 Multe mi-au fost date să văd în viaţă, dar ce-am putut filma ieri pare să fie de domeniul fantasticului. Precum am anunţat, de luni întreaga redacţie suntem în vacanţa de vară până pe 18 august. Numai că mie mi-au rămas o serie de codiţe de filmat la Lumea lu’Rotundu, emisiunea săptămânală de pe Tv SOMAX.
O astfel de codiţă am rezolvat-o ieri, filmând un reportaj în satul Aurel Vlaicu, comuna Avrămeni. Numai că ce mi-a fost dat să filmez n-am putut să las să comentez după venirea din vacanţă, aşa că am comentat acum.
Am fost sesizat că în satul Aurel Vlaicu există familia Petruşcă, o familie generatoare de conflicte şi bătăi sângeroase. Cum reclamaţiile venite la Lumea lu’Rotundu erau mai multe, am decis să filmez cele ce se petrec în acest sat.
Petruşcă este un ţâr de om, dar are un palmares mai bogat ca al boxerului Bute. Prezint isprăvile sale în rezumat, pentru a nu strica surprizele pe care le va oferi privitorilor difuzarea reportajului intitulat „Bătăuşul satului”
Un prim sătean bontănit de Petruşcă se numeşte Alexandru Ababei. De la o altercaţie verbală cu Petruşcă, nea Sandu s-a ales cu capul spart. Enervat, Petruşcă a pus mâna pe o şină de fier şi l-a trosnit pe nea Sandu în moalele capului de l-a făcut una cu pământul. De faţă era şi Dumitru Dorohonceanu, un alt sătean şi vecin de-a bătăuşului Petruşcă.
După ce l-a altoit cu şina pe nea Sandu, Petruşcă s-a dus iute la Botoşani cu nevasta şi i-a scos certificat medico-legal cum că a bătut-o nea Sandu. Iar poliţiştii, procurorii şi judecătorii au constatat că vinovat este nea Sandu, aşa că l-au amendat cu patru milioane lei vechi.
Pentru că Dumitru Dorohonceanu a văzut cum Petruşcă i-a dat cu şina de fier în capă lui nea Sandu şi a mers martor la proces. Petruşcă n-a lăsat gestul martorului nerăsplătit.
Aşa că într-o seară din vara anului trecut l-a aşteptat pe Dorohonceanu sub un gard şi la plesnit cu toporul în cap de trei ori. Dorohonceanu, ditamai muntele de om, fost poliţist, a ajuns la reanimare şi s-au mirat medicii că a scăpat cu viaţă la cât sânge pierduse.
Au venit nişte poliţişti de la Botoşani, un procuror şi au notat pe-o ciornă declaraţia lui Dorohonceanu despre cum a fost lovit.
Iniţial Petruşcă s-a ales cu un dosar penal pentru lovituri ce au pus în pericol viaţa victimei. Apoi lucrurile au luat o altă întorsătură, iar din dosarul lui Petruşcă s-a ales praful.
Am reuşit să-i dau de urmă, găsindu-l la Chiorăscu, agentul şef de poliţie din comuna Avrămeni. Poliţistul a recunoscut că a primit dosarul în noiembrie anul trecut dar n-a avut timp să finalizeze cercetările. Tare ocupat agentul nostru şef de poliţie încât n-a avut timp. Vreme de opt luni, să cerceteze un agresor ce a pus în pericol viaţa unui om!
Aş pune pariu că dosarul se va soluţiona extrem de repede, după difuzarea reportajului, iar Dorohonceanu va fi amendat pentru că a băgat capul sub toporul lui Petruşcă.
O altă victimă a lui Petruşcă este vecinul său Mircea Axinia pe care a încercat să-l înţepe cu furca. Mai ager, Axinia i-a smuls furca din mână şi o ţine şi acum mărturie. Numai că poliţistul Chiorăscu a avut grijă să întocmească acte din care să nu rezulte mare lucru. Iar procurorii au constat că vinovat este Axinia, pe care l-au amendat.
O săteancă, Emilia a fost bătută de Petruşcă şi lăsată într-o baltă de sânge pe propriul ogor. Femeia a fost salvată cu greu de medici. Ştiţi cum s-a finalizat dosarul? Femeia a fost chemată la poliţiştii şi procurorii din Săveni şi ameninţată că dacă nu se împacă cu Petruşcă va fi găsită ea vinovată. Femeia s-a speriat, mai ales că ştia ce au păţit celelalte victime ale lui Petruşcă şi s-a împăcat cu acesta pentru suma de 14 milioane lei vechi. Iar Petruşcă a scăpat de dosarul penal.
Mai sunt şi alte persoane agresate de Petruşcă, pomelnicul este lung, iar sătenii din Aurel Vlaicu nu prea se dau să vorbească despre isprăvile lui Petruşcă pentru că „are relaţii înalte”.
Toţi cei agresaţi de Petruşcă au declarat, filmaţi fiind, că Petruşcă se laudă cu relaţii la poliţia din Avrămeni, Săveni şi cu procuroarea şefă Nicoleta Arpinte de la Săveni, cărora le-a cărat porci, viţei şi plicuri cu bani.
Dorohonceanu, înainte de a-l lovi Petruşcă cu toporul în cap, i-a cărat poliţistului Achiţenie, de la Serviciul rutier din Săveni, un portbagaj de carne ca să-l scape pe Petruşcă de un alt dosar.
Înainte poliţiştii din Avrămeni erau oamenii de casă ai lui Petruşcă. Acum vin mai rar, dar îi vizitează la post mai des Petruşcă.
Cert este că toţi cei cu care am stat de vorbă au declarat pe cameră că Petruşcă este extrem de violent dar şi om cu relaţii înalte, de aceea nu se teme pentru faptele sale.
Şi am mai descoperit ceva interesant despre familia Petruşcă. El, Petruşcăââ este pensionat ca nevăzător, dar a văzut la ceas de noapte capul lui Dorohonceanu ca să-l lovească cu toporul. Concubina lui Petruşcă, fostă nevastă, este şi ea pensionată ca nevăzătoare. Pe noi ne-a văzut din capul străzii şi a venit glonţ spre noi, fără a lăsa să se înţeleagă că este nevăzătoare. Petruşcă are o soră nevăzătoare. Pentru a încasa pensia de întreţinere, nevasta lui Petruşcă a divorţat de acesta şi a devenit întreţinătoarea fostei cumnate, încasând lunar o sumă frumuşică. Petruşcă mai primeşte o pensie. Dar n-am reuşit să aflu pentru ce.
Agentul şef Chiorăscu mi-a declarat senin că ştie de pensionarea familiei Petruşcă şi că aceştia văd să aleagă, la cea de noapte macul din nisip, dar nu-i treaba lui să cerceteze cazul. Mai mult, Petruşcă este nevăzător dar are carnet de tractorist.
Poate măcar după difuzarea reportajului vor avea curiozitatea procurorii care instrumentează cazul medicului Teodoriu să afle cum au ajuns aceştia pensionari nevăzători, dar văd extrem de clar să-şi lovească victimele alese.
Şi am mai făcut o constatare. Am început filmările pe la ora 11.00 dimineaţa. Absolut toţi cei intervievaţi, dar absolut toţi, femei şi bărbaţi, miroseau puternic a rachiu de sfeclă, samahoancă cum mai este botezată. Până şi agentul şef de poliţie, Chiorăscu care s-a dat jos de la volanul maşinii chiar în faţa noastră, tot a samahoancă mirosea.
Pe Petruşcă nu l-am găsit acasă. Cel puţin aşa ne-a spus guraliva de nevastă-sa, deşi noi l-am filmat mai devreme în fundul grădinii, unde trebăluia la nişte cai. Nevasta lui Petruşcă susţine că nu soţul ei i-ar fi bătut pe cei care au reclamat, ci ea şi soţul ei au fost cei bătuţi pentru că au avere iar sătenii sunt invidioşi pe starea lor materială.
Iar ca totul să fie perfect normal pentru viaţa satului Aurel Vlaicu, am fost atenţionaţi că familia Petruşcă este o familie de pocăiţi. Asta da, statutul lor de pocăiţi şi isprăvile comise primesc acum legitimitate!
Ce nu-mi explic eu este faptul că o familie de pocăiţi poate avea o aşa mare influenţă asupra poliţiştilor, procurorilor şi judecătorilor care sunt creştini curaţi şi cinstiţi, buni de cheie la uşa bisericii. „Ezistă” o explicaţie, ar spune Leana lu’ Costel, dar n-o dezvălui pentru a face reportajul mai interesant. Îl puteţi viziona pe Tv SOMAX, sâmbătă la ora 17.00 cu reluare luni la ora 10.00 şi cu posibilitate de accesare pe internet de pe site-ul Jurnalului, dând clik pe imaginea pe care scrie SIMNAX. Vizionare plăcută, că aveţi ce vedea şi la ce vă cruci!
written by Ioan Rotundu
Narcis Ştefan este consilier juridic la societatea Locativa Botoşani dar şi consilier judeţean din partea PSD Botoşani. Este ştiut faptul că societatea Locativa este „portocalie” de la portar şa şeful suprem Gornea. Cum de s-a rătăcit Narcis, un pesedist convins, în această colectivitate portocalie este o povest6e ceva mai complicată şi vine pe filiera socrului său, fost director tehnic la şi mai fosta Regie Autonomă Municipală Botoşani.
Dar să revenim la Narcis, nume mitologic cu o anumită rezonanţă în complicata manifestare umană numită dragoste. Narcis este simbolul dragostei de sine şi mă refer la dragostea fizică şi nu cea spirituală.
În cazul de faţă se pare că Narcis, auzind zornăit de arginţi, a uitat de sine, de al doilea său sine PSD-ul, a uitat de îndatoririle funcţiei politice şi a trecut de partea celei mai hulite culori politice „portoicaliul”.
Ce s-a întâmplat? Cu ceva timp în urmă Consiliul Judeţean Botoşani, pe vremea când între Ţâbuleac şi Ţurcanu se înfiripase dragoste politică mare, consilierii PNL şi PDL au votat împărţirea unor fonduri ale CJ cu prioritate la primarii liberali şi democrat-liberali, cei social-democraţi fluierând a pagubă.
Supăraţi, cei din PSD au atacat la Contenciosul administrativ hotărârea CJ care-i văduvea pe primarii social-democraţi de banii cuveniţi. Iar ca jurist de vază şi consilieri judeţean, Narcis Ştefan a primit sarcina de a apăra în faţa judecătorilor interesele PSD.
Inexplicabil, acest proces s-a tot lungit, că nu degeaba spun bătrânii: boala lungă, moarte sigură. Cineva a avut interes să-l lungească. Numai că şi judecătorul de dosar s-a plictisit de atâtea termene de judecată şi a stabilit ca în ziua de 14 iulie să se judece la fond.
Cei din PSD s-au bucurat, gândind ei că vor câştiga procesul şi vor primi partea de bani cuvenită. Numai că ieri au avut o mare surpriză. Pe muţiş, Narcis a depus la dosar ţidulă cum că este în concediu şi cere un nou termen. Iar judecătorul l-a dat pentru 5 octombrie, adică după vacanţa judecătorească.
Interesant este că Narcis a plecat în concediu tocmai când a plecat şi preşedintele Ţâbuleac. Aşa că nimeni nu poate suspiciona pe nimeni de infidelitate politică. Dar cineva mi-a şoptit ieri că între Ţâbuleac şi Narcis s-a bătut palma, după care au plecat amândoi mulţumiţi în concediu.
Ţâbuleac portocaliu. Narcis cu serviciul într-o instituţie portocalie, n-a fost greu de bătut palma, mai ales că plesneala a fost însoţită şi de un zornăit de arginţi, dupoă cum se şopteşte.
Nu ştiu dacă Narcis a simţit răceala arginţilor în podul palmei, dar ştiu că modul în care a procedat nu este nicidecum unul pe măsura demnităţii sale de jurist. De termenul de judecată din 14 iulie ştia de câteva săptămâni. De plecarea în concediu se pare că n-a ştiut, pentru că a plecat intempestiv şi numai pentru o săptămână. Dar putea anunţa la sediul PSD că pleacă şi că este necesar delegarea unui alt reprezentant la proces..
A tăcut şi a plecat. La toamnă, procesul nu se va putea judeca la fond în 5 octombrie. Vor mai fi date cel puţin două termene. Asta înseamnă că fondul se va judeca pe la Crăciun. Dacă avem în vedere şi un recurs al părţii nemulţumite, soluţionarea definitivă va fi pe la vara viitoare. Numai că anul bugetar se încheie la 31 decembrie, aşa că dacă vor câştiga procesul, cei din PSD vor avea doar o împlinire sufletească. Bani primarii lor nu vor mai putea primi pentru că se va încheia exerciţiul bugetar al anului 2011.
Nu ştiu cine a pus la cale întreaga tărăşenie, dar ştiu că a gândit-o bine. Aflat în concediu, preşedintele Ţâbuleac se desfată de plăcere stând crăcănat la soare. Narcis îl concurează cu soarele de la Costineşti. Numai primarii PSD continuă săp fluiere a pagubă, că nu mai au bani de salarii, ajutoare sociale şi de unde sclipui şi ei un comision cât de mic, că-i secetă mare prin opoziţie şi obrazul de primar cu cheltuială se ţine
written by Ioan Rotundu
Liberala Cătălina Lupaşcu a stârnit un miros pestilenţial sută la sută liberal, atunci când a declarat că modernizarea bulevardului Eminescu din Botoşani nu este o prioritate. Am demonstrat că este, folosindu-mă de comentariile cititorilor şi, slavă Domnu8lui, au fost cu zecile.
La comentariul meu de ieri, postat pe blogul personal, un alt comentator vrea să ştie adevărul despre ce s-a întâmplat cu bulevardful Eminescu de arată aşa de prost.
Desigur, presa locală a mai scris despre cauzele care au dus la starea actuală a bulevardului şi cui aparţine vina. Dar cel mai bine cunoaşte subiectul chiar colegul liberalilor, fostul viceprimar Romulus Eram., cel care a supervizat lucrările..
Să ne amintim că execuţia de mo0dernizare a bu8levardului a fost câştigată de firma ieşeană Nova Construct, iar unul dintre cei care poate atesta, din interior, că licitaţia n-a fost trucată, este chiar fostul viceprimnar Eram.
Mai mult, pe durata execuţiei, cel care a supervizat lucrările firmei ieşene a fost Eram, atât ca specialist în domeniu cât şi ca viceprimar PNL. Necazurile au apărut când firma ieşeană a început să aibă necazuri financiare şi să intre în incapacitate de plată.
Numai că firma apucase să finalizeze lucrările la bulevard, ceea ce ferise Primăria Botoşani de neplăcerile falimentului în care intrase firma. Aparent, pentru că marea problemă avea să apară când plăcile de beton ampretat au început să se descompună sub acţiunea apei şi a sării presărată la vreme de iarnă.
În orice construcţie pot să fie ascunse o serie de vicii. De unde şi includerea în contractul dintre părţi a sarcinii evicţiunii, adică cui revine responsabi9litatea când ulterior se descoperă vicii ascunse.
În cazul de faţă, aşa cum este procedura, evicţiunea aparţine executantului iar prin lege executantul a constituit la dispoziţia beneficiarului, adică a Primăriei Botoşani, o garanţie în numerar de 10% din valoarea investiţiei, adică de zece miliarde de lei. Această garanţie nu se putea elibera de banca posesoare de cont decât numai cu acceptul scris al beneficiarului şi numai după recepţia definitivă a lucrării.
Cineva de la Nova Construct însă a acţionat fraudulos într-un alt mod. Pentru a retrage garanţia ca aceasta să nu mai ajungă la masa falimentului, a construit un fals la copiator, folosind semnătura viceprimarului ¤Eram. Cu acest fals şi cu sprijinul unui funcţionar al BRD Iaşi, firma a retras garanţia din cont.
Valoarea de refacere a lucrărilor la bulevard se ridică la şase miliarde lei vechi, iar garanţia era de zece. Dacă nu se fura, căci acesta-i termenul, garanţia din contul bancar acum Primăria Botoşani refăcea lucrarea pe banii firmei şi-i mai rămânea ceva rezerve.
Primăria Botoşani, când a aflat cum a dispărut garanţia din contul bancar s-a adresat Parchetului. Numai că de vreo trei ani cercetarea Parchetului n-a fost finalizată. De ce? Să ne spună cei de la Parchet, că numai ei ştiu de ce.
Şi, acum, am ajuns la finalul poveştii noastre extrem de adevărată. Nu se poate lăsa bulevardul în starea actuală numai că aşa vrea liberala Cătălina Lupaşcu sau unii botoşăneni incapabili să priceapă realitatea. Nu ne put6em face de râs în faţa ţării numai că Lupaşcu nu pricepe un lucru elementar: imaginea publică a Botoşanilor este mai presus de interesele sale meschine de politician periferic. În schimb, acest lucru a fost pe deplin înţeles de botoşănenii care nu mai vor să vadă bulevardul în halul în care arată în prezent.
Pro9cesul cu firma Nova Construct poate dura ani de zile, timp în care degr5adarea bulevardului se va accentua şi asta va însemna bani tot mai mulţi pentru refacere E simplu de înţeles pentru orice persoană bine intenţionată dar de neînţeles pentru Cătălina Lupaşcu, propulsată în administraţia publică locală printr-un accident genetic de factură politică.
written by Ioan Rotundu
Există pe la periferia clasei politice botoşănene două personaje pitoreşti, care, ori de câte ori fac vreo declaraţie p0ublică tot de atâtea ori cititorii îi „recompensează” cu comentarii extrem de nefavorabile.
Mă refer aici la Florin Ghiorghiţă, vicepreşedinte şi viceprimar de Botoşani PDL şi Cătălina Lupaşcu, poreclită şi „Gogoşica parfumată”, vicepreşedinte al CJ din partea PNL.
Aceştia doi n-au veleităţi de p0oliticieni şi nici de factori de decizie prin administraţia locală a Botoşanilor, dar personajele noastre au din când în când mâncărimi de limbă şi, atunci, îşi fac apari8ţia publică declarând năstruşnicii de proastă calitate.
Spre exemplu, luni, pe site-ul Jurnalului am publicat o declaraţie a Cătălinei Lupaşcu prin care aceasta îl critica pe vicele Ghiorghiţă că în loc să cheltuiască bani pentru a repara stricăciunile de pe trotuarele B-dului Eminescu din Botoşani mai vine aer dirija aceşti bani spre creşe, grădiniţe sau şcoli.
De observat că Lupaşcu, ca vicepreşedinte al Consi9liului Judeţean Botoşani de ceva timp, încă n-a aflat că sumele bugetate trebuie să ajungă acolo unde au votat consilierii poziţia din buget şi că a le dirija spre alte destinaţii înseamnă să comiţi infracţiunea de deturnare de fo9nduri.
Trecând peste ignoranţa de neiertat a Cătălinei Lupaşcu, trebuie remarcată poziţia pe care s-a situat aceasta. O poziţie total dăunătoare imaginii municipiuloui Botoşani dar mai ales celei mari înalte personalităţi culturale române din toate timpurile, a cărui nume îl poartă bulevardul.
Comentatorii au remarcat, şi pe bună dreptate, că trotuarele bulevardului trebuie reparate şi nu pot fi lăsate cum arată în momentul de faţă. Bulevardul este o carte de vizită a oraşului nostru pentru orice străin care ne calcă pragul şi nu ne este permis, din niciun motiv, să-l lăsăm în halul în care se află.
Pe bulevard îşi au sediul multe instituţii importante ale statului, instituţii culturale şi de educaţie, locaţii frecvent vizitate de străini. Poate că acasă, în bucătăria sa, Cătălina îşi poate permite să lase blidele nespălate şi să nu-şi fie jenă de cei care-i calcă pragul şi le văd, dar când este vorba de imaginea unei colectivităţi devenită brand naţional cum suntem noi, botoşănenii, nu este permis să stăm cu „blidele nespălate” Iar pentru ca oraşul nostru să arate civilizat nimic nu este costisitor. Şi mai ales nu Ghjioghiţă este cel care a decis şi decide soarta acestui bulevard.
Dar cum politicienii noştri trec pe lângă principalele probleme cu care ne confruntăm zi8lnic şi nu le bagă în seamă, sau nu vor să le vadă din interese de partid, ne scuipă în faţă fel de fel de inepţii. Iar cu cât ne vom apropia de alegerile locale de anul viitor, inepţiile acestora se vor înmulţi.
Mai ales dacă noi nu vom lua atitudine şi nu le vom sancţiona public lipsa de implicare în problemele reale ale comunităţii şi vom accepta praful pe care ni-l aruncă în ochi o parvenită politic precum Cătălina Lupaşcu, până mai ieri o anonimă educatoare de grădiniţă. Aşa că, acei cititori care au comentat, forfecând-o cordeluţe, precum pe vremuri tărăncile zdrenţele de casă, sunt de felicitat că au luat atitudine. Bine rar fi să fie cât mai mulţi!
13.07.2011
written by Ioan Rotundu
Ieri, m-am întâlnit în Botoşani cu un funcţionar din Primăria Dorohoi, cu care n-am mai avut contacte de mult timp. Nu se putea ca discuţia noastră să nu alunece în sfera politicului şi mai ales a activităţii actualului primar Dorin Alexandrescu. Mai ales că de curând un grup de dorohoieni s-au prezentat la prefectiul Cristian Roman să se plângă de incapacitatea şi incompetenţa primarului.
Omul a fost deschis în discuţia cu mine şi a făcut un rezumat al primarilor postdecembrişti. Concluzia sa a fost că dorohoienii au avut până acum primarii pe care i-a meritat cu prisosinţă iar orientarea lor social-democratică le-a adus numai speranţe deşarte.
Primul primar, fost primar şi în comunism, a fost Vasile Gherasim. Vreme de trei mandate Gherasim n-a făcut nimic pentru oraş, dar are meritul de a fi vorbit frumos cu dorohoienii şi a le sta la dispoziţie la orice oră in zi sau noapte. Gherasim spunea „sărut mâna” la ţigăncile de pe stradă iar dacă ţiganii veneau la el la cabinet îi servea chiar şi cu cafea.
Acest comportament a dat rezultate vreme de trei mandate.
Apoi dorohoienii s-au săturat de vorbele dulci şi frumoase ale lui Gherasim şi l-au ales primar pe un alt social-democrat, profesorul Sergiu Lungu. Profesorul a început să mişte viaţa în oraş, să se vadă ceva investiţii. Dar a fost cam lacom cu banul public şi s-a pricopsit cu nişte dosare. A scăpat de dosare trecând la PDL, dar oraşul n-a mai primit nici un ban la investiţii.
În 2008 dorohoienii l-au ales primar pe Dorin Alexandrescu, un social-democrat care nu şi-a schimbat cu nimic caracterul format sub comunişti. Orgolios, infatuat şi neputincios, Dorin Alexandrescu n-a făcut decât să acutizeze starea de sărăcie a dorohoienilor şi să menţină o economie extrem de firavă.
Îmi spunea funcţionarul, amărât în suflet, că asupra Dorohoiului parcă pluteşte un blestem al social-democraţiei de care dorohoienii nu pot scăpa. Şi-ar dori şi el la primărie un primar care să-.l pună la treabă, dar o treabă făcută cu cap şi în folosul dorohoienilor.
Adevărul este că dorohoienii au rămas anchilozaţi în gândirea anilor 1989. Pentru cei cei 21 de ani postdecembrişti n-au produs nicio schimbare semnificativă. După cum îmi spunea funcţionarul, la anul dorohoienii îl vor alege primar tot pe Alexandrescu. Să-l aleagă, că-l merită din plin!
written by Ioan Rotundu
Ieri, pe la amiază, m-am întâlnit în părculeţul de lângă Primăria Botoşani cu prefectul Cristian Roman. După salutul de rigoare, prefectul a ţinut să mă întrebe ce am cu el de scriu zilnic negativ despre activitatea sa. „Scrii prostii!” a fost concluzia sa despre comentariile mele, spunându-mi că el face anchete dar de finalizat le finalizează cei de la Poliţie şi Parchet.
Ce mi-a spus prefectul este corect. Numai că orice anchetă pe care a dispus-o a avut şi are două modalităţi distincte de finalizare. Este vorba de finalitatea pe linie administrativă şi, dacă este cazul, latura penală care, într-adevăr, intră în competenţa organelor de cercetare penală.
Nu este vina mea că prefectul n-a revenit prin conferinţele de presă să atragă atenţia că anchetele sale zac în sertarele unor poliţişti sau procurori, iar ca prim ministru în miniatură judeţeană, a intervenit la forurile superioare pentru a se accelera finalitatea dosarelor dar fără succes.
Revenind la consecinţele pe linie administrativă ceea ce intră în competenţele sale de prefect, vreau să-i aduc aminte domnului Roman de nişte fapte mai vechi. Când s-a dus la Dealu Mare să taie panglica de inaugurare a drumului şi să bea şampania, drumul nou construit s-a prăbuşit. Cine, pe linie administrativă, a fost demis din funcţie pentru că nu şi-a făcut datoria? Nimeni.
A dispus o anchetă în piaţa Botoşanilor pentru a afla cine sunt cei care căpuşează adevăraţii producători agricoli. L-a desemnat pe subprefectul Daniel Moruzi să facă o anchetă. Nici în ziua de azi nu s-a rezolvat nimic, iar samsarii din piaţă prosperă mai mult ca oricând. Era vorba de o anchetă administrativă, deci de competenţa prefectului s-o finalizeze.
Aş putea continua dar să mai punctez şi alte aspecte. Aş vrea ca prefectul să se spovedească public cum a crescut şi a falimentat societatea Dany Ema, ce stă cu adevărat în spatele scandalului pe care l-a stârnit cu Asociaţia Moldoovis, de la ce a pornit conflictul său cu Conţac când acesta era preşedintele Consiliului judeţean, cum s-a stins scandalul dintre el şi Victor Mihalachi cu „împrumutul” de 20 mii dolari etc.
Poate-şi aminteşte când mi-a sugerat să-l las în pace pe Emil Moga, că-i „om de gaşcă” şi multe altele.
Îl asigur pe prefect că eu nu fac parte din haşca acelor jurnalişti cărora le dictează ce să scrie şi ce nu şi nici nu accept să mi se facă observaţii publice de ce scriu despre unele lucruri şi nici să fiu ameninţat că voi fi pus la punct nu ştiu de cine.
Punctul îl voi pune eu când nu voi mai scrie ca jurnalist şi nu altcineva. De speriat nu mă sperii şi nici nu voi putea fi vreodată cenzurat în munca mea.
Concluzia sa că eu scriu prostii este cam subiectivă. Pe mine mă judecă cititorii, iar cum numărul lor este în creştere, înseamnă că pentru ei ceea ce scriu nu sunt prostii ci fapte aparţinând realităţii cotidiene.
Îi recomand prefectului Roman, aşa cum am recomandat şi altora, să se gândească la ce va fi când nu va mai fi ce este. Eu tot Rotundu voi fi perceput public, oprit pe stradă de admiratori şi încurajat să continui ceea ce am început.
În ce priveşte emisiunea „Lumea lu’ Rotundu”, care stă în gât la mulţi, şi dă multora fiori de spaimă îl asigur pe prefect că eu nu trec la SOMAX, ca să primesc ordine de la Mihalachi. Eu, şi emisiunea mea, rămânem la Rapsodia TV.
written by Ioan Rotundu
Şi în primul mandat de prefect şi în cel de-al doilea, Criatian Roman ne-a demonstrat că atunci când are impresia, sau convingerea, că ceva nu merge în spiritul legalităţii imediat dispune o anchetă.
Vă mai amintiţi de prima sa anchetă? A cerut unei comisii să verifice la societatea Carnicom din Dracşani, patronată la acea dată de Florin Ţurcanu, un biet liberal începător în a se înfrupta din banii publici şi Liviu Câmpanu, lider şi totodată deputat PNL de Botoşani, cum s-au acordat subvenţiile la animalele raportate ca fiind crescute în sistem de fermă.
Presupunea atunci prefectul, şi eu cred că avea informaţii destul de corecte, că Ţurcanu şi Câmpanu au încasat subvenţii pentru animalele achiziţionate de la crescători, fără a le creşte în ferma lor, lucru ce nu le permitea încasarea subvenţiei.
În comisia de anchetă au fost incluşi şi ceva poliţişti. Nu mai ştiu cât a durat ancheta, dar ştiu că poliţiştii i-au scos pe cei doi liberali basma curată iar prefectul a strâns din buci a pagubă.
De atunci, prefectul Roman a dispus multe anchete. Una chiar cu mare tam-tam. Mă refer la cea de la Cadastru, unde, spunea prefectul, s-a furat ca-n codru, de la vlădică, adică şef, la opincă, adică femeia de serviciu. Ştiţi cumva cum s-a finalizat ancheta? Simplu, ca cea de la Dracşani.
Acum prefectul a dispus o anchetă la depozitul materialelor de construcţie din Dorohoi, materiale destinate sinistraţilor şi primite de la guvern sau din sponsorizări. Cum o parte din aceste materiale au dispărut, prefectul vrea să afle cum, aşa că a dispus o anchetă.
Înainte de a dispare materialele, din depozit au dispărut conservele de carne primite ca ajutoare pentru sinistraţi. Şi atunci prefectul a cerut o anchetă, finalizată tot în stil Dracşani.
Dar ancheta cu materialele de construcţie are în conţinutul ei şi ceva nostim. Când apele Prutului s-au umflat şi a inundat satele româneşti der la Oroftiana până la Rădăuţi Prut, Guvernul Tăriceanu le-a promis inundaţilor case noi. Aşa că a trimis materiale de construcţie, inclusiv la Baranca, sat de ţigani.
Iar şef peste materiale a fost pus directorul prefectural Emil Moga. Atunci s-au furat multe materiale la Baranca. Am şi filmat reportajul intitulat „O treabă ţigănească”. Ţiganii, care s-au jurat că au fost cinstiţi între ei, adică nu s-au furat, l-au indicat drept hoţ pe directorul prefectural. Care director, la apariţia noastră cu filmatul s-a evaporat.
Cine credeţi că a fost numit şef peste materialele de construcţie de la Dorohoi? Directorul prefectural Emil Moga. Iar prefectul vrea să afle cine a furat materialele? Mi se pare că vrea părea mult.
Prea bate la ochi să cauţi hoţul la marginea oraşului Dorohoi când el stă poate la dreapta ta. Dar cum ancheta este anchetă, se va finaliza şi ea în stil tradiţional. Adică ca la Dracşani. Mie îmi plac anchetele prefectului, pentru că omul este exigent, consecvent şi le duce pe toaste la bun sfârşit în aceeaşi manieră gen Dracşani. Hotărât om, prefectul nostru!
written by Ioan Rotundu
PSD a depus la Parlament un proiect de lege prin care vrea să extindă aria confiscării averilor dobândite pe cale infracţională dar din lista cazurilor nominalizate lipseşte confiscarea averilor obţinute prin actele de corupţie.
Mi se pare normal să fie aşa, pentru că prima avere care ar trebui confiscată ar fi cea dobândită de Adrian Năstase, supranumit şi „Năstase patru case”. Apoi, tot PSD-ul este partidul care a creat clasa baronilor locali care au adunat averi imense din estorcarea banului public, actele de corupţie devenind o normalitate de lucru.
Dacă rememorăm, cei care au avut de beneficiat de pe urma FNI şi SOV Invest sunt tot baronii PSD. Cum să accepte PSD-ul confiscarea averilor dobândite prin acte de corupţie când prima averea confiscată ar fi cea a lui Sorin Ovidiu Vântu? Ar urma cea a lui Năstase şi a altora de prin PDL, că şi prin acest partid corupţia este la ordinea zilei, dovadă abundenţa de arestări dintre parlamentarii şi primarii portocalii.
Măcar Băsescu, deşi în al 12-lera ceas, a solicitat confiscarea averilor prin renunţarea la prevederea constituţională cum că averea se prezumă ca fiind licită şi că organele de anchetă sau alte instituţii ale statului trebuie să facă dovada că ea provine prin comiterea unor infracţiuni.
O fi Ion Iliescu curat şi cinstit, dar sub oblăduirea sa maşcaţii din PSD au adunat averi uriaşe, nu pe căi cinstite, ci prin acte de corupţie. Să ne amintim de amiciţia dintre Geoană şi Vântu în preajma alegerilor prezidenţiale din anul 2009. Ce l-a mânat pe Geoană în miez de noapte la Vântu, în chiar ajunul alegerilor? De ce şi-a asumat un risc atât de mare? Simplu, pentru că între cei doi existau nişte relaţii ascunse de public dar bazate pe principii murdare, imorale, oneroase.
Să punem problema şi altfel. Dacă în opoziţie PSD se opune confiscării averilor rezultate prin acte de corupţie, cum va proceda când va prelua puterea la anul? Va proceda cum a mai procedat în 1992 – 1996 şi 2000-2004.
Să luăm şi exemplele de la Botoşani. Marcu şi Ţurcanu vorbesc despre corupţia din PDL. De acord, dar de ce nu vor să o sancţioneze, că doar amândoi sunt parlamentari? Aşchia nu sare departe de trunchi iar ce descinde din Năstase tot pe seama banului public se chiverniseşte.
written by Ioan Rotundu
Medicul Liliana Teodoriu, dovedită de procurori în cel puţin 130 de cazuri că a cerut şi primit şpagă şi încătuşată, a fost pusă în libertate de judecători. Cică medicul nu prezintă nici un pericol social ca să rămână în arest. Nici măcar cele 4 miliarde de lei vechi găsite în cabinetul, chiloţii, ciorapii şi apartamentul său, echivalentul a o sută mii de euro, adunate prin şpagă, nu prezintă pentru judecătorii botoşăneni pericol social.
Probabil că dacă lua şpagă vreun pachet de cafea sau un milion de lei de la vreun avut ar fi fost imediat arestată şi judecată, totul petrecându-se cu mult tam-tam. Dar dacă a luat şpagă de la sutele de nevolnici, bolnavi vai de capul lor, sau de la chiulangii societăţii, acei şmecheri care s-au pensionat pe caz de boală pentru a nu mai munci dar să trăiască din munca altora, adică pe banii contribuabililor, madam Teodoriu nu mai este periculoasă pentru societate.
Am observat că toţi cei care-i fură pe săraci sau din banii publici ori nu sunt arestaţi, ori puşi repede în libertate pe motiv că nu prezintă pericol social. Oare cât trebuie să furi din banii publici ca judecătorii să te aresteze şi să nu mai vezi lumina zilei câţiva ani buni de zile?
Dovedită că-i determina pe cei ajunşi în cabinetul său să-i dea şpagă, dovedită că a aprobat pensionări nelegale, doctoriţa noastră este liberă ca pasărea cerului. În cazul ei nu numai prezumţia de nevinovăţie a funcţionat, ci şi complicitatea judecătorilor, solidaritatea acestora cu infractoarea.
O ţară întreagă declară că judecătorii sunt printre cele mai corupte categorii de funcţionari ai statului dar Consiliul Superior al Magistraturii nu acceptă nici în ruptul capului ca judecătorii care comit abuzuri să răspundă pentru faptele lor. Inamovibilitatea acordată prin lege dă judecătorilor imunitatea faţă de lege şi puterea de a decide de vor, fără teama că vor răspunde vreodată pentru faptele lor.
Preşedintele Băsescu a comis multe nelegiuiri, dar când a cerut o lege ca judecătorii să răspundă dacă comit abuzuri faţă de lege, a făcut-o îndreptăţit.
Acum, procurorii care i-au pus Lilianei Teodoriu cătuşe să facă bine şi să-şi ceară scuze în mod public. Mai mult, să se ducă la domiciliul ei şi să-şi ceară iertare pentru deranj. Iar Teodoriu să cheme Parchetul în judecată şi să ceară daune morale de la stat câteva miliarde de lei pentru că procurorii au discreditat-o în faţa publicului şi i-au ştirbit prestigiul profesional. Va găsi, cu siguranţă, judecători care să oblige statul român să-i acorde daune morale.
S-a ajuns ca în România judecătorii să stabilească salarii funcţionarilor publici şi altor categorii de bugetari, să le acorde sporuri şi majorări de salarii, să oblige statul să plătească pensii majorate, să anuleze impozitele şi taxele stabilite prin bugetul ţării. Practic, nu Guvernul conduce azi România, ci judecătorii prin deciziile pe care le rostesc. Să mai adăugăm faptul că aceşti judecători şi-au acordat salarii care sfidează orice bun simţ. Cu toate acestea nu se dau în lături de la a primi şpagă ca să dea soluţii de achitare sau de punere în libertate. Moşul Gheorghe de la ţară, dacă ar înţelege acest mecanism al şpăgii, ar spune simplu: corb la corb nu-i scoate ochii!
Aceasta-i România pitorească de astăzi, aceasta-i ţara în care trăim, ţara în care judecătorii au propriile lor legi situate deasupra celor constituţionale!
written by Ioan Rotundu
Medicul Liliana Teodoriu, dovedită de procurori în cel puţin 130 de cazuri că a cerut şi primit şpagă şi încătuşată, a fost pusă în libertate de judecători. Cică medicul nu prezintă nici un pericol social ca să rămână în arest. Nici măcar cele 4 miliarde de lei vechi găsite în cabinetul, chiloţii, ciorapii şi apartamentul său, echivalentul a o sută mii de euro, adunate prin şpagă, nu prezintă pentru judecătorii botoşăneni pericol social.
Probabil că dacă lua şpagă vreun pachet de cafea sau un milion de lei de la vreun avut ar fi fost imediat arestată şi judecată, totul petrecându-se cu mult tam-tam. Dar dacă a luat şpagă de la sutele de nevolnici, bolnavi vai de capul lor, sau de la chiulangii societăţii, acei şmecheri care s-au pensionat pe caz de boală pentru a nu mai munci dar să trăiască din munca altora, adică pe banii contribuabililor, madam Teodoriu nu mai este periculoasă pentru societate.
Am observat că toţi cei care-i fură pe săraci sau din banii publici ori nu sunt arestaţi, ori puşi repede în libertate pe motiv că nu prezintă pericol social. Oare cât trebuie să furi din banii publici ca judecătorii să te aresteze şi să nu mai vezi lumina zilei câţiva ani buni de zile?
Dovedită că-i determina pe cei ajunşi în cabinetul său să-i dea şpagă, dovedită că a aprobat pensionări nelegale, doctoriţa noastră este liberă ca pasărea cerului. În cazul ei nu numai prezumţia de nevinovăţie a funcţionat, ci şi complicitatea judecătorilor, solidaritatea acestora cu infractoarea.
O ţară întreagă declară că judecătorii sunt printre cele mai corupte categorii de funcţionari ai statului dar Consiliul Superior al Magistraturii nu acceptă nici în ruptul capului ca judecătorii care comit abuzuri să răspundă pentru faptele lor. Inamovibilitatea acordată prin lege dă judecătorilor imunitatea faţă de lege şi puterea de a decide de vor, fără teama că vor răspunde vreodată pentru faptele lor.
Preşedintele Băsescu a comis multe nelegiuiri, dar când a cerut o lege ca judecătorii să răspundă dacă comit abuzuri faţă de lege, a făcut-o îndreptăţit.
Acum, procurorii care i-au pus Lilianei Teodoriu cătuşe să facă bine şi să-şi ceară scuze în mod public. Mai mult, să se ducă la domiciliul ei şi să-şi ceară iertare pentru deranj. Iar Teodoriu să cheme Parchetul în judecată şi să ceară daune morale de la stat câteva miliarde de lei pentru că procurorii au discreditat-o în faţa publicului şi i-au ştirbit prestigiul profesional. Va găsi, cu siguranţă, judecători care să oblige statul român să-i acorde daune morale.
S-a ajuns ca în România judecătorii să stabilească salarii funcţionarilor publici şi altor categorii de bugetari, să le acorde sporuri şi majorări de salarii, să oblige statul să plătească pensii majorate, să anuleze impozitele şi taxele stabilite prin bugetul ţării. Practic, nu Guvernul conduce azi România, ci judecătorii prin deciziile pe care le rostesc. Să mai adăugăm faptul că aceşti judecători şi-au acordat salarii care sfidează orice bun simţ. Cu toate acestea nu se dau în lături de la a primi şpagă ca să dea soluţii de achitare sau de punere în libertate. Moşul Gheorghe de la ţară, dacă ar înţelege acest mecanism al şpăgii, ar spune simplu: corb la corb nu-i scoate ochii!
Aceasta-i România pitorească de astăzi, aceasta-i ţara în care trăim, ţara în care judecătorii au propriile lor legi situate deasupra celor constituţionale!
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments