De mai mult timp tot comentez faptul că avem în Consiliul Judeţean Botoşani consilieri total incompetenţi şi profitori ai banului public atunci când li se iveşte prilejul.
Această adunătură de incompetenţi a fost posibilă datorită votului nostru, pentru că n-am sancţionat acele partide care au pus pe listele de consilieri judeţeni, pe locuri eligibile, nişte nulităţi umane, bune doar pentru că sunt excelente executante ale ordinelor primite.
Mult trâmbiţata reformă teritorial-administrativă anunţată de preşedintele Băsescu s-a împotmolit deja şi după cum se arată la orizontul politic nici că se va mai împlini în mandatul său, decât doar dacă va trăda interesele naţiunii române şi va împlini dorinţa UDMR de a avea autonomia Ţinutului Secuiesc.
Cu toate că şi Băsescu a lăsat-o mai moale cu această reformă administrativă, consilierii judeţeni ai USL vor musai referendum pe banii bugetului judeţean. Un astfel de referendum costă peste zece miliarde de lei vechi şi nici nu va avea vreun ecou. Acest lucru îl ştiu şi consilierii judeţeni ai USL, dar nu de rezultatele referendumului sunt ei interesaţi.
Organizarea acestei acţiuni de amploare la nivelul întregului judeţ este un excelent mijloc ca cei din PNL şi PSD să-şi facă ncampanie electorală pe banii bugetului şi nu pe ai lor. În fond, asta se şi urmăreşte.
Dacă este să fiu corect, nici n-ar trebui să învinovăţim aceste nulităţi de consilieri. Vinovaţii principali sunt Florin Ţurcanu, liderul PNL, şi Gheorghe Marcu, liderul PSD. Aceşti doi lideri, care de la anul vor veni la putere, nu se sfiiesc să cheltuiască fără rost o sumă aşla de mare din bugetul judeţului, în condiţiile în care nu avem bani pentru spitale, pentru Protecţia Copilului, pentru cultura judeţului care nici nu mai dă semne de viaţă.
Faptul că Ţurcanu şi Marcu nu se pot abţine de la o astfel de decizie, este dovada aroganţei cu care ei ne tratează, ne sfidează şi ne desconsideră. Şi încă n-au preluat puterea!
Pe 31 iulie, data fixată pentru referendum, botoşănenii îşi vor vedea de treburile lor sau vor fi în concediu, dar banii se vor cheltui. Aici trebuie să-i dau dreptate preşedintelui Consiliului Judeţean Botoşani Mihai Ţâbuleac pentru că o are cu prisosinţă.
Ieri m-am întâlnit cu un magistrat ieşit din activitate şi un fost ofiţer de poliţie. Cum nu ne întâlnisem cam de multişor, în discuţia noastră au fost abordate mai multe subiecte, printre care şi reducerea numărului de poliţişti.
Interesant este faptul că şi magistratul şi ofiţerul au fost de comun acord că reducerile de poliţişti sunt necesare, pentru că-i plină Poliţia de incompetenţi care papă degeaba banii statului tocând frunză la câini.
Din vorbă în vorbă am ajuns şi la cei care ar trebui reduşi din Poliţia Botoşani. Numele comisarului Zmău a fost rostit cu insistenţă. Miluţă Zmău este considerat cel mai agramat poliţist provenit din rândurile miliţienilor. Iar în privinţa competenţei profesionale sunt multe lucruri de povestit, el având în palmares multe grafe profesionale devenite proverbiale. Ca miliţian, Miluţă a fost considerat un mic găinar care se mulţumea cu câte o sacoşă de legume luate de pe vreo grădină, lucru pe care l-a şi recunoscut public la un post local de televiziune.
Profesional n-a efectuat niciodată o cercetare la faţa locului de la cap la coadă, cu stabilirea unor concluzii ştiinţifice: N-a făcut acest lucru ca miliţian şi nu l-a făcut nici ca poliţist.
Cu un discurs sărac în exprimare, Miluţă se face greu de înţeles şi nu de puţine ori devine temă de discuţii printre agenţii de poliţie rutieră, rostind câte o prăpastie profesională ce devine deliciul zilei. Cu toate acestea, Miluţă n-a putut fi clintit din funcţia de şef nici de către conducătorii Miliţiei, nici de către cei ai actualei Poliţii.
O fi el sărac în vocabular, sărac în cunoştinţe profesionale, dar este extrem de bogat în plan material. Soţia sa are o farmacie prosperă. La Cucorăni are o fermă de animale la fel de prosperă, are omul heleşteu cu peşte iar mai nou îşi ridică o mândreţe de pensiune care se anunţă a fi un puternic concurent pentru Popasul Cucorăni. Dse toate aceste activităţi se ocupă feciorul său.
În curând Miluţă va împlini 55 de ani şi se va pensiona de drept, urmând a beneficia de o pensie frumuşică. Cum să-i mai pese de reducerile actuale de poliţişti, când el se poate considera o persoană împlinită profesional, urmând a se pensiona cu gradul de comisar şef, şi în plan material
Cu ce s-au ales în viaţă cei cu studii universitare, cu o cultură generală impresionantă, cu uşurinţă în exprimare? Doar cu respect în societate şi cu sărăcie la bătrâneţe, ducând o viaţă plină de privaţiuni. Miluţă a dus-o bine ca miliţian, a dus-o şi o mai duce bine ca poliţist şi o va huzuri ca pensionar. Aşa stând lucrurile, în mod firesc te întrebi: La ce-.o fi bună cartea?
Le-a venit rândul comisarilor de Gardă Financiară să plângă şi ei, nu numai patronii pe care i-au amendat ani la rând şi i-au şpăguit cum au ştiut ei mai bine. De ieri, comisarii Gărzii Financiare au primit ţidulă cum că sunt liberi de contract. Numai că înnădiţi la şpaga consistentă de atâţia ani, nu se dau duşi din funcţie.
De ani de zile scriu că patronii plătesc lunar către comisarii Gărzii sume de bani cuprinse între 500 şi 1000 lei cu titlu de taxă de protecţie. Aceste sume se plătesc numai ca să nu fie amendaţi cu zeci de mii de lei, ci cu sume de până într-o mie de lei. Ştiu patroni care plătesc lunar la câte un comisar o mie lei taxă de protecţie şi o mie lei amendă, chipurile pentru deficienţele constatate.
S-a ajuns până acolo încât amenzile se negociază. Dacă fapta comisă este sancţionată cu amenzi de zeci de mii de lei, atunci patronul negociază o amendă mult mai mică şi un plus de taxă pe lângă.
Singura autoritate a statului în plan judeţean care a recunoscut că la Garda Financiară se practică încasarea taxei de protecţie a fost prefectul Cristian Roman. El i-a atenţionat public pe comisari în mai multe rânduri, dar n-a mers şi mai departe de faza atenţionărilor, adică să dea pe mâna legii vreun comisar mai lacom, deşi deţine o listă întreagă de nume.
Până şi cei din cadrul Direcţiei generale a Finanţelor Publice Botoşani, care nu sunt cheie de biserică, recunosc că cei de la Gardă taxează patronii c u sume lunare negociate.
Să mai adaug faptul că printre comisarii Gărzii se află şi câţiva care înainte de a obţine huzmetul de comisar s-au îndeletnicit cu fel de fel de activităţi de evaziune fiscală. Sunt evazionişti de alcool, de produse alimentare iar alţii au afaceri ascunse pe numele unor apropiaţi sau rude de familie.
Când au primit hârtia că le încetează contractul de muncă i-au cuprins fiorii. Nu că ar ajunge muritori de foame, ci din cu totul alte cauze. Oficial, ei vor trebuie să dea examen şi vor rămâne pe funcţie doar cei care vor reuşi. Dar ştim că aceste examene sunt doar de decor. Comisarii tremură pentru că va trebui să dea cotă parte din ce-au adunat până acum. Cine va oferi un pachet mai mare de euroi, acela va trece examenul.
Să nu uităm că vin alegerile şi partidele au o nevoie acută de bani. În primăvara şi vara lui 2008 au trecut botezul focului. Atunci au fost „examinaţi” de liberalul Florin Ţurcanu, care prin şeful lor Liviu Mihai a fixat suma cu care au contribuit la campania electorală a PNL.
Acum problemele sunt mai complicate. Vor trebui să contribuie la PDL dar şi la USL-ul care va prelua puterea de la anul. Iată de ce şi comisarii Gărzii Financiare plâng! Plâng că trebuie să dea din muncuşoara lor de patru ani şi nu le este defel pe plac.
Încă cel mai mult vor plânge patronii, pentru că ei vor suporta în final taxa de examene şi ceva pe deasupra.
Tot mai mulţi botoşăneni sunt nemulţumiţi de întreruperile de apă care au loc în Botoşani. Ura nemulţumiţilor se îndreaptă spre Nova Apaserv SA, societate condusă cu multă „competenţă” de ing. dr. Marcel Georgescu, protejatul preşedintelui Consiliului Judeţean Botoşani Mihai Ţâbuleac.
Numai că toate aceste nemulţumiri, de această dată nu trebuie să se spargă în capul lui Georgescu. Este vorba de întreruperi de apă planificate, societatea Hidrotehnica, cea care a modernizat reţeaua de apă din municipiul Botoşani, având de făcut numeroase racorduri de la conducta principală spre conductele secundare.
În schimb, botoşănenii ar cam trebui să-şi declare nemulţumirea faţă de alte aspecte. În primul rând că taxarea consumului de apă după contorul de la subsolul blocului a început să-şi arate efectele negative. Taxarea este total ilegală, dar a fost legalizată abuziv de către consilierii noştri judeţeni în frunte cu preşedintele Ţâbuleac, care au aprobat un regulament de furnizarea apei total anapoda. Toate serviciile se taxează loco beneficiar, adică pe apartament sau locuinţă individuală, numai apa o plătim la hurtă, aşa cum era şi pe vremea comunismului.
În comunism, consumai nu consumai apă, plăteai la fel ca cei care lăsau apa să curgă la WC zi şi noapte. Acum, aceeaşi şmecheri de bloc nu raportează consumul de apă după contorul individual, aşa că s-a ajuns la situaţia ca unele familii să plătească consum de apă ca diferenţă dintre contorul individual şi cel de la subsol mai mare decât a consumat în apartament.
De exemplu, o familie a consumat în luna mai 6 m.c. de apă după contoarele din apartament şi a fost pusă să plătească şi alţi 112 m.c. diferenţă pe scară.
Prin acest sistem de încasare la hurtă, şmecherii din bloc nu mai plătesc apa consumată pentru că le-o plătesc ceilalţi
I colocatari. Şi asta pentru că aşa a vrut dr. ing. Marcel georgescu iar secăturile noastre de consilieri judeţeni au aprobat.Cei care au aprobat acest sistem de plată sunt consilierii judeţeni ai USL, liderii lor politici plângându-ne soarta grea pe care o ducem. Ridicolul constă în faptul că soarta grea ne-au făcut-o chiar ei.
Mai trebuie amintit că de când Ţşâbuleac l-a pus pe Georgescu şef peste Nova Apaserv, pe capul nostru au venit necazuri după necazuri, scumpiri de apă, taxări nelegale, consumuri umflate şi multă, multă bătaie de joc.
Iar Georgescu, cel care a intrat în istoria Botoşanilor lăsând întreg oraşul fără apă în noaptea de Revelion, se bucură de protecţia lui Ţâbuleac şi a consilierilor judeţeni ai USL.
Se spune că Georgescu şi-a luat doctoratul la Iaşi, sub îndrumarea atentă a unui cumnat, profesor universitar, cel care l-a şi declarat „doctor”. Numai că teza sa de doctorat se referă la betoane şi nu la alimentări cu apă. De unde şi activitatea sa „beton” de când este în fruntea societăţii Nova Apaserv.
În ultima perioadă numărul doctorilor în diferite domenii a crescut exponenţial. Numai activităţile în fruntea unităţilor unde se află aceşti doctori sunt din ce în ce mai proaste. Dacă ar trăi domnitorul Alexandru Lăpuşneanu şi ar lua act de situaţie, ar exclama istoric: Doctori, da’ mulţi!
Săptămâna aceasta m-am trezit cu mai multe invitaţii de a participa la licitaţii pentru a publica în Jurnalul articole publicitare despre programele cu finanţare europeană care se derulează prin judeţ.
Este un lucru ştiu că orice program finanţat din bani europeni are şi o sumă destinată publicităţii, numai că suma respectivă dispărea prin buzunarele managerului de program sau a altor isteţi. Iar ca să justifice cheltuirea sumei, transmitea presei locale spre publicare fel de fel de comunicate Eu ştiind ce se ascunde în spatele acestor comunicate, nu le-am publicat niciodată. Alţii, neavând cu ce să-şi umple ziarul sau site-ul, s-au grăbit să le publice, înlesnind beneficiarilor de program şterpelirea banilor care s-ar fi cuvenit presei.
Abundenţa de invitaţii de a participa la licitaţii mi-a atras nu numai atenţia, dar şi curiozitatea de a afla ce anume s-a întâmplat. Aşa am descoperit că declanşarea controalelor, la cererea UE, privind derularea programelor, i-a speriat pe managerii de programe şi acum caută să se acopere cu hârtiile doveditoare că au organizat licitaţii.
Regula spune că la licitaţie, chiar dacă este cu încredinţare directă, trebuie să participe minim trei ofertanţi. M-am interesat dacă la astfel de licitaţii participă şi publicaţiile on-line. Domnul Agache, funcţionar în Prefectura Botoşani, mi-a spus că participă numai presa scrisă. Cică aşa cere regula UE. Mă surprinde o astfel de cerinţă, când UE ştie foarte bine că presa locală tipărită din Europa de Est s-a îndreptat spre on-line, renunţându-se la tipăritul pe hârtie. Apoi, presa on-line ajunge şi acolo unde abonamentele nu mai ajung: la ţară şi în orice colţ de judeţ.
În Botoşani, în momentul de faţă, există numai două ziare tipărite. Cum va fi validată licitaţia dacă se cer minim trei oferte? Iată o întrebare legitimă.
Eu cred că nu UE a impus regula cu presa scrisă ci funcţionarii din instituţiile noastre, care se feresc de publicitatea în presa on-line pentru că n-au ce anexa la factură.
Vă dau un exemplu. La Paşti, o instituţie serioasă din Botoşani a transmis o felicitare funcţionarilor şi colaboratorilor. Contabila cu plăţile nu mi-a plătit factura pentru că… nu i-am dus ziarul să-l anexeze la actul de plată. Faptul că apar on-line n-a schimbat cu nimic poziţia ei. Voia ziar şi gata. M-am dus la şeful ei, care a chemat-o şi i-a explicat să intre pe site-ul Jurnalului şi să printeze felicitarea, după care s-o anexeze la actul de plată. Numai aşa s-a dumirit funcţionara cum vine cu publicitatea on-line.
Eu am scăpat uşor cu acea funcţionară, dar cei de la Telem nu ştiu cum ser vor descurca, că spotul lor publicitar cu felicitarea nu poate fi printat şi anexat la dosar.
Revenind la aceste invitaţii de licitaţie, pe lângă faptul că sunt organizate anapoda, ele nici nu sunt legale. De exemplu, Primăria Havârna mă roagă să particip la o licitaţie organizată pentru 9 iunie, urmând a depune oferta până la 26 iunie. Adică organizează o licitaţie antidatată. Nu particip la astfel de matrapazlâcuri şi sper ca cei vinovaţi să răspundă pentru faptele lor.
