Liderul PNL Botoşani, deputatul Florin Ţurcanu, de când a fost desemnat candidatul USL la preşedinţia Consiliului Judeţean Botoşani face fel de fel de promisiuni trăsnite şi pline de populism.
Florin Ţurcanu n-a dat publicităţii un program cu care, din funcţia de preşedinte al CJ, să contribuie la dezvoltarea economică şi socială a judeţului, la modernizarea infrastructurii, la valorificarea potenţialului cultural al judeţului în scop turistic etc.
El vrea să câştige preşedinţia CJ promiţând lucruri în care nici copii de clasa I-a nu pot crede. De exemplu, în 10 septembrie promitea botoşănenilor un elicopter cu care să aducă bolnavii la spital iar în 24 septembrie promitea că dacă va fi ales preşedintele CJ va aduce bolnavilor din spitale mâncare de la ferma sa din Dracşani şi va spăla pe jos prin saloane alături de femeile de serviciu.
Vineri, săptămâna trecută, ne-a promis o fabrică de peşte. Ţurcanu ori ne ia de proşti, ori prostia lui n-ţare margini. În Botoşani a existat o fabrică de prelucrarea peştelui şi care s-a închis după 1990 pentru că produsele sale nu erau competitive ca preţ.
Fabrica era patronată de Gheorghe Nistor, cumătrul lui Ţurcanu. Nistor este directorul societăţii Piscicola şi patronul iazului Dracşani, cel mai mare iaz din ţară. Dacă Ţurcanu îşi întreba cumătrul de ce a închis fabrica de peşte, n-ar mai fi debitat o asemenea inepţie.
Ţurcanu ne poate lua de proşti, dar îi vom demonmstra la alegerile de la anul că nu la noi stă găzduită prostia şi se simte la ea acasă. Este adevărat că Ţurcanu a ajuns deputat cu astfel de gogoşi electorale vândute botoşănenilor în campania alegerilor parlamentare din 2008.
A promis atunci în Colegiul Săveni că dacă va fi ales deputat va înfiinţa câte un cabinet parlamentar în fie care comună. N-a înfiinţai nici unul şi nici n-a mai dat prin comunele din Colegiu.
Şi, apropo de cabinetul parlamentar. Deputatul PDL Stelică Strugaru a fost declarat de ANI ca aflat în incompatibilitate cu faptul că şi-a angajat feciorul şef de cabinet. Dar Ţurcanu, care şi-a angajat şef de cabinet amanta, nu se află în incompatibilitate? Poate că faţă de lege nu, dar moral faţă de noi da.
Se mai lăuda zilele trecute Ţurcanu că nimeni nu i-a scos ochii pentru datoriile neachitate din campania anului 2008. Oare? Habar n-are deputatul Ţăurcanu ce i se pregăteşte pentru campania de la anul. Nu numai că va fi bucuros să renunţe la candidatura pentru preşedinţia CJ, dar va fi bucuros să mai poată ieşi pe stradă fără a-şi acoperi faţa. Ai păutinţică răbdare monşer! I-ar fi spus Caragiale, că după fapte vine şi răsplata.
written by Ioan Rotundu
La conferinţa de presăa PSD de vineri, săptămâna trecută, secretarul general Gheorghe Vâzdoagă, în lipsa unui subiect de interes local, s-a aruncat într-o peroraţie incrimina âtorie la adresa preşedintelui Băsescu şi a premierului Boc.
Cică, susţine Vâzdoagă, cei doi vor să extermine poporul român prin majorarea cu 50% a preţului la energia electrică. N-a explicat Vâzdoagă cum putem fi exterminaţi printr-o majorare de preţ, pentru că nici n-ar fi putut. Cultura sa economică este la pragul de jos, iar mecanismele economiei de piaţă îi sunt peste putinţă de înţeles.
În schimb, se pricepe extrem de bine la populisme şi la a formula acuzaţii la adresa puterii, acoperind, precum mâţele, mizeria lăsată nouă de guvernarea PSD din mandatul 2000 – 2004, când premier era Adrian Năstase, cel făcut celebru de bunica Tamara.
Memoria lui Vâzdoagă este scurtă, dacă la numai şapte ani de la derularea evenimentelor sub Guvernul Năstase, le-a uitat.
Îi aduc aminte că privatizarea sistemului de transport şi distribuţie a energiei electrice către compania nemţească E.ON a făcut-o Năstase, în acelaşi stil păgubos ca şi contractul pe care l-a încheiat cu firma americană Bechtel.
Nu Băsescu, nu Boc decide majorarea preţului la energia electrică furnizată consumatorilor casnici, ci compania E.ON, cu avizul ANRE.
Atunci, când a avut loc privatizarea, compania E.ON a avut de acceptat o serie de restricţii referitoare la preţul energiei livrate populaţiei. Acum aceste prevederi contractuale expiră. E.ON a cerut liberalizarea totală a preţului energiei, ceea ce, au apreciat ei, ar însemna o creştere a actualului preţ cam cu 50%. Statul Româna are de ales între a accepta liberalizarea preţului, conform normelor europene, sau a suporta consecinţele pe care E.ON le va genera prin a se retrage de pe piaţa investiţiilor româneşti.
O retragere a E.ON ar însemna o gravă problemă pentru România şi multe complicaţii în plan european. Iar de majorarea de preţ tot nu vom scăpa, pentru că de la anul va trebui să ne aliniem preţurilor europene şi în domeniul energiei.
Să mai adaug faptul, uitat de Vâzdoagă din pricina memoriei sale scurte, că tot sub Guvernul Năstase s-au încheiat acele contracte păguboase prin care se livrează energie electrică unor „băieţi deştepţi” din zona industriei.
Era ministrul Economiei Dan Mircea Popescu, când s-au încheiat acele contracte atât de păguboase. Iar ministrul Vosganian, sub a căprui mandat acele contracte expirau, le-a prelungit.
Preşedintele Băsescu a recunoscut public că n-a fost capabil să anuleze aceste contracte, dar ştie tot atât de bine că de la anul, când va trebui să ne aliniem normelor europene, aceste contracte vor dispărea de la sine.
Toate acest lucruri sunt extrem de clare pentru orice persoană iniţiată cât de cât în domeniul economic şi al mecanismului economiei de piaţă.
Numai Vâzdoagă nu le poate pricepe, pentru că ceea ce a criticat atât de vehement şi cu mânie de proletar social-democrat sunt în realitate faptele cât se pot de concrete ale PSD. Dar, cum spuneam mâţele îşi acoperă de fiecare dată murdăria.
written by Ioan Rotundu
Maria nOlaru, până de curând directorul Maternităţii Botoşani, s-a arătat la festivitatea de ieri foarte afectuoasă şi plină de curtoazie faţă de preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani Mihai Ţâbuleac.
Brusca schimbare la faţă a Mariei Olaru în privinţa preşedintelui Ţâbuleac, până mai ieri duşmanul său de moarte pentru că a dorit comasarea Maternităţii cu Spitalul judeţean este o altă dovadă a oportunismului ce-o caracterizează.
Dar să recapitulăm. Maria Olaru s-a opus cu înverşunare ca Maternitatea să devină secţie a Spitalului judeţean Botoşani pentru că-şi pierdea ea privilegiile de director.
Pentru a boicota fuziunea a inventat fel nde fel de scenarii, bcare de care mai prăpăstios.
Mai întâi a lansat teza că se urmăreşte această comasare chiar de un sucevean devenit secretar de stat în Ministerul Sănătăţii. Dispărând Maternitatea, naşterile se vor muta la cea din Suceava. Toată vara a bătut moneda pe această variantă.
Când a constatat că nu este luată în serios, a lansat informaţia că se vrea comasarea maternităţii ca să se piardă fondurile europene ce urmau a fi alocate pentru modernizare. Comasarea a avut loc, iar niciuna din prăpăstiile sale nu s-a adeverit. Ieri a avut loc inaugurarea începerii lucrărilor de modernizare a Maternităţii cu bani europeni. Deci banii n-au mai fost dirijaţi la Suceava, cum susţinea Olaru.
Un singur lucru s-a adeverit, dar pe care Olaru nu l-a rostit cu voce tare niciodată. Ea şi-a pierdut funcţia de director şi odată cu ea privilegiile de care s-a bucurat din plin.
Mai trebuie rezolvat un lucru la această unitate spitalicească, dacă tot se modernizează. La unitate nouă, şef nou, ca totul să intre în normal iar mamele care vin aici să nască să nu mai fie terorizate ca în prezent.
written by Ioan Rotundu
Mihai Aroşoaie, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Botoşani din partea PSD, a anunţat că prin fonduri europene oraşul Darabani va beneficia de o nouă reţea de apă potabilă.
Vicele a cam încurcat fondurile, susţinând că finanţarea va fi din fonduri europene de preaderare, fapt sancţionat cu promptitudine de un cititor carte i-a atras atenţia că România este deja membră a Uniunii Europene, aşa că avem de-a facfe cu fonduri structurale.
Fiind vorba de finanţări în parteneriat cu Ucraina şi Republica Moldova, state ce bat la uşa UE, în situaţia dată sunt fonduri de preaderare acordate acestor două şări. Numai că vicele le-a bolmojit, cr5eaând confuzie.
Să-i iertăm lipsa de experienţă în domeniu şi în funcţia deţinută de puţin timp, dar să-i sancţionăm faptele legate de afirmaţiile făcute. Oraşul Darabani are reţea de apă potabilă, dar total necorespunzător executată.
Vicele Mihai Aroşoaie este din Darabani şi este vărul fostului primar PSD de Darabani Cornel Aroşoaie. Acesta a fost primar vreme de două mandate, respectiv 2000 – 2008. Sub mandatul său, firma dorohoiană Codin, patronată de liberalul Cornel Tomescu a executat pe bani mulţi lucrarea de modernizare aducţiune apă oraş Darabani.
Numai că Tomescu şi-a bătut joc de lucrare, iar după recepţia finală, dărăbănenii au constatat că la robinete le curge un fel de lichid roşu şi nu apă potabilă.
Constantin Conţac, vicepreşedinte al CJ în mandatul 2000 – 2004 şi care avea în răspundere societatea RAJ Apa Botoşani, devenită Apa Grup şi acum Nova Apaserv, a luat act de bătaia de joc a modului în care Tomescu a executat lucrarea şi a dispus o comisie care a întocmit un act de constatare.
Conţac voia să trimită actul Parchetului, cu plângere penală împotriva patronului, dar prefectul de atunci, Costică Macaleţi, şi el membru PSD, a blocat demersul lui Conţac.
L-a blocat pentru că pe lângă Tomescu, vinovat era şi primarul Cornel Aroşoaie, membru maşcat al PSD. Întreaga poveste a acoperit-o fostul prefect Macaleţi, actual deputat PSD.
De atunci dărăbănenii beau apă de la fântână, că-i mai curată şi mai sănătoasă. De ce-o fi vrând acum Mihai Aroşoaie să cheltuie bani europeni pentru a reface ce-a stricat Tomescu? Pentru că vărul său Cornel Aroşoaie vrea să candideze din nou la Primăria Darabani şi are nevoie de scuipat la furcă împotriva actualului primar liberal Gheorghe Burlacu.
Parafrazând un vechi proverb de pe vremea fanarioţilor când se spunea că mână pe mână se spală şi împreună obrajii, reiese că văr pe văr se ajută şi împreună toacă banii publici, fie ei şi europeni.
written by Ioan Rotundu
Mai nou, Ada Macovei, doctorul în chimie şi totodată şeful Inspectoratului Judeţean Şcolar Botoşani, nu mai vrea ca accesul în şcoli să se facă pe bază de cartelă magnetică, ci pe bază de amprenta personală a fiecărui elev.
Probabil că vreun sfetnic bun i-a explicat că „formula” cu cartela magnetică nu se potriveşte nicidecum cu accesul elevilor în şcoală. Au încercat şi cei de la Spitalul judeţean Botoşani să introducă o astfel de metodă de acces în spital. După ce-au cheltuit zece miliarde de lei vechi, cu tot cu comisionul încasat de la băieţii deştepţi care au câştigat licitaţia trucată, cei de la Spitalul judeţean au dat naibii cartelele magnetice şi circulă liberi prin toate clădirile.
Dacă la un spital, unde cartelele au fost folosite de oameni maturi, cu responsabilitate pentru viaţa pacientului, acestea n-au dat randament, darămite la o şcoală unde zilnic intră şi ies câteva sute de elevi? Aşa că Spitalul judeţean s-a ales cu cheltuirea celor zece miliarde de lei şi urâta amintire de pe urma chinului cu cartelele magnetice ci care deschideau uşile la ghici şi numai după mai multe încercări.
Să ne mai amintim şi de copilaşii arşi de vii la maternitatea din Bucureşti, unde nu s-a putut intra prea repede în salonul cuprins de flăcări tot din cauza cartelelor magnetice. Un astfel de incendiu izbucnit într-o şcoală cu uşile blocate magnetic ar crea o groaznică dramă umană.
Cred că cineva i-a deschis Adei ochii şi aceasta a schimbat direcţia dinspre cartelele magnetice spre aparatele bazate pe amprenta personală. Prea mare diferenţă între un mijloc de acces şi celălalt nu-i. Cartela este înlocuită cu amprenta, dar riscurile rămân aceleaşi.
Să ne imaginăm un moşinoi de copil de clasa întâia plângând la uşa şcolii că nu mai ştie care deget i-a fost amprentat şi nu poate intra în şcoală sau n-ajunge la aparat. Cei mai mărişori vor avea curiozitatea să descopere cum funcţionează „şmecheria”. Chiulangii vor căuta metode de a bloca funcţionarea.
Aşa că funcţionarea aparatul nu va dura mai mult de vreo lună de zile de la montare, după care va fi abandonat. Mai vrea Ada ca pe baza aparatului să se urmărească şi prezenţa elevilor la şcoală. Dar când unul dintre elevi intră şi ţine uşa deschisă să mai intre trei, patru, aceştia din urmă nu mai sunt înregistraţi de aparat. Aşa că toată evidenţa Adei va fi o întreagă tevatură.
Problema trebuie privită şi în esenţa ei. Montarea unor astfel de aparate în ce scop se face? Pentru paza elevilor în interiorul şcolii? Este absurd să se monteze astfel de aparate pentru a-i păzi pe elevii aflaţi în sălile de clasă, când ei pot fi bătuţi în curtea şcolii, dincolo de poartă sau în drum spre şi dinspre şcoală.
Ştiţi ce cred eu. Pe Ada o mănâncă palma stângă şi vrea musai să primească nişte bani de pe urma unei licitaţii. Sau are promis un comision frumuşel de la producătorii unor astfel de aparate. Numai că mâncărimea sa din palmă vrea s-o stingă pe banii Primăriei Botoşani, adică pe bani publici.
Sper ca primarul Cătălin Flutur să nu ia în seamă un astfel de moft şi să cheltuie nişte bani publici cu care se pot acoperi alte găuri de interes comunitar mult mai practice şi mai utile botoşănenilor. Scutind astfel şi elevii, părinţii şi cei care au treburi prin şcoli de un calvar inutil.
Este un punct de vedere, dar bazat pe cele consumate la Spitalul judeţean, distracţie care ne-a costat pe noi toţi zece miliarde de lei, bani care se puteau duce pe mâncare şi medicamente la pacienţi.
written by Ioan Rotundu
Mircea Geoană a fost mazilit din PSD, conform tipicului istoric moştenit de social-democraţi de la bunicii lor comuniştii. Etichetat de Ion Iliescu „Prostănacul”, etichetă de care n-a scăpat şi nu va scăpa vreodată, Geoană a primit ce-a meritat, căci el n-a fost un lider de partid genial.
Şi Geoană, ca mai toţi liderii politici postdecembrişti, a acţionat după anumite interese personale sau de grup. Această cloacă politică în care s-a complăcut i-a fost fatală ieri.
Era de aşteptat să aibă un astfel de sfârşit. Să ne amintim de acea scenă jenantă din seara alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2009 când a exclamat: „Mihaela, dragostea mea, am învins!” Victoria lui n-a stârnit bucuria lui Iliescu sau Năstase, care nu s-au grăbit să-l felicite. Şi bine au făcut, că până dimineaţă Geoană era deja marele învins.
Ca preşedinte al PSD, Geoană a fost înconjurat de oameni care i-au speculat slăbiciunile, iar când n-a mai avut putere l-au părăsit imediat. În schimb, Geoană i-a îndepărtat din preajma sa pe liderii locali loiali persoanei sale. Să ne amintim cum l-a mazilit pe Constantin Conţac. L-a trimis pe „credinciosul” său de la Iaşi, dorohoianul Gheorghe Nichita, care i-a decapitat pe liderii PSD de la Botoşani, Suceava, Piatra neamţ.
La Congresul PSD, când Geoană nu mai era pe cai mari, primii l-au trădat „Sfetnicii” săi de taină, precum Nichita. Dacă în Congres se afla Conţac şi nu Marcu, Mârza de la Suceava sau cel de la Piatra Neamţ, Geoană era şi astăzi preşedintele PSD.
N-a avut profunzimea politică necesară şi n-a dovedit pricepere în a-şi alege apropiaţii. Aşa că a fost linşat politic fără nici un fel de remuşcări din partea celor care îi ridicau osanale când se afla la putere. La Botoşani, bădia Costică Conţac poate fi bucuros. A fost răzbunat!
written by Ioan Rotundu
Cei bde la Nova Apaserv vor musai ca preşedinţii asociaţiilor de proprietari să semneze nişte contracte de furnizarea apei în urma cărora noi să plătim ca fraierii toate pierderile de apă de pe traseu şi consumul răilor platnici.
Şi aceasta în condiţiile în care deja în preţul apei este inclusă contravaloarea pierderilor de pe traseu, după unii cam 40% din costul actual.
Practic, managerul Marcel Georgescu vrea ca preşedinţii de asociaţii să semneze un contract prin care plata apei să se facă după contorul de scară şi nu cel de apartament. Prin acest sistem, Georgescu urmăreşte ca bunii plătitori să suporte şi consumul de apă al celor care nu-l achită.
Mai pe şleau, Nova Apaserv vrea să încaseze consumul de apă de la cine nimereşte, urmând ca locatarii să se răfuiască între ei. Este un îndemn ca eu să-i dau în capă vecinului de apartament pentru că acesta n-a raportat consumul de apă şi mi-a fost facturat mie la plată. Am mai afirmat că acest principiu este de sorginte comunistă, adică să se ia de la cei ce au şi pentru nevoile celor ce n-au sau sunt de rea credinţă.
Până în acest an, vreme de peste şase ani, plata apei consumate s-a făcut după contorul din apartament. Cel care a impus această modalitate de plată a fost Constantin Conţac, în calitate de preşedinte al CJ, care n-a cedat presiunii celor de la Apa Grup, cum se numea societatea pe atunci.
De când la preşedinţia CJ a venit Mihai Ţâbuleac, noi avem numai necazuri şi suntem puşi să plătim şi ce consumă alţii: Dacă Ţâîbuleac nu modifica regulamentul de furnizarea apei şi consilierii judeţeni nu-l votau, plăteam apa ca şi înainte şi nu era atâta scandal şi atâta ură între noi, locatarii de la bloc.
A mai apărut în ecuaţie, de partea lui Georgescu şi Bogdan Panţâru, reprezentantul ANRSC. Fost director la Termica, timp în care a jumulit societatea şi şi-a creat magazine personale, acest Panţâru apără acum interesele unei instituţii a statului care este împotriva noastră.
Poate că Panţâru vrea să fie huiduit şi scos afară din Botoşani, asta ca să nu ne mai ia de proşti. Locul său era la închisoare, căci a comis multe ilegalităţi la Termica, nicidecum să fie uns funcţionar care să-şi bată joc de noi. A uitat de vremurile când stătea cufirit în pantaloni, stresat că-l umflă cei de la DNA. Acum apără interesele meschine ale lui Georgescu şi Ţâbuleac.
Nu trebuie să cedăm şi să plătim apa după contorul de scară. Plătim ce consumăm, iar cei de la Nova Apaserv să-i încaseze pe toţi cei care consumă apă şi nu să-i încaseze pe cei buni platnici.
Iar pe Ţâbuleac, autorul acestor mizerii care ne fac nouă viaţa un iad, să-l avem în vedere pe la anul, când va dori să candideze din nou la preşedinţia CJ.
Pe de altă parte ne-am făcut-o cu mâna noastră, pentru că l-am hulit pe Conţac şi ne-am dorit să nu mai fie preşedintele CJ. El a fost de partea noastră, noi n-am vrut să fim de partea sa!
În ce priveşte această şleahtă de canalii formată din Georgesciu, Panţâru şi Ţâbuleac, am convingerea că va plăti cu vârf şi îndesat abuzurile de acum. Nu mai este mult până la anul!
written by Ioan Rotundu
Aseară, la biserica Vovidenia din Botoşani s-a ţinut o nouă slujbă premergătoare hramului de azi. Fiind aduse moaştele Sf, Nectarie, mulţi botoşăneni au venit pentru a se ruga. Fiecare pentru îndeplinirea propriilor nevoi de sănătate, de prosperitate, de reuşita copi8ilor la învăţătură şi în viaţă etc.
Fiind aglomeraţie, pentru a ajunge la racla cu moaşte se făcuse rând, cei prezenţi aşteptând să le vină rândul pentru a atinge moaştele. În faţa bisericii, pe trotuarul de vizavi, stăteau grupaţi trei aleşi locali. Probabil că nevestele lor se aflau la rând, să se roage sfântului şi pentru iertarea păcatelor soţilor.
Şi aveau pentru ce se ruga, căci în timp ce ele ţineau rândul, bărbaţii lor aveau cu totul alte preocupări, aducătoare de noi păcate, nu numai faţă de divinitate ci şi faţă de lege.
Unul dintre aleşi, cel mai înalt, se tânguia celorlalţi doi:
- Conţac a scăpat nejumulit. Păcat! Are de unde da.
- Lasă, a fost de-al nostru. Când a fost de dat, ne-a dat – i-a răspuns cel mai scund.
Aşadar, în timp ce nevestele lor cereau clemenţă Sf. Nectarie, soţii lor regretau că nu l-au jumulit pe bădia Costică. Şi cam ce favor îi puteau face cei trei lui bădia Costică, decât să-i aprobe încredinţarea unei lucrări sau recepţia alteia.
Mulţi dintre noi se miră de aglomeraţia candidaturilor la funcţia de consilier local. Cum să nu fie aglomeraţie, când o astfel de funcţie este o bună vacă de muls. Cei care au fost consilieri locali în mandatele anterioare şi acum regretă acele timpuri. Cel mai bine au dus-o consilierii în perioada primarului Egner.
Florin Egner statuase obiceiul ca înainte de şedinţa oficială de Consiliu Local să ţină una neoficială, în care se discutau problemele de la ordinea de zi. Iar când la aprobări se afla vreun patron, bucuria consilierilor. O masă îmbelşugată era asigurată, başca un plic cu ceva bănuţi, după importanţa fiecăruia. Dacă cel ales se afla şi în comisia de specialitate, plicul era mai grosuţ. Dacă era numai „ridicător de mână”, plicul era mai subţire, dar era!
Îmi aduc aminte, în mandatul lui Egner era consilier local un inginer geolog, cu mare dragoste pentru licorile lui Bachus. Omul nu rata nicio şedinţă, fără a-i cunoaşte ordinea de zi din timp. Lua lista cu cei care solicitau aprobări şi-i vizita la locul de muncă. Făcea planificări pe zile şi-i anunţa din timp că vine să discute despre aprobarea cerută. Chiar şi prof. Mircea Dănuţă i-a căzut victimă, când a avut nevoie să i se aprobe un schimb de teren.
Să nu creadă aleşii la care am făcut referire în comentariu că mi-a fost frică să le scriu numele în clar. Fiind vorba de un eveniment consumat la biserică, mi-am propus să fiu ceva mai iertător. Numai azi!
written by Ioan Rotundu
Joi seară am fost invitat la Tele’M într-o dezbatere referitoare la primarul de Roma, care fusese reclamat că a împărţit personal ajutoarele acordate de Uniunea Europeană persoanelor sărace. Invitat a fost şi primarul Constantin Humelnicu, dar acesta a preferat să stea acasă şi să-şi vadă der ale sale.
Primind reclamaţia, cei de la Tele’M s-au deplasat în comuna Roma şi au cules păreri de la diferite persoane. Iar cei intervievaţi au sancţionat cu mânie proletară gestul primarului de a împărţi personal ajutoarele.
Iar unul dintre proletarii mânioşi a fost invitat în emisiune. Mă refer la Gică Tăbultoc, care aspiră la funcţia de primar al comunei surori celei latine, dar cu imaginea rău şifonată de către regimul comunist.
Spun rău şifonată pentru c ă primul GAS din ţară, sub ameninţarea tancurilor şi tunurilor aşezate pe dealurile din împrejurimi, a luat fiinţă la Roma. Iar cel mai longeviv preşedinte, care a prins GAS-aul şi transformarea lui în CAP a fost Mihai Bârliga, fost Erou al Muncii Socialiste, fost medaliat cu Ordinul Muncii clasa I-a, fost deputat în MAN-ul lui Ceauşescu vreme de două mandate.
Nu mică mi-a fost mirarea să-l revăd pe eroul nostru în secvenţele filmate la Roma, la vârsta de peste 90 de ani, revoltat muncitoreşte că nevasta sa şi nu ştiu ce rudă n-au primit ajutoare de la UE. Asta ne-ar mai fi trebuit, să se afle pe la Bruxelles că autoarele UE ajung la foştii demnitari comunişti, asupriţi nemilos de regimul democratic!
Dar revenind la primarul Humelnicu, spun că a fost isteţ că n-a venit în emisiune pentru că stând acasă a câştigat mai multă simpatie. Cei care au sunat în emisiune şi l-au acuzat sunt persoane controversate. Consilierul PC Benone Ciobanu şi-a dorit o concesiune de păşune moca, dar primarul i-a tăiat pofta. Aşa că Ciobanu i-a devenit duşman public.
Medicul Rodica Bârtliga, nora Eroului Socialist, a sărit şi ea să-l critice pe primar. Soţul ei lucrează inginer la primărie şi din 1992 încoace tot candidează la funcţia de primar fără a avea mai multe voturi decât numărul neamurilor.
Dar cei care au sunat, în loc să-i uzeze primarului imaginea publică şi să-i şubrezească credibilitatea, au stârnit simpatie şi compătimire faţă de acesta. Încă două sau trei emisiuni de acest gen şi Humelnicu va avea asigurat un nou mandat de primar.
L-am lăsat la urmă pe invitatul în emisiune, revoltatul Gică Tăbultoc. Omul are ceva cheag adunat şi acum aspiră la funcţia de primar. Ca imagine, nu stă rău prin comună, numai că şi el a căzut în capcanele luptelor politice care în loc să adune capital politic şi-l diminuează.
Faptul că primarul a dus ajutoarele acasă, nu era de criticat pentru că şi i-a făcut duşmani pe beneficiarii ajutoarelor. Dar dacă ar fi punctat neutru şi bine chibzuit lipsa de activitate a primarului, altă făină s-ar fi măcinat la moara sa
Aşa privite lucrurile, întreaga poveste de joi seară seamănă cu una dintre poveştile lui Petre Ispirescu, intitulată „Ciobănaşul cel isteţ şi ţurloaiele blendei”. Ciobănaşul a fost primarul, care n-a venit în emisiune să fie porcăit în direct, ceea ce l-ar fi dezavantajat.
Ţurloaiele blendei sunt cei care l-au criticat şi aspiră să-i ia locul. Pe înţelesul larg, blendă însemnând un fel de dantelă din sec. XIX iar ţurloaiele acei ciucuri agăţaţi dantelei.
written by Ioan Rotundu
Pamflet pentru femeile cinstite şi tari din fire
Azi, dacă nu-şi bagă codiţa cel smolit, femeile liberale se vor aduna să-şi aleagă şefa. Potrivit bârfelor, iar femeile sunt cele mai pricepute la acest capitol, actuala şefă interimară Cătălina Lupaşcu, dezmierdată şi „Gogoşica parfumată” (probabil de la zahărul vanilat cu care a fost presărată!) nu va fi titularizată.
O altă liberală, mult mai focoasă în fapte, aspiră la şefia liberalilor cu fustă. Este vorba de Marilena Mardare, directoarea de liceu care nu s-a lăsat schimbată din funcţie nici dacă ar fi fost surghiunită precum pe vremuri femeile uşoare. Iar pe vremuri femeile rele de muscă erau aduse în piaţa publică îmbrăcate în costumul Evei, tăvălite prin ceva dohot, trecute apoi printr-o ploaie de pene şi fugărite peste deal de sat.
Nesurghuiunită din funcţia de director, dovadă că doctoriţa noastră în chimie pusă şefă la Inspectoratul Şcolar Botoşani nu se pricepe nici măcar să folosească hârtia de turnesol pentru a deosebi baza de acid, în cazul de faţă neghina de grâul dăscălimii, Marilena este în schimb mult apreciată de actuala conducere a PNL, motiv pentru care ea candidează la şefia femeilor liberale de una singură. Probabil ca să se evite vreo surpriză neplăcută şi ce n-a făcut Ada Macovei să fi înfăptuit femeile liberale, adică mazilirea Marilenei, liderii PNL nu i-au pus contracandidate.
Cu ceva ani în urmă, încă mahmur de la cheful de cu seară pus la cale într-un restaurant din Poiana Braşiov, liberalul Ludovic Orban rostea cu adâncă sinceritate, referindu-se la botoşăneanca noastră Raluca Turcan, fostă Tatarcan, că în PNL femeile promovează trecând prin patul liderilor.
Pe mine altceva mă frământă! Cele care promovează, după ce-au demonstrat că ştiu cum să facă patul şefului, de ce sunt apoi abandonate? Un răspuns ar fi că şefului îi place să schimbe cam des salteaua. Un alt răspuns ar fi că menajera care aspiră la promovare, se dovedeşte ulterior lipsită de fantezie şi face patul în acelaşi fel, plictisindu-l repede pe şef.
Dar să revenim las oile noastre, adică la liberalele noastre botoşănene. Ştim cu toţii că orice urcuş în viaţă începe de la munca de jos. În cazul PNL, aşa cum a grăit şi Ludovic, urcuşul începe de la un pătuţ mai mic, adică de provincie, după care, din treaptă în treaptă, adică din pat în pat se poate ajunge şi la Bucureşti. Raluca cum a ajuns!?
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments