Dec 06

Mai nou, cel ce reprezintă tineretul social-democrat, mă refer la „tinerelul” Răzvan Rotaru, face deplasări prin comunele judeţului şi ţine conferinţe despre cum pot baronii locali ai OSD să jumulească statul de venituri.
Rotaru explică patronilor membri ai PSD, cunoscuţi baroni locali din guvernarea Năstase, că nu trebuie să-şi facă probleme cu evaziunea fiscală şi cu plata obligaţiilor fiscale la stat. Rotaru le explică pe îndelete cum că cei de la Garda Financiară sunt câinii săi credincioşi şi că orice le ordonă, comisarii execută fără crâcneală.
Le mai dă asigurări Rotaru că dacă totuşi au vreo problemă cu vreun comisar mai îndărătnic, să fie anunţat imediat şi rezolvă el problema.
De unde până unde Răzvan Rotaru, fost membru al lumii interlope până de curând, după cum susţin cei care-l cunosc şi i-au cunoscut preocupările şi îndeletnicirile de prin ţările europene pe unde a hoinărit până ce l-au făcut cei din PSD liderul tineretului social-democrat, are ascendent asupra comisarilor financiari? .
De altfel Rotaru i-a şocat pe botoşăneni declarând nonşalant pe postul local de televiziune Somax cum a mituit el un înalt funcţionar din Finanţe pentru a obţine un imobil în Vama Stânca Ştefăneşti, pentru a-l revinde apoi profitabil unui italian.
Legat de garanţiile pe care Rotaru le dă baronilor locali ai PSD xcă pot practica evaziunea fiscală fără teamă de cei de la Garda Financiară, recunosc că pentru mine a fost o noutate să aflu. Ştiam că Rotaru a fost şef la Garda de Mediu, dar aceea l-am întrebat pe cel care mi-a relatat o lecţie de evaziune fiscală ţinută recent de Rotaru într-o comună cu primar social-democrat dacă a înţeles bine spusele lui Rotarui şi nu cumva confundă Gărzile între ele.
Personajul în cauză, şi el un baron local al PSD, mi-a explicat în detaliu că nu face nicio confuzie şi că Rotaru a fost destul de exp0licit că se referă la Garda Financiară şi nu la cea de Mediu.
Acum doi ani am mai scris despre incapacitatea politică a lui Cătălin Flutur de a-l schimba din funcţia de şef la Garda Financiară pe Liviu Mihai. Apoi l-a schimbat, dar nu pentru mult timp. Prin manevre nedesluşite, Liviu Mihai a fost repus în funcţia de şef şi de atunci se simte bine mersi.
Cu privire la Liviu Mihai sunt multe de spus. Omul era un biet inspectoraş de credite la Banca „Ion Ţiriac”, şi se mulţumea cu ciubucurile primite de la patronii care aveau linii de creditare, pentru a le accepta balanţe contabile măsluite. Când Guvernul Tăriceanu şi.-a intrat în pâine, preşedintele PNL la Botoşani era Mihai Ţâbuleac.
Iar Ţâbuleac , consătean cu Liviu Mihai, ambii din satul Crasnaleuca, comuna Coţuşca, l-a promovat de la bancă în funcţia de comisar şlef la Garda Financiară.
De netezirea drumului lui Mihai spre această funcţie s-a ocupat atunci Florin Ţurcanu, omul de încredere al lui Ţâbuleac. Tot Ţurcanu s-a ocupat de Mihai în primăvara şi toamna anului 2008 pentru a aduna de la patroni bani pentru PNL ca să susţină campania electorală. Am scxris atunci despre aceste acţiuni coordonate de Ţurcanu, dar n-a zis nimeni nimic, preferând să aplice politica struţului.
Venirea la putere a Guvernului Boc nu l-a afectat prea mult pe Mihai. Îngerul său păzitor, Mihai Ţâbuleac, a reuşit să-i convingă pe cei din PDL să-l lase pe funcţie. Iar Florin Ţurcanu a continuat să-l considere omul de bază al PNL. Iată că, intrând în USL, Ţurcanu n-a intrat cu mâna goală. L-a adus ca zestre şi pe Liviu Mihai,
Ala se explică de ce nRăzvan Rotaru se laudă prin comunele judeţului şi dă asigurări baronilor locali ai PSD că pot practica la grteu evaziunea fiscală neavând a se teme de cei de la Garda Financiară.
Inexplicabil rămâne faptul de ce vor cei din USL la putere de vreme ce o duc mai bine în Opoziţie?! Şi nici nu sunt în atenţia celor de la DNA.

