Pe la Spitalul de Psihiatrie din Botoşani se petrec lucruri paranormale. E firesc să fie aşa, ar spune orice cetăţean cu scaun la cap, de vreme ce pacienţii acestui spital aparţin unei alte lumi.
Totuşi, de când se petrec prin această unitate spitalicească fenomene paranormale? Studiind aştrii politici ai „regimului Băsescu”, am ajuns la concluzia că aceste fenomene au apărut odată cu alegerea lui Mihai Ţâbuleac în fruntea Consiliului Judeţean Botoşani.
După ce Ţâbuleac s-a instalat preşedinte, s-a produs o conjunctură astrală, constelaţia Gemenilor politici, gemenii în cazul de faţă fiind Băsescu şi Boc, a pătruns în constelaţia Leului. Procrearea acestor două constelaţii s-a produs cu spermatozoizi fecundaţi de fostul ministru al Sănătăţii Ceske, un Săgetător de-al hunului Atilla. În urma acestei fecundări a rezultat un ordin ministerial prin care unele spitale, printre care şi cele de psihiatrie, au trecut sub zodia preşedinţilor de consilii judeţene, adică în constelaţia Leului cea aducătoare de comisioane barosane.
Urmând destinul constelaţiei sale, adică a leului, Ţâbuleac l-a schimbat de la Psihiatrie pe dr. Nicolae Vlad, un specialist în domeniul bolilor psihiatrice, şi l-a pus şef peste cei cu gâze la cap pe oftalmologul Gabriel Oprişanu. Dorinţa lui Ţâbuleac era ca Oprişanu, precum Ochilă din povestea lui Creangă, să vadă gâzele din capul pacienţilor şi să le săgeteze până la ultima, externându-i apoi, ca să folosească banii judeţului astfel economisiţi în investiţii mult mai profitabile în comisioane..
Convins că Oprişanu aşa va face, se spune că Ţâbuleac, Leu fiind, l-a tapat pe Ochilă de un avans asupra veniturilor pe care Oprişanu avea să le realizeze din vânarea gâzelor. Ca să-şi recupereze avansul, Oprişanu, zis Ochilă, că la cazier se cere şi porecla făptuitorului, a lăsat gâzele să fie în continuare în capul pacienţilor şi el s-a apucat de bâzâit fondurile spitalului.
Un bărzăun mai vânos l-a turnat la bondarii cu controlul, care l-au luat la bâzâit pe Oprişanu, scociorându-l la bani mărunţi. Prins pe picior greşit, Ochilă l-a lăsat baltă pe Leul Ţâbuleac, a renunţat şi la returnarea avansului şi s-a duuuus… în Lumea lu’Rotundu!
Rămas cu pacienţii şi gâzele lor, Ţâbuleac a recurs la un joc al incantaţiilor în urma căruia a rezultat un înlocuitor al lui Ochilă, medicul epidemiolog Ecaterina Chihaia. Cum Caty este specialistă în omorâtul gâzelor, Ţâbuleac speră ca nici un pacient să nu mai aibă gâze la cap. Tot tratamentul se va face gratuit, adică epidemiologul nu va trebui să suporte nici un comision cu titlu de tribut pentru Leu, beneficiind de scutire pentru că spitalul este în refacere financiară după ce lui Ochilă nu i-a scăpat nimic.
Dacă tratamentul promovat de Caty va avea efect, o rog respectuos să-i trateze de gâze şi pe politicieni. Ăstora le bâzâie prin cap roiuri întregi, de zici că şi-au transformat scăfârlia în WC public!
written by Ioan Rotundu
Verginel Gireadă, primarul comunei Mihai Eminescu, s-a plâns presei botoşănene că funcţionarii primăriei îl părăsesc pentru că nu au salarii suficient de mari. Motiv pentru care, crede Verginel, dacă s-ar majora salariile, funcţionarii nu l-ar mai părăsi.
Smiorcăindu-se presei de abandonul funcţionarilor, primarul a dezvăluit public şi organigrama instituţiei. Zice el, din 40 de funcţionari, a mai rămas doar cu 22. Măi să fie, acum zece ani prin clădirea gheboasă a primăriei din Ipoteşti furnicau doar vreo 15 birocraţi. De unde au apărut în schemă 40, că doar activitatea primăriei a rămas aceeaşi, ba s-a mai subţiat prin plecarea sătenilor spre zările Europei iar alţii pe drumul către ţintirimul satului.
Poate că primarul Verginel, care a pricopsit comuna cu o clădire nouă de primărie şi, odată cu ea, în curtea personală o cochetă vilişoară, ar trebui să-şi pună problema dacă nu cumva sediul este prea mare, nu personalul prea puţin.
Cât despre o majorare de salarii, e criză mare de bani prin toate ţările Europei, aşa că va trebui să-şi pună pofta-n cui. E drept că Verginel al nostru, care o viaţă a stat la volanul tractorului, nu prea înţelege ce treabă are criza economică cu salariile. Bine ar fi fost să se lase de scaunul de primar şi să se aşeze din nou în cel de tractorist, dar acum imul şi-a luat Bacul şi nu mai cadrează studiile cu volanul tractorului.
Bacul l-a luat anul trecut, când agentul şef de poliţie din comună i-a suflat cine a scris Scrisoarea a III-a, agentul fiind un perspicace Sherlock Holmes, care l-a mirosit imediat ca autor pe feciorul căminarului Eminovici, ce ţine casă cu grădină chiar la intrarea în Ipoteşti, acum declarate muzeu.
Revenind la funcţionarii care-l părăsesc, Verginel n-are a se plânge câtă vreme blonda cu care urca într-un apartament din strada Colonel Tomoroveanu din Botoşani nu l-a părăsit.
Apropo, dom’ primar, mai treci cu blonda pe la apartament, că şoferului de la Jurnalul i s-a strâmbat gâtul tot privind de după perdea în aşteptarea blondei, că şi el are suflet de bărbat şi ar înghesui-o niţel în patul de deasupra apartamentului său, care scârţâie în draci ori de câte ori vii cu blonda.
Eu i-am spus să-şi pună pofta-n cui, din cel puţin două motive: nu-i primar şi n-are Bac!
Nu de majorarea salariilor să fie preocupat Verginel primarul, ci de blonda cea frumoasă, că de-i vine şi acesteia un damf de aer european şi-şi ia zborul spre Italia sau Spania, va avea toate motivele să demisioneze din PNL şi să se lase de primărie. Căci una din condiţia de bază ca să fii membru marcant al PNL este să ai amantă, aşa cum are şi şeful de partid, cum au şi ceilalţi colegi de teapa sa.
Aşa că, dom’ primar, stai cu ochii pe blondă şi nu pe salariile funcţionarilor. De salariile acestora au grijă Băsescu şi vuvuzela sa Boc.
written by Ioan Rotundu
Joi dimineaţă, familia Manole din satul Iacobeni, comuna Dângeni a fost trezită de bătăi în uşă. Au deschis şi cei doi poliţişti din faţa uşii i-au anunţat sec că feciorul lor Ionuţ a fost omorât la discoteca din satul Hulub.
Mama lui Ionuţ a făcut un şoc nervos şi şi-a pierdut controlul asupra raţiunii. Dacă cei doi poliţişti ar fi avut un minim de pregătire de specialitate, în cazul de faţă un minim de cunoştinţe psihologice, n-ar fi sculat oamenii din somn să le spună direct şi detaşat că feciorul lor a fost omorât.
Probabil la modul lor de comportare a contribuit şi faptul că mama lui Ionuţ este ţigancă. Dar este o ţigancă romanizată, femeie de serviciu la şcoală, împreună cu soţul, au o casă modern amenajată şi se bucură de respectul sătenilor. Numai de respectul poliţiştilor din faţa uşii nu s-au bucurat.
M-am săturat să filmez prin judeţ fel de fel de abuzuri comise de funcţionarii statului iar când ajung la poliţie să dau peste nişte agenţi momâi, care ori nu ştiu să vorbească, ori fug şi se ascund.
Dar să revin la Ilenuţa Manole, mama care şi-a pierdut pentru moment minţile. Văzând ce consecinţe a avut gestul lor nesăbuit, poliţiştii au sunat salvarea şi femeia a ajuns la Spitalul din Săveni. Numai că cei de aici au trimis-o la Psihiatrie la Botoşani.
Aflată în şoc nervos, femeia s-a dezmetecit când nişte brute din acest spital, văzând-o ţigancă, au dat-o cu spray pentru păduchi, după care în mod brutal au dus-o într-un salon de nebuni. Deşi femeia le-a spus că nu este nebună, că i-a fost omorât băiatul, monştrii au obligat-o să stea într-un salon al iadului, cu pacienţi legaţi de pat, care se băteau şi care aiureau.
Până la urmă femeia a fost externată, pentru că a salvat-o soţul ei, care este român. Dar fondul problemei de la Psihiatrie rămâne. Ce monştri umani o fac pe cadrele medicale în această unitate spitalicească de leagă pacienţii de pat, ca în vremurile comuniste?
Când am filmat reportajul intitulat „O altfel de lume”, dr. Nicolae Vlad mi-a declarat că astfel de tratamente nu se mai practică, toţi pacienţii sunt trataţi civilizat şi european. Acum îmi explic de ce n-am avut voie să filmez în anumite spaţii şi am fost condus să filmez numai părţile frumoase.
Revenind la modul în care a fost trată Ilenuţa Manole, avem un caz clasic de discriminare etnică. Cei în cauză au văzut în ea o ţigancă, nu o mamă intrată în şoc nervos aflând că i-a fost ucis copilul.
Este cazul ca cineva să ceară o anchetă din partea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, iar acel cineva ar trebui să fie Semiramida Balan, consilierul prefectului pe problemele ţiganilor din judeţ.
Nu se poate să avem pretenţia de ţară europeană, iar când ajungem să beneficiem de servicii medicale, să fim trataţi în raport de a fi român, ţigan sau de altă etnie. Aceşti monştri umani care mai există prin spitale şi bagă spaima în pacienţi trebuie să dispară pentru totdeauna.
Ilenuţa Manole este o femeie simplă şi nu ştie ce drepturi are ca cetăţean european. De aceea trebuie ajutată, iar eu voi fi unul dintre cei care-i voi întinde o mână de ajutor.
written by Ioan Rotundu
Să dăm timpul înapoi cu vreo doi ani şi ceva. Era o zi de vară, iar soarele ardea dogoritor. Din când în când dinspre codrii seculari din vecinătatea locului adia câte o boare de vânt, prea anemică ca să poată răcori de arşiţa ce curgea din înaltul cerului trupurile unor fiinţe îngenuncheate. Ai fi zis că focul iadului se apropie de pământul pe care câteva sute de creştini îngenuncheau şi se ridicau în picioare la anumite semne făcute de preoţii care slujeau.
Iar preoţii se aflau cocoţaţi pe o scenă acoperită cu crengi de brad, care nu numai că ţineau umbră, dar şi primeneau aerul pe care preoţii îl r5espirau pe nas în timp ce ridicau către Domnul din cer fel de fel de cântări bisericeşti.
Printre veşmintele strălucitoare ale preoţilor se putea remarca şi un personaj îmbrăcat într-un costum de culoare închisă, cămaşă albă şi o cravată de culoare discretă.
Soarele urcase în crucea cerului, iar de acolo continua să dogorească întreaga vale a râului Bahlui, făcând frunzele arborilor să sclipească auriu şi în alte mii de nuanţe de verde, obosind ochiul privitorului.
Pe scenă preoţii terminaseră cântările lor de proslăvire a Domnului şi a Sf. Treimi şi începuseră a predica. Rând pe rând au ţinut discursuri religioase mulţimii adunate pe un tăpşan de lângă clădirea bisericii preoţii călugări veniţi de la Mănăstirea Neamţ, de la mănăstirile din vecinătate, ascunse pe sub codrii Bahluiului, din îndepărtata Dobroge.
Personajul nostru de pe scenă, îmbrăcat mirean, simţi nevoia să cuvânte şi el mulţimii.
Poate cui mintea înfierbântată de soarele dogoritor, poate din dorinţa se a şti mulţimea ce putere are el în funcţia deţinută, poate din nevoia reală a unei scântei de crtediunţă faţă de Dumnezeu ce i s-a strecurat în suflet asistând la slujba religioasă, personajul nostru ceru cuvântul. Şi-l primi!
După ce se prezentă mulţimii în toată splendoarea funcţiei sale de preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, Mihai Ţâbuleac, căci aşa se numea personajul nostru aflat pe scena cu preoţi, a simţit nevoia de a se pune bine cu divinitatea supremă, cu Creatorul nostru.
Cu voce gâtuită, piţigăiată chiar, de părea a unui eunuc, Ţâbuleac rosti peste capetele celor din mulţime p0romisiunea că va construi un drum de acces către Schitul Balş.
Căci tot acest amestec de credinţă şi politică se consuma la Schitul Balş, de Sf. Treime a anului 2009, când se serbează hramul bisericii întemeiate pe la 1764 de un membru al marii familii de boieri moldoveni Balş, pe numele său de Grigore Balş.
Iar ca vorbele sale să primească greutatea cuvenită funcţiei, preşedintele Ţâbuleac, în aplauzele sutelor de creştini, a numit viitorul drum spre Schitul Balş drept „Drumul Credinţei”. Iar cuvântarea şi-a încheiat-o rostind un apoteotic angajament: “Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”.
Ceva n-a fost sincer în juruirea promisiunii către Dumnezeu, pentru că de atunci preşedintele Ţâbuleac n-a făcut mare brânză cu care să se mândrească în faţa Domnului. Mai întîi a cheltuit 400 milioane lei vechi prin a comanda proiectarea drumului. Proiectantul a înhăţat banii şi a plesnit un proiect cu un drum lat de opt metri.
Numai că privind la schiţa viitorului drum, preşedintele Ţâîbuleac a constatat că nu va putea finanţa o astfel de lucrare. Aşa că a tocmit alt proiectant, pe alte sute de milioane de lei, să refacă proiectul la lăţimea drumului de şase metri.
A primit şi acest proiect şi l-a pus la păstrare în dulap, peste celălalt, mulţumit că „Drumul credinţei” a prins contur… pe hârtie. Pe teren însă, credincioşii străbat tot pe jos drumul până la schit. Puţini îşi mai aduc aminte de promisiunea preşedintelui Ţâbuleac cu amenajarea unei căi de acces moderne, numită evlavios „Drumul credinţei”.
Numai Dumnezeu şi preotul călugăr de la Schitul Balş n-au uitat de promisiunea celui ce-şi serbează ziua de sfinţii arhangheli Mihail şi Gavril.
Dacă preotul călugăr Isidor se roagă cu tot mai puţină tărie credincioasă că va vedea vreodată realizat drumul, Dumnezeu are altă socoteală cu cel care i-a făcut o promisiune pe care nu şi-a onorat-o.
Se va răfui cu el atunci când va candida pentru a-şi reînnoi huzmetul de preşedinte. Aşa să-i ajute Dumnezeu, cum şi el a realizat „Drumul credinţei”!
written by Ioan Rotundu
Medicul Gabriel Oprişanu mi-a trimis un fel de drept la replică, după ce a luat act de articolul meu publicat marţi, 25 octombrie a.c.
Medicul recunoaşte că a avut un comportament cam deplasat în emisiunea televizată, când a râs continuu, deşi se discuta despre cancer. În acea emisiune din 2008, difuzată pe postul local de televiziune Tele’M, doctorul a fost invitat în calitate de director al Direcţiei de Sănătate Publică Botoşani şi gestionar al programului de combatere şi prevenire a cancerului.
Dreptul său la replică este conceput în termeni modeşti şi respectuoşi, numai că eu n-am deloc încredere în vorbele politicienilor şi ştiu ce se poate ascunde în spatele vorbelor frumoase.
Îl asigur pe medicul Oprişanu că eu nu m-am ocupat şi nu mă ocup de viaţa privată a persoanelor publice, de aventurile lor plăcute şi nici nu practic atacurile la persoană. Eru m-am ocupat şi mă ocup de acţiunile persoanelor publice care ne afectează interesele personale, atacă morala civică şi atentează la traiul şi libertăţile noastre.
Apreciez faptul că, ieri, medicul Gabriel Oprişanu a demisionat, dar nu pot să nu remarc că demisia sa ascunde multe lucruri necunoscute nouă. Aş fi fost bucuros dacă gestul de curaj al medicului ar fi fost complet, adică şi-ar fi retras şi candidatura de la Primăria Botoşani. Are toate motivele s-o facă, şi aceasta până nu va fi prea târziu.
Chiar dacă a demisionat, medicul Oprişanu n-a renunţat şi la a boicota comasarea spitalelor din Botoşani în jurul celui judeţean. Această comasare se impune pentru asigurarea unui sistem de sănătate publică la nivel de judeţ pe măsura nevoilor reale ale noastre. Necomasarea va produce un dezastru cu consecinţe greu de cuantificat pentru siguranţa sănătăţii noastre.
Sunt în curs de a finaliza şi dezvălui public o serie de planuri diabolice puse la cale de un grup de medici, şi nu numai, de a profita din plin pe seama spitalelor din Botoşani. Am adunat multe informaţii, dar ca să public materialele mai am nevoie de o completare a lor. Am convingerea personală că medicul Oprişanu nu este străin de unele informaţii care-mi lipsesc, motiv pentru care îl solicit să mă ajute, răspunzându-mi la următoarele întrebări:
1: Maternitatea Botoşani era pregătită pentru privatizare, acţionarul principal urmând a i medicul Maria Olaru. Cine sunt celelalte persoane care au iniţiat acest plan dat peste cap de comasarea care se impune?
2. Este adevărat că naşterile sub apă au fost un bluf care a creat şi victime? De ce s-a renunţat la acest mod de naştere?
3. Se afirmă că la Maternitate este pus la punct un sistem extrem de eficient de taxare a mamelor care vin la naşteri. Sunt tarife pentru naştere normală, cezariană şi complicaţii ale aparatului genital. Cunoaşteţi care sunt aceste tarife?
4. Unii medici, în frunte cu managerul Maria Olaru, au un comportament extrem de umilitor pentru mame. Aveţi la cunoştinţă de un astfel de comportament, pentru că soţia dvs. este medic la Maternitate?
5. Susţineţi că dacă Maternitatea va fi comasată cu Spitalul judeţean va pierde o finanţare de 3,2 milioane euro. Mai afirmaţi că aceşti bani vor ajunge la Maternitatea Sucxeava. Puteţi argumenta aceste susţineri?
6. Ce ştiţi despre anumite plicuri cu bani înmânate unor consilieri judeţeni ca să voteze împotriva comasării spitalelor?
Mai am şi alte întrebări, dar v-aş fi recunoscător dacă mă veţi ajuta cu răspunsuri la aceste întrebări.
Cu aceeaşi consideraţie pe care mi-o purtaţi!
written by Ioan Rotundu
Ieri, m-am pricopsit la redacţie cu un Comunicat de presă remis de organizaţia PSD Botoşani prin care se încearcă o diversiune în cazul comasării spitalelor. Probabil că prin acest Comunicat cei din PSD au urmărit să contracareze dezvăluirea mea de ieri cu privire la managerul Maternităţii Botoşani, medicul Maria Olaru.
Una peste alta, cei din PSD susţin că preşedintele PDL Cătălin Flutur şi preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani Mihai Ţâbuleac le-a ameninţat consilierii judeţeni că dacă nu votează comasarea spitalelor vor fi acţionaţi în judecată.
Oiri, susţin cei din PSD, potrivit Constituţiei României, fiind vorba de separaţia puterilor în stat, judecătorii n-au dreptul de a cenzura juridic votul consilierilor judeţeni şi de a-i trage la răspundere asupra modului în care au votat. Cel puţin aşa susţine social-democratul Aroşoaie, care este şi vicepreşedintele CJ Botoşani.
Eu îl ştiu pe Aroşoaie ca fiind ingi8uner de profesie şi nu jurist. Este adevărat că separaţia puterilor în stat este garantată prin Constituţie, dar una este separaţia instituţională şi cu totul alta răspunderea personală pentru fapte de natură să aducă prejudicii interesului public, fapte care pot îmbrăca şi răspundere penală.
Îi atrag atenţia vicepreşedintelui Aroşoaie că hotărârile CJ şi ale consiliilor locale sunt acte administrative supuse controlului instanţelor de judecată prin Secţia contenciosului administrativ, deci separaţia puterilor în stat nu înseamnă că o instituţie a statului poate face ce vrea ea că este separată şi nu răspunde în faţa unei alte forme de control pentru faptele sale.
Apoi, consilierii judeţeni au imunitate pentru exprimarea opiniilor politice nu şi pentru votul prin care încalcă legile statului sau aprobă hotărâri care prejudiciază interesul public. Pentru un astfel de vot consilierul judeţean răspunde civil şi penal, iar o astfel de răspundere o stabilesc organele judecătoreşti şi nu vicepreşedintele Aroşoaie la sediul PSD.
Mai ameninţă PSD-ul că şi ei îi vor acţiona în judecată pe Flutur şi Ţâbuleac pentru proasta gestionare a banilor europeni. Din nou constat că prin PSD nu există un avocat mai de Doamne ajută care să le orienteze declaraţiile publice şi din punct de vedere al aspectului juridic.
PSD-ul nu poate avea calitate procesuală într-o acţiune vizând gestionarea banilor europeni. Dacă Flutur şi Ţâbuleac s-au înfruptat din aceşti bani sau i-au gospodărit prost, sunt instituţii împuternicite să constate acest lucru şi să-i dea pe mâna justiţiei. Iar dacă s-au plătit penalizări din vina lor, numai Curtea de Conturi poate stabili imputarea acestora şi nicidecum cei din PSD.
Trist este faptul că nici în al 12-lera ceas cei din PSD n-au înţeles faptul că a se opune comasării spitalelor aduc un mare prejudiciu sănătăţii publice la nivel de judeţ, consecinţele care vor apărea fiind dezastruoase pentru noi toţi.
N-am crezut că prin PSD grupările mafiote au o atât de mare putere. Ştiam de mai mult timp că în PSD există astfel de grupări, am mai şi scris despre ele, dar nu mi-am imaginat că au o aşa mare putere şi că ele controlează şi stabilesc deciziile care se iau la vârful partidului. Sub acest aspect voi reveni şi cu alte dezvăluiri.
written by Ioan Rotundu
Mihai Ţâbuleac, preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani se plânge de faptul că este boicotat de către unii politicieni şi consilieri judeţeni în a obţine comasarea spitalelor aflate în subordinea CJ cu cel judeţean.
Să plângă, domnul preşedinte, că are de ce! Nu botoşănenii l-au pus anager la Spitalul de psihiatrie pe medicul Gabriel Oprişanu, ci preşedintele Mihai Ţâbuleac.
Să-şi aducă aminte preşedintele Ţâbuleac câtă nemulţumire a creat în PDL prin faptul că a pus manager de spital un lider al PSD, schimbându-l pe cel mai competent director de spitale din Botoşani, dr. Nicolae Vlad.
S-a spus atunci că Ţâbuleac a încasat un comision gras de la Oprişanu. Nu cred. Mai degrabă înţelegerea lui Ţâbuleac cu Oprişanu a fost ca Oprişanu să-i facă imaginea prin postul său de televiziune. Le amintesc botoşănenilor că la Somax, topul politicienilor realizat de trioul Dorin Bejenaru, Val Guraliuc şi subsemnatul avea o audienţă ridicată.
Cum preşedintele Ţâbuleac era pe la mijlocul topului, i-a cerut lui Oprişanu să-l propulseze pe primul loc. Iar Oprişanu ne-a cerut nouă să-l punctăm în aşa fel ca să iasă pe primul looc. Noi am refuzat, căci topul era pe bune, dar Oprişanu l-a concediat pe Dorin Bejenaru, eliminând astfel topul din emisiune. Acum de ce se plânge Ţâbuleac de Oprişanu, căci şi-a făcut-o cu mânuţa sa.
Mai scria zilele treute un comentator că Ţâbuleac, dacă vrea să-l schimbe pe Oprişanu, să-i dea înapoi banii primiţi la numire. Din nou susţin că n-a fost vorba de bani, ci de acest troc. Dar dacă s-au manipulat şi ceva bani, aceştia au venit dintr-o altă sursă.
Imediat ce Opriuşanu a fost numiot manager la Psihiatrie, preşedintele Ţâbuleac a virat în contul spitalului suma de 11 miliarde lei vechi, pentru a plăti pe un anume constructor care realizase nişte lucrări. După această plată, se spune că Ţâbuleac a fost foarte fericit o perioadă de timp iar Oprişanu şi-a dotat studioul de televiziune cu aparatură modernă.
Să mai plângă Ţâbuleac şi pentru faptul că i-a înlesnit medicului Ovidiu Mimor să ajungă managerul Spitalului judeţean. Cum Mimor este o fire încâlcită în gândire şi acţiune, nu este deloc iubit prin Spitalul judeţean. Iar acum, când este necesară comasarea, Mimor n-a fost în stare să convingă consilierii judeţeni de ce se impune această decizie.
Să mai plângă preşedintele Ţâbuleac, că are de ce, pentru că tot el a făcut chilimet cu cei din PSD ca să facă anumite jocuri politice în Consiliul judeţean, mai ales în schimbarea de vicepreşedinţi. Tot el a fost bun amic cu Florin Ţurcanu şi s-a folosit de consilierii judeţeni liberali ca să voteze cum i-a fost vrerea.
Să constate acum preşedintele Ţâbuleac că a conduce un judeţ nu înseamnă numai să cunoşti administraţie publică ci să ai şi abilităţi de politician. N-ai astfel de abilităţi, plângi ca un copil. Ţâbuleac n-are a plânge, are a boci în hohote. Pot fi mituiţi oamenii, dar nu şi Dumnezeu ca să-ţi acopere matrapazlâcurile!
written by Ioan Rotundu
Medicul Gabriel Oprişanu, ajuns cu vreun an în urmă directorul Spitalului de Psihiatrie Botoşani, este supus în aceste zile unor presiuni politice care în fond îl victimizează şi-l transformă într-un erou al USL.
Este cunboscută opinia lui Oprişanu de a nu fi de acord cu comasarea spitalelor de Pediatrie, Psihiatrie şi Maternitatea cu Spitalul judeţean Botoşani. Omul are dreptul să-şi exprime o astfel de opinie, democraţia fiind valabilă şi pentru cei din opoziţie, nu numai pentru cei aflaţi la putere.
În loc cei din PDL, preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani Mihai Ţâbuleac, prefectul Cristian Roman, să iasă zilnic în mas media şi să explice necesitatea comasării acestor spitale, toţi aceşti factori de răspundere politică şi administrativă stau pitiţi prin birouri şi-i trimit lui Opriuşanu control peste control.
După ce la Spitalul de Psihiatrie au fost trimise vreo patru controale, toţi angajaţii acestei unităţi spitaliceşti, chiar şi cei care îl acuzau de Oprişanu de promovarea unor interese personale, au trecut acum de partea acestuia şi-l compătimesc pentru ceea ce i se întâmplă.
Joi seară cei de la ITM, însoţiţi de vreo zece jandarmi au luat cu asalt studioul televiziunii lui Oprişanu, respectiv Rapsodia Tv. Nu lucrează în acest studio atâtea persoane câţi jandarmi au luat postul de televiziune cu asalt. O mişcare de trupe total inutilă şi care l-au postat din nou pe Oprişanu în poziţia victimă a puterii.
Cu privire la ce persoane lucrează la Rapsodia Tv şi raporturile juridice ale acestora cu postul voi scrie un comentariu separat. Dar m-a dezamăgit modul în care unii cititori, fără a cunoaşte realitatea raporturilor de muncă dintre personalul care realizează emisiuni şi societatea lui Oprişanu, au ridicat piatra şi au aruncat-o în acesta. A fost suficient să arunce unul, ca toţi ceilalţi să arunce şi ei. Ne bucurăm de răul produs altuia, în loc să aflăm de partea cui este adevărul.
Sunt de la bun început un susţinător al comasării spitalelor şi am declarat acest fapt încă din faza când erau puţini cei care ştiau ce se va întâmpla cu spitalele din Botoşani. Am fost şi sunt împotriva soluţiilor propuse de Oprişanu, soluţii care nu fac altceva decât să agraveze situaţia sănătăţii botoşănene. Dar cauza pentru care nu s-a votat comasarea nu estre Oprişanu.
Cauzele sunt interesele politice ale lui Ţurcanu şi Marcu, care nu i-au lăsat pe consilierii judeţeni ai USL să voteze comasarea. Oprişanu şi-a exprimat o opinie, dar nu poate dispune de votul consilierilor judeţeni ai UZSL. Ţurcanu şi Marcu nu vor comasarea pentru ca Spitalul judeţean să ajungă subfinanţat iar ei să arate botoşănenilor cât de incompetenţi sunt cei din PDL. Altfel spus, pe seama sănătăţii noastre, cei doi lideri politici vor să stârnească un val de ură împotriva PDL. Soluţia aleasă de cei din USL este una mişelească, criminală şi nici nu le va aduce rezultatele politice scontate.
Însă de condamnat sunt cei din PDL care stau paralizaţi şi nu ies în media să explice botoşănenilor de ce este necesară aprobarea consilierilor judeţeni, de ce nu se pot improviza secţii spitaliceşti în varianta propusă de USL, ce consecinţe vor fi pentru judeţ când spitalul judeţean va primi ultima categorie de clasificare şi va deveni un fel de spital orăşenesc, ce servicii medicale actuale nu vor mai putea fi prestate pentru botoşăneni şi cum pentru o zgârietură la mână ne vom duce la Suceava sau Iaşi pentru că aşa vrea Ţurcanu şi Marcu.
Victimizându-l pe Oprişanu şi a nu fi demascaţi adevăraţii vinovaţi, călăii lui Oprişanu nu fac decât să-i crească acestuia cota de simpatie, ştiut fiind tendinţa omului de rând de a ţine cu cel oropsit, neajutorat şi nu cu cel puternic. Dealtfel, săptămâna viitoare voi putea explica mai multe jocuri politice care se petrec prin culisele partidelor şi ale unor instituţii botoşănene.
Gabriel Oprişanu va deveni erou pentru că cei care ar trebui să ne lămurească în privinţa comasării dau dovadă de nepricepere polit
written by Ioan Rotundu
Aseară, în jurul orei 19.00, no trupă de jandarmi care au însoţit doi inspectori de la ITM Botoşani, au luat cu asalt Casa de cultură a sindicatelor. Trupa de asalt căuta studiourile postului Rapsodia Tv.
Pentru că jandarmii n-au învăţat ce este aceea orientare în teren, au intrat cu cei doi inspectori în sala de spectacole, acolo unde directorul Casei, domnul Rău, făcea repetiţie cu un grup de copii.
Directorul a rămas cu gura căscată când s-a trezit cu trupa de jandarmi pe post de spectatori. Bieţii copii au rămas fără glas, când au văzut uniformele negre care se mişcau prin sală ca fantomele în miez de noapte.
După ce s-a lămurit că nu pe copii îi căutau, ci pe realizatorii de emisiuni de la Rapsodia Tv, adunătura s-a îndreptat spre uşa de acces la studiouri. Numai că şi aici au avut ghinion. Până să ajungă la studiouri au dat nas în nas cu paznicul care păzeşte hainele de iarnă expuse la târgul găzduit în incinta Casei sindicatelor.
De la paznic au aflat că prin studiouri bate vântul, pentru că nu erau programate emisiuni în direct, joi seara fiind programată difuzarea reportajului realizat în cadrul emisiunii Lumea lu’ Rotundu.
Iar reportajul difuzat s-a intitulat „O altfel de lume”, fiind vorba de lumea celor aflaţi dincolo de gardul Spitalului de psihiatrie Botoşani. Regret nespus de mult că n-am fost informat de această vizită a inspectorilor ITM însoţiţi de trupele de jandarmi, că le ieşeam în întâmpinare. M-aş fi bucurat să le arat telespectatorilor, în direct, cu ce se ocupă unii bugetari plătiţi din sudoarea noastră.
Laitmotivul reportajului meu a fost un fragment din dialogul cu medicul . Nicolae Vlad, dr. psihiatru, în care acesta declara că „Adevăraţii nebuni, în sens autentic, nu sunt la noi, sunt pe stradă!”.
Domnul dr. are perfectă dreptate. Aseară, un astfel de grup de nebuni au dat năvală în Casa de cultură a sindicatelor căutând studiourile Rapsodia Tv. Şi pentru că n-au găsit pe nimeni, au stat de pază prin jurul clădirii. N-a venit nimeni pentru că, joia, între orele 19.30 – 20.30 toată lumea stă acasă, în faţa televizoarelor, şi se suită la Lumea lu’ Rotundu. Numai nebunii autentici umblă aiurea, şi umblă pe banii noştri.
Aseară, am avut ocazia de a prezenta lumii nebunii autentici în plină şi grandioasă manifestare psihică, spre a compara comportamentul lor cu cel al persoanelor prezentate în reportajul meu. N-am putut-o fructifica pentru că n-am ştiu ora la care nebunii autentici îşi fac apariţia. Mai regret faptul că dacă eram anunţat de această vizită, aveam să-i invita să urmărească reportajul, după care aveam să-i întreb cu ce sunt ei mai normali decât eroii din reportaj.
Dar Lumea lu’ Rotundu este o lume în dinamică şi sper să am şi acest prilej., pentru că, vorba dr. Vlad, „Adevăraţii nebuni, în sens autentic, nu sunt la noi, sunt pe stradă!”.
written by Ioan Rotundu
Pe valea Timocului, în Serbia, trăiesc peste 300 mii de români/vlahi. Recent., în Serbia s-a desfăşurat recensământul populaţiei. Naţionaliştii sârbi, autorităţile statului, au făcut tot ce le-au stat cu putinţă ca această comunitate de români să se declare sârbi şi nu de etnie română.
Este cunoscut faptul că şi Biserica Ortodoxă Română din valea Timocului are mari probleme cu Biserica Ortodoxă Sârbă, preoţii români nefiind recunoscu8ţi ca autoritate bisericească. Deşi între cele două biserici, frăţeşti cum se declară de ochii lumii, au fost mai multe contacte la nivel de patriarhi, Biserica sârbă tot nu recunoaşte preoţii din comunitatea românească.
Toate aceste presiuni făcute de naţionaliştii sârbi şi autorităţile statului asupra românilor din Timoc sunt cunoscute de autorităţile române la cel mai înalt nivel. Chiar preşedintele Băsescu a afirmat că dacă Serbia nu va respecta drepturile etnicilor români. România se va opune aderării acesteia la Uniunea Europeană.
Cu toate acestea, marţi, 19 octombrie, în Camera Deputaţilor s-a votat aproape în unanimitate ratificarea acordului de adresarea Serbiei la UE. Presa naţională, cea care se mai arată interesată de starea comunităţilor de români de peste graniţă, a calificat gestul celor 272 de deputaţi care au votat pentru aderarea Serbiei la UE ca fiind unul al trădării de neam şi ţară, iar istoria va consemna cea mai ruşinoasă decizie parlamentară postdecembristă luată în cel mai înalt for legislativ al ţării.
Olanda şi Finlanda n-au ezitat să-şi apere interesele atunci când a trebuit să voteze intrarea României în spaţiul Schengen. A votat împotriva României fără a-şi face probleme cu criticile aduse lor, de faţadă, de către unii parlamentari ai UE.
Noi, mioritici cum suntem, ne-am dat viteji faţă de sârbi până când a venit momentul de a ne arăta verticalitatea. În acest moment crucial am demonstrat că suntem mioritici, laşi, supuşi, lipsiţi de voinţă politică. Cum vrem să ne câştigăm respectul celorlalte ţări din UE, când ne trădăm neamul şi ţara numai pentru a fi pe placul altora.
Opoziţia, care în situaţii critice pentru popor se impunea să voteze alături de putere, n-a votat. Acum, că avea tot dreptul să voteze împotrivă, s-a asociat la laşitatea puterii.
Avem şase parlamentari botoşăneni în Camera Deputaţilor. De obicei lipsesc pe rând, rar fiind zilele când sunt toţi în plen. Marţi, când a trebuit să se ralieze unui act de trădare naţională, au fost prezenţi toţi şase şi au votat în favoarea Serbiei.
Dacă tot n-aveau vreo şansă să intre în istorie, neavând niciun act de bravură care să-i remarce, vor intra în istorie ca trădători de neam şi ţară. Spre ruşinea noastră, a botoşănenilor, judeţul care a dat României primele patru personalităţi din sfera culturii şi civilizaţiei moderne.
Propun ca alături de rotonda personalităţilor din parcul Mihai Eminescu să se înfiinţeze şi o rotondă a personalităţilor care ne-au făcut de ruşine, iar busturile celor şase deputaţi să fie fondatoarele galeriei.
Iată şi numele lor: Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf, Anfrei Dolineasci, Stelică Iacob Strugaru, Costică Macaleţi, Neculai Rebenciuc şi Florin Ţurcanu.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments