Mar 16

O parte dintre şcolile din judeţele Botoşani şi Suceava au rămas fără fond der salarii pentru luna martie. Iar învăţătorii, profesorii au început protestele, fiecare unitate şcolară după cum a crezut de cuviinţă şi pe măsura  curajului cadrelor didactice. Situaţia nu este una naţională, de unde şi nepriceperea multora în a înţelege fenomenul.
În fond, orice speculaţie de seama faptului că nu s-a alocat un fond de salarii corect calculat este falsă. Fondul de salarii atribuit şcolilor pentru trim. I 2011 a fost corect stabilit şi în concordanţă cu noua Lege a educaţiei.
Răspunsul la toate aceste disfuncţiuni trebuie căutat în altă parte. Mai exact la unele instanţe de judecată. Unii lideri de sindicat din învăţământ au avut iniţiativa de a contesta în instanţă diminuarea lefurilor pe anul 2001 şi anularea  unor sporuri. Iar  o parte dintre judecători au admis capetele de cerere şi au obligat conducerile de şcoli să restituie sumele reţinute.
M-am interesat cum a fost posibil ca unii judecători să nu ţină cont de legile statului privind măsurile anticriză şi să dispună plăţi de la bugetul public fără a avea şi dovada că există resursele financiare necesare. Aşa am aflat că multe dintre soluţiile de obligare la plată au fost pronunţate de judecători cu soţii sau rude cadre didactice.
Pentru că astfel de hotărâri s-au pronunţat de către instanţele de judecată din câteva judeţe  din ţară, iar căscaţii de jurişti de la Inspectoratele şcolare nu şi-au făcut datoria de apărători ai instituţiilor bugetare pe care le reprezintă, plata sumelor reţinute s-a făcut în lunile ianuarie şi februarie 2011. Cum fondul de salarii alocat nu cuprindea astfel de sume, plata s-a făcut din fondul de salarii al lunii martie. Iată de ce acum profesorii nu iau salariile.
În prezent Procurorul general al României a iniţiat o acţiune juridică în interesul legii şi probabil hotărârile pronunţate de judecători vor fi anulate iar cei care au primit sumele reţinute anul trecut să fie obligaţi să le restituie din nou. Se va crea o nouă bulversare, o nouă serie de nemulţumiri şi proteste.
Dar cum pe la noi procesele durează şi ani de ztile, există riscul ca cei care au primit banii în plus pe lunile ianuarie şi februarie să nu mai primească salarii pe martie. Doar dacă Ministerul Educaţiei va aproba un transfer de sume din trim. IV, timp în care se vor clarifica şi conflictele create în aplicarea unor legi.
Practic, judecătorii au decis să se răzbu8ne pe Guvernul Boc într-un mod viclean. Cum nu puteau pronunţa sentinţe ca să-şi ia ei banii reţinuţi înapoi, s-au folosit de acţiunile profesorilor. Numai că ei au lovit în bugetul public, mai exact în interesele celor care muncesc în afara sistemului bugetar. Pentru că dacă Guvernul Boc va rămâne obligat la plata sumelor reţinute, atunci va trebui să recurgă la majorări de impozite şi taxe. Iar cei care vor suporta majorările sunt cei care muncesc în sfera privată. Ceea ce nu ar fi corect.
Dacă tot vorbim de solidaritate socială, atunci această solidaritate să fie valabilă şi pentru toţi bugetarii, deci şi pentru cei din învăţământ sau din alte instituţii publice.
Iar profesorii ar trebui să conştientizeze că nu pot cere bani de unde nu sunt şi că sunt nişte victime ale răzbunării judecătorilor.

written by Ioan Rotundu

Mar 14

Vineri, săptămâna trecută, la Sala de lectură a Bibliotecii Judeţene „Mihai Eminescu” Botoşani am lansat volumul intitulat „Lumea lu’ Rotundu”. Sincer să fiu, nu m-am aşteptat la o aşa numeroasă prezenţă şi mai ales rangul social al participanţilor. Căci audienţa a fost formată din persoane cu un nivel intelectual ridicat, mulţi ocupanţi ai unor funcţii importante în societate.
Chiar şi directorul Bibliotecii, prof. Cornelia Vezeteu a recunoscut că o astfel de lansare de carte, cu participanţi din elita intelectuală a Botoşanilor, n-a mai avut loc de ceva timp.
Mulţumesc celor care au ţinut să participe la eveniment, unii dintre participanţi fiind personaje vii ale cărţii, parcă eroi coborâţi atunci dintre coperte. Mulţumesc celor care mi-au prezentat cartea, mai ales că au rostit cuvinte de laudă, deşi era suficient loc şi de critică.
Prof. Gheorghe Median, memorialist în cadrul Muzeului Judeţean Botoşani, a ţinut să remarce ineditul abordat în exprimare, vivacitatea stilului şi capacitatea de a-l ţine pe cititor pe text, constatând că am folosit un mod de abordare diferit de cel folosit în volumul intitulat „Politică, alcool şi tutun”.
Jurnalistul Traian Apetrei, acum directorul Teatrului „Mihai Eminescu” Botoşani, pe care eu îl consider un monstru sacru al reportajului de presă scrisă, de asemenea a avut aprecieri pozitive, lucru mai rar la Traian. N-a scăpat prilejul să remarce că sunt un jurnalist care scriu de la faţa locului, care străbat judeţul şi care am păstrat un echilibru între eveniment şi comentariu.
Dacă prof. Ionel Bejenaru a preferat să-mi dedice o epigramă, prof. Cornelia Vizoiteu, ca şi gazdă, a ţinut să puncteze că prin cele patru volume scrise mi-am câştigat un loc meritoriu în cultura botoşăneană.
M-a impresionat jurnalistul şi scriitorul Eugen Hruşcă. A doua zi, sâmbătă pe la amiază, m-a sunat să mă felicite şi să-mi spună că n-a lşăsat cartea din mână până ce n-a terminat-o de citit. M-a declarat „un Cristian Tudor Popescu al Moldovei” dar şi un „Păstorel”, făcându-.l să saliveze când a citit pasajele despre anumite mese festive sau câmpeneşti pe care le-am descris.
Toate aceste cuvinte de laudă mă obligă să ţin ştacheta tot mai sus, ceea ce nu este chiar uşor, pentru că în Botoşani sunt mulţi scriitori valoroşi. Apoi, nu trăieşti în fiecare zi momente de a te afla pe cel mai îănalt vârf de munte al Apusenilor, avându-l deasupra doar pe Dumnezeu şi la picioare întreaga Ţară a Morţilor învăluită în spiritul lui Avram Iancu şi apoi să vii la Botoşani şi să ajungi într-un sătuc de pe malul Prutului niar o mamă să ţi se plângă că fiul ei ajuns senator a uitat de părinţi, de rude, de învăţătorii şi profesorii de la şcoală şi de satul său natal. Când te întâlneşti cu astfel de momente ale vieţii devii „negru în cerul gurii” la adresa unor astfel de personaje ale vieţii şi le arunci în obraz vorbe grele. Pe merit!
Cîând trăieşti astfel de momente, dacă nu le descifrezi sensul vieţii şi nu eşti părtaş la stările emoţionale ale interlocutorului, mai bine nu scrii nimic, pentru că nici cititorul nu va simţi nimic citindu-te.
Dacă am primit laude, înseamnă că sunt pe calea cea bună a scrisului şi de aceea mă simt obligat la mai mult.
Încă odată mulţumesc tuturor celor prezenţi la eveniment şi în mod special celor care mi-au prezentat cartea. Iar dacă cei care o vor citit îmi vor face şi unele observaţii critice, le voi primi cu îndatorare. Numai aşa voi putea să urc treptele valorice ale scrisului şi să evit pericolul de a ajunge „un expirat”.

written by Ioan Rotundu

Mar 07

Interviul cu preşedintele Senatului României Mircea Geoană a fost difuzat de Tv SOMAX în cadrul emisiunii Loumea lu’ Rotundu şi se pare că s-a bucurat de o audienţă semnificativă. Duminică am avut şi câteva discuţii pe seama interviului printre care şi cu un personaj care m-a întrebat contrariat de ce am folosit la coloana sonoră imnul ţării.
Simplu, interviul i l-am luat în calitate de preşedinte al Senatului şi nu de membru al PSD. În reportaj am folosit imaginea clădirii Parlamentului, cu însemnele oficiale ale statului, aşa că era normal să folosesc fundal muzical imnul României şi nu vreo manea electorală.
Aşa cum am mai scris într-un comentariu anterior, întrebările puse au fost acceptate de comun acord cu consilierii săi de imagine. În primul rând că mi s-a redus timpul interviului la 30 de minute deşi eu l-am lungit la 45. Apoi mi s-a stabilit ca regulă a jocului să nu vin cu următoarea întrebare până ce Geoană nu termină răspunsul la întrebarea pusă. Ori răspunsurile preşedintelui Geoană au fost lungi şi mi-au consumat timpul alocat extrem nde repede. Probabil aceasta i-a şi fost tactica pentru a nu putea răspunde toate întrebările.
Voiam să-l întreb pe preşedintele Senatului şi o serie de aspecte legate de campania sa electorală la prezidenţiale, aspecte nelămurite nici în prezent.
Voiam să ne spună ce anume l-a determinat să facă vizite discrete la Moscova şi dacă aceste vizite aveau legătură cu eventualitatea că va deveni preşedintele României. Apoi voiam să aflu din gura sa dacă vizita din toiul nopţii făcută lui Vântu i-a fost sugerată de Victor Ponta. Pe seama acestei vizite s-au făcut multe speculaţii, dar surse din PSD mi-au dezvăluit că această vizită a fost pusă nla cale de Ponta pentru a-l compromite şi scoate de la preşedinţia PSD, lucru care s-a şi întâmplat ulterior.
Mai voiam să ne spună Geoană de ce a renunţat la Conţac, când acesta a jucat un rol principal în a-l sprijini să preia preşedinţia PSD de la Năstase. Tot din surse ştiu că Geoană l-a îndepărtat pe Conţac de la preşedinţia PSD Botoşani la sugestia lui Miai Darie. Şi legat de Darie aveam o întrebare. Cum ar fi explicat Geoană acceptarea în cercul său restrâns al fostului ofiţer de Securitate Mihai Darie, cel care a fost rând pe rândc omul de casă al lui Petre Roman, Traian Băsescu, Adrian Năstase. Dfin păcate aceste întrebări n-au mai putut fi puse.
Dacă reuşeam să i le pun, aş fi putut avea o comparaţie între ce-mi spunea oficial şi ce ştiiu eu neoficial. M-ar fi ajutat să mai clarific nişte enigme ale clasei politice ticăloşite. N-a fost să fie şi nici nu cred că voi mai avea vreodată prilejul.

written by Ioan Rotundu

Mar 02

La sfârşitul săptămânii trecute cei din PSD au anunţat c ă vor da  primarului Cătălin Flutur şi consilierilor locali ai PDL lecţii de administraţie publică locală. Desigur, ei vor avea alături şi pe cei din conducerea PNL.
Altfel spus, recenta USL vrea să-şi înceapă activitatea la Botoşani dând lecţii de administraţie publică locală. Prima lecţie au şi dat-o. L-au schimbat din funcţie pe unul dintre vicepreşedinţii Consiliului judeţean, un specialist în domeniu, înlocuindu-l cu social-democratul Mihai Aroşoaie, considerat o nulitate în materie de administraţie chiar de unii dintre colegii săi din partid.
Dar să vedem ce profesori în ştiinţa administraţiei publice poate folosi USL-ul în a da lecţii primarului şi consilierilor municipali ai PDL. În tabăra PSD l-avem pe Gheorghe Vâzdoagă, consilier vechi, fost discipol al primarului Florin Egner, cel are în iarna lui 2002 ne-a lăsat să îngheţăm în apartamente şi care vreme de patru ani n-a făcut nimic pentru Botoşani. A tot anunţat prin presa locală că se dărâmă turnul clădirii primăriei, că se dărâmă centrul vechi al oraşului, dar de la lamentări la fapte i-a fost peste putinţă să treacă. Cu aşa un maestru în administraţia publică Vâzdoagă a avut ce învăţa iar acum ne va împărtăşi din cunoştinţele acumulate.
Îl mai avem în PSD pe fostul prefect Costică Macaleţi, cel care în afară că s-a ales cu un dosar penal ce dospeşte la ÎCCJ pentru că are imunitate parlamentară, nu şi-a legat numele de nimic semnificativ pentru judeţ. Ar fi ceva totuşi de consemnat. Cât a fost prefect a avut tot timpul uşa deschisă de la camera de serviciu, din care  nu i-a lipsit mirosul parfumului de damă.
Tot prin PSD mai hălăduieşte, târând după sine ştiinţa administraţiei şi tinerelul Răzvan Rotaru. Tinerel, tinerel dar cu experienţă prin lumea interlopă europeană şi as în a mitui pe oricine i se opune, cum singur a recunoscut public.
Răzvan va putea să-i convingă pe unii consilieri PDL să voteze în favoarea celor ai USL, dându-le cuvenita mită. Iar ca să dai, trebuie să iei de undeva. Va lua de la cei care fac rând la uşă petru o funcţie în viitoarea Guvernare USL. Nişte fraieri care cumpără blana ursului din pădure.
În tabăra PNL avem doi specialişti de marcă. Romulus Eram, fost viceprimar în mandatul 12996 – 2000 şi 2004 – 2008. În primul mandat şi-a câştigat renumele de „100 de mărci”, tariful său pentru a rezolva ortice dorea clientul. În al doilea mandat a umplut oraşul cu aprobări pentru ridicat fel de fel de gogoloaie vopsite fistichiu. Cu aşa experienţă în administraţie se poate considera profesor emerit.
Al doilea profesor poate fi Ghiorghiţă Sorescu. Omul a acumulat experienţă la Vinalcool, societate pe care a pus-o pe chituci împreună cu Mihai Ţâbuleac. Au avut de ales între a produce alcool în mod cinstit şi evaziune. Au ales evaziunea şi praful s-a ales din societate.
Apoi, Sorescu a mai acumulat experienţă şi ca prefect, când nu mai dovedea să taie panglici la obiectivele iniţiate de predecesorul său Cristian Roman. Şi el poate fi un profesor de gradul I, cu posibilitate de a primit titlul de profesor emerit.
Aşadar, USL nu duce lipsă de profesori specializaţi în administraţia publică locală iar primarul Flutur şi consilierii săi să facă bine şi să-şi procure nişte caiete voluminoase, să le încapă toate notiţele ce urmează a le lua. Baftă, domnilor profesori, în alegerile locale din 2012!
Că o să aveţi nevoie!

written by Ioan Rotundu

Mar 01

Rămaşi fără mase de manevră, liderii naţionali ai sindicatelor s-au grupat pe bugetari. I-au împărţit după cum a fost de colţos fiecare. Doar pe bugetari îi mai pot scoate în stradă şi nici aceştia pe toţi. Guvernul Boc ştie că sindicatele nu mai sunt periculoase şi că n-are a se teme de ameninţările lor.
Acum, pentru că altceva n-au puterea minţii să conceapă, liderii de sindicat se dau cocoşi pe seama modificărilor la Codul muncii. Vorba românului: câinii latră, caravana trece!
Problema stă cam aşa. Victor Ponta, căci el este artizanul, l-a convins per Crin Antonescu să se asocieze cu liderii de sindicat pentru a da jos Guvernul Boc.. Ştiu din surse sigure că Antonescu a avut probleme în PNL în a se asocia cu liderii de sindicat, pentru că acest partid a avut în liderii de sindicat cei mai aprii duşmani. A ieşi din istorie şi a te înfrăţi cu duşmanul nu prea este soluţia cea mai fericită, este una imorală, cum a şi definit-o preşedintele Băsescu, dar într-şţun alt context.
Ponta le-a promis liderilor de sindicat că dacă-l ajută să dea jos Guvernul Boc le satisface toate cerinţele. Iar liderii de sindicat au luat de bune promisiunile lui Ponta şi le-a transmis liderilor din teritoriu şi mai departe la salariaţii bugetari.
Iar ca totul să pară a fi un act de solidaritate socială la nivel naţional, în acest joc de imagine l-au inclus şi pe Dan Matei Agaton, chipurile reprezentantul Patronatului Român. Ştiu şi coipii că Agaton este omul PSD-ului, fost ministru în Guvernul Năstase. Iar Agaton nu reprezintă Patronatul Român. El a înfiinţat o asociaţie patronală, dar membrii săi sunt patroni obscuri, de care n-a auzit nimeni.
Mai vrea Ponta ca odată cu dărâmarea Guvernului Boc să-l suspende şi pe preşedintele Băsescu. Am discutat la Senat cu preşedintele Mircea Geoană. Omul a fost cinstit şi a declarat fără echivoc că suspendarea preşedintelui Băsescu şi dărâmarea Guvernului Boc nu sunt măsuri oportune. A şi motivat de ce. Opoziţia nu are un plan viabil, realist de preluare a guvernării. Dărâmă dar n-are ce pune în loc. Promite bani, dar nu indică şi sursa lor.
Cine va urmări sâmbătă reportajul meu realizat cu Mircea Geoană, intitulat „România, încotro?!” va putea înţelege că jocurile lui Ponta sunt de fapt ambiţiile sale personale, Iar Antonescu, care este omul vorbelor şi nu al faptelor, s-a lăsat atras în aceste jocuri, târând după el şi PNL-ul.
Spunea Geoană că o astfel de încercare va sfâşi lamentabil, ca şi cea din 20097, când s-a încercat suspendarea lui Băsescu.
Culmea, duminică ascultându-l la postul de radio Europa FM pe preşedintele Ion Iliescu, acesta a declarat aproape la detaliu acelaşi lucru ca şi Geoană. Nu este oportună dărâmarea Guvernului Boc şi suspendarea lui Băsescu. Ei trebuie să-şi ducă crucea până la capăt, adică să-şi termine mandatul.
Dureros este că după 20 nde ani de promisiuni ale liderilor politici, românii nu s-au lecuit şi cred în continuare în astfel de jocuri murdare, menite să aducă privilegii doar celkopr care pun mâna pe putere.
Modificările la Codul muncii vor fi aprobate, Guvernul Boc nu va cădea, preşedintele Băsescu nu va fi suspendat iar Ponta şi Antonescu îşi vor compromite partidele, mai exact proaspătul USL. De câştigat, va câştiga din nou Băsescu! N-o spun eu, o spun cele mai avizate voci ale social-democraţiei româneşti: Ion Iliescu şi Mircea Geoană.
 

written by Ioan Rotundu