written by Ioan Rotundu

Dec 05

Editura Agata Botoşani, prin directorul Ioan istrati, a organizat sâmbătă, la Galeriile de arte Botoşani, lansarea a doiuă cărţi despre şah. Unul dintre autorii acestor două volume a fost şi Silvia Diaconu, soţia maestrului în şah Mihai Diaconu.
Fiind vicepreşedinte al Organizaţiei de femei a PSD Botoşani, Silvia Diaconu, în mod firesc, şi-a invitat la eveniment şi şefii politici, inclusiv partenerii USL, adică liderii liberali.
Aşa s-a făcut că în sala Galeriilor şi-au făcut prezenţa personaje politice care n-au nimic în comun cu jocul de şah, doar mânaţi de dorinţa de a se face remarcaţi. Cele două cărţi de şah nu numai că promovează sportul minţii dar au şi un accentuat rol cultural. Iar politicienii n-au prea multe puncte comune cu cultura, decât doar că o pângăresc din când în când cu prezenţa lor.
Liderii PSD au intrat în grup, conduşi de Gheorghe Marcu urmat de Costică Macaleţi şi Gheorghe Vâzdoagă. Niciunul dintre cei trei n-au ceva comun cu sportul minţii, în politică baza constituind-o şarlatania şi nicidecum raţiunea şi logica.
De la liberali au venit Florin Ţurcanu însoţit de Roxana cea dornică de dragoste mioritică, Grigoraş patronul societăţii RVG şi alţi membri mai mici în rang. Ţurcanu avea capul acoperit cu o imensă pălărie. Cineva, hâtru la vorbă, s-a străduit să descopere dacă are ceva sub pălărie. S-a lăsat păgubaş, neputând observa ceva ce s-ar potrivi cu jocul de şah.florin.jpg 
Totul părea să se desfăşoare în deplină armonie, când în sală şi-a făcut prezenţa Mihai Baltă, cel invitat de Silvia Diaconu să recenzeze cele două volume.
La vederea lui Bală, staff-ul PSD a făcut feţe, feţe. Imediat şi-au adus aminte că au o şedinţă urgentă. Aşa că Marcu, Macaleţi şi cu Vâzdoagă în coadă au plecat valo-vârtej. Aşa de grăbiţi au fost că nu şi-au mai luat la revedere de la autori, n-au cumpărat nici cărţile şi nici nu l-au salutat pe Mihai Baltă, cum s-ar fi cuvenit, mai ales că le-a fost şef politic.
Acelaşi personaj hâtru a remarcat că spaima care i-a cuprins pe liderii PSD nu le va trece decât numai dacă vor fi afumaţi cu un fir de păr din capul lui Baltă.
De ce s-au speriat în aşa hal liderii PSD am să comentez într-un articol separat. Cert este că lansarea celor două volume de spre jocul de şah nu se putea face fără ca Mihai Baltă să fie invitat. Inginerul Baltă este membru al Comitetului Director al Federaţiei Române de Şah, este căpitanul echipei naţionale a României de şah pe Internet, este membru al Lotului olimpic de şah al României, este câştigătorul Cupei de şah a Clubului de şah Belfort din Franţa.
Cu o astfel de zestre care-i recunoaşte capacitatea de a stăpâni la cel mai înalt nivel jocul minţii umane, cum să nu se sperie liderii PSD. Personajul hâtru n-a ratat prilejul de a constata că Florin Ţurcanu a rămas. Zicea hâtrul nostru c-ar fi fost păcat de pălărie, dacă ar fi plecat. . Iar dacă avem în vedere că odată cu pălăria ar fi plecat şi Roxana, atunci chiar că evenimentul n-ar mai fi avut farmec telectual.

written by Ioan Rotundu

Dec 02

Fost târg evreiesc de seamă, Suliţa a devenit postdecembrist o comună liberală. Cei mai mulţi şi de frunte membri ai PNL Botoşani au provenit din această comună. Numai că niciunul nu s-a dovedit a fi bun orator. Poate şi din cauză că la capitolul cultură generală n-au prea excelat.
Primul lansat în politică a fost Gheorghe Ciubotaru, care s-a lipit de Dinu Secrieru şi i-a devenit şef de cabinet senatorial începând cu 1996. Ciubotaru vorbeşte fluent, atunci când se află în gaşca apropiaţilor, dar n-are discurs public. Probabil se inhibă. Doar două exemple am să dau.
În campania alegerilor locale din anul 2000, el a fost desemnat de PNL candidat la Primăria Botoşani. S-a organizat festivitate mare pe scena Casei sindicatelor şi a fost adusă formaţia, atunci în vogă, Ro-mania. Anunţat candidat, Ciubotaru a trebuit să urce pe scenă. În faţa sălii pline a rostit doar „Eu sunt Gheorghe Ciubotaru…” şi a făcut o pauză, după care a adăugat „…candidez de la PNL” şi a fugit după cortină. Sala a aplaudat anemic.
Într-o deplasare la întâlnirea publică din comuna Suliţa, Ciubotaru a fost nevoit să ia cuvântul. A repetat de mai multe ori că este fiul lui maică-sa până ce suliţernii au cerut să le cânte Sofia Vicoveanca, adusă pe post de badă politică. O femeie din public a exclamat:
- Săracul, nu i se leagă vorba!
Cornel Popescu, profesor de matematică, avea de asemenea dificultăţi de vorbire în public. În schimb era extrem de priceput la organizat mesele festive. Avea tot timpul portbagajul maşinii plin cu salamuri, pastramă, slănină afumată’, mici şi carne pentru grătar. De aceea era nelipsit de la întrunirile publice.
Tot în anul 2000, la Săveni, la o întrunire pe stadion, Popescu a dorit să-l laude pe medicul Oprişanu, pe atunci director al Spitalului Săveni. S-a încurcat în vorbe, că din laude ieşea mai mult critică.
Florin Ţurcanu poate fi considerat etalonul nonvalorii oratorice a suliţenilor. Nici el nu are discurs p0ublic, dar, aşa cum a recunoscut, nici n-ar putea avea de vreme ce la capitolul cultură generată stă dezastruos.
Discursul lui Ţurcanu este o îngânare de cuvinte îmbinate anapoda. Ieri, de Ziua Naţională a României, a vorbit ca să nu tacă. A aflat şi el că la 1 decembrie 1918 românii au strigat „Unire!”, dar habar n-are care români s-au adunat la Catedrala Unirii din Alba Iulia şi l-a chemarea cui.
Iar ca lipsa de cunoştinţe istorice să-i fie bine înţeleasă de întreaga audienţă, a punctat că „Românii vor ţara înapoi”.  Nu s-a referit la Basarabia şi Nordul Bucovinei, ci la cu totul altceva. Vorbe total nepotrivite cu o astfel de sărbătoare, dar extrem de potrivite cu statutul său de om politic.
Să ne ferească Dumnezeu ca ţara noastră, atât cât a mai rămas din ea, să intre pe mâna celor ca Ţurcanu. Altfel, spus, Ţurcanu a întărit regula că politicienii suliţeni n-au darul oratoriei. De ce? Să se uite în oglinda sufletului lor şi vor afla..

written by Ioan Rotundu