Nov 14

Anunţul PSD că Ovidiu Portariuc este noul candidat al USL la Primăria Botoşani a mai revigorat viaţa politică botoşăneană, care devenise cam plictisitoare. Mai mulţi cunoscuţi m-au întrebat ce şanse îi dau lui Portariuc. Sincer să fiu, niciuna!
Este extrem de greu să candidezi împotriva faptelor lui Flutur cu viitoare promisiuni. Mai ales când aceste promisiuni vin din partea unei persoane necunoscută botoşănenilor şi în spatele căreia nu stau realizări care să convingă electoratul.
În schimb, dă aş fi în locul lui Ovidiu, aş adopta o tactică total diferită de până acum. Nu ştiu ce sfătuitori a avut Ovidiu în campania de pregătire a sondajului în urma căruia Oprişanu a fost desemnat candidatul USL la Primăria Botoşani, dare i-au fost prost sfătuitori. Tactica sa de luptă împotriva lui Oprişanu a fost greşit concepută. Campania de luptă împotriva produselor modificate genetic, prin formele de desfăşurare, au amintit botoşănenilor de campania lui Gelu Străjeru de la parlamentarele din toamna lui 2008.
Aceste campanii de model american nu prind la români. Apoi, Portariuc urma să concureze la candidatura de primar şi nu de preşedinte la Camera Agricolă Botoşani. Botoşănenii, în marea lor majoritate, nici n-au cunoscut numele persoanei care a iniţiat campania de combatere din alimentaţie a produselor agricole modificate genetic. Cei doi „ştiuleţi de porumb” postaţi la intrarea în piaţă stârneau zâmbetele trecătorilor care nu înţelegeau rostul celor doi oameni ştiuleţi.
Prin noua postură de candidat Ovidiu Portariuc are excelenta ocazie să se facă cunoscut botoşănenilor. Totul depinde de cum va aborda campania şi pe ce poziţie se va situa în lupta cu Flutur. Dacă va continua campania începută de Oprişanu şi-l va ataca pe Flutur pe programele şi investiţiile aflate în derulare, nu va aduna simpatii.
Portariuc să nu uite că Botoşaniul a mai avut un primar social-democrat în persoana lui Florin Egner, care i-a minţit şi i-a ţinut în frig.
Să mai ia aminte Portariuc că va fi extrem de important în compania cui va apărea la conferinţele de presă. Nu toate persoanele din conducerea PSD au imagine favorabilă în rândul botoşănenilor, iar unele au mania limbuţiei.
Ovidiu Portariuc poate, în urma unei campanii echilibrate, să iasă un consilier municipal, poate chiat viceprimar, dacă cei din PSD sunt sinceri faţă de el şi nu-l vor sacrifica în favoarea unei alte persoane. Mai trebuie ca Portariuc să nu alunece pe panta populismului şi a unor promisiuni irealizabile. A cam trecut perioada când electoratul accepta orice promisiuni, luându-le drept viitoare realităţi.
Cu cât discursul lui Portariuc va fi mai apropiat de realităţile zilei şi protejat de limbajul politic duplicitar cu atât va câştiga mai mult încrederea botoşănenilor.
Nu câştigi simpatii lovind în interesele celor care muncesc în sistemul privat, numai de dragul de a te bucura de simpatia bugetarilor. Bugetarii sunt mai puţini la număr şi mai leneşi în a merge la vot.
Acum mingea se află în terenul lui Ovidiu. Depinde de el cum o va returna, ca s-o primească îndemânos la alegerile din 2016

written by Ioan Rotundu

Nov 11

Ieri dimineaţă, unul dintre medicii Maternităţii Botoşani, cuprins de milă pentru o tânără ce se zvârcolea în dureri de mai multe zile în sala de travaliu, fără a fi luată în seamă de medicii de specialitate, a sunat la redacţia noastră. Disperat, medicul ne-a solicitat să intervenim, considerând că doar de Jurnalul şi Rotundu se mai tem cei din Maternitate în frunte cu şeful lor medicul Maria Olaru.
Am trimis un reporter să afle despre ce este vorba, sugerându-i să nu meargă singur, să mai ia colegi şi de la alte mijloace media, ştiind cam ce-i poate mintea managerului Maria Olaru.
Contactată de presă, Olaru s-a arătat foarte iritată, iar când a aflat că reportera este de la Jurnalul, şi-a ieşit din minţi, având un acces de furie. După care a refuzat dialogul.
Îi aduc aminte medicului Maria Olaru, manager al Maternităţii, că unitatea spitalicească nu este proprietate moştenită de la părinţi şi nici n-a dobândit-o prin privatizare.
Ştiu că avea un plan bine pus la punct şi bani pregătiţi pentru a cumpăra Maternitatea, împreună cu alţi câţiva  colegi, dar i-am dejugat planurile. Olaru este plătită din banii contribuabililor la sănătate şi are obligaţia de a da orice informaţie de interes public.
Drama tinerei din Roma, pe numele său Gabriela Zvâncă, aţi putut-o afla citind articolul de pe site-ul Jurnalului, dar problemele din Maternitatea Botoşani sunt mult mai grave.
Se spune că moartea fostului manager, medicul Ladislau Szente, ar fi fost grăbită chiar de Olaru, care i-a făcut multe zile fripte. Nu ştiu dacă astfel de afirmaţii venite din interiorul Maternităţii au vreun sâmbure de adevăr, dar ştiu că aici s-a creat o cloacă rău mirositoare iar imoralitatea a erodat orice urmă de profesionalism medical.
De cum intri pe poarta Maternităţii, de la portar la medic, trebuie să plăteşti, altfel nu eşti luat în seamă. Sunt zeci de botoşăneni dispuşi să depună mărturie despre cum au fost umiliţi de această Olaru şi colegii săi, despre cum le-au fost luaţi banii şi apoi neglijaţi medical.
Este vremea ca Parchetul, cei de la DNA, să facă ordine în această unitate. Mamele care ajung aici nu mai pot suporta sumele exorbitante pretinse şi umilinţele la care sunt supuse.
Cruzimea şi avariţia sunt valorile morale ale unor medici, căci nu toţi trebuie băgaţi în aceeaşi oală. Este greu de uitat vocea medicului de la telefon, disperarea din glasul său dar şi revolta faţă de proprii colegi, care au abandonat în dureri îngrozitoare o tânără ce n-a avut banii necesari să achite tariful de mită impus.
Iată de ce Olaru se opunea cu atâta cerbicie comasării Maternităţii cu Spitalul judeţean. Nu voia ca regulile din feuda ce şi-o făcuse din Maternitate să transpire în exterior. Voia ca spiritul de castă să domine, teroarea promovată asupra colegilor cinstiţi şi dăruiţi profesiei să le ţină gura legată. Despotismul Olăriţei începe să iasă la iveală. Ce s-a putut vedea din filmuleţul postat pe site-ul Jurnalului demonstrează că Olaru, prin modul în care se comportă cu colegii şi mamele, este o tehnică de a-şi acoperi crasa incompetenţă managerială.
Cred că preşedintele Consiliului judeţean Botoşani Mihai Ţâbuleac ar trebui să ia repede măsuri de schimbare a Olăriţei, până ce nu vor apărea şi pierderi de vieţi umane, când va fi prea târziu.
Insist ca Parchetul, cei de la DNA să deschidă o anchetă la Maternitatea Botoşani pentru că s-a ajuns la un nivel de  condiţionare bănească a actului medical de nesuportat.
Până când Olaru va fi destituită de la cârma Maternităţii şi din funcţia de şef secţie, îi recomand să lase ifosele deoparte şi să pună la dispoziţia presei informaţiile de interes public, fără părtinire, pentru că ifosele sale costă bani mulţi, şi-s banii noştri, a contribuabililor la sănătate. La Maternitate, în ultima perioadă mor copii, aceste ifose fiind şi îndoliate.

written by Ioan Rotundu

Nov 10

Lunii seară am participat la o dezbatere pe postul de televiziune Tele’M, în cadrul emisiunii Dialog deschis. Printre invitaţi se afla şi Dumitru Viţel, primarul comunei Curteşti. Numai că primarul n-a mai venit la emisiune, spunându-i deschis moderatorului Ionuţ Poclid că el nu vine să fie judecat.
Primarul de Curteşti este considerat un baron local al PSD de prim rang. N-a venit în emisiune pentru că avea de dat multe răspunsuri la întrebări incomode.
În schimb au intrat în emisiune, pe calea telefonului, cetăţenii din comună. Iar cei care bau sunat au reclamat faptul că primarul lor este un demagog de primă clasă, minte de îngheaţă apele şi n-a făcut nimic pentru comună.
Cu multă nesimţire a intrat pe fir şi fostul primar ţărănist din mandatul 1992 – 1996 Gheorghe Hoidrag. Acesta s-a prezentat ca fiind consilier PSD şi a afirmat că primar mai bun ca Viţel n-a mai avut comuna. L-am întrebat pe fostul primar ce părere are despre faptul că la Curteşti nici acum nu s-au rezolvat o serie de probleme de împroprietărire. N-a răspuns.
Nici nu avea ce să-mi răspundă pentru că el a fost cel care i-a dezmoştenit pe curteşteni de pământul din zona Lebăda şi l-a dat şefilor din Botoşani.
O altă consilieră, tot PSD, iar a sărit în apărarea primarului Viţel, susţinând că acesta a pietruit drumurile. Numai că un alt cetăţean a interveni şi a explicat că respectiva consilieră are soţul şi băiatul proaspeţi angajaţi ai Primăriei Curteşti.
În ce-l priveşte pe Viţel, faptul că a pus piatră pe drumuri este ceva normal şi firesc. Toţi primarii au pus şi pun piatră pe drumurile comunale şi uliţele satelor. De aici ies grase comisioane, pentru că nimeni nu poate stabili câtă piatră s-a pus.
De la pietruirea drumurilor, din altă parte, cert veste că Viţel s-a chivernisit cu o vilă, cu un Jeep, cu o curte plină cu utilaje agricole, cu vile şi maşini la copii, cu o societate imobiliară în Botoşani prin care trec tranzacţiile cu pământiul din comună şi cu bani la teşcherea.
Un astfel de baron era normal să nu vină într-o emisiune televizată şi să dea socoteală de munca sa. Nesimţirea este cea mai practică metodă de a fugi de răspunderea publică.
Tot cu nesimţire au tratat aseară şi invitaţii emisiunii Chestiuni de lămurit de la televiziunea Rapsodia. Preşedintele Mihai Ţâbuleac şi protejatul său de la Nova Apa Serv, dr. ing. Marcel Georgescu n-au venit în emisiune să se confrunte cu doi preşedinţi de asociaţie şi să ne explice de ce ne fură la contorizarea apei şi ne taxează pentru consumuri imaginare.
Şi cei doi sunt baroni locali, dar ai PDL, de unde putem desprinde concluzia că baronii n-au culoare politică. Eri au doar nesimţire şi dispreţ pentru cei ca noi, oamenii de rând.

written by Ioan Rotundu

Nov 09

Scriam într-un comentariu anterior xă social-democraţii din generaţia lui Victor Ponta se cotonogesc unii pe alţii, aşa cum au făcut bunicii lor comuniştii, cum au făcut părinţii lor Ion Iliescu şi Adrian Năstase.
În argumentaţia afirmaţiei făcute am adus fapte concrete consemnate de istorie. Un cititor a postat un comentariu prin care mă acuza că fabulez.
Când susţii o afirmaţie cu fapte concrete consemnate de istorie, în cazul de faţă de istoria contemporană unora dintre noi, acuzaţia de fabulaţie este ea însăşi fabuloasă, dacă nu cumva avem de-a face cu o doză de ignoranţă.
Cum spuneam în comentariul anterior, Ponta, susţinut de Iliescu şi Năstase, intenţiona schimbarea lui Mircea Geoană din funcţia de preşedinte al Senatului României, a doua funcţie în stat. Iar dorinţa de schimbare l-a cuprins pe Ponta după ce Geoană a efectuat o vizită oficială în SUA, ţară în care Victor Ponta n-a fost invitat şi nici luat în seamă de ambasadorul SUA la Bucureşti.
Mai afirmam în comentariu că, prin schimbarea lui Geoană, social-democraţii creează condiţii celor din PDL şi aliaţii lor să ocupe funcţia lui Geoană, un vis portocaliu neîmplinit.
Între timp, Ion Iliescu şi Adrian Năstase au realizat pericolul ca funcţia de preşedinte al Senatului să ajungă pe mâinile Puterii, aşa că au renunţat la a-l mai schimba pe Geoană. Nu şi Victor Ponta, care vrea cu orice preţ capul Prostănacului .
Pentru a-şi atinge scopul, Ponta a anunţat că Geoană nu se mai bucură de sprijinul politic al PSD iar pentru că nu s-a supus deciziei partidului de a demisiona de la conducerea Senatului, l-a dat pe mâna Comisiei de disciplină. Care Comisie va îndeplini întocmai dorinţa lui Ponta de a-l exclude pe Geoană din PSD.
Ca să-şi vadă atins scopul, Ponta declara ieri că la nevoie va convoca şi Congresul PSD, numai să-l vadă pe Geoană afară din partid.
Desigur, dorinţa lui Ponta este alimentată şi de liberalul nCrin Antonescu. Geoană a anunţat, înainte de a pleca în SUA, că va candida la preşedinţia României. Ori Antonescu a bătut palma cu Ponta să fie el candidatul USL la preşedinţie. Intrarea lui Geoană în cursă dă planul celor doi peste cap.
Aşa că, anunţul lui Geoană de a candida pentru Cotroceni şi vizita sa în SUA l-au scos din sărite pe Ponta. Pătimaş, cum este, Ponta nu se va lăsa până ce nu-l va exclude pe Geoană din PSD, spre liniştea lui Crin Antonescu. Iar dacă îi va merge, îl va da jos şi din fruntea Senatului, fără să-i pese prea mult de consecinţele politice pentru partid.
Cu astfel de pătimaşi România nu-şi va primeni clasa politică şi nici nu va scăpa de eticheta de „ţară cu politicieni gălăgioşi”

