Blogul lui Rotundu

Cu ceva timp în urmă, atât preşedintele Traian Băsescu cât şi premierul Boc se înfoiau pe la televiziuni că ei iau măsuri nepopuliste, printre care şi cea de reducere a personalului bugetar. Ploua în cuvântările lor cu mii de bugetari care urmau să fie eliminaţi din sistem.
Numai că de la declaraţiile pline de emfază politică (vezi Doamne cum îşi sacrifică PDL-ul imaginea publică şi se erodează electoral), constatăm că faptele sunt extrem de mărunte, aproape invizibile.
Este ştiut faptul că sub Guvernul Tăriceanu, numărul salariaţilor bugetari a crescut cu peste 500 mii. S-au făcut angajări pe bază clientelară, PNL răsplătindu-şi oamenii din partid care l-au ajutat să ajungă la guvernare. Odată cu sporirea numărului de bugetari s-au făcut şi majorări de salarii nesustenabile economic.
Criza economică a stopat acest fenomen. Mai mult, a devenit o necesitate nu numai stoparea creşterilor salariale şi a angajărilor în sistemul bugetar, ci chiar diminuarea salariilor şi redimensionarea în minus a numărului de bugetari.
Iar preşedintele Băsescu şi premierul Boc tot pozează în eroi naţionali pentru că au curajul reducerii numărului de bugetari. Numai că, aşa cum spuneam, de la declaraţiile sforăitoare, când trecem să vedem faptele, constatăm că acestea sunt nesemnificative.
În primul rând că sub Guvernul Tăriceanu personalul de prin primării s-a dublat şi chiar triplat. Nu s-a redus nici măcar un turmentat de funcţionar, că sunt cu duiumul cei de prin primăriile rurale care umblă toată ziua după câte o cinzeacă de la cel care calcă pragul primăriei pentru o nevoie anume.
Despre instituţiile statului, pline şi ele de un furnicar de bugetari ce să mai zicem?! Am să iau drept exemplu reducerile de personal din Direcţia Finanţelor Botoşani. S-au redus 25 de posturi, dar toţi cei reduşi au fost plasaţi pe posturile din alte instituţii bugetare. Şi, atunci, firesc te întrebi în ce-a constat reducerea?
Pe vremea Guvernului Tăriceanu, când director general la Finanţe era Gheorghe Sorescu (3005 – 23007) în instituşţie s-az făcut angajări masise, de peste o sută de funcţionari.
S-au făcut angajări pe bază de cumetrii, adică cei mai vechi şi-au adus rudele mai tinere: cumetri, veri, nepoţi, naşi şi tot aşa. Recent, un înalt
Funcţionar cu putere de decizie mi s-a destăinuit că mâine dacă se dă afară de la Finanţe o sută de angajaţi, instituţia va funcţiona mai bine.
Aceeaşi situaţie o întâlnim şi în celelalte instituţii bugetare, devenite locuri de recompensă pentru cei fideli partidului ajuns la putere.
Nu trebuie să ne mirăm de scandalul pe care-l fac bugetarii când vine vorba de reducerea lor. O angajare în sistem costă de la o mie de euro spre trei mii, mai nou. Se merită, pentru că postul este sigur, munca puţină, vechimea merge iar şperţul duduie.
Am să cred în declaraţiile celor din PDL când voi vedea prin primării numai funcţionari competenţi şi cu atribuţiuni de serviciu clare, când voi vedea prin instituţiile statului funcţionari care muncesc constant şi pe tot parcursul zilei şi nu propagandişti de partid.
Dacă s-ar cere o declaraţie de interese ale fiecărui nugetar şi să spună cu cine este rudă din instituţie, s-ar putea vedea ce cârdăşii domină sistemul.
N-am auzit nici un lider de sindicat să facă greva foamei pentru a apăra interesele celor care muncesc în sistemul privat, nici să protesteze. Dar toţi liderii de sindicat se înghesuie la Antena 3 să plângă soarta „nenorociţilor de bugetari”. Doresc ca de soarta acestor „nenorociţi” să aibă parte tot românul. Numai că nu putem deveni o ţară de bugetari. Cineva trebuie şi să muncească.
Sunt toate semnele că PDL va pierde puterea la anul. Măcar s-o părăsească demn şi să aerisească numărul de angajaţi bugetari. Dar nu cu declaraţii, ci cu fapte! Că este nevoie de aşa ceva, este o problemă de interes şi siguranţă naţională.

written by Ioan Rotundu