Jun 13

Despre Miluţă Jijie, specialistul în tractoraşe şi motoraşe agricole, pus să motorizeze activitatea culturală de la Memorialul Ipoteşti n-am mai scris de ceva timp. Nu că n-aş fi avut ce scrie, dar am fost antrenat întrr-o serie de activităţi care mi-au consumat mult timp.
Dar pentru că în 15 Iunie vom comemora moartea celui mai mare om de cultură din istoria României, mă refer la comemorarea morţii poetului universal Mihai Eminescu, vreau să marchez această comemorare în stilul meu de a descrie bravurile vajnicului proletar Miluţă Jijie.
Despre Miluţă pot spune cpă mi-a devenit simpatic. Omul, pus în fruntea celei mai reprezentative instituţii culturale din România, face ceea ce a învăţat. Şi o face cu o conştiinciozitate de invidiat.
Fost director economic la şi mai fostul Mecanex, la falimentul căpruia a pus vârtos umărul, Miluţă şi-a însuşit temeinic îndatoririle de membru PCR pus să apere averea avutului obştesc. Cu vigilenţă comunistă, Miluţă a vegheat ani la rând ca nu cumva muncitorii să şterpelească vreo piuliţă, vreun şurub sau vreo altă piesă ce contribuia la sporirea avuţiei naţionale.
E drept că Miluţă manifesta această vigilenţă prin biroul său de director şi prin şedinţele BOB, unde critica aspru, ca să fie observat de tovarăşii activişti trimişi de la judeţ. În timp ce Miluţă perora cu avânt despre apărarea avutului obştesc, pe care cu toţii eram proprietari, producători şi beneficiari, pe poarta Mecanexului ieşeau şiruri, şiruri muncitorii, având dosite câte o piesă trebuincioasă casei sale sau a altora.
Cu această experienţă acumulată în mediul muncitoresc, unde s-a călit în lupta cu sabotorii, Miluţă îşi demonstrează acum competenţa în cadrul Memorialului Ipoteşti. El veghează cu străşnicie ca averea Memorialului să rămână neştribită. Aşa că pentru orice obiect pe care-l constată lipsă la inventar, îl trimite pe împricinat în judecată. Până acum vreo cinci salariaţi s-au pricopsit cu procese pe varii motive.
Miluţă, care s-a obişnuit ca în faţa unei vechituri de şurub ruginit să nu aibă emoţii artistice, să nu se lase dominat de efluvii culturale, îşi păstrează şi acum calmul în faţa oricărei „vechituri” de prin muzeu.
Nu de valoarea intrisecă a obiectului este el interesat, ci de existenţa lui. N-ai „cârpa” la inventar, pac cu procesul!
Numai că astfel de „vechituri” sau „cârpe” sunt trimise pe la diferite expoziţii sau sunt primite spre a fi expuse, lucru de neaceptat pentru Miluţă, poreclit acum prin instituţie drept „Miluţă Procesomanul”.
Problema este că astfel de procese se întorc asupra instituţiei, şi se întorc cu plata unor bani. Iar plata nu se face din buzunarul lui Miluţă ci din visteria Memorialului. Şi un proces costă, mai ales că Miluţă a cerut şi expertize de specialitate, ca să fie sigur de cât costă „vechitura”.
Nu am experienţa de viaţă a lui Miluţă, dar m-am gândit că imediat ce voi primi prima sentinţă judecătorească rămasă definitivă şi cu Memorialul pus la plată, să i-o înmânez personal protectorului său, preşedintele CJ Mihai Ţâbuleac. Gestul îl voi face la anul, când va candida pentru un nou mandat de preşedinte. Asta numai dacă nu-l va lăsa preşedintele Băsescu fără judeţ!

written by Ioan Rotundu


One Response to “Jijie procesomanul”

  1. 1. Андрей Says:

    Продвижение неизбежно, если Гугл рулит

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia