Oct 19

Administratorul de site mi-a atras ieri atenţia asupra unei dispute între comentatori referitoare la interpelarea senatorului Gheorghe Marcu adresată premierului Emil Boc pe seama bugetului public pe anul 2012.
Disputa a fost generată de „Un cetăţean”, care a considerat că reporterul articolului ar fi greşit când a afirmat că legislaţia externă este prioritară celei interne. Şi de aici o întreagă polemică.
Absolvenţii Facultăţii de drept învaţă încă din anul I de studii, la cursul intitulat „Drept constituţional# că orice stat semnatar a unui acord internaţional, aderent al unei înţelegeri internaţionale sau acceptant al unor principii de drept internaţional îşi va supune legislaţia internă acestor prevederi internaţionale, dacă ele au fost ratificate de parlamentul ţării semnatare.
Aşa stând lucrurile, comentatorul care a făcut trimitere la art. 148 din Constituţia României a procedat corect. În cazul dat, adică pe fondul interpelării senatorului, premierul Emil Boc a dat explicaţia că bugetul public pentru anul 2012 este gata, numai că se aşteaptă de la Comisia Economică a Uniunii Europene cifrele a doi indicatori, fără de care bugetul public al României nu poate fi promovat în Parlament.
Aşa stând lucrurile, iar Parlamentul României ratificând Tratatul de aderare la UE şi validând Constituţia europeană, Legea internă privind adoptarea anuală a bugetului public se supune legislaţiei europene în domeniu.
Sunt convins că senatorul Gheorghe Marcu cunoaşte aceste reglementări ce aparţin de natura dreptului internaţional, dar din populism şi în goana după voturi a dorit să braveze în faţa botoşănenilor, arătându-le că el dialoghează cu premierul de pe o poziţie de superioritate.
Reporterul Jurnalului, care a redactat ştirea, a atras atenţia cititorilor, în mod corect, că senatorul n-a ţinut cont în interpelarea sa de prevederile legislaţiei UE, demascându-i astfel populismul şi falsa bravură de care a uzat.
Numai că „Un cetăţean” s-a încăpăţinat să susţină că premierul Boc trebuie să respecte legile ţării şi nu cele ale UE, ceea ce i-a „stimulat” pe alţi cititori să-i sancţioneze ignoranţa şi lipsa de înţelegere a modului de aplicare a legislaţiei internaţionale faţă de cea internă.
Ca un scurt istoric, legislaţia internaţională a primat în faţa celei interne încă din antichitate. Înţelegerile de pace dintre marile imperii, chiar de scurtă durată, aveau prioritate faţă de reglementările administraţiei interne. Domnitorii români, în special cei din Moldova, încheiau pacte de susţinere militară sau de neagresiune fie cu Imperiul Otoman, fie cu Regatul Poloniei, astfel de înţelegeri devenind literă de lege pentru Sfatul domnesc al principatului.
În Constituţia României de la 1923, considerată la acea vreme cea mai democratică din Europa, era stipulată o prevedere care acorda prioritate înţelegerilor internaţionale faţă de legislaţia internă. Chiar şi în Constituţia României comuniste, de la 1965, exista o astfel de reglementare.
Aşadar, disputa declanşată ieri de comentatorul „Un cetăţean” a avut şi o parte pozitivă, în sensul că s-a demascat populismul ieftin pe care senatorul Gheorghe Marcu a încercat să-l promoveze în faţa noastră. Să-i fie de învăţătură de minte!

written by Ioan Rotundu

Oct 18

Mihai Ţâbuleac, preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, aflat la un eveniment prin comuna Mihălăşeni, într-un anumit context a recunoscut că a greşit atunci când l-a pus pe Marcel Georgescu manager la Apa Grup, devenită societatea Nova Apa Serv.
E bine că domnul preşedinte îşi recunoaşte greşeala, chiar dacă o face în cadru restrâns şi nu public. Numai că dumnealui n-a greşit doar în privinţa managerului Marcel Georgescu.
Un scurt rezumat, din memorie, ne aminteşte că preşedintele Mihai Ţâbuleac a cam mers din greşeală în greşeală. Mai întâi a desfiinţat Secţia de artă a Muzeului Judeţean Botoşani, trimiţând tablourile celor mai valoroşi pictori ai României, toţi botoşăneni, la subsolul unei clădiri. A procedat aşa din răzbunare politică pe fosta consilieră judeţeană a PSD Elena Condrei, care n-a votat într-o şedinţă a CJ cum şi-ar fi dorit Ţâbuleac.
Secţia de artă funcţionând cu chirie într-o clădire proprietatea Elenei Condrei, chiria lunară fiind de 1.000 euro, Ţâbuleac a desfiinţat secţia numai s-o păgubească pe Condrei. Pe Condrei n-a păgubit-o, pentru că şi-a găsit alt chiriaş, dar a păgubit cultura botoşăneană de ce avea mai valoros: expunerea colecţiei de tablouri ale lui Piliuţă, Luchian, Băncilă, Achiţenie etc.
A mai greşit când l-a pus pe Miluţă Ji9jie manager în fruntea celei mai reprezentative instituţii eminesciene din România: Memorialul Mihai Eminescu din Ipoteşti. Jijie, un economist format în producţia de maşini agricole şi şuruburi n-are priceperea necesară să conducă o astfel de instituţie, prejudiciind-o de imaginea de care se bucura în plan naţional. Acum preşedintele Ţâîbuleac recunoaşte că şi cu Jijie a greşit, dar persistă în greşeală.
A mai greşit şi când l-a primit oaspete cu toate onorurile pe deputatul liberal Florin Ţurcanu şi amanta sa în vila din Botoşani şi cea de la Putna. Acum Ţurcanu îi dezvăluie public modul său privat de viaţă, ştergând cu Ţâbuleac prin mizeria politicii pe care o promovează, în speranţa că la anul îi va lua locul, adică va deveni preşedintele CJ.
A mai greşit Ţâîbuleac când l-a pus manager la Spitalul de Psihiatrie Botoşani pe medicul oftalmolog Gabriel Oprişanu. Acum Oprişanu l-a boicotat pe Ţâîbuleac în comasarea spitalelor din Botoşani cu cel judeţean, prejudiciind grav sistemul de sănătate al judeţului.
Şirul greşelilor comise de preşedintele Ţâbuleac poate continua, dar nu ajută la nimic de vreme ce el persistă în greşeli şi nu repară ce-a stricat.

written by Ioan Rotundu

Oct 17

dorel-gaftoneanu-poet-3.jpgMediatizarea succesului pe care poetul în devenire Dorel Gaftoneanu la dobândit prin premiile primite pe la diferite concursuri prin ţară i-a adus acestuia o anumită celebritate personală.
Mulţi au fost cei care m-au felicitat pentru reportajul televizat intitulat „Dorel Gaftoneanu – cel mai premiat poet” dar au fost şi persoane care au pus la îndoială meritele acestuia. Apreciat a fost şi reportajul pe care l-am scris şi postat pe site-ul Jurnalului, reportaj prin care Dorel Gaftoneanu s-a bucurat de comentarii favorabile.
Sincer să fiu, mă bucur că am avut prilejul de a descoperi şi promova un poet botoşănean, mai ales că poezia lui Gaftoneanu nu este una obişnuită, plângăcioasă, tânguitoare sau dogoritoare de atâta dragoste invocată în versuri cu rimă nalbă formate din cuvinte îmbinate anapoda.
Poezia lui Gaftoneanu este una plină de substanţă, cu trimiteri la acte şi personaje de cultură, ştiinţă şi arte, cu evocarea unor evenimente istorice de referinţă în cultura şi civilizaţia umanităţii, totul condimentat cu o fină ironie pe care, dacă nu eşti avizat, n-o sesizezi prea uşor.
Poezia lui Gaftoneanu îţi solicită multe cunoştinţe de cultură generală pe care dacă nu le ai, nu-l poţi înţelege. Voi continua să-i public din creaţiile care au fost premiate pe la diferite concursuri literare din ţară. Şi, pentru că veni vorba de concursuri, proaspătul poet a adunat numai în acest an şase premii importante, acordate de diferite jurii din ţară, iar în timp ce filmam reportajul, a primit vestea că a fost premiat şi la concursul „Mărul de aur” de la Bistriţa.
N-a primit chiar „Mărul de aur”, dar l-a primit pe cel „de argint”, adică premiul II. Nici poetul nu se aştepta la o asemenea explozie de premii, mai ales că este conştient de greutatea cu care pot fi înţelese temele pe care le abordează, tocmai datorită informaţiilor pretenţioase cuprinse.
M-am întrebat în aceste zile dacă Dorel Gaftoneanu va fi o nouă stea a poeziei botoşănene sau doar o supernovă. Ştim că steaua este un astru ceresc cu o durată de viaţă care se numără în miliarde de ani. Supernova este steaua care explodează, luminează uimitor de puternic, dar se stinge repede şi lasă loc unei găuri negre în care totul se prăbuşeşte fără putinţă de scăpare.
Sper ca Dorel Gaftoneanu să devină o stea şi nu doar o supernovă de care se va vorbi un timp scurt, după care va fi dat uitării. Totul depinde de puterea talentului său, de puterea creativităţii sale şi de longevitatea inspiraţiei. Este prematur să afirm că va deveni o stea sau este o supernovă care se va stinge mintenaş, cum spun ardelenii.

written by Ioan Rotundu

Oct 15

Co-liderii USL, senatorul social-democrat Gheorghe Marcu şi deputatul liberal Florin Ţurcanu trag asupra preşedintelui Consiliului Judeţean Botoşani Mihai Ţâîbuleac din toate poziţiile. Cei doi îl socot vinovat pe Ţâbuleac de dezastrul financiar în care a ajuns noua societatea Nova Apa Serv.
Numai că cei doi politicieni au uitat prea repede că tocmai ei l-au ajutat pe preşedintele Ţâbuleac să-l pună manager la fosta Apa Grup pe incompetentul Marcel Georgescu şi tot ei l-au ajutat să se lepede de vechea societate Apa Grup, ajunsă putred de datoare, prin înfiinţarea noii societăţi Nova Apa Serv.
Consilierii judeţeni social-democraţi şi liberali au votat in corpore pentru ambele acţiuni puse la cale de preşedintele Ţâbuleac.
Tot anul 2008 şi 2009 am scris şi atenţionat mediul politic local că se pune la cale o spălare a pierderilor adunate în ani de manageriat incompetent prin desfiinţarea societăţii Apa Grup şi înfiinţarea unui mastodont care să preia aducţiunea de apă potabilă la nivelul întregului judeţ.
Eu am scris, eu am auzit, căci politicienii, de toate culorile, au votat iniţiativele preşedintelui Ţâbuleac. Şi cum să nu voteze când şi liberalii, şi mai ales social-democraţii, au clanuri mafiote formate pe vremea când era Apa Grup, clanuri care trebuiau protejate să ajungă în schema noii societăţi.
Acum, că şi noua societate a înregistrat pierderi enorme, Florin Ţurcanu şi Gheorghe Marcu se comportă ca şi cum nici usturoi n-au mâncat şi nici gura nu le miroase. Ei cer demisia preşedintelui Ţâbuleac pentru dezastrul care s-a produs la Nova Apa Serv.
Dacă Ţurcanu şi Marcu au uitat de rolul jucat în afacerile pe seama societăţilor Apa Grup şi Nova Apa Serv, le aduc acum aminte că sunt tot atât de implicaţi în acest dezastru pe cât este implicat şi Ţâbuleac.
De peste doi ani de zile scriu că Marcel Georgescu este cel mai incompetent manager din istoria acestei societăţi, însă nici Ţurcanu şi Nici Marcu n-au scos o vorbă prin conferinţele lor de presă, tăcând mâlc şi vinovat.
Acum, că se apropie alegerile, cei doi încearcă făţarnic să profite de incompetenţa lui Georgescu şi să atragă voturi prin a-l acuza pe preşedintele Ţâîbuleac ca fiind singurul vinovat.
Le mai aduc aminte lui Ţurcanu şi Marcu că ai lor consilieri judeţeni au votat ca botoşănenii să plătească din nou consumul de apă la hurtă, adică după contorul pe scară şi nu după cel din apartament. Botoşănenii n-au uitat acest mare răi şi mare nedreptate care li s-a făcut, iar la anul, la vot, vor avea grijă să-i sancţioneze pe vinovaţi. Iar ca nu cumva cineva dintre noi să uite aceste rele, eu am să fiu grijuliu şi din când în când am să le aduc aminte.

written by Ioan Rotundu

Oct 14

Surse din cadrul Direcţiei Silvice Botoşani mi-au făcut o dezvăluire extrem de interesantă. În urma reportajului meu intitulat „Ciobul piroman”, conducerea Direcţiei Silvice Botoşani, în calitate de păgubaşă, a depus plângere penală împotriva presupusului incendiator al plantaţiei de pădure din zona satului Strahotin.
Reamintim că în luna iulie, plantaţia de pădure în suprafaţă de 7 ha, aflată în anul şapte de vegetaţie, a luat foc de la o mirişte incendiată din vecinătate. Iar miriştea aparţinea fermierului botoşănean Ioan Huţanu.
Eu am realizat reportajul anchetă fiind informat că cei de la ISU Botoşani au primit ordin de la o persoană sus-pusă în conducerea judeţului de a muşamaliza cauzele reale ale incendiului şi a stabili o cauză naturală. Iar în primă fază pompierii au stabilit că pădurea s-a aprins de la un ciob de sticlă supraîncălzit la soare.
Numai că eu am demonstrat prin cele filmate la faţa locului şi a martorilor că în acea zi vremea era noroasă, a ploaie, iar vântul bătea cu putere. Pe un aşa timp nici un ciob de sticlă nu putea deveni sursă de incendiere.
Colonelul Radu Anton, şeful ISU Botoşani, după îndelungi parlamentări, a recunoscut că incendiul n-a fost declanşat de un ciob de sticlă ci de la un incendiu de mirişte.
Cum colonelul a avut tăria să aprobe raportul de cercetare din care rezulta clar cauza reală a incendiului, nesupunându-se ordinului primit de sus ci legii, cei de la Direcţia Silvică s-au adresat Parchetului cu o plângere penală pentru a se stabili vinovatul şi a recupera paguba de şapte miliarde de lei.
Până aici totul pare normal şi firesc, legea fiind cea care a primat. Numai că plângerea penală depusă de Direcţia Silvică Botoşani a ajuns, în final, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni pe raza căruia de competenţă se află şi pădurea Strahotin. Iar Parchetul Săveni este condus de Raluca Stâncescu, nimeni alta decât fiica fostului ofiţer de securitate Dănuţ Stânceascu, un ofiţer pe seama căpruia circulă multe informaţii care-ţi fac părul măciucă.
Sursele m-au atenţionat că fostul securist este bun amic cu Ioan Huţanu, încă de pe vremea când Dănuţ Stâncescu era ofiţer de securitate iar Huţanu directorul IAS Dângeni.
Cum, necum Parchetul Săveni a trimis dosarul pentru cercetări agentului şef de poliţie din Dângeni. Altfel spus, procurorii de la Săveni au scăpat repede de dosar, plasându-l agentului de poliţie. Acest agent nu va putea face mare brânză pentru că Huţanu nici nu-l bagă în seamă. Relaţiile lui Huţanu sunt prea înalte ca el să se coboare la nivelul agentului de poliţie din Dângeni.
Mai pe şleau spus, dosarul care n-a putut fi înmormântat de pompieri va fi înmormântat pe filiera Parchetului din Săveni. Mai ales că la adresa acestui Parchet sunt multe reclamaţii, cele mai recente fiind ale unor săteni din  Aurel Vlaicu, comuna Avrămeni, care au fost bătuţi de un localnic ce are mare trecere printre procurorii Parchetului din Săveni. Dealtfel, cine a vizionat reportajul meu intitulat „Bătăuşul satului” a putut lua act despre ce cred cei din Aurel Vlaicu despre unii procurori din Săveni.
Revenind la dosarul „Ciobul piroman” aş vrea să cred că cele ce mi-au fost relatate de către sursele din Direcţia Silvică Botoşani nu se vor adeveri şi că Raluca Stâncescu, chiar dacă este fiica unui fost securist, îşi face datoria cu profesionalism iar prietenul tatălui său, dacă este vinovat, va răspunde în faţa legii.
Mai ales că şi cei de la DNA, din câte ştiu, sunt cu ochii pe acest dosar. Probabil au şi ei nişte informaţii interesante care i-au făcut să fie vigilenţi.. 

written by Ioan Rotundu

Oct 13

catalina-lupascu-vice-2.jpg”Gogoşica parfumată”, cum a fost botezată politic liberala Cătălina Lupaşcu, s-a dat la Ioan Domonco, preşedintele de conjunctură al UNPR.
Mult stimata şi iubita noastră fostă educatoare promovată de şeful său politic, baciul Florin Ţurcanu, în funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Ju7deţean Botoşani, o caută cu lumânarea. Nu ca anticul Diogene, pentru a găsi un „om” la lumina soarelui şi a lumânării, ci ca femeia blondă din sutele noastre de bancuri mioritice.
Gogoşica noastră nu ştie cine este şi ce poate Domonco. Nici Mircea Geoană n-a putut-o scoate la capete cu el, pe vremea când Domonco era mare şi tare prin PSD Dorohoi, darămite o biată educatoare ce încă n-a aflat că politica este matroana tuturor bordelurilor din lume.
Pentru că Domonco s-a lăudat că vreo 15 primari liberali şi social-democraţi au semnat pentru a se cununa politic cu UNPR, Gogoşica s-a umflat la el să dea numele primarilor trădători.
Dacă Gogoşica ar fi cu adevărat blondă, n-aş fi scris rândurile de faţă, dar cum ea este brunetă, ar fi trebuit să fi judecat declaraţia lui Domonco cu mai multă isteţime. O astfel de declaraţie politică poate conţine un adevăr sar poate fi o diversiune.
Dar, pentru liniştea sufletească a Gogoşicăi, îi atrag atenţia că Domonco a rostit un mare adevăr. Sunt mulţi primari liberali şi social-democraţi care nu se mai regăsesc prin actuala USL şi nu se mai simt reprezentaţi de Florin Ţurcanu şi Gheorghe Marcu. Dacă Gogoşica ar cunoaşte starea de fapt din anumite comune şi punctele de vedere ale unor primari PNL cu privire la USL, ar descoperi şi singură sine sunt aceştia, fără a-i mai cere lui Domonco să le rostească numele.
Dar cum Gogoşica a gândit ca o femeie de rând şi nu ca un politician maturizat, va aştepta mult şi bine să-i spună Domonco cine sunt primarii migratori.
În tinereţe am văzut pe scena Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoşani, piesa de teatru „Cum s-a făcut de-a rămas Catinca fată bătrână”, jucată de Teatrul de stat „Vasile Alecsandri” din Iaşi, în rolul principal fiind actriţa Despina Marcu. Piesa se referă la condiţia femeii, iar Catinca a rămas fată bătrână pentru că i-a plăcut prea mult politica activiştilor PCR.
Şi Gogoşicăi îi place politica, dar ea nu mai poate rămâne fată bătrână pentru că deja este femeie bătrână. Numai cu mintea stă anecdotic. Şi când spun că are mintea anecdotică, mă refer la o snoavă culeasă de Petre Ipsirescu de prin satele noastre pe unde bătrânii pot fi oricând exemple de înţelepciune pentru politicienii de azi.
Un preot îşi ţinea oalele cu laptele pus la prins în altarul bisericii, aici fiind mai multă răcoare la vreme de vară. Tot făcând curăţenie prin biserică, pălimarul n-a rezistat tentaţiei şi şi-a muiat degetul prin smântână. Azi a muiat un deget, a doua zi două şi tot aşa. Într-una din zile pălimarul a venit la biserică cu un codru de pâine şi a smântânit toate oalele.
Mare a fost mirarea preotului să constate că laptele prins nu mai are smântână deasupra şi i s-a plâns pălimarului că cineva îi smântâneşte oalele. Pălimarul s-a oferit să stea de pândă. Seara şi-a adus din nou un codru de pâine şi a smântânit din nou oalele. După care a uns degetul din ce-a mai rămas, la gură pe Maica Domnului şi Sf. Neculai din icoanele aşezate la altar.
Apoi a dat fuga la preot să-i spună că a prins hoţii:
- Părinte vină să vezi hoţii şi să nu crezi cine sunt!
Preotul a venit fuga la biserică, şi privind la icoanele celor doi, a exclamat:
- Maica Domnului ca Maica Domnului, minte de femeie, dar tu Sf. Neculai să-ţi pui mintea cu smântâna mea?! – rosti preotul cu reproş, privind la icoana Sf. Neculai cum îi curgea acestuia smântâna prin colţurile gurii.
Acum şi morala:
Domn’ Domonco, Gogoşica a vorbit gândind cu mintea sa de femeie, dar să te ferească Dumnezeu să vorbească şi Florin Ţurcanu cu mintea sa de bărbat!

written by Ioan Rotundu

Oct 12

Aflând că avocatul Emil Vuca este apărătorul mafiotului din Giurgiu care l-a trimis pe lumea cealaltă pe un baschetbalist american, preşedintele PSD Victor Ponta i-a cerut acestuia să aleagă între a fi avocatul unui criminal şi imaginea PSD.
Iar avocatul Emil Vica, prim-vicepreşedinte al PSD Giurgiu şi consilier local, a ales banii mafiotului, ştergându-se undeva cu imaginea PSD.
Să analizăm puţin cererea lui Ponta.
Profesia de avocat este o profesie liberală, iar dreptul la apărare este garantat prin lege. Orice avocat înscris într-un barou poate fi angajat de orice client care-l consideră potrivit cu problemele din dosarul său. Vuca a fost procuror, deci cunoaşte foarte bine cum se derulează o anchetă privind infracţiunile de omor sau tangente acestei infracţiuni, aşa că experienţa sa în domeniu l-a recomandat să fie angajat în acest dosar.
Avea Ponta dreptul să-i vceară să aleagă între a fi avocatul unui criminal şi imaginea PSD? Eu zic că nu. Ponta a amestecat funcţiile politice ale lui Vuca cu calitatea sa de avocat, iar prin modul în care i-a cerut lui Vuca la imperativ să aleagă, Ponta a creat o imixtiune în profesia lui Vuca. Ce-ar fi dacă liderii politici ar chema la ordin pe fiecare membru de partid care are o profesie liberală şi să-i spună că, tu executor judecătoresc nu-l execuţi silit pe cutare că strici imaginea partidului, tu notar nu autentifici contractul de vânzare imobiliară al lui cutare pentru că pătezi imaginea partidului, tu patron de firmă nu faci afaceri cu cutare firmă pentru că ea a sponsorizat cutare partid, iar tu expert contabil îl scoţi basma curată pe cutare pentru că este omul partidului etc.
Interesant este că cerinţa formulată de Ponta nu vine din partea unui necunoscător a sistemului juridic, Ponta fiind şi el fost procuror şi  actual avocat.
Prin PSD sunt senatori şi deputaţi avocaţi care au fost descoperiţi recent că au făcut afaceri de miliarde de lei cu companii de stat aflate sub conducerea unor oameni numiţi de PDL. Ponta nu le-a cerut să aleagă între a da banii luaţi înapoi şi imaginea PSD. Dimpotrivă, le-a luat apărarea. Mai mult, însuşi Ponta a fost descoperit că a făcut afaceri avocăţeşti cu companii de stat. Şi nu i-a cerut nimeni din PSD să aleagă între funcţia de preşedinte al partidului şi a fi avocat pe banii statului.
Cred că Ponta a dorit să profite electoral de impactul cazului de la Giurgiu şi să pozeze în fată mare. Numai că este o fată mare care în noaptea nunţii şi-a strecurat sub pernă o sticluţă cu cerneală roşie.
În ce priveşte moartea baschetbalistului american, nu este deloc favorabilă imaginii României în lume, dar să simtă şi americanii ce-am simţit şi noi când un militar de-al lor l-a omorât pe basistul Teo Peter.
Diferenţa este că atunci a fost omorât un român iar acum un american. Moartea basistului a fost deplânsă de români, moartea americanului a făcut înconjurul lumii.
Închei cu morala ca cei din PSD să n-o mai facă pe lupii moralişti, că nu ne mai pot prosti chiar aşa uşor.

written by Ioan Rotundu

Oct 11

Pe la Hotel „Maria” n-am trecut de vreo trei ani. Moartea lui Liviu Manole, cu care am fost o perioadă coleg de muncă la fostul UJCC Botoşani şi de care m-a legat o prietenie aparte, m-a îndepărtat emoţional de această unitate turistică, cândva reprezentativă pentru Botoşani.
Ieri însă, însoţit de trei cunoscuţi, fiind prin zonă la ora prânzului, am zis noi să intrăm să servim meniul zilei. Încă de la intrarea prin partea recepţiei, m-a întâmpinat un aer de pustietate. Luminile vesele pe care le ştiam odată, agitaţia specifică hotelurilor aglomerate, lipseau. Domnea o atmosferă apăsătoare, sumbră, cu luminile stinse, ce-ţi dădea impresia de un local în prag de părăsire.
Ne-am îndreptat spre sala de mese, trecând pe lângă sala, cândva renumită pentru mesele de protocol organizate. Sala era ascunsă în întuneric, iar holul, şi el plin de agitaţie pe vremea lui Liviu, era acum pustiu.
Aceeaşi atmosferă de tristeţe aveam s-o regăsesc şi în vechea sală de mese. În primul rând că numărul meselor s-a subţiat îngrijorător, iar în al doilea rând sala era aproape goală. Doar două mese erau ocupate, şi aceasta la ora prânzului, când în vremurile bune făceai coadă ca să prinzi un loc liber.
Ne-am aşezat la o masă retrasă într-un colţ, dar ne simţeam stingheri. Ceva lipsea din atmosfera de altădată, ceva ne apăsa sufletul, ceva ne spunea că ar fi mai bine să plecăm. Am rămas şi am comandat meniul zilei. Un borş cu cartofi, întrecut de acru. Felul doi un piure de cartofi cu friptură de vită la tavă şi cu un sos din bulion, şi el acrişor. Doar pâinea ne-a mai îndulcit sufleţelul, fiind o pâine de casă, coaptă ca de către părinţi în vremurile copilăriei.
Am părăsit localul făcând traseul invers. Din nou aceeaşi pustietate pe holuri, din nou aceeaşi atmosferă sumbră, din nou obscuritatea care aducea mai mult a doliu.
Dintr-o mândreţe de local, renumit pentru mâncărurile sale tradiţionale pregătite din produse ţărăneşti, proaspete tot timpul pentru că erau aduse direct de la ferma din bariera Răchiţilor, Hotel „Maria” a ajuns de compătimit. Lipseşte mâna omului priceput.
Liviu Manole doarme în ţintirimul satului Rediu, din comuna Rădăuţi Prut, alături de părinţii săi. În urma sa a rămas o avere colosală şi o bijuterie de unitate turistică a cărei renume era de rang naţional. Totul aparţine acum trecutului, prezentul fiind dureros de dezamăgitor, mai ales pentru cei care i-au cunoscut perioada de glorie. Păcat, mare păcat!

written by Ioan Rotundu

Oct 10

vitel.jpg Cum am mai  afirmat în unele comentarii ale mele, comuna Curteşti n-a avut baftă de un primar gospodar pentru ea, că primari gospodari pentru familia şi neamurile lor, slavă Domnului, n-au dus şi nu duc lipsă.
Primul primar postdecembrist, ţărănistul Gheorghe Hoidrag (1992 – 1996), nu va fi uitat uşor de cei din Curteşti. Omul şi-a legat numele pe vecie de pământurile situate sub dealul Botoşanilor, în zona Lebăda. El a fost cel care a dat tonul la împroprietărirea puzderiei de ştabi din Botoşani pe pământurile cuvenite din moşi – strămoşi celor din Curteşti. Acum faptul este consumat, iar cei din Curteşti s-au împăcat cu gândul că pământul lor nu mai este al lor, că aşa-i în democraţie!
Hoidrag n-a mai prins un alt mandat, că s-au supărat localnicii pe el şi au ales-o pe bătrânica învăţătoare pensionară şi social-democrată Aurelia Chelaru (1996 – 2000).
Bătrânica n-a avut forţa şi puterea necesară să lupte cu prefectul ţărănist Alexandru Simionovici, aşa că a privit cu blândeţe cum pământul curteştenilor de sub dealul Botoşanilor continuă să devină proprietatea potentaţilor zilei aşezaţi de CDR în funcţii înalte.
Nemulţumiţi că bătrânica n-a mai avut virilitatea intelectuală necesară să le apere interesele, cei din Curteşti l-au ales primar pe Neculai Alupei (2000 – 2004), un geambaş de cai de prin piaţa Botoşanilor, dar social-democrat de conjunctură. S-au gândit ei că, pezevenchi cum este, Alupei le va apăra mai bine interesele. Le-a apărat, dar nu pe ale lor, ci pe ale lui şi gaşca sa.
Cum .la Lebăda nu prea mai avea ce ghişăfturi să mai facă cu pământul, că le-o luase alţii înainte, Alupei şi-a concentrat atenţia asupra pământurilor din zona Mănăstirea Doamnei şi Hudum. A scos ceva piştari, dar s-a pricopsit şi cu câteva procese, într-unul fiind chiar condamnat.
În urma alegerilor din 2004, cei din Curteşti şi-au încercat norocul cu Toader Simion, Ghinionul lui Simion a fost că s-a pricopsit ca viceprimar cu Dumitru Viţel, un social-democrat în ascensiune din toate punctele de vedere ale parvenirii de gen Dinu Păturică. Viţel l-a boicotat pe Simion din toţi rărunchii, aşa că bietul om şi-a încheiat mandatul fără a-şi trece ceva în palmares. S-a ales cu înjurăturile celor pentru care n-a putut face nimic să se bucure de dreptatea care li se cuvenea în privinţa unor suprafeţe de pământ.
Aşa că la alegerile din 2008, vicele Viţel şi-a văzut împlinit visul cu ochii. A fost ales primar. Din momentul în care s-a instala pe scaunul de primar, a început să apese pe butoanele pupitrului aducător de mari şi îmbelşugate foloase pentru el şi familia sa. În numai trei ani de mandat, social-democratul Viţel şi-a câştigat pe merit titlul de baron local al PSD.
Şi-aridicat o mândreţe de vilă, chiar la intrarea în Orăşeni Deal dinspre Botoşani, mai are vilişoare şi pentru băieţii pe care i-a pricopsit şi chivernisit de-şi scuipă babele în sân şi zic că averea adunată nu se putea realiza decât numai dacă-l au pe Spurcatu’ în casă. Pe Spurcatu’ nu-l au, dar îl au pe tata primar de Curteşti şi baron local PSD.
Pentru comună Viţel n-a făcut nimic demn de consemnat. Dar în această toamnă s-a gândit să-şi lege şi el numele de ceva, că vin alegerile de la anul şi nu se ştie…! S-a gândit ce s-a gândit, şi dacă tot pământul pe care se află livada de meri din Curteşti s-a dus la alţi proprietari decât cei de drept, în amintirea a ceea ce-a fost şi nu mai este a iniţiat Festivalul Mărului.
Iar ca festivitatea să fie una pe măsura statutului său de baron local, l-a invitat pe Ionuţ Dolănescu, să tragă o cântare oltenească, să ştie şi moldovenii cum se distrează oltenii. Iar Ionuţ a băgat rapid în buzunar cele cinci mii de euro pentru o cântare de juma de oră.
Fiind prima ediţie a festivalului, baronul Viţel a considerat că prezenţa unor baroni de rang naţional precum Victor Ponta şi Crin Antonescu ar da bine la sărăcimea din comună. I-a adus şi pe aceştia, care s-au cam supărat că au trebuit să vină pe un drum de ţară neasfaltat, ei, baroni de asfalt bucureştean.
Şi ca să nu vină cu mâna goală până la Curteşti, cei doi baroni naţionali au promis localnicilor că de-i vor alege la anul, ca să preia puterea, le va asfalta drumul. Nici prin cap nu le-a trecut să le spună oamenilor că dacă aveau norocul de un primar gospodar, decât să arunce câteva miliarde de lei pe un festival al merelor organizat pe un câmp sătesc din Băiceni, mai bine cu aceşti bani le asfalta drumul.
Dar cum baron la baron trage şi corb la corb nu-şi scoate ochii, n-au decât cei din Curteşti să-i voteze pe cei doi baroni bucureşteni, ca să aibă şi baronul lor local cu ce se mândri. În ce priveşte drumul prăfuit, vom mai discuta despre el prin 2013, că-i an cu ghinion, neaducător de drumuri asfaltate.

written by Ioan Rotundu

Oct 08

Administratorul de site mi-a atras atenţia că, joi, au fost postate pe jurnalulbtd.ro mai multe comentarii prin care mi se reproşa că pe site-ul unui alt ziar local s-a postat o ştire „scandaloasă” legată de reportajul meu televizat de la Mileanca. Ştirea contrazicea total afirmaţiile din reportajul meu şi se baza pe o declaraţie a primarului Ioan Ursachi.
Administratorul Jurnalului are interdicţie de a vizualiza comentariile referitoare la articolele apărute pe alte site-uri pentru că nu au legătură cu materialele publicate de noi şi, apoi, nu ar fi etic şi profesional să găzduim opinii cu trimitere la articole pentru care nu avem nicio implicaţie redacţională.
Am intrat şi eu pe site-ul cu pricina, după ce am citit comentariile de avertizare, şi nu mică mi-a fost surprinderea să constat lipsa de profesionalism a autorului articolului pe care l-a intitulat pompos „scandalos”. În primul rând că tot articolul s-a bazat pe ce i-a relatat la telefon primarul Ursache şi nu pe realităţile de la faţa locului.
De exemplu, primarul i-a spus reporterului, iar acesta, un fel de guguştiuc de-al lui Cristoiu, a luat de bună declaraţia, că microbuzul şcolar n-a cărat invitaţi la nunta organizată în şcoala din satul Scutari, ci oameni la stins un incendiu.
Ori, din reportajul televizat, sunt cel puţin doi martori care declară în faţa camerei de filmat c ă microbuzul şcolar a fost văzut în faţa clădirii şcolii iar apoi întâlnit pe traseul dintre satul Scutari şi Mileanca, ornat cu panglici tricolore, flori de nuntă şi condus de agentul şef de poliţie din localitate. La un incendiu nu se merge cu maşina ornată cu flori de nuntă şi persoane chiuind.
Primarul a negat că ar fi fost la acea nuntă şi că n-a ştiu de organizarea ei în şcoală. Tot din reportaj rezultă că primarul, cu o zi înaintea nunţii, a asistat cum cei de la E.ON reconectau şcoala la reţeaua electrică, deconectarea producându-se în primăvară când nu s-a achitat o factură de peste o sută milioane lei. Mai sunt şi alţi participanţi la nuntă care l-au văzut prezent pe primar.
Însă dovada cea mare a furnizat-o, în reportaj, sora soţiei primarului care, filmată la poarta casei primarului, n-a negat că acesta a fost la nuntă.
Primarul Ursache pur şi simplu şi-a bătut joc de reporter, negând fapte care deja erau dovedite prin reportaj. Iar susţinerea primarului că femeii de serviciu de la şcoală i s-a desfăcut contractul de muncă iar este falsă, realitatea contrazicându-l.
Să mai adaug faptul că autorul articolului a posta o poză cu o şcoală care nu este cea din Scutari, iar poza primarului este una mai veche, acesta fiind îmbrăcat de iarnă şi nu de toamnă cu zile fierbinţi.
Aşa că, cei care mi-au trimis mesaj că am fost fraierit prin ce-am scris şi filmat, le atrag atenţia că fraierii au fost ei că s-au lăsat atraşi în cursă de un articol „scandalos” care în realitate era dovada cum un reporter lipsit de experienţă şi lipsit de fler poate fi manipulat de un primar isteţ.
Reportajul „Nuntă-n sat la şcoală” poate fi vizualizat pe site-ul jurnalului şi în ediţia din această sâmbătă. Cine vrea să se convingă s-o facă!

written by Ioan Rotundu