul comunist, cu cei din conducerea fostei Direcţii Agricole Judeţene Botoşani. Iar prietenul la nevoie se cunoaşte, cel puţin aşa sună un proverb de-al nostru, neaoş.
Despre afacerile care s-au derulat şi se derulează prin primării pe seama păşunilor comunale am scris în repetate rânduri. Iar artizanul acestor afaceri a fost Gheorghe Dănilă, fost director economic comunist şi postdecembrist la Direcţia Agricolă Botoşani, pus de PSD şef la Centrul Judeţean de Consultanţă Agricolă Botoşani şi uitat în această funcţie de toate partidele ajunse la putere.
Pentru ca primăriile să mai poată beneficia de subvenţiile europene la păşine, cerinţa UE a fost ca toţi crescătorii de animale să se organizeze în asociaţii agricole şi să concesioneze păşunile de la primării. Iar asociaţiile au devenit beneficiarele subvenţiilor europene, sume anuale care se numără în miliarde de lei. Şi uite aşa o cerinţă europeană a devenit o oportunitate de afacere pentru profitorii noştri.
Gheorghe Dănilă, în loc să acorde consultanţă primăriilor despre cum trebuie să procedeze în înfiinţarea acestor asociaţii, sau să-i organizeze pe crescătorii de animale în asociaţii, atrbuţiuni directe de serviciu ale sale, a găsit o altă cale.
Împreună cu soţia sa a încheiat cu primăriile contracte de consultanţă pe mulţi bani, contra acesto0r sume el urmând să organizeze asociaţiile. Zeci de milioane de lei a încasat Dănilă şi soţia sa de la primăriile din judeţ precum Manoleasa, Băluşeni, Hudeşti, Corni etc.
Cu sprijinul său au ajuns baronii mai mici ai PSD să controleze afacerea păşunilor, adică a subvenţiilor europene. La nCorni, spre exemplu, păşunea a ajuns pe mâna viceprimarului PSD Ilie Oniciuc. La Băluşeni afacerea a fost preluată chiar de familia primarului PSD Nicolae Stratulat.
Iată dar cum, ca un arc peste timp, între foştii demnitari comunişti, prieteni de mişmaşuri specifice „iepocii de aur”, şi-au dat mâna pentru a sabota din interiorul sistemului capitalismul european, jecmănindu-l de bani. Numai că jecmăniţii sunt chiar crescătorii de animale, pe umerii cărora plâng liderii PSD că sunt oprimaţi de actuala putere.
Iar ca o răsplată a zelului cu care Gheorghe Dănilă sabotează din interior capitalismul european, preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani Mihai nŢâîbuleac şi cu sprijinul consilierilor PSD vor să-l pună e Dănilă preşedintele Camerei Agricole Botoşani, instituţie nou înfiinţată.
Să le ajute Dumnezeu să-l numească şi vom răsufla uşuraţi că am scăpat şi de bruma de agricultură şi zootehnie care mai persistă prin judeţ!
written by Ioan Rotundu
Obişnuiţi numai să-i hărţuiască şi să-i dezorganizeze pe cei aflaţi la putere şi care vor să facă ceva util comunităţii pe care o reprezintă, cei din PSD Botoşani au venit cu o nouă găselniţă ca să-şi motiveze decizia de schimbare a vicepreşedintelui CJ, Cristian Achiţei.
Cică, schimbându-l pe Achiţei din funcţia de vicepreşedinte CJ vor salva astfel onoarea lui Constantin Manolache, cel a cărui loc la conducerea CJ a fost ocupat de Achiţei.
Firesc, mă întreb ce onoare vor social-demoicraţii să salveze şi prin ce mijloace? În primul rând că Manolache a ocupat funcţia după ce PSD-ul a eliminat de pe lista de candidaţi la CJ a nu mai puţin de cinci persoane care aveau tot dreptul de a fi validaţi consilieri judeţeni.
Aşadar, Manolache a ajuns consilier judeţean şi apoi vicepreşedinte printr-un subterfugiu politic imoral şi înjositor pentru colegii săi de partid.
Când te cocoţi într-o astfel de funcţie pe căi imorale, ce pretenţii mai poţi avea la onoarea personală? Dar Gheorghe Vâzdoagă, cel care şi-a asumat rolul de scut pentru onoarea lui Manolache este departe de a avea puterea de raţionament şi de a distinge faptele imorale de cele morale. Dealtfel majoritatea liderilor PSD au o problemă de moralitate, cât despre onoarea lor, nici conu Caragiale nu s-ar deranja să le-o „repereze”.
PSD-ul, în aroganţa sa de partid cu pretenţii, tot mai puţin justificate de la o zi la alta, de când a părăsit guvernarea cu PDL-ul nu face altceva decât să blocheze activitatea celor care se mai pricep cât de cât să mai rezolve din problemele administraţiei locale. Iar ca dovadă că aşa procedează este chiar obiceiul lor de a schimba vicepreşedinţii CJ ori de câte ori au prilejul, punând în funcţie persoane tot mai puţin pregătite profesional.
Manolache, cât a fost vicepreşedinte a stat mai mult prin spitale şi n-a făcut nimic deosebit pentru administraţia judeţului.
Înlocuitorul său pe care-l pregătesc social-democraţii este un anume Mihai Aroşoaie. Omul are meritul că este fratele lui Cornel Aroşoaie, fost primar PSD de Darabani, schimbat de orăşeni în alegerile din 2008 pentru că n-a reuşit să treacă de la promisiuni la fapte.
Chiar şi surse din interiorul PSD declară că varianta cu Aroşoaie este cea mai proastă pentru PSD. Numai liderilor PSD nu le pasă. Ei vor capul lui Achiţei, fie că ar pune în loc şi un rahat cu moţ. Ei au ambiţii politice, nu şi preocuparea ca să facă ceva util pentru comunitatea botoşăneană. Altfel spus, dacă n-au capacitatea de a face ceva bun, măcar să strice ce fac alţii. Este principiul călăuzitor al activiştilor comunişti în lupta cu burghezia şi moşierimea.
Să nu uite social-democraţii că în campania alegerilor locale de la anul vor avea de dat nişte răspunsuri de care va depinde în mare măsură accederea lor la putere.
written by Ioan Rotundu
Deputatul democrat-liberal Cătălin Buhăianu a anunţat presa la sfârşitul săptămânii trecute că DNA-ul va da iama printre vameşii şi poliţiştii de frontieră botoşăneni. Ba chiar a iundicat şi o locaţie vizată, respecxtiv vama de la Rădăuţi Prut. A rosatit şi numele de Ovidiu Paşalău, fotul şef de vamă.
Dar dezvăluirile lui Buhăianu, dacă le putem numi aşa, au vizat şi un coleg al său de partid şi de Parlament. Este vorba de deputatul dărăbăeran Stelică Strugaru, despre care Buzhăianu a lăsat să se înţeleagă că ar avea implicaţii în traficul cu ţigări din Republica Moldova şi Ucraina.
Să încercăm să desluşim vorbele lui Buhăianu, care nu sunt decât nişte adevăruri ciuntite, adică spuse pe jumătate.
Cînd în urma alegerilor din toamna anului 2008 s-a format Guvernul PDL – PSD, Direcţia Naţională a Vămilor a fost cerută şi primită de PSD. De această importantă instituţie s-a opcupat direct şi nemijlocit Ilie Sârbu, soctul lui Victor Ponta. Toate numirile de şefi de vamă au fost avizate direct de ilie Sârbu. Săptămâna trecută Victor Ponta se afla invitat la postul naţional de televiziune Realitatea. În timp ce Ponta împroşa cu noroi acţiunea DNA-ului asupra vameşilor şi poliţiştilor de frontieră, de la Timişoara a sunat şeful de vamă şi i-a amintit lui Ponta că toate numirile le-a făcut socrul său. Iar vameşul timişorean a declarat că dispune de o copie a documentului aprobat de Ilie Sârbu prin care PSD-ul şi-a dat acordul asupra numirii şefilor de vamă de la punctele vamale ale României.
Luat prin surprindere Pinta n-a mai avut nicio reacţie.
La Botoşani, imediat ce PSD-ul a intrat la guvernare, de numirea vameşilor s-a ocupat , pe la spatele lui Constantin Conţac, pe atunci încă preşedinte al PSD, Marcu, Macaleţi şi Văzdoagă. La vama Stânca a fost numit un anume Ungureanu, şef şi acum. La vama Rădăuţi Prut Ovidiu Paşalău, care a avut o activitate laborioasă, demnă de invidiat, după cum spun chiar unii vameşi care i-au fost subordonaţi.
În perioada cât şeful de vamă a fost Paşalău, contrabanda cu ţigări a înflorit. Despre această contrabandă de la Rădăuţi Prut noi am scris şi acum doi ani,. şi acum un an, dar nu s-a sinchisit nimeni. Poate doar cei de la DNA, care culeg informaţii şi de prin presa scrisă.
La vama din Rădăuţi Prut un rol important îl joacă şi deputatul PDL din Darabani Stelică Strugaru. Iar Strugaru s-a cam îndepărtat de partid, de unde şi reacţia de acuzare a lui Buhăianu. Omul mănâncă singur cozonacul din camă şi nu dă o felie şi celor de prin sediul PDL Botoşani.
Oidiu Paşalăiu a fost schimbat, dar faptele sale nu şi-au pierdut urma.
Şi la vama Stânca sunt treburi necurate, şi aici sunt colaborări amicale vameş-poliţist de frontieră, şi pe aici se afirmă că trec ţigările de contrabandă cu maşina ce are antemergător un poliţist.
Cu siguranţă că Buhăianu ştie mai multe decât a declarat presei. Dar cert este că cei din PSD au toate motivele să ţipe ca din gură de şarpe. Cum să nu ţipe când le sunt anihilate sursele de finanţare iar oamenii lor de încredere ajung după gratii?!
Avem toate motivele să aşteptăm cu nerăbdare să vedem unde vor năvăli mascaţii însoţiţi de procurorii DNA: la Rădăuţi Prut, Stânca sau Racovăţ? Dar mai interesant va fi să aflăm din ce partid fac parte cei arestaţi.
written by Ioan Rotundu
Interesantă şi totodată incitantă decizia PNL Botoşani de a-l delega pe vicepreşedintele Verginel Gireadă să dialogheze cu PSD în privinţa cimentării Uniunii Social – Liberale.
Şi cum să nu fie aşa, dacă avem în bvedere calitatea umană a celor care au decis aşa ceva. Preşedintele partidului PNl este cunoscut mai mult pentru îndeletnicirea familiei sale de a creşte ori decât pentru capacitatea de manager politic.
Cu toate acestea Florin Ţurcanu a pus partidul sub papucul său, el fiind cel care decide cine are voie să sulfle, când să sufle şi cum să sufle prin şedinţele organizate.
Sistemul său despotic de a conduce partidul i-a adus şi un dosar penal la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti. Numai că dosarul întocmit pentru fals şi uz de fals, tocmai pentru că a dat afară din partid pe cine a dorit el şi în condiţiile crezute de el, nu l-a speriat pe Ţurcanu. Aşa că orientarea sa de a dialoga cu PSD-ul pentru finalizarea în teritoriu a alianţei formate la Bucureşti a fost spre un tractorist. Căci înainte de a fi primarul comunei Mihai Eminescu, Vereginel Gireadă a fost un modest tractorist. Anul trecut omul şi-a dat bacul, dar acest lucru nu-l îndreptăţeşte să decidă soarta unui întreg partid.
Mai ales că în acest partid sunt oameni de valoare, cu pregătire profesională de vârf. Amintesc pe fostul prefect Gheorghe Sorescu, pe inginerul Romulus Eram fost viceprimar al Botoşanilor, pe inginerul Ionică Nechifor – preşedintele Asociaţiei crescătorilor de animale etc.
Este umilitor pentru aceste personalităţi liberale ca în numele lor să discute o problemă p0olitică de primă seriozitate un amărât de fost tractorist ajuns primar fiindcă s-a folosit cu abilitate o anumită conjunctură politică creată în comună.
Apoi, e treaba localnicilor că au ales un tractorist ca primar al comunei care l-a dat ţării pe cel mai important om de cultură din toate timpuriule, dar este responsabilitatea şi în joc prestigiul personalităţilor din PNL de a nu se lăsa reprezentaţi de orice membru aflat la limita de jos a nivelului de cultură generală, nemaivorbind de cultură politică, economică şi socială.
Dacă Ţurcanu nu a urmărit să-şi bată joc de cei din PSD, desemnându-l pe Gireadă să negocieze ccu ei, atunci are o altă socoteală. Iar acel altceva poate fi blocarea negocierilor până va afla ce curs va lua dosarul său aflat deja pe rol la ICCJ.
Problema este acum în tabăra PSD-.ului. Consider umilitor pentru PSD să accepte ca partener de dialog un Gireadă, fie el şi vicepreşedinte PNL. Celor din PSD li se pot reproşa multe rele, dar nu pot fi desconsideraţi ca valori umane.
written by Ioan Rotundu
Ştim din cartea de istorie sau din filmele istorice cam ce înseamnă lovitura de berbec. Berbecul este acel trunchi masiv de copac, dotat cu nişte mânere de prindere, cu care soldaţii atacatori lovesc poarta cetăţii asaltate pentru a o dărâma.
O astfel de lovitură a pregătit şi Florin Ţurcanu să dea la Botoşani proaspetei Uniunii Social –Liberale. Cel puţin aşa a lăsat să se înţeleagă prin declaraţia făcută ieri presei botoşănene.
Ţurcanu a declarat tranşant că în alegerile din 2012, PNL Botoşani va avea candidaţi proprii, el fiind pregătit să câştige alegerile la nivel de judeţ. Ori, în strategia sa, Ţurcanu crede că dacă ar ave candidaţi comunbi cu PSD ar fi o mare greşeală şi o mare pierdere pentru liberali.
Desigur, în spatele declaraţiei sale se pot ascunde multe interese. Cel mai mare, mai important, ar fi să păstreze relaţii de bună colaborare cu PDL, în speranţa că dosarul aflat pe rol la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti va avea o rezolvare favorabilă persoanei sale.
Dacă lucrurile stau aşa, atunci şi actualul vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, democrat-liberalul Cristian Achiţei, se poate considera salvat de la schimbarea din funcţie. Pentru că numai consilierii judeţeni ai PSD nu sunt suivcienţi ca număr să-l poată elibera din funcţie.
Haideţi să judecăm lucrurile şi altfel. Eu am atras atenţia asupra lui Florin Ţurcanu încă în perioada când acesta căîra mapa de preşedinte PNL deputatului Liviu Câmpanu. Am spus atunci că este un tip bădăran la vorbă şi comportament dar că este periculos de ambiţios şi inteligent şi că vrea mărire cu orice preţ. L-am comparat cu Dinu Păturică, eroul din romanul Ciocoii vechi şi noi al scriitorului Nicolae Fiilimon.
Anii au trecut iar afirmaţiile mele de atunci s-au adeverit. Iată ncă Ţşurcanu a ajuns preşedintele PNL, a ajuns deputat, a ajuns personaj de seamă al vieţii politice botoşănene care face şi desface jocuri dar şi un personaj important acolo sus la Bucureşti.
Pe ce se bazează Ţucrcanu când a declarat că nu va respecta acordul dintre PNL şi PSD? Poate pe priza şi influenţa pe care o are la Crin Antonescu, ştiut fiind că atunci când Antonescu a candidat la preşedinţia PNL, Ţurcanu l-a sprijinit cu numeroasa delegaţie de la Botoşani, conjtrat voinţei lui Câmpanu, care l-a susţinut pe Tăriceanu. Dar nu cred că Antonescu ar fi de acord să pună în pericol USL-ul numai pentru ca Ţurcanu de la Botoşani să-şi satisfacă un moft politic.
Dacă Ţurcanu are binecuvântarea lui Antonescu, altele trebuie să fie motivele pentru care este lăsat să facă la Botoşani notă discordantă faţă de restul ţării. Mă duce gândul că Antonescu îl lasă pe Ţurcanu să joace rolul de cui al lui Pepelea în casa PSD-ului. Sunt tot mai multe vocile din interiorul PNL care nu dau viaţă lungă proaspetei alianţe politice cu PSD-ul, iar divergenţele de opinie dintre PNL şi PSD deja se înteţesc.
Deci, este posibil ca Ţurcanu să fi p0rimit rolul de cui al lui Pepelea liberalul în casa PSD-ului. Dar mai poate exista şi varianta ca Ţurcanu, de frica dosarului penal, să nu asculte de Antonescu şi să rişte. Ce poate risca? Dizolvarea organizaţiei PNL Botoşani. Numai că o asemenea soluţie nu ar fi nicidecum favorabilă PNL, mai ales în prag de alegeri Aşa privite lucrurile, nu putem vorbi de o anume frică a lui Ţurcanu faţă de Bucureşti.
Ţurcanu se mai bazează pe ceva, pe ceva ce nu ştim încă. Cert este că el joacă rolul berbecului care bate în poarta PSD-ului, nu ca să inztre, ci ca să-i distrugă. Sunt circumspect, dar gândul mă duce spre Cotroceni. Cineva de acolo nu pare a fi străin de dihonia care cuprinde tot mai mult proaspăta înţelegere politică PNL – PC – PSD.
written by Ioan Rotundu
Ieri am primit un telefon cum că la Corni directorul de şcoală Marin Brichiseală a fost prins de poliţie vânzând tabla şcolii din Sarafineşti către ţiganii din Batla Arsă.
Cum la Corni duminică vor fi alegeri iar Marin Brichiseală este vicepreşedintele Organizaţiei PDL Corni, gândul m-a dus la o măgărie politică pusă la cale de vreun candidat.
Nu m-am dus la Corni, cum poate ar fi dorit cel cu măgăria, dar m-am informat de la sursele mele să aflu care este adevărul.
Şcoala din Sarafineşti a fost supusă unor lucrări de reabilitare iar multe materiale rezultate din recuperări au rămas în gestiunea constructorului botoşănean Victor Construct, urmând ca acesta să le predea directorului de şcoală atunci când va termina lucrarea.
Printre materialele recuperate s-au aflat anumite cantităţi de tablă de la acoperiş şi teracota de la sobe.. Teracota a fost ridicată de către constructor iar o parte din tablă, fiind ruginită şi neutilizabilă, a fost predată la REMAT Botoşani la un preţ destul de bun, banii fiind înregistraţi în veniturile şcolii.
Toate operaţiunile s-au efectuat sub controlul inginerului de la investiţii din cadrulfirmei Gelu Pleşca.
Numai că ieri, viceprimarul ilie Oniciuc, care este şi candidatul PSD la funcţia de po0rimar, l-a reclamat pe Marin Brichiseală că , ăn calitate de director de şcoală, a valorificat materialele recuperabile de la şcoala Sarafineşti, băgând banii în buzunar. Practic, Oniciuc lovea în Brichiseală, iar prin acesta în Dorel nDorneanu, candidatul PDL la funcţia de primar şi considerat ca având prima şansă în alegeri.
Poliţia a efectuat cercetările de rigoare, Brichiseală a fost chemat să dea cu subsemnatul, dar în final lucrurile s-au lămurit. Adică nu era comisă nicio ilegalitate.
Numai că valurile făcute de viceprimarul Oniciuc s-au rostogolit prin comună iar mare parte din locuitori ştiu că pedelistii Brichiseală şi Dorneanu au vândut materialele şcolii din Sarafineşti. Otrava electorală pusă lucrează. Mai ales că ea a fost pusă într-un moment bine ales. De la noapte campania electorală este interzisă, aşa că Brichiseală şi Dorneanu nu mai pot să apară public şi să se apere de nişte acuzaţii inventate.
written by Ioan Rotundu
În timp ce pedeliştii se răfuiesc între ei, dezvăluind public modul în care se adunau banii pentru partid, mai ales de la vameşi şi poliţiştii de frontieră, social-democraţii au alte preocupări.
Mă voi referi la ce se întâmplă în judeţul nostru, cu precizarea că ce se întâmplă la Botoşani face parte dintr-o strategie naţională a PSD.
Informaţiile de mai jos le-am primit de la o sursă din PSD, sursă ce pare a fi eliminată din cărţile viitoare ale PSD privind revenirea la putere în plan judeţean.
Dealtfel, n-am nici un motiv să nu cred în informaţiile oferite de sursă de vreme ce deja o parte dintre ele au început a fi puse în practică. Înă din luna ianuarie, de când s.au început negocierile dintre PNL şi PC de formare a Alianţei de Centru Dreapta şi apoi cu PSD de formare a Alianţei Social-lLberale se şoptea că Mihai Aroşoaie, consilierul judeţean al PSD, va lua locul actualului vicepreşedinte Cristian Achiţei.
Iată că acum zvonul primeşte confirmare, iar pedelistul Cristian Achiţei este nevoit pentru a doua oară să plece de la conducerea Consiliulu8i Juudeţean Botoşani.
Dar nu Achiţei este partea importantă a jihadului ce social-democraţii în p5egătesc pedeliştilor. Există într-un sertar de birou din sediul PSD Botoşani o listă cu numele actualilor pedelişti care urmează să se pricopsească cu câte un dosar penal, imediat ce PSD-ul va prelua puterea.
Cap de listă este primarul Cătălin Flutur, urmat de prefectul Cristian Roman, Ioan Diaconu de la Modern Calor, Cristi Achiţei, Rodica Huţulesac – directorul CAS, Ada Macovei – Inspector general IŞJ şi alţii mai mărunţi.
Totodată în PSD se întocmeşte lista cu cei care vor primi fu8ncţii de răspundere sau vor fi desemnaţi candidaţi ai actualei alianţe politice. Interesant este faptul că această listă se actualizează săptămânal, fără a se ţine cont şi de eventualele pretenţii ale celor din PNL.
De exemplu, pentru funcţia de prefect se pregăteşte din nou Costică Macaleţi dar şi Gheorghe Marcu este mânat de acelaşi gând.
Pentru primărie îşi face încălzirea Gabriel Opri8ulşanu iar Costică Macaleţi stă de rezervă. Pentru preşedinţia Consiliului Judeţean Botoşani pare să fie desemnat candidat actualul Mihai Ţâbuleac, el fiind agreat şi de PNL.
Concurenţă mare este şi pentru directoratul Casei Judeţene de Sănătate, funcţie bine remunerată şi la care râvneşte medicul Tamara Ciofu. Sturlubaticul Răzvan Rotaru va reveni în fruntea APM. Sunt semne de întrebare asupra inspectorului general al IŞJ şi, interesant, numele Vioricăi Afrăsânei nu stă pe buzele celor care întocmesc lista.
Nu ştiu dacă aceste informaţii vor deveni fapte, dar altceva mă îngrijorează. Cum îi vor pricopsi social-democraţii cu dosare penale pe actualii pedelişti? Numai într-un singur mod: să dea indicaţii celor de la DNA, DIICOT şi Parchet. Adică justiţia să rămână sub controlul politic, singura modificare fiind aceea că şeful ei nu va mai fi Băsescu ci Ponta şi poate Crin Antonescu.,
Dacă lucrurile vor rămâne aşa, vremurile de glorie ale lui Adrian Năstase din anii 2000 – 2004 se cor întoarce iar social-democraţii vor avea şi pâinea şi cuţitul. Noi, poporul, vom avea ce avem şi în prezent: sula şi căciula. Părerea mea!
written by Ioan Rotundu
PNL-ul, sau PSD-ul, nici nu contează care, unul dintre aceste două partide s-a făcut frate cu dracul, adică cu celălalt, ca să treacă puntea pentru a ajunge la tortul puterii.
Este o alianţă politică total nefirească, de unde tot mai multe voci care susţin că viaţa acesteia nu va fi de lungă durată, poate nici până la alegerile locale şi parlamentare din 20012. Şi este posibil ca durata ei de viaţă să nu fie de zece ani, cum au stabilit actorii politici, pentru că Uniunea Social – Liberală are multe necunoscute. De exemplu nu se ştie cine şi din ce partid va fi candidatul la preşedinţie şi nici premierul. Apoi, se ştie din experienţa şi a celorlalte alianţe politice de până acum, stabilirea candidaţilor comuni în alegerile locale devine un puternic motiv de gâlceavă şi chiar de certuri ireconciliabile.
Dar să presupunem că USL-ul va avea viaţă lungă şi succese electorale deosebite. Pornind de la această premisă pozitivă, să vedem ce se întâmplă în t6abăra PDL, partid direct ameninţat de noua alianţă.
Deocamdată democrat-liberalii s-au lepădat de culoarea portocalie, culoare care le-a adus succesul politic în 2008 şi care a devenit în momentul de faţă cea mai hulită culoare de români.
Cineva din PDL, cu gândire novatoare, a sugerat că partidul trebuie să se lepede de culoarea portocalie aşa cum se leapădă naşii de satana în biserică. Numai că politicienii de vârf şi cei de la bază nu puteau să apară în public fără mândreţea de eşarfă la gât. Trebuia găsită o nouă culoare. Şi s-a găsit verdele-nrourat. Şi din nou au apărut voci care au clamat faptul că PDL-ul şi-a pus la gât eşarfe cu verdele maghiarilor.
Numai că verdele-nrourat a fost sugerat de culoarea cântată în imnul PDL. De aici şi-au luat democrat-liberalii noua culoare.
Pentru început, eşarfa verde n-a fost huiduită. La Corni, când s-a lansat candidatura lui Dorel Dorneanu la funcţia de primar, tot staff-ul PDL a urcat pe scenă cu eşarfe verzi la gît. Lumea s-a mirat dar n-a huiduit. Aşa că un prim pas în spălarea imaginii partidului de vopseaua portocalie s-a făcut. Mai greu va fi de spălat imaginea partidului de măsurile anticriză luate până acum şi neacceptate nici în ruptul capului de români.
Dar cum voci din interiorul PDL susţin că mişcarea cu eşarfele verzi este doar p primă mişcare şi că urmează altele şi mai de amploare, nu ne rămâne decât să urmărim ce va urma. Cu interes, că de aceia purtăm fes!
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments