Dec 02

Fost târg evreiesc de seamă, Suliţa a devenit postdecembrist o comună liberală. Cei mai mulţi şi de frunte membri ai PNL Botoşani au provenit din această comună. Numai că niciunul nu s-a dovedit a fi bun orator. Poate şi din cauză că la capitolul cultură generală n-au prea excelat.
Primul lansat în politică a fost Gheorghe Ciubotaru, care s-a lipit de Dinu Secrieru şi i-a devenit şef de cabinet senatorial începând cu 1996. Ciubotaru vorbeşte fluent, atunci când se află în gaşca apropiaţilor, dar n-are discurs public. Probabil se inhibă. Doar două exemple am să dau.
În campania alegerilor locale din anul 2000, el a fost desemnat de PNL candidat la Primăria Botoşani. S-a organizat festivitate mare pe scena Casei sindicatelor şi a fost adusă formaţia, atunci în vogă, Ro-mania. Anunţat candidat, Ciubotaru a trebuit să urce pe scenă. În faţa sălii pline a rostit doar „Eu sunt Gheorghe Ciubotaru…” şi a făcut o pauză, după care a adăugat „…candidez de la PNL” şi a fugit după cortină. Sala a aplaudat anemic.
Într-o deplasare la întâlnirea publică din comuna Suliţa, Ciubotaru a fost nevoit să ia cuvântul. A repetat de mai multe ori că este fiul lui maică-sa până ce suliţernii au cerut să le cânte Sofia Vicoveanca, adusă pe post de badă politică. O femeie din public a exclamat:
- Săracul, nu i se leagă vorba!
Cornel Popescu, profesor de matematică, avea de asemenea dificultăţi de vorbire în public. În schimb era extrem de priceput la organizat mesele festive. Avea tot timpul portbagajul maşinii plin cu salamuri, pastramă, slănină afumată’, mici şi carne pentru grătar. De aceea era nelipsit de la întrunirile publice.
Tot în anul 2000, la Săveni, la o întrunire pe stadion, Popescu a dorit să-l laude pe medicul Oprişanu, pe atunci director al Spitalului Săveni. S-a încurcat în vorbe, că din laude ieşea mai mult critică.
Florin Ţurcanu poate fi considerat etalonul nonvalorii oratorice a suliţenilor. Nici el nu are discurs p0ublic, dar, aşa cum a recunoscut, nici n-ar putea avea de vreme ce la capitolul cultură generată stă dezastruos.
Discursul lui Ţurcanu este o îngânare de cuvinte îmbinate anapoda. Ieri, de Ziua Naţională a României, a vorbit ca să nu tacă. A aflat şi el că la 1 decembrie 1918 românii au strigat „Unire!”, dar habar n-are care români s-au adunat la Catedrala Unirii din Alba Iulia şi l-a chemarea cui.
Iar ca lipsa de cunoştinţe istorice să-i fie bine înţeleasă de întreaga audienţă, a punctat că „Românii vor ţara înapoi”.  Nu s-a referit la Basarabia şi Nordul Bucovinei, ci la cu totul altceva. Vorbe total nepotrivite cu o astfel de sărbătoare, dar extrem de potrivite cu statutul său de om politic.
Să ne ferească Dumnezeu ca ţara noastră, atât cât a mai rămas din ea, să intre pe mâna celor ca Ţurcanu. Altfel, spus, Ţurcanu a întărit regula că politicienii suliţeni n-au darul oratoriei. De ce? Să se uite în oglinda sufletului lor şi vor afla..

written by Ioan Rotundu


One Response to “Ţurcanu n-a făcut decât să respecte regula”

  1. 1. merinos Says:

    Bag sama ca, daca oricum n-o poate impinge inainte, se simte totusi capabil s-o aduca inapoi… la nivelul lui. Mare pezevenghi!

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia