Multe mi-au fost date să văd în viaţă, dar ce-am putut filma ieri pare să fie de domeniul fantasticului. Precum am anunţat, de luni întreaga redacţie suntem în vacanţa de vară până pe 18 august. Numai că mie mi-au rămas o serie de codiţe de filmat la Lumea lu’Rotundu, emisiunea săptămânală de pe Tv SOMAX.
O astfel de codiţă am rezolvat-o ieri, filmând un reportaj în satul Aurel Vlaicu, comuna Avrămeni. Numai că ce mi-a fost dat să filmez n-am putut să las să comentez după venirea din vacanţă, aşa că am comentat acum.
Am fost sesizat că în satul Aurel Vlaicu există familia Petruşcă, o familie generatoare de conflicte şi bătăi sângeroase. Cum reclamaţiile venite la Lumea lu’Rotundu erau mai multe, am decis să filmez cele ce se petrec în acest sat.
Petruşcă este un ţâr de om, dar are un palmares mai bogat ca al boxerului Bute. Prezint isprăvile sale în rezumat, pentru a nu strica surprizele pe care le va oferi privitorilor difuzarea reportajului intitulat „Bătăuşul satului”
Un prim sătean bontănit de Petruşcă se numeşte Alexandru Ababei. De la o altercaţie verbală cu Petruşcă, nea Sandu s-a ales cu capul spart. Enervat, Petruşcă a pus mâna pe o şină de fier şi l-a trosnit pe nea Sandu în moalele capului de l-a făcut una cu pământul. De faţă era şi Dumitru Dorohonceanu, un alt sătean şi vecin de-a bătăuşului Petruşcă.
După ce l-a altoit cu şina pe nea Sandu, Petruşcă s-a dus iute la Botoşani cu nevasta şi i-a scos certificat medico-legal cum că a bătut-o nea Sandu. Iar poliţiştii, procurorii şi judecătorii au constatat că vinovat este nea Sandu, aşa că l-au amendat cu patru milioane lei vechi.
Pentru că Dumitru Dorohonceanu a văzut cum Petruşcă i-a dat cu şina de fier în capă lui nea Sandu şi a mers martor la proces. Petruşcă n-a lăsat gestul martorului nerăsplătit.
Aşa că într-o seară din vara anului trecut l-a aşteptat pe Dorohonceanu sub un gard şi la plesnit cu toporul în cap de trei ori. Dorohonceanu, ditamai muntele de om, fost poliţist, a ajuns la reanimare şi s-au mirat medicii că a scăpat cu viaţă la cât sânge pierduse.
Au venit nişte poliţişti de la Botoşani, un procuror şi au notat pe-o ciornă declaraţia lui Dorohonceanu despre cum a fost lovit.
Iniţial Petruşcă s-a ales cu un dosar penal pentru lovituri ce au pus în pericol viaţa victimei. Apoi lucrurile au luat o altă întorsătură, iar din dosarul lui Petruşcă s-a ales praful.
Am reuşit să-i dau de urmă, găsindu-l la Chiorăscu, agentul şef de poliţie din comuna Avrămeni. Poliţistul a recunoscut că a primit dosarul în noiembrie anul trecut dar n-a avut timp să finalizeze cercetările. Tare ocupat agentul nostru şef de poliţie încât n-a avut timp. Vreme de opt luni, să cerceteze un agresor ce a pus în pericol viaţa unui om!
Aş pune pariu că dosarul se va soluţiona extrem de repede, după difuzarea reportajului, iar Dorohonceanu va fi amendat pentru că a băgat capul sub toporul lui Petruşcă.
O altă victimă a lui Petruşcă este vecinul său Mircea Axinia pe care a încercat să-l înţepe cu furca. Mai ager, Axinia i-a smuls furca din mână şi o ţine şi acum mărturie. Numai că poliţistul Chiorăscu a avut grijă să întocmească acte din care să nu rezulte mare lucru. Iar procurorii au constat că vinovat este Axinia, pe care l-au amendat.
O săteancă, Emilia a fost bătută de Petruşcă şi lăsată într-o baltă de sânge pe propriul ogor. Femeia a fost salvată cu greu de medici. Ştiţi cum s-a finalizat dosarul? Femeia a fost chemată la poliţiştii şi procurorii din Săveni şi ameninţată că dacă nu se împacă cu Petruşcă va fi găsită ea vinovată. Femeia s-a speriat, mai ales că ştia ce au păţit celelalte victime ale lui Petruşcă şi s-a împăcat cu acesta pentru suma de 14 milioane lei vechi. Iar Petruşcă a scăpat de dosarul penal.
Mai sunt şi alte persoane agresate de Petruşcă, pomelnicul este lung, iar sătenii din Aurel Vlaicu nu prea se dau să vorbească despre isprăvile lui Petruşcă pentru că „are relaţii înalte”.
Toţi cei agresaţi de Petruşcă au declarat, filmaţi fiind, că Petruşcă se laudă cu relaţii la poliţia din Avrămeni, Săveni şi cu procuroarea şefă Nicoleta Arpinte de la Săveni, cărora le-a cărat porci, viţei şi plicuri cu bani.
Dorohonceanu, înainte de a-l lovi Petruşcă cu toporul în cap, i-a cărat poliţistului Achiţenie, de la Serviciul rutier din Săveni, un portbagaj de carne ca să-l scape pe Petruşcă de un alt dosar.
Înainte poliţiştii din Avrămeni erau oamenii de casă ai lui Petruşcă. Acum vin mai rar, dar îi vizitează la post mai des Petruşcă.
Cert este că toţi cei cu care am stat de vorbă au declarat pe cameră că Petruşcă este extrem de violent dar şi om cu relaţii înalte, de aceea nu se teme pentru faptele sale.
Şi am mai descoperit ceva interesant despre familia Petruşcă. El, Petruşcăââ este pensionat ca nevăzător, dar a văzut la ceas de noapte capul lui Dorohonceanu ca să-l lovească cu toporul. Concubina lui Petruşcă, fostă nevastă, este şi ea pensionată ca nevăzătoare. Pe noi ne-a văzut din capul străzii şi a venit glonţ spre noi, fără a lăsa să se înţeleagă că este nevăzătoare. Petruşcă are o soră nevăzătoare. Pentru a încasa pensia de întreţinere, nevasta lui Petruşcă a divorţat de acesta şi a devenit întreţinătoarea fostei cumnate, încasând lunar o sumă frumuşică. Petruşcă mai primeşte o pensie. Dar n-am reuşit să aflu pentru ce.
Agentul şef Chiorăscu mi-a declarat senin că ştie de pensionarea familiei Petruşcă şi că aceştia văd să aleagă, la cea de noapte macul din nisip, dar nu-i treaba lui să cerceteze cazul. Mai mult, Petruşcă este nevăzător dar are carnet de tractorist.
Poate măcar după difuzarea reportajului vor avea curiozitatea procurorii care instrumentează cazul medicului Teodoriu să afle cum au ajuns aceştia pensionari nevăzători, dar văd extrem de clar să-şi lovească victimele alese.
Şi am mai făcut o constatare. Am început filmările pe la ora 11.00 dimineaţa. Absolut toţi cei intervievaţi, dar absolut toţi, femei şi bărbaţi, miroseau puternic a rachiu de sfeclă, samahoancă cum mai este botezată. Până şi agentul şef de poliţie, Chiorăscu care s-a dat jos de la volanul maşinii chiar în faţa noastră, tot a samahoancă mirosea.
Pe Petruşcă nu l-am găsit acasă. Cel puţin aşa ne-a spus guraliva de nevastă-sa, deşi noi l-am filmat mai devreme în fundul grădinii, unde trebăluia la nişte cai. Nevasta lui Petruşcă susţine că nu soţul ei i-ar fi bătut pe cei care au reclamat, ci ea şi soţul ei au fost cei bătuţi pentru că au avere iar sătenii sunt invidioşi pe starea lor materială.
Iar ca totul să fie perfect normal pentru viaţa satului Aurel Vlaicu, am fost atenţionaţi că familia Petruşcă este o familie de pocăiţi. Asta da, statutul lor de pocăiţi şi isprăvile comise primesc acum legitimitate!
Ce nu-mi explic eu este faptul că o familie de pocăiţi poate avea o aşa mare influenţă asupra poliţiştilor, procurorilor şi judecătorilor care sunt creştini curaţi şi cinstiţi, buni de cheie la uşa bisericii. „Ezistă” o explicaţie, ar spune Leana lu’ Costel, dar n-o dezvălui pentru a face reportajul mai interesant. Îl puteţi viziona pe Tv SOMAX, sâmbătă la ora 17.00 cu reluare luni la ora 10.00 şi cu posibilitate de accesare pe internet de pe site-ul Jurnalului, dând clik pe imaginea pe care scrie SIMNAX. Vizionare plăcută, că aveţi ce vedea şi la ce vă cruci!
Narcis Ştefan este consilier juridic la societatea Locativa Botoşani dar şi consilier judeţean din partea PSD Botoşani. Este ştiut faptul că societatea Locativa este „portocalie” de la portar şa şeful suprem Gornea. Cum de s-a rătăcit Narcis, un pesedist convins, în această colectivitate portocalie este o povest6e ceva mai complicată şi vine pe filiera socrului său, fost director tehnic la şi mai fosta Regie Autonomă Municipală Botoşani.
Dar să revenim la Narcis, nume mitologic cu o anumită rezonanţă în complicata manifestare umană numită dragoste. Narcis este simbolul dragostei de sine şi mă refer la dragostea fizică şi nu cea spirituală.
În cazul de faţă se pare că Narcis, auzind zornăit de arginţi, a uitat de sine, de al doilea său sine PSD-ul, a uitat de îndatoririle funcţiei politice şi a trecut de partea celei mai hulite culori politice „portoicaliul”.
Ce s-a întâmplat? Cu ceva timp în urmă Consiliul Judeţean Botoşani, pe vremea când între Ţâbuleac şi Ţurcanu se înfiripase dragoste politică mare, consilierii PNL şi PDL au votat împărţirea unor fonduri ale CJ cu prioritate la primarii liberali şi democrat-liberali, cei social-democraţi fluierând a pagubă.
Supăraţi, cei din PSD au atacat la Contenciosul administrativ hotărârea CJ care-i văduvea pe primarii social-democraţi de banii cuveniţi. Iar ca jurist de vază şi consilieri judeţean, Narcis Ştefan a primit sarcina de a apăra în faţa judecătorilor interesele PSD.
Inexplicabil, acest proces s-a tot lungit, că nu degeaba spun bătrânii: boala lungă, moarte sigură. Cineva a avut interes să-l lungească. Numai că şi judecătorul de dosar s-a plictisit de atâtea termene de judecată şi a stabilit ca în ziua de 14 iulie să se judece la fond.
Cei din PSD s-au bucurat, gândind ei că vor câştiga procesul şi vor primi partea de bani cuvenită. Numai că ieri au avut o mare surpriză. Pe muţiş, Narcis a depus la dosar ţidulă cum că este în concediu şi cere un nou termen. Iar judecătorul l-a dat pentru 5 octombrie, adică după vacanţa judecătorească.
Interesant este că Narcis a plecat în concediu tocmai când a plecat şi preşedintele Ţâbuleac. Aşa că nimeni nu poate suspiciona pe nimeni de infidelitate politică. Dar cineva mi-a şoptit ieri că între Ţâbuleac şi Narcis s-a bătut palma, după care au plecat amândoi mulţumiţi în concediu.
Ţâbuleac portocaliu. Narcis cu serviciul într-o instituţie portocalie, n-a fost greu de bătut palma, mai ales că plesneala a fost însoţită şi de un zornăit de arginţi, dupoă cum se şopteşte.
Nu ştiu dacă Narcis a simţit răceala arginţilor în podul palmei, dar ştiu că modul în care a procedat nu este nicidecum unul pe măsura demnităţii sale de jurist. De termenul de judecată din 14 iulie ştia de câteva săptămâni. De plecarea în concediu se pare că n-a ştiut, pentru că a plecat intempestiv şi numai pentru o săptămână. Dar putea anunţa la sediul PSD că pleacă şi că este necesar delegarea unui alt reprezentant la proces..
A tăcut şi a plecat. La toamnă, procesul nu se va putea judeca la fond în 5 octombrie. Vor mai fi date cel puţin două termene. Asta înseamnă că fondul se va judeca pe la Crăciun. Dacă avem în vedere şi un recurs al părţii nemulţumite, soluţionarea definitivă va fi pe la vara viitoare. Numai că anul bugetar se încheie la 31 decembrie, aşa că dacă vor câştiga procesul, cei din PSD vor avea doar o împlinire sufletească. Bani primarii lor nu vor mai putea primi pentru că se va încheia exerciţiul bugetar al anului 2011.
Nu ştiu cine a pus la cale întreaga tărăşenie, dar ştiu că a gândit-o bine. Aflat în concediu, preşedintele Ţâbuleac se desfată de plăcere stând crăcănat la soare. Narcis îl concurează cu soarele de la Costineşti. Numai primarii PSD continuă săp fluiere a pagubă, că nu mai au bani de salarii, ajutoare sociale şi de unde sclipui şi ei un comision cât de mic, că-i secetă mare prin opoziţie şi obrazul de primar cu cheltuială se ţine
Liberala Cătălina Lupaşcu a stârnit un miros pestilenţial sută la sută liberal, atunci când a declarat că modernizarea bulevardului Eminescu din Botoşani nu este o prioritate. Am demonstrat că este, folosindu-mă de comentariile cititorilor şi, slavă Domnu8lui, au fost cu zecile.
La comentariul meu de ieri, postat pe blogul personal, un alt comentator vrea să ştie adevărul despre ce s-a întâmplat cu bulevardful Eminescu de arată aşa de prost.
Desigur, presa locală a mai scris despre cauzele care au dus la starea actuală a bulevardului şi cui aparţine vina. Dar cel mai bine cunoaşte subiectul chiar colegul liberalilor, fostul viceprimar Romulus Eram., cel care a supervizat lucrările..
Să ne amintim că execuţia de mo0dernizare a bu8levardului a fost câştigată de firma ieşeană Nova Construct, iar unul dintre cei care poate atesta, din interior, că licitaţia n-a fost trucată, este chiar fostul viceprimnar Eram.
Mai mult, pe durata execuţiei, cel care a supervizat lucrările firmei ieşene a fost Eram, atât ca specialist în domeniu cât şi ca viceprimar PNL. Necazurile au apărut când firma ieşeană a început să aibă necazuri financiare şi să intre în incapacitate de plată.
Numai că firma apucase să finalizeze lucrările la bulevard, ceea ce ferise Primăria Botoşani de neplăcerile falimentului în care intrase firma. Aparent, pentru că marea problemă avea să apară când plăcile de beton ampretat au început să se descompună sub acţiunea apei şi a sării presărată la vreme de iarnă.
În orice construcţie pot să fie ascunse o serie de vicii. De unde şi includerea în contractul dintre părţi a sarcinii evicţiunii, adică cui revine responsabi9litatea când ulterior se descoperă vicii ascunse.
În cazul de faţă, aşa cum este procedura, evicţiunea aparţine executantului iar prin lege executantul a constituit la dispoziţia beneficiarului, adică a Primăriei Botoşani, o garanţie în numerar de 10% din valoarea investiţiei, adică de zece miliarde de lei. Această garanţie nu se putea elibera de banca posesoare de cont decât numai cu acceptul scris al beneficiarului şi numai după recepţia definitivă a lucrării.
Cineva de la Nova Construct însă a acţionat fraudulos într-un alt mod. Pentru a retrage garanţia ca aceasta să nu mai ajungă la masa falimentului, a construit un fals la copiator, folosind semnătura viceprimarului ¤Eram. Cu acest fals şi cu sprijinul unui funcţionar al BRD Iaşi, firma a retras garanţia din cont.
Valoarea de refacere a lucrărilor la bulevard se ridică la şase miliarde lei vechi, iar garanţia era de zece. Dacă nu se fura, căci acesta-i termenul, garanţia din contul bancar acum Primăria Botoşani refăcea lucrarea pe banii firmei şi-i mai rămânea ceva rezerve.
Primăria Botoşani, când a aflat cum a dispărut garanţia din contul bancar s-a adresat Parchetului. Numai că de vreo trei ani cercetarea Parchetului n-a fost finalizată. De ce? Să ne spună cei de la Parchet, că numai ei ştiu de ce.
Şi, acum, am ajuns la finalul poveştii noastre extrem de adevărată. Nu se poate lăsa bulevardul în starea actuală numai că aşa vrea liberala Cătălina Lupaşcu sau unii botoşăneni incapabili să priceapă realitatea. Nu ne put6em face de râs în faţa ţării numai că Lupaşcu nu pricepe un lucru elementar: imaginea publică a Botoşanilor este mai presus de interesele sale meschine de politician periferic. În schimb, acest lucru a fost pe deplin înţeles de botoşănenii care nu mai vor să vadă bulevardul în halul în care arată în prezent.
Pro9cesul cu firma Nova Construct poate dura ani de zile, timp în care degr5adarea bulevardului se va accentua şi asta va însemna bani tot mai mulţi pentru refacere E simplu de înţeles pentru orice persoană bine intenţionată dar de neînţeles pentru Cătălina Lupaşcu, propulsată în administraţia publică locală printr-un accident genetic de factură politică.
Există pe la periferia clasei politice botoşănene două personaje pitoreşti, care, ori de câte ori fac vreo declaraţie p0ublică tot de atâtea ori cititorii îi „recompensează” cu comentarii extrem de nefavorabile.
Mă refer aici la Florin Ghiorghiţă, vicepreşedinte şi viceprimar de Botoşani PDL şi Cătălina Lupaşcu, poreclită şi „Gogoşica parfumată”, vicepreşedinte al CJ din partea PNL.
Aceştia doi n-au veleităţi de p0oliticieni şi nici de factori de decizie prin administraţia locală a Botoşanilor, dar personajele noastre au din când în când mâncărimi de limbă şi, atunci, îşi fac apari8ţia publică declarând năstruşnicii de proastă calitate.
Spre exemplu, luni, pe site-ul Jurnalului am publicat o declaraţie a Cătălinei Lupaşcu prin care aceasta îl critica pe vicele Ghiorghiţă că în loc să cheltuiască bani pentru a repara stricăciunile de pe trotuarele B-dului Eminescu din Botoşani mai vine aer dirija aceşti bani spre creşe, grădiniţe sau şcoli.
De observat că Lupaşcu, ca vicepreşedinte al Consi9liului Judeţean Botoşani de ceva timp, încă n-a aflat că sumele bugetate trebuie să ajungă acolo unde au votat consilierii poziţia din buget şi că a le dirija spre alte destinaţii înseamnă să comiţi infracţiunea de deturnare de fo9nduri.
Trecând peste ignoranţa de neiertat a Cătălinei Lupaşcu, trebuie remarcată poziţia pe care s-a situat aceasta. O poziţie total dăunătoare imaginii municipiuloui Botoşani dar mai ales celei mari înalte personalităţi culturale române din toate timpurile, a cărui nume îl poartă bulevardul.
Comentatorii au remarcat, şi pe bună dreptate, că trotuarele bulevardului trebuie reparate şi nu pot fi lăsate cum arată în momentul de faţă. Bulevardul este o carte de vizită a oraşului nostru pentru orice străin care ne calcă pragul şi nu ne este permis, din niciun motiv, să-l lăsăm în halul în care se află.
Pe bulevard îşi au sediul multe instituţii importante ale statului, instituţii culturale şi de educaţie, locaţii frecvent vizitate de străini. Poate că acasă, în bucătăria sa, Cătălina îşi poate permite să lase blidele nespălate şi să nu-şi fie jenă de cei care-i calcă pragul şi le văd, dar când este vorba de imaginea unei colectivităţi devenită brand naţional cum suntem noi, botoşănenii, nu este permis să stăm cu „blidele nespălate” Iar pentru ca oraşul nostru să arate civilizat nimic nu este costisitor. Şi mai ales nu Ghjioghiţă este cel care a decis şi decide soarta acestui bulevard.
Dar cum politicienii noştri trec pe lângă principalele probleme cu care ne confruntăm zi8lnic şi nu le bagă în seamă, sau nu vor să le vadă din interese de partid, ne scuipă în faţă fel de fel de inepţii. Iar cu cât ne vom apropia de alegerile locale de anul viitor, inepţiile acestora se vor înmulţi.
Mai ales dacă noi nu vom lua atitudine şi nu le vom sancţiona public lipsa de implicare în problemele reale ale comunităţii şi vom accepta praful pe care ni-l aruncă în ochi o parvenită politic precum Cătălina Lupaşcu, până mai ieri o anonimă educatoare de grădiniţă. Aşa că, acei cititori care au comentat, forfecând-o cordeluţe, precum pe vremuri tărăncile zdrenţele de casă, sunt de felicitat că au luat atitudine. Bine rar fi să fie cât mai mulţi!
13.07.2011
Ieri, m-am întâlnit în Botoşani cu un funcţionar din Primăria Dorohoi, cu care n-am mai avut contacte de mult timp. Nu se putea ca discuţia noastră să nu alunece în sfera politicului şi mai ales a activităţii actualului primar Dorin Alexandrescu. Mai ales că de curând un grup de dorohoieni s-au prezentat la prefectiul Cristian Roman să se plângă de incapacitatea şi incompetenţa primarului.
Omul a fost deschis în discuţia cu mine şi a făcut un rezumat al primarilor postdecembrişti. Concluzia sa a fost că dorohoienii au avut până acum primarii pe care i-a meritat cu prisosinţă iar orientarea lor social-democratică le-a adus numai speranţe deşarte.
Primul primar, fost primar şi în comunism, a fost Vasile Gherasim. Vreme de trei mandate Gherasim n-a făcut nimic pentru oraş, dar are meritul de a fi vorbit frumos cu dorohoienii şi a le sta la dispoziţie la orice oră in zi sau noapte. Gherasim spunea „sărut mâna” la ţigăncile de pe stradă iar dacă ţiganii veneau la el la cabinet îi servea chiar şi cu cafea.
Acest comportament a dat rezultate vreme de trei mandate.
Apoi dorohoienii s-au săturat de vorbele dulci şi frumoase ale lui Gherasim şi l-au ales primar pe un alt social-democrat, profesorul Sergiu Lungu. Profesorul a început să mişte viaţa în oraş, să se vadă ceva investiţii. Dar a fost cam lacom cu banul public şi s-a pricopsit cu nişte dosare. A scăpat de dosare trecând la PDL, dar oraşul n-a mai primit nici un ban la investiţii.
În 2008 dorohoienii l-au ales primar pe Dorin Alexandrescu, un social-democrat care nu şi-a schimbat cu nimic caracterul format sub comunişti. Orgolios, infatuat şi neputincios, Dorin Alexandrescu n-a făcut decât să acutizeze starea de sărăcie a dorohoienilor şi să menţină o economie extrem de firavă.
Îmi spunea funcţionarul, amărât în suflet, că asupra Dorohoiului parcă pluteşte un blestem al social-democraţiei de care dorohoienii nu pot scăpa. Şi-ar dori şi el la primărie un primar care să-.l pună la treabă, dar o treabă făcută cu cap şi în folosul dorohoienilor.
Adevărul este că dorohoienii au rămas anchilozaţi în gândirea anilor 1989. Pentru cei cei 21 de ani postdecembrişti n-au produs nicio schimbare semnificativă. După cum îmi spunea funcţionarul, la anul dorohoienii îl vor alege primar tot pe Alexandrescu. Să-l aleagă, că-l merită din plin!
