Sep 17

Puiu Hromei este unul dintre poliţiştii care au renunţat la profesie pentru a se apuca de afaceri. La un moment dat devenise celebru prin Botoşani, când se plimba cu elicopterul pe deasupra oraşului.
Acum, Hromei şi-a mutat afacerile pe raza judeţului Suceava, unde prosperitatea este mult mai ridicată decât pe spaţiul botoşănean.
Numai că toată experienţa sa de poliţist tot nu l-a ferit de necazuri. Zilele trecute m-a contactat pentru a mă ruga să-l ajut în recuperarea unei importante sume de bani. Numai că modalitatea aleasă nu s-a potrivit cu profilul emisiunii televizate Lumea lu’ Rotundu, aşa că i-am sugerat să găsească alte mijloace prin care să-şi recupereze paguba.
Ce s-a întâmplat? Cu vreun an în urmă, Hromei a trecut pe la ferma lui Iulian Mertiucaru, din apropierea localităţii Stânca de Ştefăneşti. Cum şi Hromei se trage din acea zonă, mai exact din fostul sat Bold, aflat acum sub apele lacului de acumulare, văzând mizeria în care dormeau îngrijitorii fermei, i-a propus lui Merticaru să-i dea un dormitor auto. Afacerea s-a încheiat pentru suma de 200 milioane lei vechi.
Iulian Merticaru s-a prezentat la vila lui Hromei din Zăiceşti, o vilă asemănătoare celei din filmul Dallas, şi a ridicat dormitorul, urmând ca plata să se facă după valorificarea producţiei de grâu recoltată anul trecut.
Grâul a fost recoltat, s-a recoltat şi porumbul, s-a recoltat şi grâul de anul acesta dar Iulian ;erticaru tot nu i-a dat banii lui Hromei. Mai mult, de o bucată de vreme Iulian nici nu-i mai răspunde la telefon.
Aflând că Merticaru are de încasat o sumă mare de la APIA Botoşani cu titlu de subvenţie agricolă, vreo şase miliarde îm lei vechi, Hromei s-a folosit de cunoştinţele sale şi l-a ajutat să-şi încaseze banii. Cu speranţa că-i va achita şi lui suma de 200 milioane lei.
Merticaru a încasat subvenţia, după care iar s-a dat la fund. Este vorba de acelaşi Iulian Merticaru pe care l-am prezentat botoşănenilor într-un reportaj la Lumea lu’ Rotundu pentru că nu achitase drepturile de arendă la cetăţenii de la care are arendat teren
Cum nHromei l-a ajutat pe Merticaru în două rânduri, i-a aduc aminte acestuia că facerea de bine are ca final… o zicală!

written by Ioan Rotundu

Sep 16

olguta.jpgOlguţa Vasilescu, vuvuzela PSD, a trâmbiţat că partidul său va cere ambasadorului USA la Bucureşti să sesizeze procurorul general al SUA cu privire la faptul că preşedintele Băsescu a declarat că prin contractul încheiat între Guvernul Năstase şi compania Bechtel s-a pus la care un mare jaf al bugetului României.
A mai afirmat preşedintele Băsescu că autostrada Bechtel este cea mai scumpă din lume şi că deja compania a consumat miliardele de dolari alocate pe doar 50 km de autostradă şi acum vrea alte miliarde.
Preşedintele Băsescu are dreptate în cele afirmate. Şi el, când era ministrul Transporturilor, a construit autostrada Bucureşti-Piteşti, la acea vreme cea mai scumpă, ca şi cost, din Europa. Numai că firma era una italiană, nu americani, cheia afacerii fiind cuvântul magic „Traian”. Nu se poate contesta faptul că Băsescu nu ştie cum se poate fura la construcţia unei autostrăzi. Omul are experienţă în domeniu.
Dar nu afirmaţia lui Băsescu am eu a comenta. Olguţa Vasilescu, vuvuzela PSD, este mult mai interesantă de băgat în seamă. Fetiţa asta care se mâţăie pe la Antenele lui Voiculescu, ţuguind buzele conform unui tic ce se mai poate întâlni la traseiste, a sărit la gâtul „larg” al preşedintelui Băsescu pentru că din declaraţiile acestuia reiese că jaful a fost pus la cale de Năstase, ca premier, şi compania Bechtel. Şi asta nu dă bine cu cinstea întruchipată a românilor în persoana lui Adrian Năstase.
Modul în care se comportă Olguţa îmi aduce aminte de cele citite în tinereţe despre multipla activistă comunistă şi evreică Ana Pauker. Şi Ana l-a apărat pe Stalin, aducându-i metodele de lucru şi implementându-le în România.

ana.jpg
Ana Pauker avea şi unele calităţi mai neaoşe. Umbla îmbrăcată muncitoreşte, încălţată iarnă şi vară cu cizme şi pufoaică. Avea mania inspectării închisorilor, iar de descoperea vreun puşcăriaş viril, îl poftea peste noapte în camera unde se caza. De făcea treabă bună, omul era graţiat, în aplauzele şi invidia celor rămaşi după gratii.
De Ana Pauker îşi amintea şi recent răposatul Dumitru Sandu, fost deputat şi politician postdecembrist de marcă. Fiind tânăr elev la şcoala din Ştefăneşti, Sandu participa la serile dansante ale UTM, seri organizate la casa numită Odae.
Într-una din sâmbete, la serata dansantă a UTM-iştilor a participat şi o activistă de la raion, venită în control pe la Ştefăneşti. Tipa o imita pe Ana Pauker, fiind îmbrăcată cu pufoaică şi cizme în picioare.
În focul dansului s-a prins şi tovarăşa de la raion. Iar când tinerii au trecut la strigături, tovarăşa nu s-a lăsat şi le-a dat un exemplu de strigătură educativă:
„la Odae, la Odae,
Eu pun p… la bătaie”
Sandu încheia de fiecare dată poveste cu întrebarea:
- Nici în ziua de azi n-am aflat cine a fost beneficiarul „bătăii”.
Olguţa Vasilescu este o Ana Pauker modernă. Ea nu umblă cu pufoaică şi cizme, ci cu haine de firmă. A slujit mai întîi sub comanda tribunului Vadim, la PRM. Probabil că devenise prea „plictisitoare”, aşa că s-a mutat în PSD, îăn anul 2007.
Sunt voci care afirmă că ea i-a jucat Anei Birchall festa cu suptul la ”biberonul” flasc al unui baron local pesedist, acel filmuleţ porno apărut în camnpania lui Geoană şi care a scos-o din politică pe Birchall, dar şi din graţiile lui Geoană. Şi, coincidenţă, locul i-a fost luat, cu succes, de Olguţa.
Olguţa este mai pricepută în ţuguiatul buzelor, artă pe care şi-o exprimă inteligent la Antenele lui Voiculescu, când vine vorba de Băsescu şi portocalii lui.
Asemănarea dintre comportamentul de activistă a Anei Pauker şi cel al Olguţei este frapant nu numai prin activismul prestat la tacâm complet, ci şi prin imaginea fizică. Ceea ce mă face să cred că Olguţa este o clonă a Anbei Pauker. Care-i clonat-o, bre, pe Ana?! 

written by Ioan Rotundu

Sep 14

După ce Dumitru Codreanu a lătrat gros către primarii care organizează festivaluri, cu trimitere expresă la p0rimarul PSD din Bucecea, a lătrat subţirel şi slugarnic adjunctul lui Codreanu, vicepreşedintele PRM Eugen Niţură.
Bădia Eugen a fost spaima inginerilor din agricultura botoşăneană comunistă, cărora le impune raportări false şi întreprinderea unor acţiuni care să-i ridice lui Niţură cota în faţa Primului secretar PCR.
Încă nu şi-a pierdut simţul critic care l-a propulsat şef în regimul comunist aşa că, apropierea alegerilor locale de la anul îl consideră un prilej să iasă la rampa publică.
Niţură a pozat în cinstea întruchipată şi a declarat că în alegerile de la anul nu-şi pune prea mari speranţe să-şi înnoiască mandatul de consilier judeţean pentru că n-are averea celorlalţi candidaţi de la celelalte partide, avere adunată prin hoţie.
Am să-i aduc aminte lu’ bădiţa Eugen că nici averea sa nu provine dintr-o muncă care să-i asigure cale liberă spre Rai, după ce va da ortu’ popii.
Ca director al IAS Ripiceni, după ce n-a mai fost şef la nivel de judeţ, s-a înfruptat din plin din avutul obştesc. Iar după ce s-a transformat IAS-ul în Agromih Ripiceni s-a înfruptat din avutul public. Ca director a dus un trai de huzur. Avea bucătăreasa sa, metresa sa, o tinerică de prin Ripiceni care-i punea sângele în mişcare.
De la Agromih Ripiceni n-a plecat cu teşchereaua goală iar feciorul său a prins un hartan bunişor din foistul patrimoniu patronat da tata.
Că bădiţa Eugen îşi mănâncă de sub unghii, adică poate sta cu demnitat6e lângă clasicul personaj literar Hagi Tudose, este perfect adevărat. Dacă nu va scoate bani de la ciorapul unde-i ţine, nu va mai fi membru CJU, generând un grăunte de remuşcări pentru conştiinţa sa şi un munte de bucurie pentru botoşăneni.
PRM a fost şi rămâne partidul om, adică Vadim Tudor. Nu-i Vadim la vedere, nu se mai încurcă nimeni cu votul pentru PRM. Dar să stea liniştit bădiţa Eugen că tot se vor găsi în comune doritori să candideze la consiliul local. Şi cum pe listele ISL şi PDL nu vor încăpea toţi profitorii, o parte vor veni şi la PRM. Nu de candidaţi va duce lipsă la anul PRM, ci de voturi. Aici este buba pe care o scarpină bădiţa Eugen şi n-o lasă să se cicatrizeze.
Se va cicatriza după alegerile locale de la anul, când electoratul îl va trimite pe bădiţa Eugen acasă să aştepte poştaşul aducător nde pensie şi să-şi numere leuţii adunaţi cu mâna-i greblă pe seama fostului IAS devenit Afromih de Ripiceni.
Ce morală s-ar potrivit bădiţei Eugen? Una extrem de cunoscută: hoţul strigă cel mai tare hoţii!

written by Ioan Rotundu

Sep 13

Dumitru Codreanu este un personaj pitoresc al politicii botoşănene. Dacă ar fi fost contemporan cu bădiţa Luca Caragiale ar fi devenit un personaj de bază al scrierilor sale. Dealtfel, dacă facem referire la diminutivul Mitică, chiar este un personaj caragielean.
Însă nea’ Mitică mai are o caracteristică. Precum ciclul lunar şi nea’ Mitică are ciclu electoral. Din patru în patru ani o ia razna, devine lunatic, făcând cele mai trăsnite declaraţii publice. Prin acest mijloc, zootehnistul Codreanu speră să mai prindă patru ani de ales al botoşănenilor şi să nu stea numai la coada vacilor din propria fermă.
De exemplu, săptămâna trecută nea’ Mitică s-a luat de primarul din Bucecea.
Anton Ţâmpău este primar PSD, dar bine apreciat de buceceni. Numai că nea’ Mitică aspiră şi el la această funcţie. A mai aspirat şi la alegerile anterioare, dar n-a avut curajul să-şi depună candidatura. Acum se pare că i-a revenit curajul, aşa că l-a criticat pe primar că a organizat, pe bani publici, o distracţie de pomină.
Distracţia organizată de primarul din Bucecea nu diferă cu nimic de cele organizate şi prin alte comune din judeţ. Am mai comentat pe această temă şi am afirmat că noi combatem, criza economică cu festivalului. Indiferent de culoarea politică, toţi primarii din judeţ au organizat şi continuă să organizeze festivaluri
Numai că nea’ Mitică n-are ochi decât pentru primarul Ţâmpău. Să aibă, că tot nu-i va ajuta la nimic. Cofdreanu este atât de hulit de buceceni, că nici câinii de la ferma sa, dacă ar avea drept de vot nu l-ar vota.
S-a mai luat nea’ Mitică de profesorii de la şcolile şi liceul din Bucecea. Cică unii dintre aceştia dau mai întâi pe la crâşmă şi apoi pe la şcoală. Fabulaţii d-ale lu’ Mitică!
Cu aceste declaraţii Codreanu nu şi-a sporit zestrea electorală. Dimpotrivă, a micşorat-o substanţial. Îşi mai aminteşte cineva de prof. Mircea Dănuţă, politician cu prezenţii? L-au uitat botoşănenii. Şi ne-a Mitică va fi uitat după alegerile de la anul. Îl vor pomeni doar profesorii jigniţi, care vor scuipa în urma sa pe străzile din Bucecea.
Năpârcile mor pe limba lor!

written by Ioan Rotundu

Sep 12

Stă în firea noastră de români plăcerea sadică de a ne umili eroii naţionali, simbolurile care ne dau identitate ca naţiune. Şi facem acest lucru ori de câte ori avem prilejul, uneori având sentimentul că am comis un act de mare bravură.
Vineri, săptămâna, trecută la postul de radio Europa FM, cunoscutul jurnalist Moise Guran a iniţiat o dezbatere pe seama imnului naţional. Voia Moise să afle de la români dacă este necesar cântarea imnului în şcoli şi dacă sentimentele de patriotism mai trebuie să domine conştiinţa românului. M-am bucurat să constat că marea parte a celor intervievaţi au susţinut ca imnul naţional să fie cântat în şcoli şi că patriotismul trebuie să-i fie românului tot atât de drag ca şi familia.
Numai că Moise Guran a emis şi nişte valori de judecată care m-au făcut să simt în mine o revoltă.
Spunea Guran că patriotismul este desuet şi că nu prea avem valori naţionale care să fie apărate prin trăirile patriotice. Dar limba noastră, dar cultura formată în mii de ani în acest spaţiu geografic, dar eroii noştri care ne-au dat identitate ca popor nu sunt suficiente simboluri naţionale care să ne facă să avem simţiri patriotice şi de mândrie naţională? Eu zic că da.
Ne place nouă să evidenţiem întotdeauna numai părţile rele ale unor fapte şi personaje istorice sau contemporane nouă şi să ponegrim părţile valoroase. Aşa ne este dat, nouă, românilor să ne înjosim, să ne umilim în faţa străinilor, crezând că astfel îi impresionăm.
Şi iar revin la Guran, care voia să-i convingă pe cei intervievaţi că eroii noştri istorici n-au fost chiar eroi, ci mai degrabă nişte personaje care au dus o viaţă destrăbălată şi chiar s-au dovedit a fi trădători de neam şi ţară. Despre Cuza, Guran a apus că fost că era un cartofor şi un afemeiat, că şi-a câştigat gradul de colonel la jocul de poker şi că a fost obligat să abdice într-un moment când venise de la amantă.
Nu putem nega aceste adevăruri istorice, dar ce-a făcut Cuza pentru înfiinţarea şi organizarea administrativ-teritorială a României moderne cum rămâne? Ce crede Guran, Kogălniceanu, Alecsandri marii noştri paşoptişti i-au încredinţat domnia lui Cuza pentru că ducea o viaţă destrăbălată sau pentru că avea anumite calităţi?
Nici Ştefan cel Mare n-a scăpat de Guran care l-a făcut afemeiat şi trădător de neam pentru că a vasalizat Moldova Poloniei şi Turciei. Cei 47 de ani de domnie ai lui Ştefan, timp în care Moldova sa consolidat militar şi s-a dezvoltat economic nu fac doi bani în faţa lui Guran. Desigur, au fost conjuncturi internaţionale când Ştefan a trebuit să facă pact cu diavolul, dar când i-a venit bine l-a exorcizat din spaţiul Moldovei.
Guran a dorit să se remarce prin a pune în prim plan uscăturile din viaţa personajelor noastre istorice şi nu stejarii pe care i-au sădit şi îngrijit să crească. Să meargă Moise Ghurîn în Transilvania şi va afla că nu ungurii ne-au dominat o mie de ani, ci românii de aici au rezistat cu stoicism ocupaţiei maghiare ţinând aprinsă flacăra românismului. Numai cunoscând Transilvania şi românii de aici poţi înţelege ce înseamnă patriotismul şi dragostea de ţară.
Nici un alt popor nu-şi hulesc eroii naţionali şi conducătorii, aşa cum o facem noi. Italienii învaţă despre Cezar ca fiind un mare conducător al Imperiului Roman şi nu că ar fi fost un mare dictator. Americanii nu vor spune despre Kennedy că a fost un curvar, ci un mare şi democrat preşedinte. Până şi ruşii nu-l hulesc pe Stalin, care a omorât milioane dintre ei, aşa cum o facem noi cu conducătorii noştri.
Şi iar remarc cu amărăciune că ne place să punem în evidenţă răul din noi şi nu părţile bune, care ne-au marcat în bine istoria. Dacă 5% din personalitatea unui erou naţional a fost rea, această parte o vom invoca şi noi cu orice prilej. Cele 95% din faptele sale bune nu le vom pomeni decât accidental şi neconvingător.
Când vom scăpa de această mentalitate a firii noastre, care sincer să fiu nu ştiu de unde am dobândit-o, o să ştim să ne apreciem eroii şi vom şti ce-i acela un patriotism izvorât din sângele nostru şi nu implantat după modele străine poporului nostru.
Pentru că Moise Guran nu se numeşte Iulius Românul sau Traian Apetrei, îi înţeleg pledoaria de a nu susţine trăirile patriotice şi cântarea imnnului naţional în orice ocazie, începând cu şcoala. Una este să aparţii unui popor vechi de câteva mii de ani şi alta este să descinzi dintr-un popor răspândit prin întreaga lume.

written by Ioan Rotundu

Sep 09

Ieri, pe platoul din faţa Mănăstirii Vorona, s-a organizat o nouă ediţie a celei mai vechi acţiuni cultural-educative din judeţul Botoşani. Cunoscută mai mult sub genericul de „Serbările pădurii”, festivitatea era ce-a mai renumită întrunire publică din perioada regimului comunist.
Înainte de 1989 au fost ediţii când la festivitate au participat peste 40 de mii de cetăţeni. Ajunsă de importanţă naţională şi chiar cu ecou internaţional, festivitatea n-a fost despărţită niciodată de ziua de 8 septembrie, ziua în care creştinii ortodocşi  sărbătoresc Naşterea Maicii Domnului sau „Sfânta Marie cea Mică”.
Dacă în timpul comunismului accentul se punea pe programul artistic ce urma să fie prezentat, pe valoarea artiştilor participanţi, acum lucrurile s-au inversat valoric. De la un an la altul valoarea artiştilor prezenţi a scăzut. În schimb a crescut numărul politicienilor care s-au înghesuit să cuvânte celor adunaţi.
Ţiganii, cei cu jocuri distractive de fraierit pe cei cu bani, unii comercianţi de mărunţişuri prezentate drept lucrări de artă populară, au dat şi ei năvală. În curtea Mănăstirii cu hramul „Sfintei Marii” a putut fi văzută o altă adunare pestriţă ce numai smerenie sufletească nu afişa.
Iată, cum, o sărbătoare cândva prestigioasă şi-a pierdut din valoare în favoarea kitschului de orice fel. Cum s-a ajuns într-o astfel de situaţie? Explicaţia este una extrem de simplă. S-a politizat cultura iar cei din cadrul Direcţiei Judeţene de Cultură au devenit doar nişte executanţi ai comenzilor politice venite de la cei care i-au instalat în funcţie.
Prezenţa extrem de redusă, de la zeci de mii la câteva mii, se explică şi ea prin faptul că în momentul de faţă tot judeţul este o scenă’ uriaşă pe care se organizează festivaluri de către fiecare primar. Fiecare după puterea sa de înţelegere a actului cultural. Iar cea mai mare putere de înţelegere este că organizează nişte monstruozităţi culturale care se bucură de prezenţa politicienilor de marcă veniţi de la judeţ.
Situaţia în care se află Cultura în momentul de faţă este una dezastruoasă. Valorile culturale şi tradiţiile moştenite de la bătrânii noştri sunt tot mai alterate de un amestec de modernism prost înţeles.
Ne lipsesc şi adevăraţii oameni de cultură, cei care au dirijat zeci de ani la rând cultura noastră autohtonă. Este nevoie de o nouă Dana Petrariu, de o nouă etnografă ca Angela Olaru, avem nevoie de meşteri populari adevăraţi şi nu de gablonzari bruneţi.
Pentru a curăţa Cultura de incultură trebuie mai întâi curăţată Cultura de activiştii politici şi puşi în fruntea ei profesionişti. Numai că acest lucru nu se poate realiza sub conducerea unei clase politice ticăloşite ca a noastră.

written by Ioan Rotundu

Sep 08

Conul Gică este un tip de ispravă, săritor la muncă şi spornic la vorbă. Zilele trecute mi l-a scos norocul în cale, iar conul Gică, printre altele mi-a spus că a lucrat şi la Mecanex. Imediat am ciulit urechile şi l-am întrebat dacă l-a cunoscut pe directorrul Miluţă Jijie.
Omul avea mult năduf adunat pe Miluţă. Conu Gică a lucrat la Mecanex ca şef de cantină, în perioada 1998 – 2003, adică până ce societatea a dat faliment.
De cum şi-a luat împrimire funcţia de şef de cantină, a şi avut o primă ciocnuire cu Miluţă, directorul de care se ferea toată lumea din fabrică. Se fereau de el pentru că Miluţă este un tip alunecos, viclean şi care se comportă zbir cu cei mai jos ca el în schemă şi slugarnic cu cei mai suspuşi decât el.
Numai bine ce a intrat în pâine, conu’ Gică a trebuit să taie un porc pentru cantină. Cineva i-a adus o listă pe care trona la loc de cinste, cu trei kg de cotlet,  Miluţă Jijie.
Era lista cu cei care primeau la fiecare sacrificare de porc cotletele şi pulpele. Fără a plăti vreun ban.
Conu’ Gică nu le-a dat nimic. Adică i-a tăiat de pe lista cu privilegii iar când veneau la masă, la cantină, îi punea la plată. Aşa comportament l-a scos din sărite pe Miluţă. Cum să fie el înjosit de un şef de cantină?!
A organizat asupra şefului de cantină un întreg sistem de represalii. Numai că Gică al nostru nu i-a dat lui Mi8luţă prilejul să-l prindă în greşeală. Vreme de şase ani a fost Gică prioritatea numărul unu pentru Miluţă, dar nu l-a putut doborî. L-a doborât falimentul adus de Miluţă şi echipa de manageri a Mecanex-ului care n-a fost în măsură să salveze fabrica de la dezastru.
Păi cum s-o salveze, când directorul economic Miluţă Ji9jhie avea ca prioritate disciplinarea şefului de cantină, din cauza căruia avea acasă frigiderul gol!
Acum Miluţă are alte priorităţi. Aceea de a promova opera şi personalitatea celui mai valoros om de cultură român din toate timpurile. Este vorba de Mimai Eminescu, Miluţă fiind managerul Memorialului de la Ipoteşti. Şi la Memorial aplică vechea sa tactică: divide et impera. Îi merge de minune, numai poetului nostru îi merge tot mai prost cu promovarea.

written by Ioan Rotundu

Sep 06

Dacă până acum, vreme de trei ani şi ceva, prin judeţ rar auzeai vorbe despre Mihai Ţâbuleac, preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, acum se simte un fel de  dezmorţire. Numele său a început să fie tot mai mult pe buza botoşănenilor din  judeţ iar vorbele în majoritatea lor îi sunt favorabile.
Dacă ajungi în bazinul electoral al PSD, format de comu8nele Mihăileni, Dersca, Lozna oamenii sunt mulţumiţi de faptul că preşedintele Ţşâbuleac le-a asfaltat un drum care-i chinuia de mulţi ani. Habar n-au acei oameni că Ţâbuleac n-a făcut decât să pună în practică un proiect primit cadou de la fostul preşedinte al CJ Constantin Conjţac.. Locuitorii din acest bazin electoral ştiu că drumul le-as fost asfaltat de preşedintele Ţâbuleac şi vorbesc frumos la adresa sa.
Mai are prieteni susţinători politici şi în zona comunelor Ibăneşti, Cristineşti, Suharău unde se asfaltează drumul judeţean cu cap de pod la Oroftiana. Şi acest proiect Ţâbulerac l-a primit de la Conţac, dar culege roadele, că-i băftos.
De simpatie se bucură şi în zona  Dobârceni, Mihălăşeni, Ripiceni. Şi aici a tăiat panglica unui drum asfaltat pe baza unui proiect lăsat de Conţac.
Am trecut recent prin aceste zone ale judeţului şi am constatat cu surpriză că preşedintele Ţâbuleac nu-i chiar aşa de hulit cum credeam. Dacă la aceste simpatii vom adăuga şi bazinele electorale ale comunelor cu primari PDL, n-am încotro şi trebuie să recunosc că preşedintele Ţâbuleac se află în cursa electorală pentru un nou mandat. Şi se află pe o poziţie avantajoasă.
Acum îmi explic de ce Cătălin Flutur, liderul PDL Botoşani, a declarat săptămâna trecută că Mihai Ţâbuleac este cel mai probabil candidatu8l partidului la preşedinţia CJ.
În ce-l priveşte pe Florin Ţurcanu, candidatul USL, la preşedinţia CJ, dacă vrea să aibă vreo şansă, să ia judeţul la pas şi să stea de vorbă cu oamenii de rând,
Cel puţin prin Colegiul Săveni, în care a obţinut mandatul de deputat, este înjurat ca la uşa cortului. A promis cabinetele parlamentare în fiecare comună şi nu s-a ţinut de promisiune. Mai rău, n-a mai dat pe la poarta celor care l-au votat, aşa că oamenii sunt profund nemulţumiţi.
Dacă despre Ţâîbuleac se poate spune că se dezmorţeşte electoral, despre Ţurcanu se poate afirma că amorţeşte.

written by Ioan Rotundu

Sep 05

turcanu.jpgSâmbătă şi duminică, la Vf. Câmpului, s-a desfăşurat Ediţia a XI- a Festivalului-concurs al dansului popular moldovenesc. Acţiunea a fost finanţată rin Uniunea Europeană – Fondul european pentru dezvoltare regională şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.
Nu cunosc costul total, dar se apreciază că s-au cheltuit în jurul la 100 mii lei, o contribuţie având-o şi sponsorii locali proveniţi din rândul oamenilor de afaceri.
Festivalul are rolul de a promova activităţile de marketing  şi a produselor turistice specifice zonei Vf. Câmpului. Aşa se şi ecxplică finanţarea UE şi a MDRT.
În prima zi au fost activităţi specifice tinerilor, un fel de seară a tineretului, grosul activităţilor fiind rezervate pentru ziua de duminică. Festivalul a fost deschis cu o paradă a tuturor formaţiilor de dansuri participante. În fruntea alaiului s-a aşezat primarul liberal Aurel Ungureanu, care s-a remarcat mai mult prin talentul său de a compune epigrame.
Fost ofiţer în Armata Română, devenit colonel în rezervă, primarul aşezat în fruntea alaiului arăta precum un tambur major din vremurile lui Moş Teacă. În spatele său veneau călăreţii ce-au încălecat caii din celebra herghelie a patronului de la Elsaco, Valeriu Iftimie, herghelie aflată la Ionăşeni, sub pădure.
Desigur, asistenţa formată din mulţimea pestriţă adunată ca la paradă, a fost impresionată iar primarul Ungureanu şi-a mai trecut în cont ceva sporuri electorale, spre disperarea democrat-socialei Maria Huţu care-şi vede tot mai mult micşorate şansele de a mai candida la anul din partea USL.
Evenimentul în sine a fost unul bine gândit şi construit în plan cultural. Totul ar fi fost la superlativ dacă nu şi-ar fi băgat coada politicienii.
Pe scenă, ca să cuvânte adunării, au urcat prefectul Cristian Roman şi deputatul liberal Florin Ţurcanu. Locul lor nu era la un astfel de eveniment cultural. Dacă trebuia respectată moda discursurilor publice, era suficient ca pe scenă să urce profesorul local Dănuţ Huţu, devenit directorul Direcţiei de Cultură Botoşani. Mai avea dreptul, ca şi organizator, să vorbească publicului primarul Ungureanu, citind şi o improvizată epigramă.
Dar prefectul Cristian Roman, despre care se spune că vrea să candideze la preşedinţia CJ, liberalul deputat Florin Ţuzrcanu, şi el candidat la preşedinţia CJ, n-aveau a urca p+e scenă. Chiar dacă discursul lor n-a fost unul pur politic.
În timp ce Ţurcanu îngâna nişte vorbe, publicul  făcea glume pe seama burţii sale. Dacă-şi va mai arăta mult burta pe la astfel de festivităţi, Ţurcanu va deveni preşedintele CJ cam pe la Calendele greceşti.

written by Ioan Rotundu

Sep 03

„Dorohoianul de Spania” este un român în carne şi oase, de loc din Dorohoi, fost secretar de primărie înainte de 1089. Imediat după 1990 a plecat în Spania, mai exact în insulele Canare, unde a iniţiat o afacere care-i asigură existenţa şi viitorul copiilor, întreaga familie fiind acum în insulele Canare.
Cu ani în urmă m-am întâlnit cu dorohoianul în Botoşani. Venit în România, acasă la Dorohoi, el a ţinut să mă cunoască personal şi a venit până la Botoşani.
De câţiva ani însă nu l-am mai regăsit printre comentatorii din străinătate şi am crezut că şi el a devenit o victimă a crizei economice ce zguduie Spania. Dar, iată, dorohoianul nostru este bine mersi. Furtunile de nisip care vin din Sahara şi învăluie insulele într-o ceaţă densă nu l-au sufocat iar soarele care dogoreşte insuportabil peisajul selenar al insulelor nu l-a topit din peisajul spaniol.
Mă bucur că este plin de viaţă şi-i doresc să treacă cu bine criza economică. În ce mă priveşte, n-am am face griji. Am primit câteva ameninţări dar nu le-am băgat în seamă şi lucrurile s-au liniştit.
Avem o clasă politică ticăloşită, avem canalii politice, dar, deocamdată, n-avem criminali şi sper să fie aşa şi în continuare.
Redau mai jos comentariul „Dorohoianului din Spania”, postat la comentariul meu intitulat “De unde tupeu la „Moş Teacă” de la ISU?” pentru a constata şi botoşănenii de acasă cum gândesc cei plecaţi în afară.

Domnule Rotundu va felicit si sunt mandru ca …inca…mai exista cineva in Botosani care sa spuna lucrurilor pe nume. Va urmaresc si va citesc mereru, de ani si ani de zile, cu toate ca cu ani in urma ma “incalzeam” si mai comentam, acu m-am mai linistit pentru simplul motiv ca mi-am dat seama o data in plus, daca mai era nevoie, ca zicala ”cainii latra caravana trece” e inca valabila.
Dv desigur aveti mai multa putere prin mijloacele ce le aveti la indemana, pe cand comentariile mele (daca va amintiti de ele)l asau indiferenti pe mai mult de …unul. Ne-ar trebui un Vlad Tepes,nu numai in Botosani ci in Romania in general.Si cred ca exista dar…cine sa-l voteze?
Moldova e pe moarte cu FSN-ul si de aceesa PDL-ul nu prea investeste aici in Nord,c ei de jos, sunt mai PDL-isti insa cum n-au majoritatea (si bine e ca nu o au) politica tarii e la mana UDMR, de parca tara nu e a tuturor marilor politicieni din marile partide. Dar ce-i intereseaza pe ei, altceva decat  “plantarea baronilor proprii “ acolo unde le revine o bucatzica de tara?
Problema e ca nu de asta va scriu. Voiam sa va atrag atentia asupra faptului ca trebuie sa aveti mare grija de integritatea dvs, sa va uitati bine in jur si sa nu mergeti prin locuri …nepopulate.Insa toate aceste masuri nu cred ca sunt suficiente, marii baroni sau cei care  “fac cartile la Botosani” si pe care mereu ii deranjati, nu cred ca s-ar da la o parte de la o marsavie, impotriva unei persoane care le “sta in cale” (acu ma gandesc la ce spunea M Eminescu in scrisoarea a III a) Si trebuie sa mai spun ca stiu ca nu va e frica, v-ati asumat acest risc atunci cand ati pornit pe acest drum si sa stiti ca va apreciem si suntem cu dvs, si va impartasim ideiile si punctul de vedere in tot ce spuneti si in tot ce faceti.
Ca unul ce am fost mereu (atat cat am putut) impotriva celor ce au puterea si o folosesc in interes propriu sau clientelar, incerc sa fiu la curent cu tot ce se intampla in lumea politica si economica, nu numai in Botosani ci si aici unde sunt (insulele Canare) unde mai comentez in presa locala unele evenimente.Insa mai cunosc si din culisele politicii de aici cum le cunoasteti dvs pe cele de acolo si de ce nu chiar unele aspecte din cloaca acestui sector.
Asta e si motivul pt care va scriu. Era aici un mare arhitect, Cezar Manrique, cunoscut chiar si de copii de la gradinita pana la cei ce inceap sa piarda uzul ratiunii ,insa numele lui e inconfundabil. Era un Rotundu de Botosani, nu-i scapa nimeni si nimic, de lua la “tranta” cu cei mai mari, indiferent de functie sau banii ce-i avea fiecare.
A lasat multe lucruri in urma lui, monumentale as putea spune. A fost un Gaudi al insulei unde sunt…Lanzarote.
Insa n-a trecut neobservata atitudinea lui…de a se infrunta cu toti cei certati cu legea, cei ce construiau hoteluri ilegale (aici sunt mai multe hoteluri decat case particulare)cu marii imbogatiti peste noapte din speculatii de moment, intr-un cuvant (doua) …”baietii destepti” Ei bine…vorbeste lumea…si stiti ca gura lumii nu minte, omul de rand spune lucrurilor pe nume insa nimeni nu-l asculta din cei indriduiti sa o faca, deci vorbeste lumea, si in unanimitate, n-am auzit alte variante, ca l-au asteptat intr-o dimineatza, cand ca de obicei mergea la serviciu, si la un sens giratoriu i-au inscenat un accident de masina, care i-a fost fatal.
S-au musamalizat lucrurile (cum e si pe la noi) si toti au ramas linistiti pentru ca …altul ….nu mai era care sa le incurce ploile. De fiecare data cand va citesc,nu pot sa ma gandesc la asemenea marsavii. Bine, faptuitorul n-a ajuns procuror general al Spaniei, ca cel din Romania, dar nici n-a dat socoteala. Sa dea Domnul (daca exista?) sa o iau eu…razna…. sa fabulez….dar cred ca sunteti la fel de incomod ca marele arhitect Cezar Manrique si cei care nu dorm din cauza dvs, tare ma tem ca in schimb pun la cale fel de fel de marshavii. De aceea inca o data….aveti mare grija, uitati-va bine in jur si nu mergeti neinsotit, desi…cu justitia din Romania de astazi, ma tem ca orice masura de precautie, orice marturie, e inutila. Sat fara caini….ce mai? Cu deosebit respect…..dorohoianul de Spania

written by Ioan Rotundu