În 15 iunie vom comemora 122 de ani de la moartea celui mai mare poet al românilor: Mihai Eminescu. Mă aşteptam ca memoria să-i fie cinstită şi respectată şi de consilierii noştri judeţeni, iar comemorarea să fie marcată prin cumpărarea de către Consiliul Judeţean Botoşani a trupului de pădure unde se află celebrul lac pe care poetul l-a cântat în poeziile sale într-un mod nemuritor.
Din păcate, aşa cum omagierea naşterii poetului la 15 ianuarie a.c. n-a adus nimic nou din partea consilierilor judeţeni pentru a marca sărbătoarea, lucrurile se repetă şi acum la comemorare.
Am mai scris despre faptul că pădurea unde se află lacul eminescian a fost revendicată şi a trecut în proprietatea medicului veterinar botoşănean Vasiliu. Mi s-a părut de bună credinţă acest Vasiliu, de vreme ce după ce a devenit proprietar n-a blocat accesul turiştilor spre lac. Mai mult, omul s-a arătat deschis faţă de Primăria comunei Mihai Eminescu şi a propus primarului Verginel Gireadă un schimb de teren. Adică să dea primăriei trupul de pădure cu lacul şi să primească în compensare un teren vecin.
Dar primarul Gireadă, din motive necunoscute încă, n-a acceptat schimbul. Problema lacului a preluat-o Consiliul Judeţean Botoşani, mai exact preşedintele Mihai Ţâbuleac şi consilierii judeţeni.
Nu pot să nu amintesc de faptul că acest preşedinte Ţâîbuleac şi nişte consilieri judeţeni inculţi şi duşmani ai culturii eminesciene au pous în fruntea celei mai reprezentative instituţii eminesciene din ţară. Memorialul Ipoteşti, un economist specializat în producţia de tractoraşe şi motoraşe agricole.
Decizia consilierilor judeţeni botoşăneni a produs stupoare la nivelul Academiei Române, a Uniunii Scriitorilor din România, a Ministerului Culturiio şi tuturor românilor îndrăgostiţi de poezia eminesciană.
De parcă Eminescu n-a fost suficient de umilit chiar acasă la el., iată că din nou nişte netrebnici de consilieri judeţeni l-au preţăluit pe Eminescu la suma de 75.000 lei. Atât au considerat ei că ar merita să se plătească pe bucata de pădure unde se află lacul.
Proprietarul, medicul veterinar Vasiliu, a cerut două miliarde de lei vechi. O sumă onestă aş spune eu. Eminescu nu are preţ. Iar dacă pentru cel mai de valoare om de cultură român s-a cerut două miliarde de lei vechi, această sumă trebuia achitată imediat şi lacul cu pădurea preluate de Consiliul Judeţean Botoşani şi predate spre administrare Memorialului Ipoteşti.
Pe Eminescu nu-l poţi preţălui după numărul copacilor sau suprafaţa lacului ori a terenului. Locul are încărcătură spirituală de inestimabilă valoare. Vasiliu a cerut pe încărcătura spirituală a locului un preţ simbolic. Putea cere zeci de miliarde de lei.
Cheltuim zeci de miliarde de lei pe nimicuri, pe pietruiri de drumuri care devin mai greu de circulat ca înainte de pietruire, alocăm sute de miliarde de lei pentru asfaltări care ţin un an sau doi, aruncăm miliarde de lei pe achiziţii de bunuri la preţuri exorbitante etc. şi ne zgârcim la două miliarde de lei pentru ca Eminescu, brandul cultural al României, să fie cinstit şi comemorat acasă la el în toată splendoarea creaţiei sale literare.
Dacă aş fi în locul medicului Vasiliu, m-aş simţi juignit de preţul stabilit de consilierii judeţeni şi aş cere o sumă dublă. Iar netrebnicii de consilieri judeţeni care au necinstit creaţia eminesciană să-şi vândă averile dobândite ilicit şi să plătească pentru a spăla judeţul de ruşinea care i-au adus-o.
Cât timp vom mai răbda să fim umiliţi de nişte consilieri judeţeni semianalfabeţi cultural, cât timp vom mai răbda ca ceea ce avem noi mai scump: cultura, să fie terfelită de nişte neisprăviţi care s-au trezit aleşii noştri numai că alţi ticăloşi politici i-au pus pe nişte liste?
Fac apel la botoşăneni ca la anul să nu mai votăm nici o listă cu consilieri, dacă pe acea listă se va regăsi vreun netrebnic actual care şi bate joc de valorile umane şi culturale cu care ne mândrim în faţa lumii.
Voi avea grijă ca atunci când va începe campania electorală lista acestor neisprăvţiţi duşmani ai culturii noastre să fie publicată zilnic, ca să nu-i uităm cumva şi să ne scape iarăşi pe vreo listă de partid.
written by Ioan Rotundu
Sâmbătă a trebuit să filmez nişte secvenţe la Mănăstirea Cozancea şi Schitul Balş. Pentru că au fost nişte filmări cu destinaţie specială, pentru un anume eveniment, a trebuit să mă îmbrac complet în negru, inclusiv cravata.
La Mănăstirea Cozancea am ajuns destul de greu, chiar dacă seceta „a secat orice boare de vânt”, cum s-a exprimat poetul Labiş, şi a uscat toate drumurile care străbat pădurea până ajungi la mănăstire.
Pe de-a dreptul, prin pădure, până la mănăstire ar fi vreo 6 km. Dar 2 km sunt prin pădure iar drumul este tăiat de şanţuri adânci, fie create de apă, fie de roţile faetoanelor. Aşa că n-am putut intra cu Dacia şi am înconjurat pădurea cale de 13 lm. Şi aşa am ajuns cu greu, dar am ajuns.
Prin curtea mănăstirii şi în biserică se mai aflau nişte creştini. O parte din localitatea Suliţa, alţii veniţi de pe la Iaşi. Trebuie să vă fac cunoscut că la Mănăstirea Cozancea se află o icoană făcătoare de minuni. Iar creştinii vin şi se roagă la ea.
Foiala noastră prin curte, cu camere de filmat, microfoane, cabluri şi alte cele trebuitoare unei filmări a atras atenţia. După ce ne-am urcat pe un deal din preajmă, ca să filmăm imagini panoramice ale pitorescului peisaj unde se află mănăstirea, un călugăr ne-a invitat la masă. Am fost serviţi cu ochiri, brânză şi o pâine de casă, extrem de gustoasă. De la pâine a pornit şi discuţia noastră.
Am ntrebat de călugăr dacă nu cumva pâinea este de la brutăria deputatului Ţurcanu. A negat şi mi-a dat de înţeles că de la brutăria respectivă n-a primit pâine niciodată..
Atât le-a trebuit celor din Suliţa. Mai ales o femeie cam trecută, cu chef de vorbă, poate de la paharul cu vin cu care am fost serviţi, poate de la ţşuica băută acasă, care a început să-l descrie pe Ţurcanu în culori mai întunecate decât ţinuta mea.
Cică „derbedeul” şi-a lăsat nevasta cu copii mari şi a luat „o haimana de oraş”. Apoi, tot femeia, a ţinut să ne convingă că cei din familia Ţurcanu „sunt bătuţi cu leuca-n cap”. I-am spus femeii că deputatul va candida la anul la funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani. „O să-l voteze dracu’ şi cu taică-su” a replicat femeia.
Nici eu n-am scăpat de a fi chestionat. M-a luat direct, adică de ce sunt în doliu. I-am spus că a murit străbunicul bunicii din partea mamei.
Femeia n-a considerat să calculeze cam ce vârstă ar fi avut acest străbunic, care la o primă evaluare ar fi trebui să fi avut vreo 150 de ani, bunica mamei murind la venerabila vârstă de 102 ani, dar a rostit mecanic un „Dumnezeu să-l ierte!”. L-o fi iertat, că acest străbunic de care am auzit în tinereţile mele că ar fi murit în Războiul de Independenţă, la Griviţa, este acum oale şi ulcele pe la vreun olar bulgar.
Luând act cam ce impresie au sătenii din Suliţa de deputatul lor liberal Florin Ţurcanu, am mulţumit călugărilor pentru masă şi am plecat spre Schitul Balş. Drumul ne-a fost prin Dracşani, satul deputatului Ţurcanu. Tatăl său se afla în centrul satului, în faţa clădirii celebrei brutării Poieniţa. Ne-a observat şi ne-a salutat. Nu părea deloc „bătut cu leuca-n cap” şi nici atins de fierbinţeala căldurii de afară.
Ceva totuşi m-a zgândărit, după ce am auzit vorbele femeii. Dacă Ţurcanu în comuna sa este hulit, cum l-o fi privind cei din celelalte comune? Se spune că odată vede naşul puţşa finei: la botez. Ţurcanu s-a bucurat de voturile botoşănenilor în 2008, dar se va bucura şi la anul?
Greu de spus. Îmi permit să-i dau un sfat. Din toată evaziunea fiscală cu pâine, să dea ceva şi la Mănăstirea Cozancea. Punându-se bine cu slujitorii Domnului, cine ştie, poate că Dumnezeu îl va apăra de prigoana Fiscului şi-l va ajuta să ia huzmetul de preşedinte.
Dacă femeia din Suliţa ar citi aceste rânduri, şi-ar scuipa ân sân şi ar zice pios: „Ptiu, ucigă-l toaca, asta ne-ar mai lipsi?!”
written by Ioan Rotundu
După ce şedinţa de ieri a Colegiului Prefectural s-a încheiat, şefii de la deconcentrate au plecat cam nemulţumiţi. Unii chiar au considerat că modul în care s-a comportat cu ei prefectul Cristian Roman se aseamănă izbitor de mult cu comportamentul foştilor primi-secretari de judeţ ai PCR.
Nemulţumirea a pornit de la faptul că unii dintre şefi nu şi-au postat încă declaraţia de avere pe site-ul instituţiei unde lucrează iar prefectul i-a muştruluit în acest sens. Numai că modul în care a considerat prefectul să le facă observaţii a fost unul care a dus la ştirbirea demnităţii prin a-i umiliţi public faţă de colegii lor prezenţi în sală.
Apoi, prefectul Roman s-a mai declarat nemulţumit că şefii de la deconcentrate n-au venit cu agente în care să-şi noteze principalele probleme discutate. Motiv din nou pentru unii dintre ei să constate că prefectul suferă că nu i s-au notat „indicaţiile preţioase”, unele depolasate din contextul discuţiilor.
Dar răfuiala prefectului a continuat şi cu unele instituţii, printre care Garda Financiară şi mai ales Direcţia Agricolă. Interesul manifestat de prefect faţă de prezenţa pe holul Direcţiei Agricole a unui lucrător din cadrul Asociaţiei Moldoovis a fost de asemeni supus interpretării. Mai ales că Asociaţia are directă legătură cu fermierii şi, deci, prezenţa sa la sediul Direcţiei Agricole ar fi trebuit mai degrabă salutată şi nu desconsiderată.
Cert este că majoritatea şefilor prezenţi s-au arătat profund nedumeriţi de comportamentul de ieri al prefectului. Unii zic că se pregăteşte să candideze pentru o funcţie eligibilă şi vrea să braveze în faţa botoşănenilor. Alţii cred că prefectul simte pericolul schimbării, numele lui Liviu Conţac fiind tot mai des rostit ca fiind viitorul prefect. Simţind că ar putea fi schimbat, pe ultima sută de metri de putere prefectul vrea să demonstreze premierului Boc că el conduce judeţul cu mână forte.
Eu spun că nu conduce judeţul cu mână forte. Dacă ar fi fost interesat cu adevărat de soarta judeţului şi a botoşănenilor în principal nu lăsa la cherenul unor consilieri judeţeni să decidă soarta sistemului de sănătate iar Maternitatea Botoşani să ajungă apanajul unor interese personale şi politice.
Putea invita factorii de conducere şi cei politici la un dialog şi să-i facă să înţeleagă că sănătatea botoşănenilor nu poate fi negociată politic şi nici Maternitatea spital generator de funcţii de conducere pentru anumite persoane care se bucură de sprijin politic.
Eu aşa văd lucrurile, dar cum domnul prefect este sucevean la origine şi nu botoşănean, îk doare-n cot de ce se întâmplă cu sistemul nostru de sănătate. Sub acest aspect eu nu-l pot asemui cu un fost prim-secretar, pentru că foştii prim-secretari, oricare dintre ei, chiar şi năbădăiosul oltean Ploştinaru, ar fi înroşit telefoanele la ministere şi Guvern şi ar fi obţinut aprobările necesare ca spitalele botoşănene să fie clasificate cât mai sus cu putinţă şi nu pe ultimul loc.
written by Ioan Rotundu
Senatorii Crin Antonescu, Dan Voiculescu, Viorel Hrebenciuc, Ioan Ghişe sunt parlamentarii cu cele mai multe absenţe la lucrările în plen sau pe comisii. Toţi aceşti patru senatori, care aparţin de USL, sunt şi cei mai înverşunaţi duşmani ai Guvernului Boc.
Este corect ca parlamentarii opoziţiei să sancţioneze abuzurile şi incompetenţa celor aflaţi la putere. Dar când te erijezi în critic politic şi o faci pe moralistul, statutul tău trebuie să fie unjul exemplar, de model.
Ori, din cei patru contestatari vehemenţi ai preşedintelui Băsescu şi ai Guvernului Boc, nici unul nu se poate bucura de statutul de model pentru politicienii aflaţi la putere.
Cu câteva zile în urmă, Crin Antonescu declara presei că se luptă din greu pentru a obţine o nouă majoritate parlamentară şi a-l suspenda pe preşedintele Băsescu, după care să dărâme şi Guvernul Boc. În editorialul pe care l-am scris m-am întrebat ce pune Crin Antonescu în locul actualei puteri?
Păi ce să pună, lipsa sa de la lucrările Senatului, indiferenţa faţă de legile supuse dezbaterii, indiferenţa faţă de alegătorii săi din Colegiul unde a candidat, neputinţa de a concepe un program de dezvoltare economică a României şi scoaterea ei din criză. Asta va pune Crin Antonescu în locul actualei puteri. Şi, firesc, trebuie să ne întrebăm la modul serios dacă la viitoarele alegeri se merită să votăm cu USL.
Dacă Crin Antonescu, în locul activităţii din Senat ne oferă discursuri populiste lipsite de conţinut, Dan Voiculescu, declarat turnător la Securitate cu forme perfect legale, nici măcar de discursuri nu este bun. Domn’ profesor o lălâie din când în când pe la posturile sale de televiziune, criticându-i pe Băsescu şi Boc, dar fără a ne spune cum ar fi bine pentru noi.
Despre Viorel Hrebenciuc nici nu se merită să-l mai aducem în prim plan. De la alegerea lui Ponta ca preşedinte PSD, Şobolanul Rozaliu, cum l-a numit Băsescu, s-a dat la fund şi nu mai are apariţii publice de forţă.
În ce priveşte licheaua liberală de Ioan Ghişe, acesta este autorul iniţiativei unui proiect de lege pentru presă prin care vrea să limiteze accesul presei în a-şi băga nasul în treburile politicienilor. Normal că omul are nevoie de o astfel de lege, ca să nu mai scrie presa că el chiuleşte de la lucrările Senatului dar nu lipseşte de la nicio emisiune de la Antenele chiulangiului Voiculescu.
Arestările spectaculoase din ultimele luni şi mai ales din aceste zile au dat lovituri serioase mafiei din sânul puterii. Oameni de bază ai PDL, puşi în funcţii foarte înalte, s-au dovedit a fi şi mari mafioţi. Mafia din portul Constanţa avea de gând chiar să preia controlul asupra Guvernului.
Faptul că cei de la DNA i-a cules şi băgat după gratii, în loc să-i bucure pe Ponta şi Antonescu, aceştia clamează pe la toate televiziunile că Băsescu se răzbună pe cei din PDL care nu-i execută ordinile. Aşadar, liderii USL apără mafia puterii. Şi iar mi se pare normal, de vreme ce Guvernul Năstase şi apoi Tăriceanu n-a băgat la zdup pe nici un corupt de-al lor, deşi presa scria zilnic despre ei.
Să hămăie Ponta şi Antonescu cât vor, dar important pentru noi este ca aceşti mafioţi să ajungă după gratii şi să răpsundă pentru faptele lor, Că-i răzbunarea lui Băsescu sau a lui Boc, nu mai contează, contează doar faptul că sunt traşi la răspundere.
Şi pe la Botoşani, cei de la DNA dau târcoale unor foşti şi actuali şefi de instituţii publice. Şi dacă tot veni vorba de mafia botoşăneană, sunt tot mai multe vocile care susţin că un cap al mafiei ar sta pe un scaun înalt în Palatul politico-administrativ Botoşani.
Dacă este aşa, înseamnă că năravul pe care l-a avut fostul prefect Simionovici nu s-a pierdut odată cu arestarea sa. Poate că vom mai avea ocazia să fotografiem un încătuşat scos pe uşa din faţă a clădirii.
written by Ioan Rotundu
Senatorii PSD, în frunte cu un anume Adrian Ţuţuianu, au iniţiat un proiect de lege prin care vor să interzică distracţiile la domiciliu şi să ne interzică de a avea cuţitul de bucătărie în maşina proprietate personală.
Dacă un proprietar de locuinţă, nu ni se spune dacă şi cei de la curte, vrea să-şi serbeze ziua sau să-şi boteze copilul ori să-şi scoată fata mireasă din apartament în ritm de muzică, va trebui să aibă aprobarea scrisă a vecinilor. Altfel poate fi amendat cu nişte sume care depăşesc venitul său anual.
Şi până acum ne-am distrat la bloc, ne-am sărbătorit onomastica, ne-am măritat fata sau însurat băiatul dar n-a trebuit aprobarea scrisă a vecinului. Eu pot fi în conflict cu unul dintre vecini şi acesta nu-mi va semna. Ce fac? Nu mai primesc oaspeţi, nu mai deschid uşa rudelor, pentru că n-am semnătura cotoroanţei de la apartamentul vecin care mă pândeşte pe vizorul uşii şi abia aşteaptă să mă toarne la poliţie.
n momentul de faţă există legislaţie care reglementează ordinea şi liniştea publică şi nu sunt probleme în aplicarea ei. De ce vor cei din PSD să-i asmute pe români unii asupra altora? Pentru că asta ştiu ei să facă. Dictonul latin Divide et impera le este drag lor.
Cei din PSD vor să vină la putere, dar nu cu legi care să ne asigure redresarea economică şi dezvoltarea socială, ci cu legi coercitive, care să ne îngrădească libertăţile de mişcare şi să ne determine să renunţăm la tradiţii şi obiceiuri. În loc de o felicitare adresată tinerilor care sărbătoresc logodna, cei din PSD vor să le trimită la uşa apartamentului pe poliţistul Garcea să le aplice o amendă.
Trăsnită este şi interdicţia de a avea cuţitul de bucătărie în maşină. Mă duc la iarbă verde şi vreau să tai o felie de pâine, să tai o roşie, să curăţ un castravete sau să tai carnea pentru a o pune pe grătar. Nu am voie pentru că mi-au interzis cei din PSD, ca nu cumva să le iau gâtul pentru prostia de care dau dovadă.
Dacă este ca să devin violent cu alţii, nu-iu trebuie cuţitul de bucătărie. O şurubelniţă din cutia cu scule este mai practică şi mai eficientă. Să ne interzică cei din PSD de a mai avea în maşină şi scule ascuţite, cum sunt şurubelniţele.
Ţara arde şi baba se piaptănă. Noi ne prăbuşim cu nivelul de trai de la o zi la alta iar cei din PSD ne oferă cale de salvare interdicţia de a ne mai distra sau gospodări alimentar dacă mergem într-o călătorie. Parafrazându-l pe Dinu Săracă cu romanul său „Nişte ţărani” nu pot spune despre cei din PSD că-s „Nişte dobitoci!” incapabili să priceapă mersul firesc al vieţii sociale, duşmani înrăiţi ai tradiţiilor şi obiceiurilor populare care ne dau identitate ca popor în faţa lumii.
written by Ioan Rotundu
Cu certitudine nu pot fi acuzat că sunt un susţinător al preşedintelui Consiliului Judeţean Botoşani Mihai Ţâbuleac, având în vedere cele scrise până acum. Mă refer la faptul că am scris numai despre aspectele negative din activitatea sa, treburile bine făcute lăsându-le în seama alegătorilor, dacă Ţâbuleac va mai candida pentru un mandat. Însă de această dată, problema aflată în disputa politică a consilierilor judeţeni, fiind una de interes pentru întreg judeţul, mă situez pe aceeaşi baricadă cu preşedintele Ţâbuleac.
De peste un an de zile bat la hadarag că pentru a avea în judeţ un spital de grad înalt este necesară comasarea cu Spitalul judeţean cu a celui de Pediatrie şi Maternitate. Am fost acuzat că susţin acest demers pentru că sunt amic cu medicul Cornel Enache, fost manager al Spitalului judeţean.
De când manager este Mimor, am fost acuzat că sunt amic şi cu Mimor. Aşa de amic, că Mimor m-a sunat şi m-a înjurat de mamă pentru că am scris despre faptul că prin spital şobolanii şi gândacii circulă într-o libertate pe care n-o au nici americanii.
Nu sunt nici susţinătorul lui Enache şi nici al lui Mimor, pur şi simplu susţin un interes pentru toţi locuitorii Judeţului Botoşani ca să avem un spital de o categorie cât mai înaltă. Numai că interesele consilierilor PSD şi PNL, împărţite pe Pediatrie o parte şi pe Maternitate alta, au făcut ca în şedinţa Consiliului Judeţean Botoşani hotărârea de comasare să fie respinsă.
Consilierii judeţeni au votat din spirit de gaşcă politică şi împotriva sistemului de sănătate publică botoşănean. N-a durat mult şi dezastrul produs prin votul lor a ieşit la iveală. Spitalele au pierdut 18% din venituri, pentru că au fost sancţionate la finanţare de către Casa de Asigurări din Sănătate.
Şi ca o culme a prostiei, consilierii liberali au venit cu năstruşnica idee de a modifica printr-o hotărâre a CJ un ordin asl ministrului Sănătăţii. Dovadă că preşedintele PNL, deputatul Ţurcanu, licenţiat în drept, n-a trecut nici măcar pe la poarta facultăţii. Dacă trecea, afla că un ordin ministerial nu poate fi modificat decât numai printr-un alt ordin, o HG sau o lege şi nicidecum printr-o hotărâre a CJ.
Acum preşedintele Mihai Ţâbuleac vrea să reia votul. Poate măcar în ceasul al 12-lea consilierii judeţeni vor realiza că a se opune comasării ar însemna un dezastru pentru sistemul de sănătate al judeţului. Iar la anul ne vor cere votul din nou, că au descoperit în CJ un ştiubei cu miere din care mai curge încă.
Din această cauză, a interesului poublic, susţin demersul preşedintelui Ţâbuleac, care de această dată este unul corect.
written by Ioan Rotundu
Alexandru Boroleanu este preşedintele Organizaţiei PĂDL Manoleasa şi a fost candidatul acestui partid la primărie în alegerile locale din 2008.
Pentru că a pierdut alegerile în favoarea candidatului PNL, actualul primar Mircea Mihai, Boroleanu a declanşat asupra acestuia o întreagă ofensivă de şicane la adresa familiei şi de compromitere a imaginei publice.
Despre isprăvile lui Boroleanu cum a dat foc unor bunuri din curtea primarului, cum i-a omorât nişte animale din gospodărie am mai scris. Nemulţumit că nu reuşeşte să-l compromită pe primar, Boroleanu s-a răzbunat pe unii susţinători ai acestuia, căpăcindu-i cum i-a venit la îndemână.
Apoi, Boroleanu, pentru că n-a fost ales primar, n-a mai plătit la primărie nici un fel de taxe şi impozite aferente gospodăriei sale dar şi asupra imobilelor societăţii pe care o patronează. Aşa că în momentul de faţă Boroleanu este dator la primărie cu 1,3 miliarde lei vechi, dar nici prin caă nu-i trece să plătească.
Mai mult, în calitatea sa de consilier PDL a iniţiat un proiect de hotărâre prin care Consiliul Local Manoleasa să-i şteargă datroriile. Iar primarului i-a cerut să-l sprijine să fie ales viceprimar, altfel îl va suprima fizic.
Pentru că primarul Mircea Mihai n-a dat curs proiectelor sale de hotărâri, Boroleanu a început să-i trimită pe telefon ameninţări cu moartea. În urma reclamaţiei depuse de primar la Poliţie şi a cercetărilor efectuate s-a dovedit că ameninţările cu moartea la adresa primarului au fost transmise de pe telefonul lui Boroleanu.
Acum fruntaşul pedelist s-a pricopsit cu un dosar penal. Pentru Boroleanu încep să vină zile grele. La recentele alegeri judeţene din PDL, deşi a candidat, n-a mai fost ales în nicio funcţie de conducere.
S-au săturat şi cei din conducerea PDL Botoşani câte necazuri le-au adus. Şi la nivelul Organizaţiei PDL Manoleasa, Boroleanu a început să aibă probleme şi sunt tot mai multe vocile care vor ca la alegerile de la anul să nu mai fie el candidatul la primărie, fiind deja o persoană compromisă.
Problema se pune dacă Boroleanu va mai fi liber ca pasărea cerului să poată candida, pentru că are pe conştiinţă multe fapte ce se intersectează cu răspunderea penală. Iar ulciorul, când merge de prea multe ori la apă, se şi mai şi sparge.
written by Ioan Rotundu
Directorul Fondului Monetar Internaţional a fost arestat sâmbătă la New York. Dominique Strauss-Kahn, socialist de frunte al Franţei, a fost reţinut de poliţie pentru o infracţiune de care te umflă râsul. Cică Strauss-Kahn a încercat să violeze o slujnică de la hotel şi n-a reuşit. Pentru o aşa presupusă infracţiune, încă nedovedită, nu-l arestezi pe cel care diriguieşte finanţele lumii, pentru că o astfel de arestare poate duce la prăbuşirea sistemului financiar-bancar mondial, genera o criză financiară mondială şi distruge pentru mulţi ani economiile ţărilor dezvoltate, inclusiv al SUA.
Toate aceste sumbre consecinţe nu s-au produs, dovadă că arestarea a fost bine ticluită din timp, motivul cu violul ratat fiind cel mai potrivit unei astfel de arestări şi fără a produce mare panică.
Să judecăm lucrurile la rece. Ditamai directorul FMI n-ar fi avut nevoie să recurgă la viol pentru a face sex cu o slujnică de hotel. La banii săi i-ar fi cedat bucuroasă orice negresă, mulatră sau albă menajeră de hotel.
Apoi, când cineva încearcă să te violeze ţipi, faci scandal, iar un hotel din New York unde trag marii demnitari ai lumii, posibilă ţină a terorismului, este plin de poliţie. Garda hotelului, poliţiştii ar fi intervenit la ţipetele auzite iar infracţiunea de tentativă de viol ar fi fost constată la faţa locului.
Dar când slujnica nesiluită tace mâlc iar violatorul impotent traversează ditamai oraşul, intră în aeroport, îşi ia biletul şi se pregăteşte de îmbarcare şi abia atunci apare poliţia să-l aresteze, cu presa după ea, orice om normal se întreabă ce se ascunde în spatele unei asemenea acţiuni.
Să mai adăugăm faptul că reţinerea lui Dominique Strauss-Kahn nu s-a făcut fără consultarea şi binecuvântarea preşedinbtelui Obama, pentru că în primul rând a aresta o aşa personalitate se poate întoarce asupra SUA într-un mod devastator economic şi de imagine.
Cauzele arestării lui Dominique Strauss-Kahn n-trebuie căutate în Franţa şi nu numai. Socialistul Dominique Strauss-Kahn este singurul lider politic francez considerat adversarul nimerit să-l bată la preşedinţia Franţei pe Sarkozy. A-l bate pe Sarcozy înseamnă ca Fraţa să se întoarcă spre un regim socialist, ceea ce nu este pe placul UE şi a SUA, Am mai comentat pe această temă. Omenirea se îndreaptă spre o nouă formă de guvernare. Una autoritară. Preşedinţi ca Sarcozy, Băsescu, Obama, Medvedev etc., premieri ca Berlusconi, Angela Merkel, Putin sunt personalităţi făuritoare a noului sistem de orânduire socială cu accente autoritare.
Era socialiştilor şi a unei social-democraţii cu puternice accente socialiste şi chiar comuniste este spre apus. Socialiştii, sindicatele din sistemul bugetar şi administrativ au devenit factori de frână în calea dezvoltării economice şi reformelor administrative.
Politicile sociale nu mai sunt considerate de rang statal ci de nivel regional spre local, fiind încurajată libera circulaţie între state a forţei de muncă.
Căderea dictatorilor din ţările arabe nu trebuie privită ca o victorie a democraţiei asupra regimurilor totalitare, că nu-i pasă nimănui de o astfel de situaţie. Dictatorii arabi sunt o piedică în carea transformării ţărilor lor în pieţe de desfacere pentru ţările dezvoltate şi totodată controlează piaţa extracţiei şi exportului de petrol. Îndepărtarea lor nu se face pentru a pune în loc conducători democraţi ci persoane aservite intereselor celor care le asigură sprijinul preluării puterii.
Dominique Strauss-Kahn, ca director al FMI şi socialist în concepţie se pare că a devenit incomod nu numai pentru Sarcozy ci şi pentru UE şi SUA, promovând nişte politici monetare nu tocmai pe placul celor puternici.
Aşa că un viol nereuşit, dar bine regizat, l-a compromis şi a pregătit terenul îndepărtării sale din fruntea FMI. Sacrificarea lui Dominique Strauss-Kahn este o verigă dintr-un lanţ mondial menit să lege de gardul istoriei politica socialistă şi sindicală şi să elibereze terenul pentru noua formă de orânduire socială care se naşte în prezenţa noastră fără să-i cunoaştem menirea în viitor Un sistem social pentru care China pare să devină un exemplu de urmat.
Dar României, în tot acest context, ce soartă i s-a hărăzit? Iată o temă de meditaţie şi provocatoare în acelaşi timp.
written by Ioan Rotundu
Ieri am fost prin satul Hulub din comuna Dângeni pentru a descoperi persoanele în viaţă care l-au cunoscut şi au stat de vorbă cu scriitorul şi poetul Demostene Botez. În documentarea mea mi-a fost dat să ascult şi o poveste hazlie.
Rodica este consilier PSD. În această calitate ea a votat să-şi concesioneze căminul cultural din sat şi să-l transforme într-un bar. În demersul său a fost ajutată de cumătrul, nimeni altul decât primarul pesedist Stelică, totodată şi şeful său politic.
Odată barul amenajat în căminul cultural, afacerea s-a pus pe roate şi a devenit prosperă. Lucru care n-a scăpat vigilenţei hoţilor. Aşa că în această săptămână Rodica a primit la domiciliu vizita lor. I-au luat doi saci cu ţigări şi banii din încasări. Bancnotele, că mărunţişul hoţii l-au înşiruit de la locul unde au găsit banii până pe pragul casei. Le-a luat ceva timp să aşeze monezile, dar se pare că n-aveau grabă, ştiind că Rodica are alte treburi prin alte locuri.
În loc s-o compătimească pentru jaful la care a fost supusă şi bătaia de joc a hoţilor, sătenii discutau aprins cu totul altceva. Rodica n-a reclamat furtul la poliţie. Iar oamenii susţin că n-a reclamat poentru că sacii cu ţigări erau de co0ntrabandă.
Se pare că şi hoţii au ştiut de îndeletnicirile Rodicăi cu comerţul ţigărilor şi şi-au zis că nu strică să-i întindă o mână de ajutor ca să scape mai repede de ţigările buclucaşe. Suflet nobil şi de oameni săritori la aceşti hoţi.
Poate că dacă le află numele, primarul Stelică îi propune cetăţeni de onoare ai comunei. Până la descoperirea hoţilor are tot dreptul, chiar şi obligaţia morală, de a-şi consola cumătra.
În ce-i priveşte pe hoţi, până c ând primarul le va afla numele şi-i va declara cetăţeni de onoare, îi mai pot face vizite Rodicăi. Nu prea des, mai răruţ nă-i mai drăguţ şi se adună mai mulţi bani la puşculiţă.
written by Ioan Rotundu
Nu fac nicio referire la celebrul roman semnat de scriitorul rus Nikolai V. Gogol pentru că eroii acelui roman n-au nimic în comun cu eroii acestui comentariu. Eroii mei, prieteni devotaţi ai omului, au plecat de curând spre raiul animalelor. Trimişi acolo de nişte fiinţe bipede care se consideră cu drept de viaţă şi de moarte asupra a tot ceea ce natura a dat viaţă. Dacă printre animale sunt unele care se manifestă aproape omeneşte, printre oameni sunt persoane care se comportă ca animalele. Despre nişte animale care se cred oameni vreau eu să însăilez o poveste.
Haideţi să ne punem un pic imaginaţia la contribuţie. Adică s-o lăsăm să ne cutremure aducându-ne în fala ochilor un tablou de o cruzime cum nici în filmele cu canibali nu ne-a fost dat să vedem.
Imaginaţi-vă padocurile unde au fost adăpostiţi până miercuri dimineaţă peste 200 de câini comunitari. Bietele animale dormeau lihnite de foame, scărpinându-se din când în când de pureci.
Deodată s-a auzit un motor de maşină şi un scrâşnet de roţi. Animalele sau trezit curioase. Din maşină a coborât un domn bine, cu faţa senină, fluierând şlagărul „Ai un loc!…Domnul a fost întâmpinat de nişte epave umane, vreo trei la număr, cu feţele boţite de băutură şi nerase. Buimace de cap încă de la băutura sorbită de cu seară, epavele umane s-au înarmat cu nişte răngi de fier şi un cleşte uriaş, după care au întrebat:
- Începem domn’ doctor?
Domnul cu faţa senină încetă fluieratul şlagărului şi dădu elegant din cap:
- La treabă, dragii mei, că îndată răsare soarele şi riscăm să fim văzuţi.
Epavele dau năvală asupra cuştilor şi lovesc cu răngile în câinii lipsiţi de orice apărare. Se stârneşte o hărmălaie întreagă. Urlete şi scheunături. Urlete de durere, scheunături cerşetoare de milă.
Un câine dădu să scape printre picioarele unei epave. Domnul elegant îl prinse cu meşteşug de după ceafă şi-i înfipse acul de seringă în şold. Trupul câinelui începu să tremure ca şi cum ar fi fost cuprins de spasmofilie. Încă un tremur scurt şi animalul rămase inert în mâna domnului elegant care zvârli cadavrul şi ceru unei epave un alt animal.
Un alt câine scăpă din cuşcă şi se târî spre domnul elegant, plângând uşor. Ajunse la mâna doctorului şi începu s-o lingă grăbit. Spera la îndurare. Doctorul îl mângâie uşor pe cap iar câinele scheună bucuros, crezând că a obţinut graţierea. Numai că mâna doctorului i se înfipse în ceafă iar seringa în pulpa din spate. În nici un minut animalul era aruncat peste celălalt cadavru.
În acest timp, de la câinii loviţi prin cuşti de către epavele umane curgea sângele în valuri. Urletul animalelor şi scheunăturile nu-l deranjau defel pe domnul doctor. El continua să fredoneze şlagărul preferat, înfigând seringa în şoldul animalelor şi aşteptând apoi să-şi dea duhul. Ba chiar simţea o anumită plăcere simţind cum viaţa animalului se scurgea din trup. Arunca apoi cadavrul inert, sporind movila de lângă el care luase proporţii uriaşe.
Când soarele aruncă prima rază deasupra pădurii Rediu, doctorul înfipse seringa în şoldul ultimei vietăţi canine. Aruncă cadavrul, zâmbi satisfăcut şi se adresă epavelor:
- Am făcut treabă bună!
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments