Ieri, veneam de la redacţie pe Calea Naţională, cu gând să trec pe la capătul străzii Griviţa, ca să cumpăr ceva fructe de la chioşcul stradal amplasat aici. Dar ca să ajung la chioşc a trebuit să aştept la semaforul din faţa moll-ului lui Pisecaru.
Tot la semafor aştepta şi un domn bine, elegant îmbrăcat, rumen la faţă, cu o vârstă până în 50 de ani şi care avea în mâini două sacoşe doldora. Omul venea de la piaţă şi mergea spre casă.
Tot în zona semaforului erau nişte lucrători de la firma care întreţine florile stradale şi le udau. Domnul a observat critic ă florile se udă noaptea. I-am replicat că lucrătorii aparţin unei firme private şi că dacă ar lucra noaptea, patronul ar trebui să-i plătească dublu.
La intervenţia mea domnul a luat foc:
- Ce patroni, domnule, că i-aş strânge pe toţi la un loc şi i-aş împurca.
Din cauza lor mi-a tăiat Băsescu un sfert din pensie.
Am rămas fără glas. Omul nostru, care arăta ca un barosan, era pensionar. Probabil pe caz de boală sau poate o fi lucrat prin Armată şi a fost disponibilizat.
N-am mai bzis nimic, pentru că barosanul nu se mai oprea din a blestema patronii. Cred că a avut un conflict cu vreun patron, ori a avut o afacere care nu i-a reuşit.
Mă gândeam să-i spun că dacă n-ar fi patronii, peste 3 milioane de români ar deveni şomeri iar el n-ar mai avea de unde-şi primi pensia pentru că n-ar mai fi cine să alimenteze fondul de pensii.
Dar nu cred că barosanul ar fi putut înţelege o astfel de logică firească într-o economie de piaţă. El ştia una şi bună. Patronii trebuie împuşcaţi iar satul să-i reîntregească pensia diminuată. De unde bani? Asta nu-l priveşte pe barosan cum nu-i priveşte pe mulţi alţii ca el.
Cu o astfel de mentalitate este greu de schimbat faţa economică a României.
written by Ioan Rotundu
Sâmbătă seara a trebuit să particip la un eveniment din mediul rural. Printre participanţi s-au aflat şi persoane de vază dar şi oameni simpli.
Cel mai mult m-a impresionat soţia preşedintelui Mihai Ţâbuleac. M-a uimit frumuseţea sa dar şi linia simplă a îmbrăcămintei sale ce-i dădea o eleganţă demnă de invidiat pentru femeile din jurul său. De asemenea m-a surprins modul simplu şi degajat în care s-a prezentat la eveniment şi comportat pe parcursul acestuia.
Nu ştiu unde lucrează doamna Ţâbuleac şi nici n-am cunoscut-o până sâmbătă seara. Dar dacă doamna s-ar hotărî să facă politică, cu siguranţă că s-ar bucura de un succes nemaipomenit.
Am mai remarcat eleganţa doamnei Marocico, fostă şefă la Oficiul de Consultanţă Agricolă Botoşani, care a venit îmbrăcată într-o fustă şi bluză de culoare neagră cu buline albe, cu o linie elegantă menită să-i pună în evidenţă silueta corpului ce a atras privirile multor bărbaţi.
Mai era o doamnă doctor de familie şi ea îmbrăcată într-un dupies alb cu gulerul şi celelalte margini tivite cu negru. O aranja excelent.
Să mai adaug că toate cele cinci cucoane preotese au venit de asemeni îmbrăcate elegant, în culori discrete, aşa cum stă bine unei soţii de preot.
Deşi cu aere de intelectuale, unele doamne din mediul rural s-au prezentat îmbrăcate într-un mod grotesc. Mi-a sărit în ochi o tânără îmbrăcată într-o rochie neagră şi lungă. Fata avea fundul prea jos din cauza picioarelor scurte şi pe deasupra început de burtă sau poate gravidă. Mulată pe corp, rochia n-o aranja deloc. Iar în picioare, în loc cde un pantof cu toc înalt, care să-i compenseze picioarele prea scurte, surprinzător, avea un fel de şlapi.
O altă tânără avea o rochie albă, cloş, cu bretele. Umerii îi avea acoperiţi cu o giacă aidoma celor purtate de toreadori. Când şi-a dat geaca jos arăta de parcă era îmbrăcată într-um jupon şi a uitat să-şi tragă fusta.
M-am distrat copios privind această pestriţă adunare ieşită la dans. Unii bărbaţi, voind să pară interesanţi, dansau ţopăind în fel şi chip, dar fără ca dansul lor să respecte ritmul muzicii. Un adevărat chin pentru partenera de dans. Scena mi-a adus aminte de o descriere a lui Nicolae Filimon din Ciocoii vechi şi noi în care boierii bucureşteni bătrâni şi tineri ieşeau la iarbă verde în pădurea Băneasa, unde se încingea câte o sârbă iar boierii bătrâni, îmbrăcaţi fanariot, ridicau poalele anteriului şi ţopăiau pentru a le arăta celor tineri cât de viguroşi sunt ei
Cum să nu te distrezi privind la aşa imagini vii?!
Orchestra, formată din cinci muzicanţi, a avut un repertoriu acceptabil, numai că sonorizarea n-a fost adaptată la rezonanţa sălii, ecoul fiind prea deranjant la ureche. Una peste alta, evenimentul s-a desfăşurat civilizat.
Nu pot să nu remarc şi meniul care a fost în totalitatea lui natural, adică un meniu ţărănesc bazat pe carne şi legume din curtea ţăranului şi fără otrăvitoarele E-uri. Şi cum să te abţii să nu mănânci pastramă şi muşchi de porc afumate în stil tradiţional, cârnaţ de casă alături de palincă din Ardeal. La aşa ospeţe să tot participi!
30.08.2011
written by Ioan Rotundu
În cadrul anchetei incendiului de pădure de la Strahotin, am ajuns să obţin un punct de vedere, oficial, şi de la inspectorul şef al ISU Botoşani, colonelul Radu Anton.
Iniţial acesta a refuzat colaborarea pe motiv că nu este gata ancheta. Văzând că nu mă dau bătut, a încercat să mă intimideze, susţinând că l-am ameninţat. Pentru că nici aşa n-am cedat, a fost nevoit să facă o declaraţie oficială pe care am filmat-o la vedere.
Colonelul Anton nu este singurul şef de instituţie de interes public care a căutat să refuze a da informaţii de interes public. Telespectatorii postului SOMAX şi cititorii Jurnalului au luat act dintr-un reportaj anterior cum Trofinov, inginerul şef de la OGA Botoşani, a refuzat dialogul cu mine şi pe care l-am filmat tot pe NV.
Aceşti şefi nu sunt obişnuiţi să răspundă în faţa celor care muncesc şi le plătesc salariul decât formal. Când este vorba de imaginea lor publică, declară cu emfază că sunt în slujba cetăţeanului, când sunt puşi în situaţia de a răspunde pentru faptele lor, susţin că sunt ameninţaţi.
Colonelul Anton m-a confundat cu reporterii guguştiuci ai lui Cristoiu, acei reporteri pe care îi primeşte în sediul ISU, le ordonă să ia loc, le dictează ce au de scris şi-i trimite la redacţie să transpună pe ziar ce li s-a dictat.
Cu mine nu i-a mers. Eu n-am venit să-mi ordone ce să filmez şi când, eu am venit să-l întreb dacă se află sau nu în situaţia de a acoperi o mizerie morală a unui demnitar judeţean, dacă i s-a cerut sau nu să măsluiască un adevăr.
Eu nu l-am ameninţat în numele presei, cum a încercat să mă intimideze, eu i-am cerut să respecte Legea 544 privind liberul acces la informaţia publică. Eu sunt expert instruit sub autoritatea şi pe banii Guvernului Canadian în aplicarea în România a prevederilor Legii 544 şi am diplomă în acest sens. Nu primesc lecţii de la domn colonel.
Şi să mai ştie inspectorul şef că instituţia pe care o conduce este de interes public şi nu poate avea secrete faţă de cetăţeni, toate informaţiile generate de activitatea acestei instituţii fiind publicabile şi nu dosite prin rapoarte nesemnate.
În opinia mea, inspectorul şef de la ISU Botoşani, colonelul Radu Anton, este o persoană şantajabilă prin activitatea sa profesională, de aceea nu colaborează prea deschis cu presa. Cauzele sunt în mapa sa profesională şi am să le aduc în discuţia publică în curând.
Colonelul Radu Anton se crede ignifugabil, ca să mă exprim în limbajul său, dar este vulnerabil faţă de şefii săi din administraţia judeţeană.
Îi recomand domnului colonel să nu mai încerce cenzurarea presei, mai ales în ce mă priveşte, pentru că eu nu sunt guguştiuc, eu sunt Cristoiu, cum m-au botezat unii botoşăneni.
Eu nu mai am ce pierde şi deci nici un motiv să ascund adevărul sau să mă asociez cu cei care procedează cu adevărul aşa cum procedează pisicile cu murdăria lor. Şi să mai ştie domn’ colonel că eu nu fac sluj la uşa nimănui pentru a difuza o informaţie de interes public, eu cer să fie respectată legea şi cetăţeanul care trudeşte să-i plătească solda.
De colonei care înainte de 1989 au luptat la popotă cu cotletele şi ţuica, unii chiar decoraţi pentru astfel de isprăvi sunt sătul până peste cap. De şefi de instituţii puşi cu adevărat în slujba cetăţeanului nu prea am parte.
P.S. – Evenimentul consumat are şi o parte nedezvăluită. Sper să nu fiu pus în situaţia de a o face. Este vorba de încercarea de umilire a unor lucrători din presă.
written by Ioan Rotundu
Liderul PNL, Florin Ţurcanu, are multe suferinţe sufleteşti, unele mai dureroase decât celelalte, motiv pentru care nu se mai sfiieşte să-şi arate durerea în public.
Nu mai departe, sâmbătă, 21 august, deputatul nostru cu trăiri sufleteşti dureroase a fost invitat la nunta fiicei liberalului Doru Munteanu, naş de cununie medicul Gabriel Oprişanu, cei doi fiind moguli oficiali ai postului Rapsodia Tv.
Ţurcanu a dat curs invitaţiei, considerând-o probabil o ocazie rară de a se afişa în rând cu lumea bună a Botoşanilor. Iar la o nuntă vine şi momentul când vinul nu numai că dezleagă limba spre calea adevărului dar ridică şi bariera ce stă stavilă asupra tainelor din sufletul nostru.
Aşa s-a întâmplat şi cu Florin Ţurcanu. Văzându-l nostalgic şi cu sufletul plecat spre zări necunoscute nuntaşilor, cântăreţul orchestrei s-a apropiat de liderul liberal şi a început melodios să-i cânte, neştiind relaţia liberalului cu floarea de trandafir:
Mândră floare trandafir,
În viaţă eşti musafir:
Ori eşti trist, ori te petreci,
Pân’ la urmă tre’ să pleci.
Ochii lui Ţşurcanu s-au umezit iar privirea i-a devenit şi mai visătoare. Probabil liberalul nostru şi-a adus aminte de buchetul de trandafiri pe care cei din PSD i l-au dăruit să înlocuiască săgeata liberală.
Numai că vocea cântăreţului a devenit şi puţin patetică, câântând strofa:
Poţi s-ai lumea la picioare,
Bani cu furca să-i întorci,
Dar când te trage pământul
Tot acasă te întorci.
Şi Florin se mai întoarce din când în când acasă, la Dracşani, dar nu la nevastă şi copii,. Ci la părinţi. Aşa că ochii umezi au slobozit o lacrimă, semn cîă sufletul lui Florin s-a fleşcăit când versurile i-au adus aminte ce datorii are şi că vremurile când întorcea banii cu furca au rămas hăt în urmă.
Poţi să faci de toate-n viaţă.
Dar fă-le la timpul lor:
Să nu uiţi un singur lucru.
Omule! eşti muritor-.
La auzul acestor versuri faţa i s-a pleoştit a plâns. A luat paharul cu vin şi l-a dat peste cap, şi-a sters gura cu dosul palmei şi a lăsat să-i iasă din coşul pieptului un oftat de adâncă jale.
Cântăreţul şi-a dat seama că se află pe drumu8l cel bun de-a intra în sufletul nuntaşului, aşa că a mai dat glas la o strofă:
Mult am mai umblat prin lume.
Fiindcă am vrut s-o duc mai bine:
Mi-am dat seama peste ani,
Unde-s bani îs şi duşmani.
Perfect adevărat. Când avea bani, Ţurcanu era pizmuit de toată lumea., Acum când are numai datorii, toţi îl hulesc. De când este deputat la Bucureşti şi cu Roxana alături, nu se mai ţin banii de el. toate-i merg anapoda şi datornicii au cam început să devină obraznici, strigând după el să le achite datoria.
Pe cărarea vieţii mele,
Or fost spini şi au fost şi flori,
Am copii ce-mi calcă urma,
Dar au viaţa fără nor.
Aici cântăreţul a nimerit-o numai pe juzmătate. Cărarea vieţii sale este mai mult cu spini, firavii trandafiri pe care i-a primit în dar de la PSD fiind cam ofiliţi şi nici nu ştie dacă îşi vor mai reveni. În ce-i privesc cei trei copii, aceştia sunt bine crescuţi de mama naturală şi niciunul n-a dat semne că i-ar călca pe urme. Apoi, cântăreţul a dat drumul şi mai tare la voce, devenind şi mai patetic:
Doamne, orice rău din lume
Dă-mi-l mie, nu-l da lor,
Pentru ei am tras o viaţă ,
Şi-am să trag pân-am să mor.
Cred că Dumnezeu a anticipat vrerea cântăreţului şi i-a dat lui Ţurcanu tot răul din lume, că bietul om numai bine ce iese dintr-o belea intră în alta.
Dar vicleanul cântăreţ, urmărind trăirile emoţionale prin care trecea nuntaşul, a schimbat registrul vocii şi i-a strecurat lui Florin o rază de speranţă, cântând:
Mulţumesc la Dumnezeu,
Că-s bine şi sănătos ,
Am ajuns unde-am ajuns,
Şi-am plecat cândva de jos.
Cei din jur, care au privit şi admirat scena, au ajuns la concluzia că Ţurcanu este o fire sensibilă, plină de nobleţe şi că doar un înger îl mai poate egala în bunătatea sa sufletească ce-i sălăşui în adâncul inimii.
Când cel care mi-a relatat scena a terminat vde povestit, aproape că izbucneam în lacrimi.
Eu zic că aşa o bunătate de om ar fi păcat s-o mai trimitem în Parlamentul României, departe de casa părintească şi Roxana cea iubăreaţă şi să-l oprim la noi, votându-l la anul preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani. Ar scăpa omul de datorii şi i s-ar însenina sufletul pe la nunţi. Dumneavoastră ce ziceţi?
written by Ioan Rotundu
Cu ceva timp în urmă, atât preşedintele Traian Băsescu cât şi premierul Boc se înfoiau pe la televiziuni că ei iau măsuri nepopuliste, printre care şi cea de reducere a personalului bugetar. Ploua în cuvântările lor cu mii de bugetari care urmau să fie eliminaţi din sistem.
Numai că de la declaraţiile pline de emfază politică (vezi Doamne cum îşi sacrifică PDL-ul imaginea publică şi se erodează electoral), constatăm că faptele sunt extrem de mărunte, aproape invizibile.
Este ştiut faptul că sub Guvernul Tăriceanu, numărul salariaţilor bugetari a crescut cu peste 500 mii. S-au făcut angajări pe bază clientelară, PNL răsplătindu-şi oamenii din partid care l-au ajutat să ajungă la guvernare. Odată cu sporirea numărului de bugetari s-au făcut şi majorări de salarii nesustenabile economic.
Criza economică a stopat acest fenomen. Mai mult, a devenit o necesitate nu numai stoparea creşterilor salariale şi a angajărilor în sistemul bugetar, ci chiar diminuarea salariilor şi redimensionarea în minus a numărului de bugetari.
Iar preşedintele Băsescu şi premierul Boc tot pozează în eroi naţionali pentru că au curajul reducerii numărului de bugetari. Numai că, aşa cum spuneam, de la declaraţiile sforăitoare, când trecem să vedem faptele, constatăm că acestea sunt nesemnificative.
În primul rând că sub Guvernul Tăriceanu personalul de prin primării s-a dublat şi chiar triplat. Nu s-a redus nici măcar un turmentat de funcţionar, că sunt cu duiumul cei de prin primăriile rurale care umblă toată ziua după câte o cinzeacă de la cel care calcă pragul primăriei pentru o nevoie anume.
Despre instituţiile statului, pline şi ele de un furnicar de bugetari ce să mai zicem?! Am să iau drept exemplu reducerile de personal din Direcţia Finanţelor Botoşani. S-au redus 25 de posturi, dar toţi cei reduşi au fost plasaţi pe posturile din alte instituţii bugetare. Şi, atunci, firesc te întrebi în ce-a constat reducerea?
Pe vremea Guvernului Tăriceanu, când director general la Finanţe era Gheorghe Sorescu (3005 – 23007) în instituşţie s-az făcut angajări masise, de peste o sută de funcţionari.
S-au făcut angajări pe bază de cumetrii, adică cei mai vechi şi-au adus rudele mai tinere: cumetri, veri, nepoţi, naşi şi tot aşa. Recent, un înalt
Funcţionar cu putere de decizie mi s-a destăinuit că mâine dacă se dă afară de la Finanţe o sută de angajaţi, instituţia va funcţiona mai bine.
Aceeaşi situaţie o întâlnim şi în celelalte instituţii bugetare, devenite locuri de recompensă pentru cei fideli partidului ajuns la putere.
Nu trebuie să ne mirăm de scandalul pe care-l fac bugetarii când vine vorba de reducerea lor. O angajare în sistem costă de la o mie de euro spre trei mii, mai nou. Se merită, pentru că postul este sigur, munca puţină, vechimea merge iar şperţul duduie.
Am să cred în declaraţiile celor din PDL când voi vedea prin primării numai funcţionari competenţi şi cu atribuţiuni de serviciu clare, când voi vedea prin instituţiile statului funcţionari care muncesc constant şi pe tot parcursul zilei şi nu propagandişti de partid.
Dacă s-ar cere o declaraţie de interese ale fiecărui nugetar şi să spună cu cine este rudă din instituţie, s-ar putea vedea ce cârdăşii domină sistemul.
N-am auzit nici un lider de sindicat să facă greva foamei pentru a apăra interesele celor care muncesc în sistemul privat, nici să protesteze. Dar toţi liderii de sindicat se înghesuie la Antena 3 să plângă soarta „nenorociţilor de bugetari”. Doresc ca de soarta acestor „nenorociţi” să aibă parte tot românul. Numai că nu putem deveni o ţară de bugetari. Cineva trebuie şi să muncească.
Sunt toate semnele că PDL va pierde puterea la anul. Măcar s-o părăsească demn şi să aerisească numărul de angajaţi bugetari. Dar nu cu declaraţii, ci cu fapte! Că este nevoie de aşa ceva, este o problemă de interes şi siguranţă naţională.
written by Ioan Rotundu
„Ciobul piroman” se intitulează primul meu reportaj de după vacanţa de vară ce va fi difuzat în cadrul emisiunii Lumea lu’ Rotundu, de sâmbătă, ora 17.00 cu reluare luni dimineaţă ora 10.00. Mai fac menţiunea că postul Tv SOMAX s-a întors la proprietarul său de drept, omul de afaceri Victor Mihalachi, medicul Gabriel Oprişanu având licenţă de emitere pe postul Rapsodia Tv, post care deocamdată emite în paralel cu SOMAX dar care de la 1 septembrie va deveni independent.
Tot de la 1 septembrie, emisiunea Lumea lu’ Rotundu va apărea pe Rapsodia Tv în ziua de joi, ora 19.30 cu reluare în ziua de sâmbătă dimineaţa, ora 10.00.
Făcând aceste precizări, continui cu a vă relata un eveniment extrem de controversat. Nici bine n-am sosit din concediu, că la porţile televiziunii mă aşteptau mai multe persoane care să-mi relateze un caz de abuz, după cum s-au exprimat, menit să acopere cauzele reale ale unui incendiu de pădure.
În ziua de vineri, 29 iulie, în jurul orei 11.00 dimineaţa, un trup de pădure tânără, aflată în anul 7 de vegetaţie, situat în zona Strahotin – Gulioaia, a luat foc şi a fost distrus în totalitate.
Cei care mi-au relatat situaţia au susţinut că pădurea a luat foc de la miriştea din vecinătate, incendiată pentru a se curăţa terenul în vederea arăturilor. Au mai afirmat cei în cauză că miriştea aparţine fermierului Ioan Huţanu, dar că pompierii veniţi la faţa locului au primit ordin „de sus”, adică de la cineva de la judeţ, să constate că incendiul a fost produs de un ciob de sticlă. Oamenii s-au arătat revoltaţi de măsluirea adevărului şi m-au rugat să investighez cazul, ceea ce am şi făcut.
Duminică, 21 august, m-am dus în documentare la faţa locului. Norocul mi l-a scos în cale pe pădurarul Viorel Pavăl care mi-a relatat că pădurea a luat foc din cauze naturale, mai exact de la un ciob de sticlă. Când l-am întrebat de focul de pe mirişte, a curmat discuţia cu mine.
Luni, 22 august, am revenit în zonă şi am început filmările. Am stat de vorbă cu mai multe persoane din cătunul 7 Hoţi, aflat în imediata vecinătate cu pădurea, cu participanţi la stingerea incendiului din satele Gulioaia, Iacobeni şi Strahotin.
Nu toţi au acceptat să fie filmaţi. Când îi întrebam de miriştea lui Huţanu, oamenii tăceau imediat şi plecau să nu fie filmaţi. Am constatat că toată zona se fereşte să vorbească despre afacerile agricole ale lui Huţanu. Unii se tem să-i rostească şi numele. Despre teama care domină zona am să fac o investigaţie separată.
Legat de incendierea pădurii, am desprins următoarele concluzii, bazate pe cele văzute la faţa locului şi declarate de martori. Ziua de vineri 29 iulie a fost o zi cu vânt puternic, de la est la vest, cu cer aducător a ploaie, după cum rezultă chiar din Raportul găsit la ISU Botoşani.
Aşa stând lucrurile, sub nicio formă incendiul nu putea fi declanşat de un ciob de sticlă şi încă la o oră matinală.
Oamenii spun că miriştea a fost incendiată. Vântul a cărat paiele aprinse şi le-a depus într-o vale vecină, plantată cu arbori acum şapte ani. Pădurea s-a aprins din partea de vest a văii, lucru vizibil şi la două săptămâni de la stingerea focului.
Partea de est a văii, adică vecină cu miriştea, fiind la dos de puterea vântului copacii au fost carbonizaţi de temperatură dar coroana şi trunchiul lor n-au ars ca jos în vale.
Cine va urmări reportajul va înţelege din imagini cum s-a consumat acest incendiu.
Oamenii, când le spui de ciobul piroman, încep a râde. Cum să ia pădurea foc de la un ciob de sticlă, când soarele era printre nori? Au râs şi când pompierii au concluzionat că focul a fost declanşat de ciobul buclucaş. În schimb m-au întrebat cine-l protejează pe Huţanu şi miriştea lui. Nu le-am dat un răspuns.
La ISU Botoşani am stat de vorbă cu inspectorul şef Radu Anton. Acesta a încercat să mă îmbrobodească cu aceeaşi poveste a ciobului de sticlă. Văzând că sunt bine documentat a schimbat cursul discuţiei. Mai ales că l-am pus în temă că are ordin de la protectorul lui Huţanu să dea vina pe cioburi de sticlă.
AQ negat vehement că ar avea un astfel de ordin şi l-a chemat pe adjunctul său cu un Raport preliminar, întocmit de o comisie de specialişti, nesemnat de nimeni încă, dar din care reieşea clar că incendierea pădurii a fost de la mirişte şi că este necesar ca dosarul să ajungă la organele de anchetă. Ca să aflu toate aceste informaţii a trebuit să am o discuţie mai tăioasă cu inspectorul şef.
Ştiam din experienţă cam ce dialog pot să am cu astfel de şefi şi de aceea i-am spus cameramanului să filmeze pe ascuns discuţia noastră. A filmat-o. Mai aveam o problemă. Ca cele scrise în raport să apară şi în supele inspectorului şef. Până la urmă l-am convins să citească cu voce tare concluziile din acel Raport, totul fiind filmat.
Acum să binevoiască cineva de la ISU şi să schimbe aceste concluzii, dând vina pe ciobul de sticlă.
Ştiu cine-l protejează pe Huţanu, dar nu-i momentu8l să-i rostesc numele. Îi dau posibilitatea, că puterea legală o are, ca să-şi curăţe conştiinţa de păcate şi să ceară celor de la ISU ca dosarul să ajungă la Parchet iar vinovatul să plătească paguba de două miliarde lei vechi. Măcar atât să simtă şi el că în ţara asta domneşte puterea legii şi nu cea a pumnului şi a focurilor de armă.
written by Ioan Rotundu
Bine ati venit din vacanta,mi-a lipsit mult Jurnalul de Botosani si Dorohoi pe timpul vacantei dvs.Acum si eu sunt in vacanta si ma bucur sa citesc ziarul dvs.
Cred ca va aduceti aminte ca de ani buni locuiesc in Madrid si acolo nu pierd nici un numar ,le citesc pe toate. Am citit azi articolul “Rotundule scrii prostii” ba inca l-am citit de doua ori.
E firesc sa nu-i placa prefectului atunci cand se scrie ceva negativ despre activitatea dansului dar nu e si normal. Pentru ca tocmai acesta este rostul presei, sa relateze cu obiectivitate si in spiritul si litera legii tot ceea ce scrie.
Presa este câinele de paza al societatii si al politicului. Presa are un rol capital in formarea de opinii, in schimbarea mentalitatii oamenilor.Or tocmai de asta au nevoie romanii in momentul de fata.Traiesc de ani buni in Spania si pot afirma cu toata convingerea ca spaniolii nu sunt mai destepti decat romanii dar o duc mai bine pentru ca au alta mentalitate,alt soi de politicieni.
Ma uit in jurul meu si aiurea si raman uimit si ma intreb oare cand se vor schimba lucrurile in societatea noastra? Referindu-ma strict la Botosani, de multi ani cand vin in vacanta vad arate la propriu strazile din Botosani, lucrari facute de mantuiala. Oare prefectul nu vede acest lucru? Am trecut azi pe pietonalul Transilvania si am vazut cum un muncitor taia cu un flex niste dale. Era in jurul sau pe cateva zeci de metri patrati un praf foarte consistent de ciment. Un nor ce se ridica pe cateva zeci de metri inaltime.In terile civilizate asemenea materiale se taie cu o masina cu apa si nu iese un fir de praf.
Se lucreaza mai peste tot in municipiu. Nu am vazut nicaieri punctele de lucru izolate cu garduri de protectie. Am vazut oameni ce treceau printre muncitori ferindu-se unii de altii. Oare prefectul nu vede acest lucru?S-au reparat unele trotuare,s-au pavat dar in urma se surpa borduri impreuna cu dalele.Oare prefectul nu vede si aceasta?Avem nevioe de acuta de schimbarea mentalitatii oamenilor.
Nu intamplator Romania este campioana in Europa in ceea ce priveste accidentele de circulatie. Circulam zilele trecute pe o strada din municipiu si m-am oprit la o trecere de pietoni, sa dau prioritate pietonilor. Desi am oprit, din stanga mea de pe banda de langa axul drumului au trecut doua masini cu viteza, mai mai sa loveasca o mamica ce impingea un carucior cu pruncusorul ei.
Unde este respectul pentru cel de langa tine,respectul pentru lege?
Toate acestea ar trebui vazute de catre prefect. “Rotundule scrii prostii”, eu va indemn sa scrieti cat mai mult despre prostiile facute de cei pusi sa apere legea,sa o aplice,sa schimbe mentalitatea oamenilor.
As avea mult mai multe sa va spun dar nevasta-mea m-a chemat sa dau rosiile prin masina de suc pentruca deja am inceput prepararea conservelor pentru sezonul rece.
Gheorghe Sava, rezident Madrid
written by Ioan Rotundu
Vă mai amintiţi de verdictul profesional pe care mi l-a dat pr5efectul Cristian Roman? Cu ceva timp în urmă am avut o discuţie mai tăioasă cu prefectul, care a concluzionat că eu scriu prostii. Totul a pornit de la afirmaţia mea precum că prefectul tot iniţiază fel de fel de anchete, fără a finaliza vreo una.
I-am spus prefectului că eu scriu despre v„prostii”, dar nu le comit. Scriu despre prostiile comise de alţii. Iată o nouă „prostie” în care apare numele prefectului Roman.
Cu ceva timp în urmă, Ion Constantin, şeful APIA Botoşani, a fost detronat din funcţie şu înlocuit cu interimara Gica Huţanu. Am scris atunci că rocada de funcţii s-a făcut din iniţiativa şi cu decizia prefectului. Despre interimara Gica Huţanu se ştie că este o fire extrem de violentă. Unii chiar o consideră ca având probleme psihice generate de stresul profesional. Cert este că Gica Huţanu a mai trecut printr-o încercare de a fi titularizată şefă la APIA, dar pentru că presa a luat atitudine, numirea sa n-a mai avut loc.
De ce a trebuit numită interimar Gica Huţanu? Este un joc de culise complicat, în care numele prefectului Roman apare cu insistenţă. Să mai adăugăm faptul că Gica Huţanu şi soţul său, fermier pe zona Gulioaia, au fost implicaţi într-un dosar de fraudare a subvenţiilor agricole, dosar care s-a înmormântat, de prohodul acestui dosar fiind suspectat tot prefectul.
Interimatul Gicăi Huţanu n-a durat prea mult şi Ion Constantin a fost repus pe post. Şi aici apare partea frumoasă a „prostiei” despre care au am scris. La nivel central, între PDL şi sectele de pocăiţi (culte), în 2008 s-a realizat o înţelegere ca pocăiţii să voteze cu PDL iar Guvernul Boc să le asigure o serie de şefii la nivelul instituţiilor locale.
Pentru Botoşani pocăiţii au primit două posturi. Cel de şef de la Cadastru şi de la APIA. La Cadastru a fost numit pocăitul Mihai Luca iar la APIA pocăitul Ion Constantin.
Când prefectul a acceptat rocada lui Constantin cu Huţanu, nu ştia de acest joc politic la nivel central. Constantin s-a dus la Bucureşti şi s-a întors cu patalama de repunere pe post. Prefectul n-a mai putut face nimic.
Să mai precizez că în spatele familiei Huţanu sunt şi alte interese de grup. Despre unul din aceste interese voi relata în curând. Asta, ca să-i dai dreptate prefectului cum că eu scriu „prostii”.
written by Ioan Rotundu
Alianţa pentru o Românie Curată a publicat lista parlamentarilor care fac afaceri cu banii statului. Pe listă figurează şi deputatul liberal botoşănean Florin Ţurcanu, derspre care stă consemnat:
„37. Florin Turcanu – deputat PNL de Botosani In 2007, a primit in concesiune de la Primaria Sulita (Botosani), locul unde altfel s-a si nascut, un teren de 90 de hectare de pasune. Contactul este semnat pe 25 de ani, parlamenarul urmand sa plateasca 9.255 lei/an. El nu a respectat insa intelegerea, astfel incat Primaria Sultita a trimis in 2010 o adresa catre Camera Deputatilor prin care cerea sa ii opreasca parlamentarului o parte din veniturile lunare. Florin Turcanu este si patronul unei fabrici de paine, alimentand cu produse de panificatie Liceul Economic, Liceul „Elie Radu”, Liceul Nicolae Iorga, toate din Botosani, Gradinita nr. 10 din Botosani si Spitalul de Neuropsihiatrie din Saveni, Primaria Sulita si ADS, in schimbul a aproape 100.000 lei.”
Îmi pare rău pentru cei de la această Alianţă, dar sunt cam începători în materie de afaceri ale parlamentarilor. Să fie ei sănătoşi, dar deputatul nostru mai are şi alte afaceri în derulare prin interpuşi. Despre aceste afaceri avem timp berechet să le despicăm în patru, odată cu apropierea campaniei alegerilor locale.
Ce nu ştiu cei de la Alianţă este şi cum a reuşit Ţurcanu să încheie afaceri cu instituţii ale statului. O parte din aceste contracte au fost încheiate pe vremea când era vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani. După ce-a ieşit deputat a tras sforile ca în locul său să ajungă musai Cătălina Lupaşcu. Şi a ajuns!
Iar Cătălina are în coordonare Cultura şi Educaţia. Precum puteţi constata şi singuri, majoritatea instituţiilor aparţin Învăţământului, semn că Gogoşica noastră este hărnicuţă precum o furnicuţă.
Apoi, cei de la Alianţă ar fi trebuit să aibă în vedere şi faptul că Ţurcanu nu este dator numai la Primăria Suliţa. Este putred de dator şi pe la alţii. Unii plâng pe la uşa sa de deputat imediat după ce-a primit huzmetul de parlamentar.
Bietul Popică, cameraman de serviciu pe la politicieni, are de încasat 8 mii de lei pentru filmările din campania trecută. Are de primit! Eu i-am recomandat să le citească molifta. El mai speră.
Un patron de abator l-a sponsorizat cu mici de-a mirosit întreg judeţul, din primăvara până în toamna anului 2008. Cam jumătate de miliard are de primit de la Ţurcanu. Omul are socoteala sa. Cică îl va sponsoriza pe Ţurcanu cu alt jumătate de miliard, la anul, numai să oasă preşedintele CJ. După care îşi va putea recupera toţi banii. Vise, domn’ patron!
Alţi săteni de-ai deputatului, adică din comuna Suliţa, i-au garantat familia la Cooperativa de credit din localitate, Florin adunând astfel bani de campanie. De p0lătit, familia Ţurcanu n-a mai plătit iar acum bieţii oameni sunt executaţi silit. Şi toate acestea sunt mici ciuzpeli pe lângă marea ciupeală, lovitură, pe care Ţurcanu a dat-o recent. Aveţi putinţică răbdare!
written by Ioan Rotundu
Ieri, Miluţă Jijie, considerat mai nou cioclul universului eminescian de la Ipoteşti, n-a mai scuipat coji de seminţe în faţa blocului în care locuieşte, n-a mai îmbrăcat nici pantalonii scurţi, ci s-a prezentat îmbrăcat decent şi umil la uşa vicepreşedintelui Consiliului Judeţean Botoşani, liberala Cătălina Lupaşcu, dezmierdată şi ea cu apelativul de „Gogoşica parfumată”.
Marius Ştefanache, considerat, nu se ştie de cine, restauratorul de la Memorialul Ipoteşti, a lăsat ciocănitul catapetesmei bisericuţei Eminovicilor, pe care a demolat-o într-un mod ce şi vandalii l-ar pizmui, şi i s-a alăturat lui Jijie, la aceeaşi uşă „parfumată”. Cine ar fi privit la cei doi, ar fi constatat că după mutra lor merg la o înmormântare, doar buchetul de stânjenei lipsindu-le din mână.
„Gogoşica parfumată” şi-a întrerupt audienţele şi i-a primit pe cei doi, cu care s-a întreţinut timp îndelungat. Se spune că managerul Jijie şi cu şeful său Ştefanache (cei de la Memorial consideră că şeful lor este Ştefanache iar Jijie executantul acestuia) i-au prezentat şefei liberale excepţionalele lor descoperiri de la Memorial. Cică furturi de un milion de euro, constând în obiecte de patrimoniu.
Iată, dar, că deşi Jijie a ajuns manager la Ipoteşti prin protecţia pe care i-a acordat-o preşedintele CJ Mihai Ţâbuleac, acum Jijie nu-l mai recunoaşte de şef pupând linguşitor mâna Cătălinei.
Cei doi urmaşi ai lui bDinu Păturică au pupat sârguincios mâna Căptălinei şi i-au raportat câte în lună şiu-n stele Numai că potrivit legii, integritatea patrimoniului gestionat de CJ intră în responsabilitatea preşedintelui Ţâbuleac şi nu a liberalei până mai ieri educatoare de grădiniţă.
De ce s-au dus cei doi la uşa Cătălinei şi nu la cea a preşedintelui Ţâbuleac? Simplu, cei doi l-au pus pe preşedintele Ţâbuleac pe făraş şi acum se pun bine cu liberalii, ca parte integr4antă a USL.
Nu m-aş mira ca în aceste zile, şeful stânei PNL, baciul Florin Ţurcanu, să-l tăvălească pe Ţâbuleac prin troaca porcilor, aşa cum a mai făcut-o. Stă în firea lui Ţurcanu să procedeze aşa iar preşedintele Ţâbuleac merită din plin un astfel de tratament, căci cine se lasă amestecat în tărâţă ajunge să fie mâncat de porci.
Cum, necum Gogoşioca a aflat că cei de la Jurnalul ştiu de discuţia din biroul său, considerată de taină, aşa că a sunat-o pe reportera noastră de pe domeniu şi a ţinut să-i declare că cei doi nu sunt membri PNL şi că au venit la ea în calitate de şefă peste Cultură. Dacă n-ar fi sunat, n-.am fi bănuit-o de măsluirea adevărului, dar pentru că a ieşit în faţă precum Ciociolina în Parlamentul italian, tragem concluzia că cei doi au fost racolaţi politic.
Până când vom prezenta toate dedesubturile care s-au pus la cale pe la Ipoteşti, Gogoşica parfumată ar face bine să stea la distanţă de lista celor care au spurcat cultura botoşăneană. Dacă tot miroase a parfum de salon, de ce vrea să miroase a borchetară de canal?
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments