Mar 14

Vineri, săptămâna trecută, la Sala de lectură a Bibliotecii Judeţene „Mihai Eminescu” Botoşani am lansat volumul intitulat „Lumea lu’ Rotundu”. Sincer să fiu, nu m-am aşteptat la o aşa numeroasă prezenţă şi mai ales rangul social al participanţilor. Căci audienţa a fost formată din persoane cu un nivel intelectual ridicat, mulţi ocupanţi ai unor funcţii importante în societate.
Chiar şi directorul Bibliotecii, prof. Cornelia Vezeteu a recunoscut că o astfel de lansare de carte, cu participanţi din elita intelectuală a Botoşanilor, n-a mai avut loc de ceva timp.
Mulţumesc celor care au ţinut să participe la eveniment, unii dintre participanţi fiind personaje vii ale cărţii, parcă eroi coborâţi atunci dintre coperte. Mulţumesc celor care mi-au prezentat cartea, mai ales că au rostit cuvinte de laudă, deşi era suficient loc şi de critică.
Prof. Gheorghe Median, memorialist în cadrul Muzeului Judeţean Botoşani, a ţinut să remarce ineditul abordat în exprimare, vivacitatea stilului şi capacitatea de a-l ţine pe cititor pe text, constatând că am folosit un mod de abordare diferit de cel folosit în volumul intitulat „Politică, alcool şi tutun”.
Jurnalistul Traian Apetrei, acum directorul Teatrului „Mihai Eminescu” Botoşani, pe care eu îl consider un monstru sacru al reportajului de presă scrisă, de asemenea a avut aprecieri pozitive, lucru mai rar la Traian. N-a scăpat prilejul să remarce că sunt un jurnalist care scriu de la faţa locului, care străbat judeţul şi care am păstrat un echilibru între eveniment şi comentariu.
Dacă prof. Ionel Bejenaru a preferat să-mi dedice o epigramă, prof. Cornelia Vizoiteu, ca şi gazdă, a ţinut să puncteze că prin cele patru volume scrise mi-am câştigat un loc meritoriu în cultura botoşăneană.
M-a impresionat jurnalistul şi scriitorul Eugen Hruşcă. A doua zi, sâmbătă pe la amiază, m-a sunat să mă felicite şi să-mi spună că n-a lşăsat cartea din mână până ce n-a terminat-o de citit. M-a declarat „un Cristian Tudor Popescu al Moldovei” dar şi un „Păstorel”, făcându-.l să saliveze când a citit pasajele despre anumite mese festive sau câmpeneşti pe care le-am descris.
Toate aceste cuvinte de laudă mă obligă să ţin ştacheta tot mai sus, ceea ce nu este chiar uşor, pentru că în Botoşani sunt mulţi scriitori valoroşi. Apoi, nu trăieşti în fiecare zi momente de a te afla pe cel mai îănalt vârf de munte al Apusenilor, avându-l deasupra doar pe Dumnezeu şi la picioare întreaga Ţară a Morţilor învăluită în spiritul lui Avram Iancu şi apoi să vii la Botoşani şi să ajungi într-un sătuc de pe malul Prutului niar o mamă să ţi se plângă că fiul ei ajuns senator a uitat de părinţi, de rude, de învăţătorii şi profesorii de la şcoală şi de satul său natal. Când te întâlneşti cu astfel de momente ale vieţii devii „negru în cerul gurii” la adresa unor astfel de personaje ale vieţii şi le arunci în obraz vorbe grele. Pe merit!
Cîând trăieşti astfel de momente, dacă nu le descifrezi sensul vieţii şi nu eşti părtaş la stările emoţionale ale interlocutorului, mai bine nu scrii nimic, pentru că nici cititorul nu va simţi nimic citindu-te.
Dacă am primit laude, înseamnă că sunt pe calea cea bună a scrisului şi de aceea mă simt obligat la mai mult.
Încă odată mulţumesc tuturor celor prezenţi la eveniment şi în mod special celor care mi-au prezentat cartea. Iar dacă cei care o vor citit îmi vor face şi unele observaţii critice, le voi primi cu îndatorare. Numai aşa voi putea să urc treptele valorice ale scrisului şi să evit pericolul de a ajunge „un expirat”.

written by Ioan Rotundu


One Response to “Laudele obligă”

  1. 1. mara Says:

    Va citesc articolele destul de des, va apreciez (de cele mai multe ori) punctele de vedere, de aceea vreau sa va felicit pentru succesul dvs. recent si sa va urez ca acest succes sa nu fie ultimul!
    Felicitari, Domnule Rotundu!

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia