Blogul lui Rotundu

Ieri, veneam de la redacţie pe Calea Naţională, cu gând să trec pe la capătul străzii Griviţa, ca să cumpăr ceva fructe de la chioşcul stradal amplasat aici. Dar ca să ajung la chioşc a trebuit să aştept la semaforul din faţa moll-ului lui Pisecaru.
Tot la semafor aştepta şi un domn bine, elegant îmbrăcat, rumen la faţă, cu o vârstă până în 50 de ani şi care avea în mâini două sacoşe doldora. Omul venea de la piaţă şi mergea spre casă.
Tot în zona semaforului erau nişte lucrători de la firma care întreţine florile stradale şi le udau. Domnul a observat critic ă florile se udă noaptea. I-am replicat că lucrătorii aparţin unei firme private şi că dacă ar lucra noaptea, patronul ar trebui să-i plătească dublu.
La intervenţia mea domnul a luat foc:
- Ce patroni, domnule, că i-aş strânge pe toţi la un loc şi i-aş împurca.
Din cauza lor mi-a tăiat Băsescu un sfert din pensie.
Am rămas fără glas. Omul nostru, care arăta ca un barosan, era pensionar. Probabil pe caz de boală sau poate o fi lucrat prin Armată şi a fost disponibilizat.
N-am mai bzis nimic, pentru că barosanul nu se mai oprea din a blestema patronii. Cred că a avut un conflict cu vreun patron, ori a avut o afacere care nu i-a reuşit.
Mă gândeam să-i spun că dacă n-ar fi patronii, peste 3 milioane de români ar deveni şomeri iar el n-ar mai avea de unde-şi primi pensia pentru că n-ar mai fi cine să alimenteze fondul de pensii.
Dar nu cred că barosanul ar fi putut înţelege o astfel de logică firească într-o economie de piaţă. El ştia una şi bună. Patronii trebuie împuşcaţi iar satul să-i reîntregească pensia diminuată. De unde bani? Asta nu-l priveşte pe barosan cum nu-i priveşte pe mulţi alţii ca el.
Cu o astfel de mentalitate este greu de schimbat faţa economică a României.  
 

written by Ioan Rotundu