Blogul lui Rotundu

 Cum am mai  afirmat în unele comentarii ale mele, comuna Curteşti n-a avut baftă de un primar gospodar pentru ea, că primari gospodari pentru familia şi neamurile lor, slavă Domnului, n-au dus şi nu duc lipsă.
Primul primar postdecembrist, ţărănistul Gheorghe Hoidrag (1992 – 1996), nu va fi uitat uşor de cei din Curteşti. Omul şi-a legat numele pe vecie de pământurile situate sub dealul Botoşanilor, în zona Lebăda. El a fost cel care a dat tonul la împroprietărirea puzderiei de ştabi din Botoşani pe pământurile cuvenite din moşi – strămoşi celor din Curteşti. Acum faptul este consumat, iar cei din Curteşti s-au împăcat cu gândul că pământul lor nu mai este al lor, că aşa-i în democraţie!
Hoidrag n-a mai prins un alt mandat, că s-au supărat localnicii pe el şi au ales-o pe bătrânica învăţătoare pensionară şi social-democrată Aurelia Chelaru (1996 – 2000).
Bătrânica n-a avut forţa şi puterea necesară să lupte cu prefectul ţărănist Alexandru Simionovici, aşa că a privit cu blândeţe cum pământul curteştenilor de sub dealul Botoşanilor continuă să devină proprietatea potentaţilor zilei aşezaţi de CDR în funcţii înalte.
Nemulţumiţi că bătrânica n-a mai avut virilitatea intelectuală necesară să le apere interesele, cei din Curteşti l-au ales primar pe Neculai Alupei (2000 – 2004), un geambaş de cai de prin piaţa Botoşanilor, dar social-democrat de conjunctură. S-au gândit ei că, pezevenchi cum este, Alupei le va apăra mai bine interesele. Le-a apărat, dar nu pe ale lor, ci pe ale lui şi gaşca sa.
Cum .la Lebăda nu prea mai avea ce ghişăfturi să mai facă cu pământul, că le-o luase alţii înainte, Alupei şi-a concentrat atenţia asupra pământurilor din zona Mănăstirea Doamnei şi Hudum. A scos ceva piştari, dar s-a pricopsit şi cu câteva procese, într-unul fiind chiar condamnat.
În urma alegerilor din 2004, cei din Curteşti şi-au încercat norocul cu Toader Simion, Ghinionul lui Simion a fost că s-a pricopsit ca viceprimar cu Dumitru Viţel, un social-democrat în ascensiune din toate punctele de vedere ale parvenirii de gen Dinu Păturică. Viţel l-a boicotat pe Simion din toţi rărunchii, aşa că bietul om şi-a încheiat mandatul fără a-şi trece ceva în palmares. S-a ales cu înjurăturile celor pentru care n-a putut face nimic să se bucure de dreptatea care li se cuvenea în privinţa unor suprafeţe de pământ.
Aşa că la alegerile din 2008, vicele Viţel şi-a văzut împlinit visul cu ochii. A fost ales primar. Din momentul în care s-a instala pe scaunul de primar, a început să apese pe butoanele pupitrului aducător de mari şi îmbelşugate foloase pentru el şi familia sa. În numai trei ani de mandat, social-democratul Viţel şi-a câştigat pe merit titlul de baron local al PSD.
Şi-aridicat o mândreţe de vilă, chiar la intrarea în Orăşeni Deal dinspre Botoşani, mai are vilişoare şi pentru băieţii pe care i-a pricopsit şi chivernisit de-şi scuipă babele în sân şi zic că averea adunată nu se putea realiza decât numai dacă-l au pe Spurcatu’ în casă. Pe Spurcatu’ nu-l au, dar îl au pe tata primar de Curteşti şi baron local PSD.
Pentru comună Viţel n-a făcut nimic demn de consemnat. Dar în această toamnă s-a gândit să-şi lege şi el numele de ceva, că vin alegerile de la anul şi nu se ştie…! S-a gândit ce s-a gândit, şi dacă tot pământul pe care se află livada de meri din Curteşti s-a dus la alţi proprietari decât cei de drept, în amintirea a ceea ce-a fost şi nu mai este a iniţiat Festivalul Mărului.
Iar ca festivitatea să fie una pe măsura statutului său de baron local, l-a invitat pe Ionuţ Dolănescu, să tragă o cântare oltenească, să ştie şi moldovenii cum se distrează oltenii. Iar Ionuţ a băgat rapid în buzunar cele cinci mii de euro pentru o cântare de juma de oră.
Fiind prima ediţie a festivalului, baronul Viţel a considerat că prezenţa unor baroni de rang naţional precum Victor Ponta şi Crin Antonescu ar da bine la sărăcimea din comună. I-a adus şi pe aceştia, care s-au cam supărat că au trebuit să vină pe un drum de ţară neasfaltat, ei, baroni de asfalt bucureştean.
Şi ca să nu vină cu mâna goală până la Curteşti, cei doi baroni naţionali au promis localnicilor că de-i vor alege la anul, ca să preia puterea, le va asfalta drumul. Nici prin cap nu le-a trecut să le spună oamenilor că dacă aveau norocul de un primar gospodar, decât să arunce câteva miliarde de lei pe un festival al merelor organizat pe un câmp sătesc din Băiceni, mai bine cu aceşti bani le asfalta drumul.
Dar cum baron la baron trage şi corb la corb nu-şi scoate ochii, n-au decât cei din Curteşti să-i voteze pe cei doi baroni bucureşteni, ca să aibă şi baronul lor local cu ce se mândri. În ce priveşte drumul prăfuit, vom mai discuta despre el prin 2013, că-i an cu ghinion, neaducător de drumuri asfaltate.

written by Ioan Rotundu