Nov 05

Preşedintele Băsescu a dat buzna peste adunarea magistraţilor şi le-a spus-o de la obraz că împart dreptatea după cum le este interesul de gaşcă şi nu după cum este cerinţa legii. Iar judecătorii au sărit ca muşcaţi de şarpe să-şi apere privilegiile de castă.
Fără a şti cu ce se mănâncă separaţia puterilor în stat, s-au găsit fel de fel de românaşi interesaţi politic să peroreze pe la posturile de radio şi televiziune că preşedintele ţării nu respectă separaţia puterilor în stat şi că se bagă unde nu-i fierbe oala.
Sunt mulţi cei care invocă principiul de guvernare al separaţiei puterii în stat, dar dacă-i întrebi cine a conceput acest principiu şi în ce condiţii, habar n-au. Cum nu au habar nici despre modul cum ar trebui respectată separaţia puterilor într-un stat.
Cei mai mulţi presupun, îşi imaginează, că separaţia puterilor în stat înseamnă că eu nu mă bag peste tine, tu nu vii peste mine şi, împreună, nu ne priveşte ce face un al treilea, dar fiecare dintre noi căutăm să-l faultăm pe celălalt.
Realitatea este cu totul alta şi mult mai complexă. Principiul separaţiilor în stat a fost formulat pentru prima dată de către filozoful francez Montesqueu în celebra sa operă „Despre spiritul legilor”, în care sintetizează formele de guvernare, principiile lor şi modul de aplicare în practică.
Puterea judecătorească, Guvernul, Preşedinţia sunt, într-un stat democratic, puteri separate dar unite la vârful lor instituţional. Nici că s-ar putea altfel, căci fiecare putere şi-ar promova propriile interese, ceea ce ar submina puterea statului şi unitatea teritorială şi naţională.
Unde se întâlnesc toate acestei trei puteri? Se întâlnesc sub puterea şi controlul legilor, de aceea într-un stat democratic primează puterea legii, toate instituţiile statale şi cetăţenii săi supunându-se legii.
Cine este legiuitorul suprem? Desigur, parlamentul în forma lui de organizare unicamerală sau bicamerală cum este le noi. Parlamentul este legiuitorul suprem în stat şi reprezentantul ales al poporului.
Numai că la noi treburile stau anapoda. Clasa politică este una ticăloşită iar parlamentarii fac legi de interes propriu, partinice sau în favoarea unor grupări mafiote. Guvernul, fiind exponentul puterii p0olitice care a câştigat alegerile, ar trebui să se afle în slujba naţiunii, dar el este în slujba partidului din care provine.
Preşedintele, care ar trebui să fie garantul Constituţiei şi al aplicării corecte a legilor, făţiş sau pe ascuns, susţine interesele politice ale partidului care l-a propulsat în funcţie.
Judecătorii se consideră stat în stat şi şi-au depăşit competenţele prin a decide asupra unor probleme de natură fiscală, bugetară, economică cu încălcarea Legii anuale a  bugetului de stat . S-a ajuns până acolo că judecătorii au stabilit cui poate Guvernul să-i reducă salariul şi cui nu, tagma lor fiind exclusă din capul locului de la orice diminuare de venituri.
În România, Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea Constituţională interpretează separaţia puterii lor ca un drept de a hotărî orice. Corupţi prinşi de procurori au fost eliberaţi de judecători, bunuri din proprietatea publică a statului au fost trecute de judecători în proprietate privată, iar bunuri revendicate legal au fost atribuite de judecători unor cumpărători deveniţi proprietari prin comiterea de grave şi grosolane falsuri.
Şirul exemplelor poate continua. Specialiştii din întreaga lume recunosc că principiul separaţiei puterilor în stat a dat naştere la multe abuzuri care au contorsionat grav mediul financiar-bancar, economic şi administrativ. De aceea se face simţit la nivel mondial un nou curent, menit să limiteze atribuţiile puterilor separate şi să existe un control strict asupra activităţii lor. Iar controlul poate fi din partea preşedintelui şi şefului de guvern sau al parlamentului. Viitorul va decide, dar deja Sarkozy, Angela Merkel, Berlusconi, Putin au dat semnatul că şefii de stat sau de guvern trebuie să primească puteri sporite şi asupra celorlalte puteri în stat.
Cum în România orice libertate este imediat folosită abuziv, democraţia a fost interpretată de fiecare cum i-a venit la socoteală, nepăsându-i de puterea legii. Acum se încearcă impunerea unei discipline a legii, dar puterile separate au scăpat de sub control.
Ce se poate face? Neapărat trebuie reformată clasa politică din temeliile ei iar Parlamentul să-şi reia funcţia de control legislativ asupra tuturor puterilor în stat, inclusiv asupra Preşedinţiei. Dar ca să putem realiza aşa ceva ne trebuie o conştiinţă socială responsabilă pentru a vota parlamentari oameni valoroşi şi nu gen Florin Ţurcanu, Liviu Câmpanu sau Stelică Strugaru care se duc în parlament pentru a vota cum le cere partidul şi nu cum este în interesul alegătorilor şi a ţării.
Când preşedintele, Guvernul, CSM-ul va şti că Parlamentul este puterea supremă în stat şi că faţă de el au ei a da socoteală pentru ceea ce fac, atunci vom putea vorbi şi de separaţia puterilor în stat. Până atunci vom continua să auzim o poveste frumoasă.

written by Ioan Rotundu


Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia