În 15 iunie vom comemora 122 de ani de la moartea celui mai mare poet al românilor: Mihai Eminescu. Mă aşteptam ca memoria să-i fie cinstită şi respectată şi de consilierii noştri judeţeni, iar comemorarea să fie marcată prin cumpărarea de către Consiliul Judeţean Botoşani a trupului de pădure unde se află celebrul lac pe care poetul l-a cântat în poeziile sale într-un mod nemuritor.
Din păcate, aşa cum omagierea naşterii poetului la 15 ianuarie a.c. n-a adus nimic nou din partea consilierilor judeţeni pentru a marca sărbătoarea, lucrurile se repetă şi acum la comemorare.
Am mai scris despre faptul că pădurea unde se află lacul eminescian a fost revendicată şi a trecut în proprietatea medicului veterinar botoşănean Vasiliu. Mi s-a părut de bună credinţă acest Vasiliu, de vreme ce după ce a devenit proprietar n-a blocat accesul turiştilor spre lac. Mai mult, omul s-a arătat deschis faţă de Primăria comunei Mihai Eminescu şi a propus primarului Verginel Gireadă un schimb de teren. Adică să dea primăriei trupul de pădure cu lacul şi să primească în compensare un teren vecin.
Dar primarul Gireadă, din motive necunoscute încă, n-a acceptat schimbul. Problema lacului a preluat-o Consiliul Judeţean Botoşani, mai exact preşedintele Mihai Ţâbuleac şi consilierii judeţeni.
Nu pot să nu amintesc de faptul că acest preşedinte Ţâîbuleac şi nişte consilieri judeţeni inculţi şi duşmani ai culturii eminesciene au pous în fruntea celei mai reprezentative instituţii eminesciene din ţară. Memorialul Ipoteşti, un economist specializat în producţia de tractoraşe şi motoraşe agricole.
Decizia consilierilor judeţeni botoşăneni a produs stupoare la nivelul Academiei Române, a Uniunii Scriitorilor din România, a Ministerului Culturiio şi tuturor românilor îndrăgostiţi de poezia eminesciană.
De parcă Eminescu n-a fost suficient de umilit chiar acasă la el., iată că din nou nişte netrebnici de consilieri judeţeni l-au preţăluit pe Eminescu la suma de 75.000 lei. Atât au considerat ei că ar merita să se plătească pe bucata de pădure unde se află lacul.
Proprietarul, medicul veterinar Vasiliu, a cerut două miliarde de lei vechi. O sumă onestă aş spune eu. Eminescu nu are preţ. Iar dacă pentru cel mai de valoare om de cultură român s-a cerut două miliarde de lei vechi, această sumă trebuia achitată imediat şi lacul cu pădurea preluate de Consiliul Judeţean Botoşani şi predate spre administrare Memorialului Ipoteşti.
Pe Eminescu nu-l poţi preţălui după numărul copacilor sau suprafaţa lacului ori a terenului. Locul are încărcătură spirituală de inestimabilă valoare. Vasiliu a cerut pe încărcătura spirituală a locului un preţ simbolic. Putea cere zeci de miliarde de lei.
Cheltuim zeci de miliarde de lei pe nimicuri, pe pietruiri de drumuri care devin mai greu de circulat ca înainte de pietruire, alocăm sute de miliarde de lei pentru asfaltări care ţin un an sau doi, aruncăm miliarde de lei pe achiziţii de bunuri la preţuri exorbitante etc. şi ne zgârcim la două miliarde de lei pentru ca Eminescu, brandul cultural al României, să fie cinstit şi comemorat acasă la el în toată splendoarea creaţiei sale literare.
Dacă aş fi în locul medicului Vasiliu, m-aş simţi juignit de preţul stabilit de consilierii judeţeni şi aş cere o sumă dublă. Iar netrebnicii de consilieri judeţeni care au necinstit creaţia eminesciană să-şi vândă averile dobândite ilicit şi să plătească pentru a spăla judeţul de ruşinea care i-au adus-o.
Cât timp vom mai răbda să fim umiliţi de nişte consilieri judeţeni semianalfabeţi cultural, cât timp vom mai răbda ca ceea ce avem noi mai scump: cultura, să fie terfelită de nişte neisprăviţi care s-au trezit aleşii noştri numai că alţi ticăloşi politici i-au pus pe nişte liste?
Fac apel la botoşăneni ca la anul să nu mai votăm nici o listă cu consilieri, dacă pe acea listă se va regăsi vreun netrebnic actual care şi bate joc de valorile umane şi culturale cu care ne mândrim în faţa lumii.
Voi avea grijă ca atunci când va începe campania electorală lista acestor neisprăvţiţi duşmani ai culturii noastre să fie publicată zilnic, ca să nu-i uităm cumva şi să ne scape iarăşi pe vreo listă de partid.
Sâmbătă a trebuit să filmez nişte secvenţe la Mănăstirea Cozancea şi Schitul Balş. Pentru că au fost nişte filmări cu destinaţie specială, pentru un anume eveniment, a trebuit să mă îmbrac complet în negru, inclusiv cravata.
La Mănăstirea Cozancea am ajuns destul de greu, chiar dacă seceta „a secat orice boare de vânt”, cum s-a exprimat poetul Labiş, şi a uscat toate drumurile care străbat pădurea până ajungi la mănăstire.
Pe de-a dreptul, prin pădure, până la mănăstire ar fi vreo 6 km. Dar 2 km sunt prin pădure iar drumul este tăiat de şanţuri adânci, fie create de apă, fie de roţile faetoanelor. Aşa că n-am putut intra cu Dacia şi am înconjurat pădurea cale de 13 lm. Şi aşa am ajuns cu greu, dar am ajuns.
Prin curtea mănăstirii şi în biserică se mai aflau nişte creştini. O parte din localitatea Suliţa, alţii veniţi de pe la Iaşi. Trebuie să vă fac cunoscut că la Mănăstirea Cozancea se află o icoană făcătoare de minuni. Iar creştinii vin şi se roagă la ea.
Foiala noastră prin curte, cu camere de filmat, microfoane, cabluri şi alte cele trebuitoare unei filmări a atras atenţia. După ce ne-am urcat pe un deal din preajmă, ca să filmăm imagini panoramice ale pitorescului peisaj unde se află mănăstirea, un călugăr ne-a invitat la masă. Am fost serviţi cu ochiri, brânză şi o pâine de casă, extrem de gustoasă. De la pâine a pornit şi discuţia noastră.
Am ntrebat de călugăr dacă nu cumva pâinea este de la brutăria deputatului Ţurcanu. A negat şi mi-a dat de înţeles că de la brutăria respectivă n-a primit pâine niciodată..
Atât le-a trebuit celor din Suliţa. Mai ales o femeie cam trecută, cu chef de vorbă, poate de la paharul cu vin cu care am fost serviţi, poate de la ţşuica băută acasă, care a început să-l descrie pe Ţurcanu în culori mai întunecate decât ţinuta mea.
Cică „derbedeul” şi-a lăsat nevasta cu copii mari şi a luat „o haimana de oraş”. Apoi, tot femeia, a ţinut să ne convingă că cei din familia Ţurcanu „sunt bătuţi cu leuca-n cap”. I-am spus femeii că deputatul va candida la anul la funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani. „O să-l voteze dracu’ şi cu taică-su” a replicat femeia.
Nici eu n-am scăpat de a fi chestionat. M-a luat direct, adică de ce sunt în doliu. I-am spus că a murit străbunicul bunicii din partea mamei.
Femeia n-a considerat să calculeze cam ce vârstă ar fi avut acest străbunic, care la o primă evaluare ar fi trebui să fi avut vreo 150 de ani, bunica mamei murind la venerabila vârstă de 102 ani, dar a rostit mecanic un „Dumnezeu să-l ierte!”. L-o fi iertat, că acest străbunic de care am auzit în tinereţile mele că ar fi murit în Războiul de Independenţă, la Griviţa, este acum oale şi ulcele pe la vreun olar bulgar.
Luând act cam ce impresie au sătenii din Suliţa de deputatul lor liberal Florin Ţurcanu, am mulţumit călugărilor pentru masă şi am plecat spre Schitul Balş. Drumul ne-a fost prin Dracşani, satul deputatului Ţurcanu. Tatăl său se afla în centrul satului, în faţa clădirii celebrei brutării Poieniţa. Ne-a observat şi ne-a salutat. Nu părea deloc „bătut cu leuca-n cap” şi nici atins de fierbinţeala căldurii de afară.
Ceva totuşi m-a zgândărit, după ce am auzit vorbele femeii. Dacă Ţurcanu în comuna sa este hulit, cum l-o fi privind cei din celelalte comune? Se spune că odată vede naşul puţşa finei: la botez. Ţurcanu s-a bucurat de voturile botoşănenilor în 2008, dar se va bucura şi la anul?
Greu de spus. Îmi permit să-i dau un sfat. Din toată evaziunea fiscală cu pâine, să dea ceva şi la Mănăstirea Cozancea. Punându-se bine cu slujitorii Domnului, cine ştie, poate că Dumnezeu îl va apăra de prigoana Fiscului şi-l va ajuta să ia huzmetul de preşedinte.
Dacă femeia din Suliţa ar citi aceste rânduri, şi-ar scuipa ân sân şi ar zice pios: „Ptiu, ucigă-l toaca, asta ne-ar mai lipsi?!”
După ce şedinţa de ieri a Colegiului Prefectural s-a încheiat, şefii de la deconcentrate au plecat cam nemulţumiţi. Unii chiar au considerat că modul în care s-a comportat cu ei prefectul Cristian Roman se aseamănă izbitor de mult cu comportamentul foştilor primi-secretari de judeţ ai PCR.
Nemulţumirea a pornit de la faptul că unii dintre şefi nu şi-au postat încă declaraţia de avere pe site-ul instituţiei unde lucrează iar prefectul i-a muştruluit în acest sens. Numai că modul în care a considerat prefectul să le facă observaţii a fost unul care a dus la ştirbirea demnităţii prin a-i umiliţi public faţă de colegii lor prezenţi în sală.
Apoi, prefectul Roman s-a mai declarat nemulţumit că şefii de la deconcentrate n-au venit cu agente în care să-şi noteze principalele probleme discutate. Motiv din nou pentru unii dintre ei să constate că prefectul suferă că nu i s-au notat „indicaţiile preţioase”, unele depolasate din contextul discuţiilor.
Dar răfuiala prefectului a continuat şi cu unele instituţii, printre care Garda Financiară şi mai ales Direcţia Agricolă. Interesul manifestat de prefect faţă de prezenţa pe holul Direcţiei Agricole a unui lucrător din cadrul Asociaţiei Moldoovis a fost de asemeni supus interpretării. Mai ales că Asociaţia are directă legătură cu fermierii şi, deci, prezenţa sa la sediul Direcţiei Agricole ar fi trebuit mai degrabă salutată şi nu desconsiderată.
Cert este că majoritatea şefilor prezenţi s-au arătat profund nedumeriţi de comportamentul de ieri al prefectului. Unii zic că se pregăteşte să candideze pentru o funcţie eligibilă şi vrea să braveze în faţa botoşănenilor. Alţii cred că prefectul simte pericolul schimbării, numele lui Liviu Conţac fiind tot mai des rostit ca fiind viitorul prefect. Simţind că ar putea fi schimbat, pe ultima sută de metri de putere prefectul vrea să demonstreze premierului Boc că el conduce judeţul cu mână forte.
Eu spun că nu conduce judeţul cu mână forte. Dacă ar fi fost interesat cu adevărat de soarta judeţului şi a botoşănenilor în principal nu lăsa la cherenul unor consilieri judeţeni să decidă soarta sistemului de sănătate iar Maternitatea Botoşani să ajungă apanajul unor interese personale şi politice.
Putea invita factorii de conducere şi cei politici la un dialog şi să-i facă să înţeleagă că sănătatea botoşănenilor nu poate fi negociată politic şi nici Maternitatea spital generator de funcţii de conducere pentru anumite persoane care se bucură de sprijin politic.
Eu aşa văd lucrurile, dar cum domnul prefect este sucevean la origine şi nu botoşănean, îk doare-n cot de ce se întâmplă cu sistemul nostru de sănătate. Sub acest aspect eu nu-l pot asemui cu un fost prim-secretar, pentru că foştii prim-secretari, oricare dintre ei, chiar şi năbădăiosul oltean Ploştinaru, ar fi înroşit telefoanele la ministere şi Guvern şi ar fi obţinut aprobările necesare ca spitalele botoşănene să fie clasificate cât mai sus cu putinţă şi nu pe ultimul loc.
Senatorii Crin Antonescu, Dan Voiculescu, Viorel Hrebenciuc, Ioan Ghişe sunt parlamentarii cu cele mai multe absenţe la lucrările în plen sau pe comisii. Toţi aceşti patru senatori, care aparţin de USL, sunt şi cei mai înverşunaţi duşmani ai Guvernului Boc.
Este corect ca parlamentarii opoziţiei să sancţioneze abuzurile şi incompetenţa celor aflaţi la putere. Dar când te erijezi în critic politic şi o faci pe moralistul, statutul tău trebuie să fie unjul exemplar, de model.
Ori, din cei patru contestatari vehemenţi ai preşedintelui Băsescu şi ai Guvernului Boc, nici unul nu se poate bucura de statutul de model pentru politicienii aflaţi la putere.
Cu câteva zile în urmă, Crin Antonescu declara presei că se luptă din greu pentru a obţine o nouă majoritate parlamentară şi a-l suspenda pe preşedintele Băsescu, după care să dărâme şi Guvernul Boc. În editorialul pe care l-am scris m-am întrebat ce pune Crin Antonescu în locul actualei puteri?
Păi ce să pună, lipsa sa de la lucrările Senatului, indiferenţa faţă de legile supuse dezbaterii, indiferenţa faţă de alegătorii săi din Colegiul unde a candidat, neputinţa de a concepe un program de dezvoltare economică a României şi scoaterea ei din criză. Asta va pune Crin Antonescu în locul actualei puteri. Şi, firesc, trebuie să ne întrebăm la modul serios dacă la viitoarele alegeri se merită să votăm cu USL.
Dacă Crin Antonescu, în locul activităţii din Senat ne oferă discursuri populiste lipsite de conţinut, Dan Voiculescu, declarat turnător la Securitate cu forme perfect legale, nici măcar de discursuri nu este bun. Domn’ profesor o lălâie din când în când pe la posturile sale de televiziune, criticându-i pe Băsescu şi Boc, dar fără a ne spune cum ar fi bine pentru noi.
Despre Viorel Hrebenciuc nici nu se merită să-l mai aducem în prim plan. De la alegerea lui Ponta ca preşedinte PSD, Şobolanul Rozaliu, cum l-a numit Băsescu, s-a dat la fund şi nu mai are apariţii publice de forţă.
În ce priveşte licheaua liberală de Ioan Ghişe, acesta este autorul iniţiativei unui proiect de lege pentru presă prin care vrea să limiteze accesul presei în a-şi băga nasul în treburile politicienilor. Normal că omul are nevoie de o astfel de lege, ca să nu mai scrie presa că el chiuleşte de la lucrările Senatului dar nu lipseşte de la nicio emisiune de la Antenele chiulangiului Voiculescu.
Arestările spectaculoase din ultimele luni şi mai ales din aceste zile au dat lovituri serioase mafiei din sânul puterii. Oameni de bază ai PDL, puşi în funcţii foarte înalte, s-au dovedit a fi şi mari mafioţi. Mafia din portul Constanţa avea de gând chiar să preia controlul asupra Guvernului.
Faptul că cei de la DNA i-a cules şi băgat după gratii, în loc să-i bucure pe Ponta şi Antonescu, aceştia clamează pe la toate televiziunile că Băsescu se răzbună pe cei din PDL care nu-i execută ordinile. Aşadar, liderii USL apără mafia puterii. Şi iar mi se pare normal, de vreme ce Guvernul Năstase şi apoi Tăriceanu n-a băgat la zdup pe nici un corupt de-al lor, deşi presa scria zilnic despre ei.
Să hămăie Ponta şi Antonescu cât vor, dar important pentru noi este ca aceşti mafioţi să ajungă după gratii şi să răpsundă pentru faptele lor, Că-i răzbunarea lui Băsescu sau a lui Boc, nu mai contează, contează doar faptul că sunt traşi la răspundere.
Şi pe la Botoşani, cei de la DNA dau târcoale unor foşti şi actuali şefi de instituţii publice. Şi dacă tot veni vorba de mafia botoşăneană, sunt tot mai multe vocile care susţin că un cap al mafiei ar sta pe un scaun înalt în Palatul politico-administrativ Botoşani.
Dacă este aşa, înseamnă că năravul pe care l-a avut fostul prefect Simionovici nu s-a pierdut odată cu arestarea sa. Poate că vom mai avea ocazia să fotografiem un încătuşat scos pe uşa din faţă a clădirii.
Senatorii PSD, în frunte cu un anume Adrian Ţuţuianu, au iniţiat un proiect de lege prin care vor să interzică distracţiile la domiciliu şi să ne interzică de a avea cuţitul de bucătărie în maşina proprietate personală.
Dacă un proprietar de locuinţă, nu ni se spune dacă şi cei de la curte, vrea să-şi serbeze ziua sau să-şi boteze copilul ori să-şi scoată fata mireasă din apartament în ritm de muzică, va trebui să aibă aprobarea scrisă a vecinilor. Altfel poate fi amendat cu nişte sume care depăşesc venitul său anual.
Şi până acum ne-am distrat la bloc, ne-am sărbătorit onomastica, ne-am măritat fata sau însurat băiatul dar n-a trebuit aprobarea scrisă a vecinului. Eu pot fi în conflict cu unul dintre vecini şi acesta nu-mi va semna. Ce fac? Nu mai primesc oaspeţi, nu mai deschid uşa rudelor, pentru că n-am semnătura cotoroanţei de la apartamentul vecin care mă pândeşte pe vizorul uşii şi abia aşteaptă să mă toarne la poliţie.
n momentul de faţă există legislaţie care reglementează ordinea şi liniştea publică şi nu sunt probleme în aplicarea ei. De ce vor cei din PSD să-i asmute pe români unii asupra altora? Pentru că asta ştiu ei să facă. Dictonul latin Divide et impera le este drag lor.
Cei din PSD vor să vină la putere, dar nu cu legi care să ne asigure redresarea economică şi dezvoltarea socială, ci cu legi coercitive, care să ne îngrădească libertăţile de mişcare şi să ne determine să renunţăm la tradiţii şi obiceiuri. În loc de o felicitare adresată tinerilor care sărbătoresc logodna, cei din PSD vor să le trimită la uşa apartamentului pe poliţistul Garcea să le aplice o amendă.
Trăsnită este şi interdicţia de a avea cuţitul de bucătărie în maşină. Mă duc la iarbă verde şi vreau să tai o felie de pâine, să tai o roşie, să curăţ un castravete sau să tai carnea pentru a o pune pe grătar. Nu am voie pentru că mi-au interzis cei din PSD, ca nu cumva să le iau gâtul pentru prostia de care dau dovadă.
Dacă este ca să devin violent cu alţii, nu-iu trebuie cuţitul de bucătărie. O şurubelniţă din cutia cu scule este mai practică şi mai eficientă. Să ne interzică cei din PSD de a mai avea în maşină şi scule ascuţite, cum sunt şurubelniţele.
Ţara arde şi baba se piaptănă. Noi ne prăbuşim cu nivelul de trai de la o zi la alta iar cei din PSD ne oferă cale de salvare interdicţia de a ne mai distra sau gospodări alimentar dacă mergem într-o călătorie. Parafrazându-l pe Dinu Săracă cu romanul său „Nişte ţărani” nu pot spune despre cei din PSD că-s „Nişte dobitoci!” incapabili să priceapă mersul firesc al vieţii sociale, duşmani înrăiţi ai tradiţiilor şi obiceiurilor populare care ne dau identitate ca popor în faţa lumii.
