De mai mult timp tot comentez faptul că avem în Consiliul Judeţean Botoşani consilieri total incompetenţi şi profitori ai banului public atunci când li se iveşte prilejul.
Această adunătură de incompetenţi a fost posibilă datorită votului nostru, pentru că n-am sancţionat acele partide care au pus pe listele de consilieri judeţeni, pe locuri eligibile, nişte nulităţi umane, bune doar pentru că sunt excelente executante ale ordinelor primite.
Mult trâmbiţata reformă teritorial-administrativă anunţată de preşedintele Băsescu s-a împotmolit deja şi după cum se arată la orizontul politic nici că se va mai împlini în mandatul său, decât doar dacă va trăda interesele naţiunii române şi va împlini dorinţa UDMR de a avea autonomia Ţinutului Secuiesc.
Cu toate că şi Băsescu a lăsat-o mai moale cu această reformă administrativă, consilierii judeţeni ai USL vor musai referendum pe banii bugetului judeţean. Un astfel de referendum costă peste zece miliarde de lei vechi şi nici nu va avea vreun ecou. Acest lucru îl ştiu şi consilierii judeţeni ai USL, dar nu de rezultatele referendumului sunt ei interesaţi.
Organizarea acestei acţiuni de amploare la nivelul întregului judeţ este un excelent mijloc ca cei din PNL şi PSD să-şi facă ncampanie electorală pe banii bugetului şi nu pe ai lor. În fond, asta se şi urmăreşte.
Dacă este să fiu corect, nici n-ar trebui să învinovăţim aceste nulităţi de consilieri. Vinovaţii principali sunt Florin Ţurcanu, liderul PNL, şi Gheorghe Marcu, liderul PSD. Aceşti doi lideri, care de la anul vor veni la putere, nu se sfiiesc să cheltuiască fără rost o sumă aşla de mare din bugetul judeţului, în condiţiile în care nu avem bani pentru spitale, pentru Protecţia Copilului, pentru cultura judeţului care nici nu mai dă semne de viaţă.
Faptul că Ţurcanu şi Marcu nu se pot abţine de la o astfel de decizie, este dovada aroganţei cu care ei ne tratează, ne sfidează şi ne desconsideră. Şi încă n-au preluat puterea!
Pe 31 iulie, data fixată pentru referendum, botoşănenii îşi vor vedea de treburile lor sau vor fi în concediu, dar banii se vor cheltui. Aici trebuie să-i dau dreptate preşedintelui Consiliului Judeţean Botoşani Mihai Ţâbuleac pentru că o are cu prisosinţă.
written by Ioan Rotundu
Ieri m-am întâlnit cu un magistrat ieşit din activitate şi un fost ofiţer de poliţie. Cum nu ne întâlnisem cam de multişor, în discuţia noastră au fost abordate mai multe subiecte, printre care şi reducerea numărului de poliţişti.
Interesant este faptul că şi magistratul şi ofiţerul au fost de comun acord că reducerile de poliţişti sunt necesare, pentru că-i plină Poliţia de incompetenţi care papă degeaba banii statului tocând frunză la câini.
Din vorbă în vorbă am ajuns şi la cei care ar trebui reduşi din Poliţia Botoşani. Numele comisarului Zmău a fost rostit cu insistenţă. Miluţă Zmău este considerat cel mai agramat poliţist provenit din rândurile miliţienilor. Iar în privinţa competenţei profesionale sunt multe lucruri de povestit, el având în palmares multe grafe profesionale devenite proverbiale. Ca miliţian, Miluţă a fost considerat un mic găinar care se mulţumea cu câte o sacoşă de legume luate de pe vreo grădină, lucru pe care l-a şi recunoscut public la un post local de televiziune.
Profesional n-a efectuat niciodată o cercetare la faţa locului de la cap la coadă, cu stabilirea unor concluzii ştiinţifice: N-a făcut acest lucru ca miliţian şi nu l-a făcut nici ca poliţist.
Cu un discurs sărac în exprimare, Miluţă se face greu de înţeles şi nu de puţine ori devine temă de discuţii printre agenţii de poliţie rutieră, rostind câte o prăpastie profesională ce devine deliciul zilei. Cu toate acestea, Miluţă n-a putut fi clintit din funcţia de şef nici de către conducătorii Miliţiei, nici de către cei ai actualei Poliţii.
O fi el sărac în vocabular, sărac în cunoştinţe profesionale, dar este extrem de bogat în plan material. Soţia sa are o farmacie prosperă. La Cucorăni are o fermă de animale la fel de prosperă, are omul heleşteu cu peşte iar mai nou îşi ridică o mândreţe de pensiune care se anunţă a fi un puternic concurent pentru Popasul Cucorăni. Dse toate aceste activităţi se ocupă feciorul său.
În curând Miluţă va împlini 55 de ani şi se va pensiona de drept, urmând a beneficia de o pensie frumuşică. Cum să-i mai pese de reducerile actuale de poliţişti, când el se poate considera o persoană împlinită profesional, urmând a se pensiona cu gradul de comisar şef, şi în plan material
Cu ce s-au ales în viaţă cei cu studii universitare, cu o cultură generală impresionantă, cu uşurinţă în exprimare? Doar cu respect în societate şi cu sărăcie la bătrâneţe, ducând o viaţă plină de privaţiuni. Miluţă a dus-o bine ca miliţian, a dus-o şi o mai duce bine ca poliţist şi o va huzuri ca pensionar. Aşa stând lucrurile, în mod firesc te întrebi: La ce-.o fi bună cartea?
written by Ioan Rotundu
Le-a venit rândul comisarilor de Gardă Financiară să plângă şi ei, nu numai patronii pe care i-au amendat ani la rând şi i-au şpăguit cum au ştiut ei mai bine. De ieri, comisarii Gărzii Financiare au primit ţidulă cum că sunt liberi de contract. Numai că înnădiţi la şpaga consistentă de atâţia ani, nu se dau duşi din funcţie.
De ani de zile scriu că patronii plătesc lunar către comisarii Gărzii sume de bani cuprinse între 500 şi 1000 lei cu titlu de taxă de protecţie. Aceste sume se plătesc numai ca să nu fie amendaţi cu zeci de mii de lei, ci cu sume de până într-o mie de lei. Ştiu patroni care plătesc lunar la câte un comisar o mie lei taxă de protecţie şi o mie lei amendă, chipurile pentru deficienţele constatate.
S-a ajuns până acolo încât amenzile se negociază. Dacă fapta comisă este sancţionată cu amenzi de zeci de mii de lei, atunci patronul negociază o amendă mult mai mică şi un plus de taxă pe lângă.
Singura autoritate a statului în plan judeţean care a recunoscut că la Garda Financiară se practică încasarea taxei de protecţie a fost prefectul Cristian Roman. El i-a atenţionat public pe comisari în mai multe rânduri, dar n-a mers şi mai departe de faza atenţionărilor, adică să dea pe mâna legii vreun comisar mai lacom, deşi deţine o listă întreagă de nume.
Până şi cei din cadrul Direcţiei generale a Finanţelor Publice Botoşani, care nu sunt cheie de biserică, recunosc că cei de la Gardă taxează patronii c u sume lunare negociate.
Să mai adaug faptul că printre comisarii Gărzii se află şi câţiva care înainte de a obţine huzmetul de comisar s-au îndeletnicit cu fel de fel de activităţi de evaziune fiscală. Sunt evazionişti de alcool, de produse alimentare iar alţii au afaceri ascunse pe numele unor apropiaţi sau rude de familie.
Când au primit hârtia că le încetează contractul de muncă i-au cuprins fiorii. Nu că ar ajunge muritori de foame, ci din cu totul alte cauze. Oficial, ei vor trebuie să dea examen şi vor rămâne pe funcţie doar cei care vor reuşi. Dar ştim că aceste examene sunt doar de decor. Comisarii tremură pentru că va trebui să dea cotă parte din ce-au adunat până acum. Cine va oferi un pachet mai mare de euroi, acela va trece examenul.
Să nu uităm că vin alegerile şi partidele au o nevoie acută de bani. În primăvara şi vara lui 2008 au trecut botezul focului. Atunci au fost „examinaţi” de liberalul Florin Ţurcanu, care prin şeful lor Liviu Mihai a fixat suma cu care au contribuit la campania electorală a PNL.
Acum problemele sunt mai complicate. Vor trebui să contribuie la PDL dar şi la USL-ul care va prelua puterea de la anul. Iată de ce şi comisarii Gărzii Financiare plâng! Plâng că trebuie să dea din muncuşoara lor de patru ani şi nu le este defel pe plac.
Încă cel mai mult vor plânge patronii, pentru că ei vor suporta în final taxa de examene şi ceva pe deasupra.
written by Ioan Rotundu
Tot mai mulţi botoşăneni sunt nemulţumiţi de întreruperile de apă care au loc în Botoşani. Ura nemulţumiţilor se îndreaptă spre Nova Apaserv SA, societate condusă cu multă „competenţă” de ing. dr. Marcel Georgescu, protejatul preşedintelui Consiliului Judeţean Botoşani Mihai Ţâbuleac.
Numai că toate aceste nemulţumiri, de această dată nu trebuie să se spargă în capul lui Georgescu. Este vorba de întreruperi de apă planificate, societatea Hidrotehnica, cea care a modernizat reţeaua de apă din municipiul Botoşani, având de făcut numeroase racorduri de la conducta principală spre conductele secundare.
În schimb, botoşănenii ar cam trebui să-şi declare nemulţumirea faţă de alte aspecte. În primul rând că taxarea consumului de apă după contorul de la subsolul blocului a început să-şi arate efectele negative. Taxarea este total ilegală, dar a fost legalizată abuziv de către consilierii noştri judeţeni în frunte cu preşedintele Ţâbuleac, care au aprobat un regulament de furnizarea apei total anapoda. Toate serviciile se taxează loco beneficiar, adică pe apartament sau locuinţă individuală, numai apa o plătim la hurtă, aşa cum era şi pe vremea comunismului.
În comunism, consumai nu consumai apă, plăteai la fel ca cei care lăsau apa să curgă la WC zi şi noapte. Acum, aceeaşi şmecheri de bloc nu raportează consumul de apă după contorul individual, aşa că s-a ajuns la situaţia ca unele familii să plătească consum de apă ca diferenţă dintre contorul individual şi cel de la subsol mai mare decât a consumat în apartament.
De exemplu, o familie a consumat în luna mai 6 m.c. de apă după contoarele din apartament şi a fost pusă să plătească şi alţi 112 m.c. diferenţă pe scară.
Prin acest sistem de încasare la hurtă, şmecherii din bloc nu mai plătesc apa consumată pentru că le-o plătesc ceilalţi
I colocatari. Şi asta pentru că aşa a vrut dr. ing. Marcel georgescu iar secăturile noastre de consilieri judeţeni au aprobat.Cei care au aprobat acest sistem de plată sunt consilierii judeţeni ai USL, liderii lor politici plângându-ne soarta grea pe care o ducem. Ridicolul constă în faptul că soarta grea ne-au făcut-o chiar ei.
Mai trebuie amintit că de când Ţşâbuleac l-a pus pe Georgescu şef peste Nova Apaserv, pe capul nostru au venit necazuri după necazuri, scumpiri de apă, taxări nelegale, consumuri umflate şi multă, multă bătaie de joc.
Iar Georgescu, cel care a intrat în istoria Botoşanilor lăsând întreg oraşul fără apă în noaptea de Revelion, se bucură de protecţia lui Ţâbuleac şi a consilierilor judeţeni ai USL.
Se spune că Georgescu şi-a luat doctoratul la Iaşi, sub îndrumarea atentă a unui cumnat, profesor universitar, cel care l-a şi declarat „doctor”. Numai că teza sa de doctorat se referă la betoane şi nu la alimentări cu apă. De unde şi activitatea sa „beton” de când este în fruntea societăţii Nova Apaserv.
În ultima perioadă numărul doctorilor în diferite domenii a crescut exponenţial. Numai activităţile în fruntea unităţilor unde se află aceşti doctori sunt din ce în ce mai proaste. Dacă ar trăi domnitorul Alexandru Lăpuşneanu şi ar lua act de situaţie, ar exclama istoric: Doctori, da’ mulţi!
written by Ioan Rotundu
Săptămâna aceasta m-am trezit cu mai multe invitaţii de a participa la licitaţii pentru a publica în Jurnalul articole publicitare despre programele cu finanţare europeană care se derulează prin judeţ.
Este un lucru ştiu că orice program finanţat din bani europeni are şi o sumă destinată publicităţii, numai că suma respectivă dispărea prin buzunarele managerului de program sau a altor isteţi. Iar ca să justifice cheltuirea sumei, transmitea presei locale spre publicare fel de fel de comunicate Eu ştiind ce se ascunde în spatele acestor comunicate, nu le-am publicat niciodată. Alţii, neavând cu ce să-şi umple ziarul sau site-ul, s-au grăbit să le publice, înlesnind beneficiarilor de program şterpelirea banilor care s-ar fi cuvenit presei.
Abundenţa de invitaţii de a participa la licitaţii mi-a atras nu numai atenţia, dar şi curiozitatea de a afla ce anume s-a întâmplat. Aşa am descoperit că declanşarea controalelor, la cererea UE, privind derularea programelor, i-a speriat pe managerii de programe şi acum caută să se acopere cu hârtiile doveditoare că au organizat licitaţii.
Regula spune că la licitaţie, chiar dacă este cu încredinţare directă, trebuie să participe minim trei ofertanţi. M-am interesat dacă la astfel de licitaţii participă şi publicaţiile on-line. Domnul Agache, funcţionar în Prefectura Botoşani, mi-a spus că participă numai presa scrisă. Cică aşa cere regula UE. Mă surprinde o astfel de cerinţă, când UE ştie foarte bine că presa locală tipărită din Europa de Est s-a îndreptat spre on-line, renunţându-se la tipăritul pe hârtie. Apoi, presa on-line ajunge şi acolo unde abonamentele nu mai ajung: la ţară şi în orice colţ de judeţ.
În Botoşani, în momentul de faţă, există numai două ziare tipărite. Cum va fi validată licitaţia dacă se cer minim trei oferte? Iată o întrebare legitimă.
Eu cred că nu UE a impus regula cu presa scrisă ci funcţionarii din instituţiile noastre, care se feresc de publicitatea în presa on-line pentru că n-au ce anexa la factură.
Vă dau un exemplu. La Paşti, o instituţie serioasă din Botoşani a transmis o felicitare funcţionarilor şi colaboratorilor. Contabila cu plăţile nu mi-a plătit factura pentru că… nu i-am dus ziarul să-l anexeze la actul de plată. Faptul că apar on-line n-a schimbat cu nimic poziţia ei. Voia ziar şi gata. M-am dus la şeful ei, care a chemat-o şi i-a explicat să intre pe site-ul Jurnalului şi să printeze felicitarea, după care s-o anexeze la actul de plată. Numai aşa s-a dumirit funcţionara cum vine cu publicitatea on-line.
Eu am scăpat uşor cu acea funcţionară, dar cei de la Telem nu ştiu cum ser vor descurca, că spotul lor publicitar cu felicitarea nu poate fi printat şi anexat la dosar.
Revenind la aceste invitaţii de licitaţie, pe lângă faptul că sunt organizate anapoda, ele nici nu sunt legale. De exemplu, Primăria Havârna mă roagă să particip la o licitaţie organizată pentru 9 iunie, urmând a depune oferta până la 26 iunie. Adică organizează o licitaţie antidatată. Nu particip la astfel de matrapazlâcuri şi sper ca cei vinovaţi să răspundă pentru faptele lor.
written by Ioan Rotundu
Miluţă Jijie, economistul specializat în producţia ratată de tractoraşe şi motoraşe pentru uz agricol a comemorat moartea poetului Mihai Eminescu într-un mod extrem de cernit pentru încă doi angajaţi ai Memorialului Ipoteşti. Mai explicit, Miluţă a mai trimis în judecată doi angajaţi ai instituţiei, numărul celor trimişi în judecată învârtindu-se în jurul unei treimi din totalul angajaţilor.
N.am reuşit să aflu exact ce au pe conştiinţă cei doi angajaţi, dar dacă Miluţă a luat o astfel de decizie, înseamnă că cei doi, ca şi ceilalţi trimişi în judecată, au comis grave abateri. În lumina documentelor de partid în care lucrează Miluţă, cu certitudine că aceştia au încălcat Codul eticii şi echităţii sale, Cod bine însuşit de Miluţă în mediul muncitoresc de la falimentatul Mecanex.
Că Miluţă va ajunge să-i trimită în judecată pe toţi cei aflaţi în organigrama instituţiei nu m-aş mira. În fond angajaţii asta şi-au dorit: un manager cu mână de fier şi minte de oţel în formă de şurub cu cap pătrat. Alceva nu pot eu să mă dumeresc. Când toţi aceşti angajaţi sunt citaţi la termenele de judecată, cine-i va mai prepara lui Miluţă cafeluţa cea aburindă, că „Gogoşivca parfumată” are alte îndeletniciri şi n-a mai dat pe la Ipoteşti de când îi hăul şi părăul?
Şi mai am o nedumerire. Volumul de proză semnat de Valentin Coşereanu şi intitulat „Eminescu realitate şi sublimare poetică”, apărut sub îngrijirea şi finanţarea Muzeului Naţional al Literaturii Române şi prefaţat de Eugen Simion, fostul preşedinte al Academiei Române, l-am cumpărat de la Ipoteşti, îm 11 iunie a.c., cu preţul de 32 lei.
Preţul i-a uimit pe mulţi dintre cei veniţi din ţară pentru a participa la Simpozionul anual de istoria masoneriei de la Botoşani. Şi cum să nu-i uimească, când această carte se adresează intelectualilor, care din leafa lor de bugetari nu prea îşi pot permite s-o cumpere. Era de aşteptat ca o astfel de carte să aibă un preţ mai mic, adică finanţat de Memorial.
Vineri, 17 iunie, când a trebuit să plec la Blaj pentru a filma partea a doua a reportajului eminescian intitulat „Chemarea străbunilor”, m-am dus la Ipoteşti să mai cumpăr două volume, cu destinaţie de cadou pentru cei din Blaj.
Numai că de această dată preţul de vânzare a fost de 36 lei/buc. Am întrebat muzeografa de ce s-a majorat preţul. Mi-a explicat că domnul manager Miluţă Jijie a aplicat o cotă de adaos comercial. Dacă aşa stau treburile, bădiţă Miluţă, matale confuzi marfa cu ambalajul şi cultura cu comerţul de şaibe şi şuruburi.
Credeam că bădiţa Miluţă va rămâne în istoria culturii botoşănene ca singurul manager specializat pe tractoraşe şi motoraşe pus să mecanizeze opera şi memoria poetului Eminescu, dar el va rămâne şi ca singurul culturnic provenit din mediul muncitoresc care a aplicat adaos comercial la preţul de editare al cărţii, caz unicat în România postdecembristă.
Aşa stând lucrurile, cred că a cam sosit momentul ca preşedintele Consiliului judeţean Botoşani Mihai Ţâbuleac, protectorul lui Miluţă, să-i cheme pe cei de la Guiness book pentru a-i omologa lui Miluţă ineditele recorduri iundividuale. Merită, pe cinstea mea!
written by Ioan Rotundu
Deputatul liberal Florin Ţurcanu ne-a comunicat că la toamnă va pune de o chermeză cum n-a mai fost prin Botoşani. Iar la chermeză vor participa înalte feţe ale USL şi mulţi ţărani, căraţi cu camioanele de pe întreg cuprinsul judeţului.
Ţurcanu a găsit şi un nume chermezei, „Ziua agricultorului”, un nume care ne aduce aminte de de „Ziua agronomului” sau „Ziua recoltei”. Regăsim în această dorită chermeză vechile sărbători comuniste, la care erau aduşi ţăranii îmbrăcaţi în iţari şi cu maţele chiorăind de foame. La sărbătorile comuniste, activiştii de frunte ai PCR aveau mese de protocol bine dosite şi garnisite cu bucate alese.
Dacă am în vedere sărbătorile de până acum, organizate de liberali, acestea tot cu mese îmbelşugate s-au încheiat, fie pe la restaurantul lui Iavorenciuc de la gartă, fie pe la Popăuţi, prin sălile pustii de cercetare ştiinţifică.
Şi la comunişti, ca şi la liberali,. mulţimea a venit şi a plecat înghiţind în sec, tot privind la grătarele cu mici şi mieii la proţap. Iar când li s-au dat câte o bere cadou, au fost în stare să-i lingă lui Ţurcanu mâinile prcum câinele ciobănesc pe cele ale stăpânului.
Nostalgia după astfel de sărbători n-ar fi de înţeles dacă ar fi vorba numai de liberali. Dar cum liberalii as-au lepădat de doctrina lor istorică şi au îmbrăţişat doctrina socialistă, orice sărbătoare cu adunătură multă devine explicabilă. Vechile mitinguri de ridicat osanale celor puternici sunt reînviate de liberali. Ţurcanu simte nevoia să fie ovaţionat de mase întregi de oameni.
Ciudat este însă altceva. Este ştiut din istoria noastră modernă că liberalii nu s-au ocupat niciodată de ţărani, aceştia având partidul lor numit Partidul Naţional Ţărănesc. Liberalii s-au axat pe clasa avută: burghezie, bancheri, patroni mici şi mijlocii.
Aşa privite lucrurile, iniţiativa lui Ţşurcanu n-ar trebui să aibă loc de intrare în istoria judeţului. Numai că Ţurcanu nemaifiind liberal, ci socialist, acţiunile sale sunt justificate. Mai rămâne ca ţăranii, pe care Ţurcanu nu i-a mai vizitat de la alegerile din toamna anului 2008, să-i accepte invitaţia de a fi sărbătoriţi.
Dacă toate aceste informaţii ar fi ajuns la urechea unui indian american, acesta ar fi exclamat: psaw, e o şmecherie electorală a omului alb şi nu o sărbătoare a fermierului agricol!
written by Ioan Rotundu
Dragă Gogoişică,
Am luat act cu multă bucurie despre Apocalipsa teritorial-administrativă pe care resursele tale intelectuale te-a ajutat să o prezici. Sunt întru totul de acord cu acest înspăimântător scenariu care ne paşte datorită forţelor malefice ale preşedintelui Băsescu, acest corp uman în care s-a reîncarnat Vlad Dracula în variantă modernă, adică neiubitor de funcţionarii bugetari care ne fac nouă zilele plăcute ale prezentului .şi de viitor îndelungat.
Cu neprefăcutele temeneli şterpelite de la fanarioţii greci care ne-au ajutat să învăţăm limba greacă înaintea celei ale noastre, să-l înţelegem pe Homer, să pricepem cum stăteau treburile prin Iliada şi Odiseea, fără a ne cere plată vreo leţcaie pentru că, oricum, aveau totul la dispoziţie, repet, cu neprefăcute temeneli fanariote îmi permit să fac nişte mici şi mărunte corecturi.
Elena Udrea şi Pinalti nu vor putea găsi loc în Galeriile de Artă pentru că n-au primit avizul marelui patriot al Ungariei, trimis pe post de fanariot la Ministerul Culturii din România. Hunor este un mic pezevenghi crescut de UDMR la sânul Convenţiei Democrate, când PNL-ul avea falusul politic pe creastă de val, şi apoi la sânul PSD, sub Guvernul Năstase şi, iată, acuma la sânul ocrotitor al PDL Băsescu-Boc. Udrea şi Pinalti vor primi dreptul de a sta prin Galeriile noastre de Artă numai după ce vor primi paşaport maghiar de a vizita Ţinutul Secuiesc. Mai adaug măruntul fapt că Hunor este acum curtat cu multe maniere de chiar USL, cu speranţa nobilă că vor da mâna la răsturnarea Guvernului Boc contra Ţinutului Secuiesc.
Nici scrierea cu oi pe dealurile judeţului nu va fi posibilă pentru că dealurile noastre nu sunt munţii Bucovinei, să se vadă din satelit pastoralul cuvânt „Botoşani”. Apoi, noi nu putem sta alături de brand-ul „Bucovina” pentru că avem la conducerea judeţului profesioniste şi profesionişti ale celei mai vechi meserii, după cum spune la Biblie.
În ce privesc viitoarele regiuni sau judeţe (totul va depinde de starea sufletească a Băselului când le va boteza: va fi în stare normală de mahmureală sau agitat în căutarea unei noi sticle) şi aici am mici şi nesemnificative observaţii.
Ştiu că matale, pe lângă profesia de bază ai mai practicat şi educaţia infantilă, aşa că eşti marcată de anumite ticuri profesionale, numite în limbaj prozaic şi „mari lagune (nu lacune) de ignoranţă”.
Află, dragă Gogoşică, aşa cum stă scris la Istorie, că primul domnitor moldovean care s-a apucat să împartă teritoriul Moldovei în unităţi administrative a fost Alexandru cel Bun. Nu le-a numit el judeţe, dar le-a marcat anumite hotare, aşa cum stă scris în hrisoavele sale.
Nepotul său, care numai sfânt n-a fost, Ştefan cel Mare, a trasat şi el alte hotare, nemulţumit de cum a bătut pietrele de hotar bunicul său.
În acest spaţiu medieval găsim denumiri de moşii, ţinuturi şi nicidecum judeţe.
Pe la 1772, când visteria Moldovei era cam bântuită de sărăcie, s-a făcut un recensământ al birnicilor. Iar recensământul, ca să nu scape nici un evazionist, cum se întâmplă azi, s-a făcut pe ţinuturi, ocoale, plase şi sate.
Colonelul Cuza, după modelul cazon de organizare a armatei, a trasat alte graniţe între vechile forme teritorial-administrative şi le-a botezat judeţe. Îndelungile guvernări liberale, cu binecuvântare regală, au făcut şi desfăcut mai multe judeţe, pentru că aşa erau interesele Brătenilor.
Comuniştii s-au orientat şi ei, numai că ţara era prietenă de tip bolşevic cu Ungaria, aşa că le-a cerut românilor o regiune autonomă. Ceauşescu, niţel patriot, a pus gând rău acestei „autonomii” şi a revenit la judeţe, declanşând ofensiva împotriva iredentismului şi şovinismului maghiar.
Joaca asta de-a administraţia teritorială cu judeţe s-a consumat în Moldova, pentru că prin Transilvania aveam ţinuturi şi scaune iar prin Oltenia banate.
Zic eu, că dacă nu ne place denumirea de regiuni sau judeţe, să folosim denumirea oltenească de banat, mă refer la Banatul Severinului sau al Olteniei, asta ca să nu mai fie cu bănat politic şi de ignoranţă a propriei noastre istorii.
Şi mai bănuiesc eu că în spatele acestei afaceri ar cam sta nota de plată a Băsesului către UDMR. Adică să le de-a un şut istoric şi să-i trezească la realitate că Ţinutul Secuiesc n-a fost Ţinut istoric ci de ordin militar şi că „autonomia maghiară” va lua naştere când Ungaria va sărbători Paştele Cailor, aşa cum o fac bulgarii.
Nu ştiu de ce, dar este în firea lui Băselu de a-şi răsplăti prietenii politici cu câte o arestare sau o decizie poolitică menită să le strângă funia în jurul gâtului. Trist este faptul că cei din USL nu vor ca unguraşii să fie pedepsiţi, ci vor să-i atragă de partea lor, adică să-i ajjute să capete mai repede autonomia.
Cam aşa văd ru lucrurile, dragă Gogfoşica, aşa că mai lasă deoparte vechile îndeletniciri biblice şi mai cugetă la nişte nuanţe fine ale istoriei, că ce gângureşti matale sună a prostie omenească net superioară celei povestite de Creangă, cel născut la Humuleşti, în Ţinutul Neamţului.
Cu adâncă şi sinceră temenea fanariotă,
Io, Ioan Rotundu ot Dângeni, Ocolul Ştefăneşti din Ţinutul Jijiei de Sus.
written by Ioan Rotundu
Despre Miluţă Jijie, specialistul în tractoraşe şi motoraşe agricole, pus să motorizeze activitatea culturală de la Memorialul Ipoteşti n-am mai scris de ceva timp. Nu că n-aş fi avut ce scrie, dar am fost antrenat întrr-o serie de activităţi care mi-au consumat mult timp.
Dar pentru că în 15 Iunie vom comemora moartea celui mai mare om de cultură din istoria României, mă refer la comemorarea morţii poetului universal Mihai Eminescu, vreau să marchez această comemorare în stilul meu de a descrie bravurile vajnicului proletar Miluţă Jijie.
Despre Miluţă pot spune cpă mi-a devenit simpatic. Omul, pus în fruntea celei mai reprezentative instituţii culturale din România, face ceea ce a învăţat. Şi o face cu o conştiinciozitate de invidiat.
Fost director economic la şi mai fostul Mecanex, la falimentul căpruia a pus vârtos umărul, Miluţă şi-a însuşit temeinic îndatoririle de membru PCR pus să apere averea avutului obştesc. Cu vigilenţă comunistă, Miluţă a vegheat ani la rând ca nu cumva muncitorii să şterpelească vreo piuliţă, vreun şurub sau vreo altă piesă ce contribuia la sporirea avuţiei naţionale.
E drept că Miluţă manifesta această vigilenţă prin biroul său de director şi prin şedinţele BOB, unde critica aspru, ca să fie observat de tovarăşii activişti trimişi de la judeţ. În timp ce Miluţă perora cu avânt despre apărarea avutului obştesc, pe care cu toţii eram proprietari, producători şi beneficiari, pe poarta Mecanexului ieşeau şiruri, şiruri muncitorii, având dosite câte o piesă trebuincioasă casei sale sau a altora.
Cu această experienţă acumulată în mediul muncitoresc, unde s-a călit în lupta cu sabotorii, Miluţă îşi demonstrează acum competenţa în cadrul Memorialului Ipoteşti. El veghează cu străşnicie ca averea Memorialului să rămână neştribită. Aşa că pentru orice obiect pe care-l constată lipsă la inventar, îl trimite pe împricinat în judecată. Până acum vreo cinci salariaţi s-au pricopsit cu procese pe varii motive.
Miluţă, care s-a obişnuit ca în faţa unei vechituri de şurub ruginit să nu aibă emoţii artistice, să nu se lase dominat de efluvii culturale, îşi păstrează şi acum calmul în faţa oricărei „vechituri” de prin muzeu.
Nu de valoarea intrisecă a obiectului este el interesat, ci de existenţa lui. N-ai „cârpa” la inventar, pac cu procesul!
Numai că astfel de „vechituri” sau „cârpe” sunt trimise pe la diferite expoziţii sau sunt primite spre a fi expuse, lucru de neaceptat pentru Miluţă, poreclit acum prin instituţie drept „Miluţă Procesomanul”.
Problema este că astfel de procese se întorc asupra instituţiei, şi se întorc cu plata unor bani. Iar plata nu se face din buzunarul lui Miluţă ci din visteria Memorialului. Şi un proces costă, mai ales că Miluţă a cerut şi expertize de specialitate, ca să fie sigur de cât costă „vechitura”.
Nu am experienţa de viaţă a lui Miluţă, dar m-am gândit că imediat ce voi primi prima sentinţă judecătorească rămasă definitivă şi cu Memorialul pus la plată, să i-o înmânez personal protectorului său, preşedintele CJ Mihai Ţâbuleac. Gestul îl voi face la anul, când va candida pentru un nou mandat de preşedinte. Asta numai dacă nu-l va lăsa preşedintele Băsescu fără judeţ!
written by Ioan Rotundu
În această săptămână prefectul Roman şi deputatul liberal Ţurcanu s-au întâlnit la Todireni, la un eveniment mai dolofan. Dolofan pentru că evenimentul s-a lăsat cu o masă de protocol.
Cum la şpriţ se discută multe şi se fac şi se desfac afaceri, în cazul de faţă jocuri politice, prefectul i-a servit lui Ţurcanu câteva „gogoşi” politice. Şi asta pentru că Ţurcanu s-a arătat extrem de interesat de cum vor arăta viitoarele regiuni, numite deocamdată tot judeţe.
Profitând de naivitatea lui Ţurcanu, prefectul i-a spus că el va fi şi prefectul viitoarei regiuni.
Ca să fie crezut, i-a serevit lui Ţurcanu şi câteva argumente. Cică prefectul de Iaşi are probleme cu cei de la DNA iar cel de Bacău nu are specializare pentru a ocupa o astfel de funcţie. Roman i-a explicat „Berbecului de Suliţa” că el este singurul pr5efect din zona Moldovei care dispune de toate calificările necesare ca să nfie prefect.
Mai mult, l-a convins pe Ţurcanu că şi-a împărţit funcţiile cu Gheorghe Flutur de la Suceava, căruia i s-a promis funcţia de preşedinte al viitorului CJ.
Ţurcanu, sub lâna sa capilară, n-a avut cu ce rumega toate aceste trăsnăi debitate de prefect aşa că le-a luat de bune şi, ca fata mare la măritat, s-a grăbit să le dea pe goarnă presei, ca să pară un politician informat.
Iar presa, plină de guguştiucii lui Cristoiu, au preluat informaţia cu mult tam-tam. Lucru pe care l-au făcut şi ai mei, că doar nu erau să rămână de căruţă. Aseară, din întâmplare, m-am întâlnit cu prefectul şi mi-a povestit întreaga tărăşenie, râzând copios de naivitatea lui Ţurcanu.
Apoi, bădie Florine, chiar eşti de râsul oilor. Cum să haleşti o aşa „gogoaşă”? Chestia cu Flutur trebuia să-ţi aprindă beculeţul. Nu putea Roman să-i garanteze lui Flutur o funcţie care se ocupă prin vot nominal. Nici că Roman este cel mai cărturar administrator din Moldova nu trebuia s-o crezi. Diplomele sale sunt simple hârtii fără valoare dacă se schimbă legea odată cu modificarea teritorial-administrativă. Dacă aceste regiuni vor lua fiinţă, Botoşaniul va da prefect numai dacă se va aplica principiul rotaţiei cadrelor, altfel în vecii vecilor amin nu vom ocupa noi o aşa funcţie.
Că prefect va fi un membru PDL, este posibil. Dar că acel membru să fie Roman de la Botoşani este imposibil.
Nea Florine, deşi bei lapte de oaie, nu te-ai prins!
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments