|
Dec 31
|
|
Dec 28
|
În Ajunul Crăciunului, Valentin Coşereanu, cel care a pus bazele Memorialului „Mihai Eminescu” de la Ipoteşti şi care a promovat ani la rând opera şi personalitatea poetului român intrat în universalitate, a demisionat din funcţia de cercetător ştiinţific şi a părăsit instituţia.
La aflarea veştii că Valentin Coşereanu a demisionat şi părăseşte Memorialul, colectivul de salariaţi a izbucnit în lacrimi. Coşereanu a ieşit pe poarta instituţiei în timp ce unii salariaţi au izbucnit în hohote de plâns,. Chiar şi duşmanul său cel mai înrăit, Ştefanache, avea ochii înlăcrimaţi.
În momentul de faţă toţi angajaţii Memorialului trec prin clipe grele. Deznădejdea şi amărăciunea domină spiritul uman a celor ce până mai ieri se considerau crema culturii botoşănene.
Toată drama a început din momentul în care Coşereanu a fost schimbat din funcţia de director al Memorialului cu un economist format în mediul muncitoresc al fostei societăţi Mecanex. Cu o educaţie muncitorească, Miluţă Jijie a confundat cea mai prestigioasă instituţie de cultură a judeţului Botoşani cu hala de producţie a Mecanex-ului la al cărei faliment a contribuit din plin.
Ca director al Memorialului, Jijie n-a putut pricepe de ce unii angajaţi îşi pierd vremea prin biblioteci, în discuţii interminabile despre Eminescu, prin simpozioane şi comunicări ştiinţifice din care n-a priceput şi nu poate pricepe o iotă. Jijie a introdus condica de prezenţă şi respectarea drastică a unui program de lucru în stil muncitoresc. El n-a priceput şi nu va putea pricepe rostul creativităţii umane, pentru că el vrea rezultate, vrea ca la sfârşitul celor opt ore de muncă să io se arate, concret şi material, ce-a muncit fiecare.
Săpat din funcţia de director de cei care voiau săî transforme Memorialul în surse proprii de afaceri, reclamat la Poliţie şi Parchet cu presupuse ilegalităţi, acuzat de imaginare furturi financiare sau de înstrăinarea unor piese de muzeu, cercetat şi răscercetat de către organele de anchetă, Coşereanu a trebuit să mai trăiască un coşmar, cel mai groaznic coşmar din viaţa sa.
Acela de a-l face pe Jijie să înţeleagă ce înseamnă munca de cercetare ştiinţifică şi cum se desfăşoară ea. N-a reuşit, pentru că libertatea gândirii sale, creativitatea, s-au dovedit incompatibile cu educaţia muncitorească a lui Jijie.
Cum cel mai deştept cedează întotdeauna, Coşereanu a considerat că demisia este sigura soluţie de a pune capăt coşmarului pe care-l trăia de vreun an de zile încoace.
Peste Memorialul Ipoteşti s-a aşezat o atmosferă apăsătoare, cernită, de doliu cultural. Din şuvoaiele de lacrimi ale salariaţilor ţâşnesc bucuria şi mulţumirea sufletească cu care Miluţă Jijhie îşi alimentează modestele forţe intelectuale, însă extraordinar de malefice, cu care continuă să domine şi să batjocorească spiritul eminescian.
Bucuros că a scăpat de pericolul pe care Coşereanu îl reprezenta de a-l îndepărta din funcţie, imediat ce acesta a plecat, Jijie a cutreierat birourile pentru a închide cu vârful pantofului aerotermele care încercau să dezmorţească aerul îngheţat care a cuprins sediul administrativ al Memorialului la propriu şi la figurat.
Aproape că-i crăpa pielea de bucurie că a rămas stăpânul suprem al întregii instituţii.
Am suficientă răbdare să prind judecata celor care vor trebui să răspundă pentru fapta lor de a-l pune pe Miluţă Jjiie în fruntea celei mai prestigioase instituţii eminesciene din România. Voi fi un martor activ al acelui proces.
|
Dec 13
|
Mi-aş dori un altfel de Ovidiu
Am mai comentat pe această temă dar mă văd nevoit să revin. Ovidiu Portariuuc este unul dintre tinerii de formaţie postdecembristă care s-au lansat în politică. El a preferat să-şi urmeze tatăl, adică să adere la politica social-democraţilor.
Statutul său de om de afaceri nu se prea potriveşte cu doctrina social-democrată ci mai mult cu cea liberală. Dar, „contaminat” de politica tatălui, care s-a regăsit în PSD cu concepţia ideologică formată înainte de 1989, fiul a păşit pe urmele tatălui.
Aş spune că nu este nimic grav, dacă în conştiinţa sa este convins că doctrina social-democrată se potriveşte concepţiilor sale despre progresul social. Numai că, în loc să aducă în partid un suflu nou, tineresc, de social-democraţie europeană, Ovidiu Portariuc a devenit robul, sclavul mentalităţii generaţiei tatălui său.
Iar una dintre cele mai periculoase şi dăunătoare laturi de formare a caracterului său de om politic este populismul promovat de actualii lideri ai PSD.
Populismul nu este numai dăunător omului politic dar şi vieţii sociale, pentru că el are menirea de a induce alegătorului împlinirea dorinţelor sale, nevoilor sale cu scopul fals de ca cel ce promite sa-i obţină votul, după care se va ocupa de interesele sale.
Ovidiu Portariuc se află deja înscris pe drumul populismului. Nu mai departe săptămâna trecută a declarat la conferinţa de presă că primarul Cătălin Flutur ar trebui să redea Centrul Vechi al Botoşanilor oamenilor de afaceri, preluând ideea lansată deja de liberalul Romulus Eram.
Solicitarea lui Eram şi Portariuc este una de natură pur populistă, pentru că această zonă a oraşului este deja ocupată de agenţii economici. Aş vrea să-l Văd pe Ovidiu că deschide un magazin în această zonă a oraşului şi va aştepta să treacă o jumătate de oră să-i calce cineva pragul. Nu să cumpere, măcar să privească!
Nu de oameni de afaceri duce lipsă zona, ci de afluenţa de consumatori, Botoşănenii s-au dezobişnuit să mai treacă prin această zonă pentru că n-au nimic care să-i atragă. Problema Centrului Vechi al Botoşanilor este una complexă şi nu primarul o va rezolva, indiferent care va fi el.
Majoritatea spaţiilor comerciale de la parterul clădirilor sunt proprietate privată. Nu Flutur poate dispune de destinaţia acestora, ci proprietarul. Spaţiile de locuit de la etaj, în majoritate au devenit proprietate prin vânzarea acestora de către fostul primar Florin Egner.
Portariuc ar fi trebuit, înainte de orice declaraţie politică, să fi discutat cu acei oameni de afaceri care deja sunt în zonă. Ei l-ar fi informat cam ce le trebuie ca să-şi revigoreze afacerile. Apoi, o astfel de zonă trebuie să fie şi una culturală, ca să atragă turiştii. Tot ce a adus a muzeu sau secţie a Muzeului Judeţean Botoşani a fost desfiinţat.
Ca Centrul Medieval al Botoşanilor să redevină o zonă aglomerată, cu cetăţeni dornici de cumpărături, de participare la acte culturale şi de a privi trebuie să-şi dea mâna mai multe instituţii municipale şi judeţene.
Uniunea Europeană ne-a dat bani să refacem zona, dar nu ne-a dat şi minte s-o valorificăm economic. Mintea trebuie să vină de la noi, de la inventivitatea şi ingeniozitatea noastră.
Ca să punem în valoare economică şi culturală zona, nu cu declaraţii populiste din sediul de partide o vom face. Va trebui să tragem cu ochiul la ce-au făcut cei din Blaj, Mediaş, Târnăveni, Sighişoara etc. şi ei cu centre medievale refăcute cu bani europeni, dar puse îăn valoare economică şi culturală cu mult succes.
Deosebirea constă în faptul că ardelenii tac şi fac, noi vorbim mult, gălăgios şi nu facem nimic. Mi-aş dori un altfel de Ovidiu. Unul care să gândească realist şi în stil progresist. Să lase populismele pe seama generaţiei tatălui său, căci pentru ei leac de caracter putrezit nu mai există
|
Dec 12
|
Primarul comunei Mihai Eminescu, nu demult absolvent de Bac, semn că el nu aparţine actualei generaţii de rataţi ai Bacului, se distinge şi prin alte calităţi demne de consemnat pentru cei din viitor.
În urmă cu vreo zece ani, după ce i-a turnat doi copii, Verginel a constatat că nevastă-sa nu se prea pricepe la pat.
Asta după ce-a comparat-o cu Ana, femeia visului său, descoperită printr-o coşmelie de prin Botoşani. Ana, meşteră mare în a-i ridica pe bărbaţi spre al nouălea cer, i-a plăcut de Verginel, aşa că şi-au unit destinele.
N-a venit la Veginel cu mâna goală, i-a adus cei doi copii ai săi. Această întorlocare de destine a avut la bază „copii mei” şi „copii tăi”, lipsind precum se poate constata „copii noştri”.
Ambiţios din fire şi cu noua nevastă pricepută în dragoste, Verginel şi-a propus să ajungă primarul comunei. Şi a ajuns!
Ca primar, dacă nu curge picură şi tot se adună câte ceva. Numai că o casă cu patru copii şi o nevastă focoasă nu se ţine cu leafa de primar. Aşa că Verginel a mai pârlăcit câte ceva pe seama pământului cuvenit unor moştenitori de drept sau pe nedrept. L-au zăpsit cei de la DNA şi i-au încropit un dosar de toată frumuseţea.
Cu tinicheaua legată de coadă de către cei de la DNA, Verginel şi-a pus maree speranţă în penalistul de la Cluj, prof. Mateuţ. A strămutat şi dosarul pe la Baia Mare, ca să-i vină profesorului mai la îndemână. Ceva, ceva tot l-a avantajat. Aflând că-i primar de Opoziţie şi nu Putere, judecătorii l-au pricopsit, din milă, cu o condamnare de doi ani închisoare cu suspendare.
Verginel a mirosit că-i rostul de ceva puşcărie, aşa că n-a stat cu mâinile în sân să aştepte verdictul magistraţilor. Şi-a luat o serie de contramăsuri. A început să-şi consolideze poziţia în primărie. Aşa că şi-a angajat cei doi nepoţi, care să-l ţină la curent cu vreun eventual boicot la scaunul său.
Apoi şi-a adus şi nevasta cea focoasă, meşteră la pat, după cum singur s-a lăudat. După ce şi-a văzut nevasta angajată la primărie, Verginel a răsuflat uşurat. Iar când judecătorii l-au condamnat, el le-a dat cu tifla şi a declarat că viitorul primar al comunei lui Eminescu va fi nevastă-sa „Tant’ Ana”. Acest nume vine de la faptul că unui din cei patru copii din noua familie nu-i zicea „mama Ana” ci „Tant’Ana”, după alţii, răuvoitori, „TaontAna”.
Să recapitulăm. Verginel, tractorist fruntaş al comunei Eminescu, a descoperit-o pe Ana cea focoasă, cu care şi-a întemeiat o nouă familie. După ce-a ajuns primar, ca să moară duşmanii de ciudă, şi-a luat şi Bacul. S-a pus bine cu şeful său politic de la Botoşani, proaspătul licenţiat în drept Florin Ţurcanu, şi s-a rostuit cu funcţia de vicepreşedinte PNL. Mai nou şi-a băgat şi nevasta în politică, vicepreşedintă la organizaţia de femei. Şi-a angajat în primărie doi nepoţi şi nevasta, pe care a anunţat că o va face primar în locul său.
Pentru matrapazlâcurile făcute prin primărie, dacă Verginel era primar PDL, era acum după graztii. Fiind numai primar USL, a fost condamnat cu suspendare şi cu dreptul de a-şi face nevasta primar, ca să rămână postul în familie.
Să mai luăm act că Veginel şi toţi cei din USL vor la Putere. Să nu uite aceşti pui de lele că nemulţumitului i se ia darul. Adică condamnarea cu suspendare poate deveni şi cu încarcerare. După judecarea recursului!
|
Dec 08
|
Ieri am avut de trecut prin două experienţa nu tocmai plăcute dar extrem de edificatoare pentru a cunoaşte nivelul de cultură politică şi economică a unor segmente din societatea noastră.
Întâi am fost abordat de către un tip destul de burtos, descheiat la scurta din piele, îmbujorat de alcoolul consumat. Omul m-a abordat direct şi m-a întrebat de ce nu l-am făcut hoţ pe primarul Cătălin Flutur, în primăvară, când am realizat cu acesta un reportaj despre starea unor investiţii din oraş.
Tipul mi-a spus extrem de revoltat şi sigur pe el că Flutur a furat toţi banii din buget şi de aceea nu mai sunt bani de salarii şi pensii.
I-am spus că nu poţi afirma pe un post de televiziune o astfel de acuzaţie fără să ai dovezi solide că este aşa. Toţi cei din PDL fură, a fost răspunsul său, iar
ca argument a invocat declaraţiile lui Ponta şi Antonescu.
Dacă eşti aşa sigur că Flutur a furat bugetul, accepţi să te filmez cu o astfel de declaraţie, l-am încercat eu să văd cât de dispus este să-şi asume responsabilitatea pentru astfel de afirmaţie. N-a fost de acord, dar a susţinut că este de datoria presei să scrie că Flutur fură banii de salarii şi pensii iar Guvernul PDL ne-a nenorocit pe toţi.
Aproape zilnic îmi este dat să primesc sfaturi cum să sscriu sau să filmez hoţii de la putere, dar fără ca cei care îmi cer aşa ceva să accepte să le fac public numele. Altfel spus, când vine vorba de răspuns pentru afirmaţiile făcute, să răspund numai eu. Laşitatea face parte din caracterul unora dintre noi.
De lucrat tipul mi-a spus că nu lucrează, că n-are unde la stat iar la hoţii de patroni nu se duce să-i îmbogăţească prin munca sa şi apoi primeşte şomaj de la stat aşa că de ce ar munci. În gândirea lui, banii primiţi ca indemnizaţie de şomaj vin de la stat şi nu de la cei care muncesc şi dau impozite la stat. La plecare mi-a aruncat în faţă că de la anul va veni la putere Ponta şi cu Antonescu care vor da şi salarii şi pensii majorate.
Ce să-i explici unui asemenea specimen uman care nu numai că nu munceşte dar nici nu gândeşte la ceea ce se întâmplă în comunitate, în ţară şi lume. El ştie de la Poonta şi Antonescu că Flutur a furat bugetul şi de aceea nu sunt bani de salarii şi pensii. Credinţa lui este că prin venirea la putere a USL va curge lapte şi miere fără ca să muncească.
Un altul, patron de bufet undeva pe Săvenilor, mi-a spus foarte revoltat că nu poate accepta ca unii să fie bogaţi şi el, care munceşte, să fie sărac. Patronul de crâşmă este convins că cei bogaţi au furat statul şi pe cei care muncesc la el. Omul a lucrat toată viaţa într-o unitate de stat şi şi cu toate că acum este patron, tot egalitarismul social i se pare mai potrivit.
Are la bar un angajat pe care-l plăteşte la negru, pentru că, zice el, vânzările sunt mici. Cum să nu fie mici când în preajma sa mai sunt trei baruri, Când l-am întrebat de ce n-a deschis un magazin cu ceva mărfuri care se găsesc mai greu prin comerţ, replica i-a fost că ceilalţi din vecinătate tot baruri au deschis. Fără să realizeze, omul este victima efectului de turmă, specific nouă. Baruri a văzut la ceilalţi, bar a deschis şi el, fără a face un calcul economic să vadă dacă va avea câştig prin ce va vinde.
Ura lui asupra celor bogaţi vine de la faptul că afacerea lui nu este prosperă, dar nici n-are puterea minţii de a găsi o altă afacere care să n-aibă concurenţă pe strada sa. Şi el găseşte vinovaţi că nu-i merge afacerea pe cei din PDL şi pe cei bogaţi.
Cum spuneam, am avut două experienţe, deosebite ca mod de abordare dar convergente prin modul de gândire al personajelor. Câtă vreme vom aştepta rezolvarea necazurilor cu bani de la stat, câtă vreme nu ne punem mintea la contribuţie să găsim ceva de muncă folositor nouă, câtă vreme vom căuta ţapi ispăşitori pentru neîmplinirile noastre, câtă vreme vom lua drept realităţi afirmaţiile populiste ale politicienilor vom continua să ne zbatem în sărăcie şi necazuri, vom continua să fim robii propriei noastre neputinţe Dar tocmai aceste aspecte nu le conştientizăm!
Recent Comments