written by Ioan Rotundu

Nov 05

Preşedintele Băsescu a dat buzna peste adunarea magistraţilor şi le-a spus-o de la obraz că împart dreptatea după cum le este interesul de gaşcă şi nu după cum este cerinţa legii. Iar judecătorii au sărit ca muşcaţi de şarpe să-şi apere privilegiile de castă.
Fără a şti cu ce se mănâncă separaţia puterilor în stat, s-au găsit fel de fel de românaşi interesaţi politic să peroreze pe la posturile de radio şi televiziune că preşedintele ţării nu respectă separaţia puterilor în stat şi că se bagă unde nu-i fierbe oala.
Sunt mulţi cei care invocă principiul de guvernare al separaţiei puterii în stat, dar dacă-i întrebi cine a conceput acest principiu şi în ce condiţii, habar n-au. Cum nu au habar nici despre modul cum ar trebui respectată separaţia puterilor într-un stat.
Cei mai mulţi presupun, îşi imaginează, că separaţia puterilor în stat înseamnă că eu nu mă bag peste tine, tu nu vii peste mine şi, împreună, nu ne priveşte ce face un al treilea, dar fiecare dintre noi căutăm să-l faultăm pe celălalt.
Realitatea este cu totul alta şi mult mai complexă. Principiul separaţiilor în stat a fost formulat pentru prima dată de către filozoful francez Montesqueu în celebra sa operă „Despre spiritul legilor”, în care sintetizează formele de guvernare, principiile lor şi modul de aplicare în practică.
Puterea judecătorească, Guvernul, Preşedinţia sunt, într-un stat democratic, puteri separate dar unite la vârful lor instituţional. Nici că s-ar putea altfel, căci fiecare putere şi-ar promova propriile interese, ceea ce ar submina puterea statului şi unitatea teritorială şi naţională.
Unde se întâlnesc toate acestei trei puteri? Se întâlnesc sub puterea şi controlul legilor, de aceea într-un stat democratic primează puterea legii, toate instituţiile statale şi cetăţenii săi supunându-se legii.
Cine este legiuitorul suprem? Desigur, parlamentul în forma lui de organizare unicamerală sau bicamerală cum este le noi. Parlamentul este legiuitorul suprem în stat şi reprezentantul ales al poporului.
Numai că la noi treburile stau anapoda. Clasa politică este una ticăloşită iar parlamentarii fac legi de interes propriu, partinice sau în favoarea unor grupări mafiote. Guvernul, fiind exponentul puterii p0olitice care a câştigat alegerile, ar trebui să se afle în slujba naţiunii, dar el este în slujba partidului din care provine.
Preşedintele, care ar trebui să fie garantul Constituţiei şi al aplicării corecte a legilor, făţiş sau pe ascuns, susţine interesele politice ale partidului care l-a propulsat în funcţie.
Judecătorii se consideră stat în stat şi şi-au depăşit competenţele prin a decide asupra unor probleme de natură fiscală, bugetară, economică cu încălcarea Legii anuale a  bugetului de stat . S-a ajuns până acolo că judecătorii au stabilit cui poate Guvernul să-i reducă salariul şi cui nu, tagma lor fiind exclusă din capul locului de la orice diminuare de venituri.
În România, Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea Constituţională interpretează separaţia puterii lor ca un drept de a hotărî orice. Corupţi prinşi de procurori au fost eliberaţi de judecători, bunuri din proprietatea publică a statului au fost trecute de judecători în proprietate privată, iar bunuri revendicate legal au fost atribuite de judecători unor cumpărători deveniţi proprietari prin comiterea de grave şi grosolane falsuri.
Şirul exemplelor poate continua. Specialiştii din întreaga lume recunosc că principiul separaţiei puterilor în stat a dat naştere la multe abuzuri care au contorsionat grav mediul financiar-bancar, economic şi administrativ. De aceea se face simţit la nivel mondial un nou curent, menit să limiteze atribuţiile puterilor separate şi să existe un control strict asupra activităţii lor. Iar controlul poate fi din partea preşedintelui şi şefului de guvern sau al parlamentului. Viitorul va decide, dar deja Sarkozy, Angela Merkel, Berlusconi, Putin au dat semnatul că şefii de stat sau de guvern trebuie să primească puteri sporite şi asupra celorlalte puteri în stat.
Cum în România orice libertate este imediat folosită abuziv, democraţia a fost interpretată de fiecare cum i-a venit la socoteală, nepăsându-i de puterea legii. Acum se încearcă impunerea unei discipline a legii, dar puterile separate au scăpat de sub control.
Ce se poate face? Neapărat trebuie reformată clasa politică din temeliile ei iar Parlamentul să-şi reia funcţia de control legislativ asupra tuturor puterilor în stat, inclusiv asupra Preşedinţiei. Dar ca să putem realiza aşa ceva ne trebuie o conştiinţă socială responsabilă pentru a vota parlamentari oameni valoroşi şi nu gen Florin Ţurcanu, Liviu Câmpanu sau Stelică Strugaru care se duc în parlament pentru a vota cum le cere partidul şi nu cum este în interesul alegătorilor şi a ţării.
Când preşedintele, Guvernul, CSM-ul va şti că Parlamentul este puterea supremă în stat şi că faţă de el au ei a da socoteală pentru ceea ce fac, atunci vom putea vorbi şi de separaţia puterilor în stat. Până atunci vom continua să auzim o poveste frumoasă.

written by Ioan Rotundu

Nov 04

Marilena Mardare este directorul Liceului pedagogic Botoşani. Desigur, ea a ajuns în această funcţie prin susţinere politică şi nu că ar fi fost un dascăl excepţional şi cu aptitudini de conducere care s-o recomande pentru funcţia de şef.
Ştiu că prin acest liceu sunt dascăli mult mai performanţi profesional şi mult mai pricepuţi în arta de a conduce, dar ei au preferat să-şi vadă de catedra lor şi să nu se amestece în troaca politicii.
Marilena Mardare nu este deloc un conducător priceput o dovedeşte şi calificativul de „Nesatisfăcător” primit în urma evaluării activităţii sale la sfârşitul anului şcolar anterior.
Oricine ar fi primit un astfel de calificativ, pe drept sau mutilat din interese meschine, ar fi demisionat imediat din funcţie fără a mai aştepta să fie dată afară. Marilena n-a procedat aşa. În orgoliul ei de a fi în continuare director de liceu,  a mobilizat tot staff-ul politic al PNL s-o susţină.
 Iar cei din PNL au ieşit public să acuze faptul că schimbarea Marilenei este determinată de interese politice, mai exact aşa vrea inspectorul şef al IŞJ Botoşani, democrat-liberala Ada Macovei. Cât despre rezultatele dezastruoase obţinute la Bac de către elevii liceului, cei din conducerea PNL nu amintesc nimic. Nici n-ar avea dreptul moral s-o facă, pentru că la capitolul cultură generală şi p0olitică, bagajul lor de cunoştinţe este inferior elevilor care au căzut la Bac.
Ca să-şi apere funcţia, Mardare s-a aşezat alături de Florin Ţurcanu, într-o conferinţă de presă, să pozeze în postura de victimă. Numai că asocierea profesiei sale cu imaginea publică dezastruoasă pe care o are Ţurcanu nu i-a făcut deloc cinste şi n-a avantajat-o. A stârnit doar sentimente de compătimire, de milă şi dezgust.
Stau şi mă întreb cum se simte Marilena, atunci când intră în cancelarie şi se întâlneşte cu colegii săi. Sunt convins că aceşti colegi, când o văd, au în minte doar noţiunea de „Nesartisfăcător” şi zâmbesc maliţios.
Cât despre autoritatea sa de director, care este grav compromisă, iarăşi simţim aceleaşi sentimente de dezgust.
Încăpăţinarea Marilenei este alimentată de orgoliul său nemărginit, un orgoliu care o descalifică şi o compromit ca dascăl. Numai pentru aceste manifestări negative de caracter, Marilena nu are ce căuta în funcţia de director.
Dar de vreme ce ea este înregimentată politic, ticăloşia clasei politice a cuprins-o şi pe ea. Raţiunea ei, bunul simţ, respectul faţă de cei din jur şi mai ales respectul pentru profesia sa de dascăl au fost anulate de ticăloşia politică de care s-a molipsit de la protectorii săi.
Cu un astfel de dascăl la catedră şi în fruntea unei unităţi de învăţământ devin explicabile rezultatele dezastruoase de la Bacul din acest an. Marilena nu s-a umilit numai pe ea, dar a umilit şi corpul didactic al liceului pe care-l reprezintă. Imaginea sa fiind proiectată asupra imaginii colegilor săi de catedră într-un mod nemeritat.

written by Ioan Rotundu

Nov 03

Ieri, am filmat prin mai multe comune din judeţ pentru emisiunea Lumea lu’ Rotundu, de joi. Trecând prin mai multe comune, am constata un fel de concurenţă între recenzorii populaţiei ;i unii operatori de sondaje tocmiţi de PNL. Poate că or fi fost şi de-ai PSD, dar n-am dat peste ei.
Operatorii cutreierau satele comunelor pentru a bate în poarta ţăranilor şi a-i întreba pe cine vor vota la anul pentru funcţia de primar.
Ţineau în mână un fel de chestionar, pe care erau trecute mai multe nume de potenţiali candidaţi. Bineînţeles că pe primul loc era trecut candidatul PNL urmat de cel al PSD. Candidatul PDL era pe la coada listei şi de cele mai multe ori nu i se rostea numele.
După ce băteau la poartă şi ieşea ţăranul, operatorul îl întreba:
- În alegerile de la anul veţi vota cu…. şi rostea numele candidatului liberal. Cum ţăranul nostru este hâtru la vorbă şi-i place să facă băşcălie, răspundea dramatic:
- Vai de mine, se poate, îl votez, cum să nu!
Mulţumit, operatorul pleca spre altă poartă. Numai că într-o comună au rămas fără grai. Ei întrebau de candidatul PNL iar sătenii spuneau că votează cu candidatul PDL, a cărui nume operatorii nici nu-l rostiseră.
Este la modă ca partidele să facă sondaje. Numai că în USL se dă o luptă mută, fiecare partid încercând să impună candidat comun favoritul său. Liberalii caută să-i păcălească pe social-democraţi şi să-şi impună candidatul lor iar cei din PSD joacă la cacealma ca să-l impună pe-al lor.
Îmi aduc aminte că la alegerile locale din iunie 1996, partidul favorit în judeţ era PDSR. Numai că fiind aglomeraţie de candidaţi, s-au faultat unii pe alţii, candidaţi cu şanse reale de a fi aleşi rămânând pe dinafară, fiind mai puţin guralivi şi incisivi. Din urmă a venit „partidul lui Sandu şi Dănuţă” şi i-a cules refuzurile PDSR. Nu mică a fost mirarea celor din PDSR când PSDR-ul lui Cunescu a scos la Botoşani peste 20 de primari.
În timp ce PNL şi PSD se faultează reciproc, cei din PDL fac sondaje reale şi caută să localizeze cât mai corect candidatul cu şanse reale la primărie. Apoi îl racolează şi nu-i dau numele publicităţii, ca să-l protejeze de eventualele atacuri ale USL.
Va fi interesant la anul să vedem de partea cui va fi succesul!

written by Ioan Rotundu

Nov 01

Ieri, după tergiversări exasperante şi nejustificate, consilierii judeţeni au votat comasarea spitalelor. Votul pozitiv a fost posibil pentru că s-a desfăşurat în secret, liderii celor două partide ce formează USL, respectiv ai PNL şi PSD, nevând posibilitatea de a se răzbuna pe cei care au votat comasarea.
În schimb, în urma poziţiei politice pe care s-au situat liberalul Florin Ţurcanu şi social-democratul Gheorghe Marcu ne-a lăsat un gust amar. Cei doi lideri au pus interesele de grup din partidele lor deasupra intereselor întregului judeţ. Iar dacă această comasare a spitalelor, impusă de necesitatea ca Spitalul judeţean Botoşani să fie clasificat în categoria a III-a, a avut loc, cei doi lideri ai USL n-au nici un merit. Meritul, deşi venit târziu, aparţine consilierilor judeţeni care au înţeles gravitatea situaţiei şi care au ieşit din rigorile disciplinei de partid, votând în interesul public general.
Cu cei doi lideri politici, respectiv Florin Ţurcanu şi Gheorghe Marcu, ne vom răfui la alegerile locale şi parlamentare din toamna anului viitor. Mai ales că Ţurcanu va candida la preşedinţia Consiliului Judeţean Botoşani şi va solicita votul botoşănenilor din întreg judeţul. Îi vom aduce aminte atunci de comportamentul său de acum.
Din momentul în care comasarea spitalelor a fost votată, este de acum atributul preşedintelui Mihai Ţâbuleac să facă ordine la Spitalul judeţean, unde, după câte povestesc cei din interiorul unităţii, se petrec lucruri extrem de grave.
Actualul manager al spitalului, medicul Florin Mimor, a ajuns în funcţie cu sprijinul nemijlocit al preşedintelui Ţâbuleac. Numai că Mimor este contestat de majoritatea cadrelor medicale, atât sub aspectul competenţi manageriale cât şi al comportamentului în relaţiile cu angajaţii. I se reproşează faptul că spitalul este prost gospodărit iar lucrările de modernizare care se derulează, se desfăşoară dezorganizat şi tulbură grav activitatea spitalicească.
Pe bună dreptate au fost voci care s-au întrebat că dacă se va vota comasarea, va fi capabil medicul Mimor să conducă o aşa activitate complexă? Iar majoritatea cadrelor medicale susţin că nu. Ca treaba comasării să nu rămână la jumătate de drum, va trebui ca preşedintele Mihai Ţâbuleac să rezilieze contractul de manageriat cu Mimor şi să organizeze un nou concurs pentru angajarea unui manager competent şi respectat.
Altfel, comasarea a fost votată degeaba iar munca celor care au susţinut această comasare ar deveni inutilă, la care se va adăuga marea dezamăgire a botoşănenilor din întreg judeţul.
Să aşteptăm să vedem cum vor decurge lucrurile până la sfârşit de an. Ar fi bine ca să păşim în anul 2012 cu un Spital judeţean primenit nu numai la categoria de clasificare dar şi din punct de vedere al manageriatului.

written by Ioan Rotundu