Jan 15

Ieri, în cadrul unei anchete jurnalistice desfăşurată în satul Buhăceni, comuna Truşeşti, am ajuns şi la biserica satului. Uşa era încuiată, dar am insistat şi mi s-a dat drumul. Înăuntru am găsit mai multe femei şi bărbaţi, printre care şi tineri care, împreună cu preotul Cosmin Ivasuc consumau băuturi alcoolice în pronaos.

buhaceni-enoriasa-4.jpg
Părintele mi-a spus că cineva a ridicat o panacidă şi a făcut cinste. Cei din biserică, aflând ce vreau, au reacţionat violent în limbaj iar un tânăr flutura un cuţit pe la spatele cameramanului Popică.  Puţin a lipsit ca Popică să nu-l miruiască cu camera peste cap.
Ce-am căutat la biserică se poate afla din materialul de pe site-ul Jurnalului. Dar ce nu se poate afla din material şi nici din ce s-a filmat sunt alte aspecte. Trecând peste violenţa de limbaj a celor prezenţi, am întrebat pe o guralivă dacă ştie ce sărbătoresc românii în ziua de 15 ianuarie. N-a ştiut. Am întrebat un tânăr ce se dădea şmecher. Nici el n-a ştiut. Când le-am pomenit de Ziua Culturii şi de omagierea naşterii poetului Mihai Eminescu mi-au râs în nas.
Însă cel mai mult m-a uimit faptul că niciunul dintre cei prezenţi nu avea habar de protestele din Bucureşti şi din ţară. În schimb toţi, dar absolut toţi, s-au arătat porniţi împotriva celor avuţi şi dorinţa lor era ca aceştia să-şi piardă averile pe care, considerau ei, le-au dobândit prin furt.
M-am îngrozit să constat ce nivel de gândire, ce mentalitate pot avea unii dintre noi, acum când avem deja câţiva ani de când suntem în UE. Oamenii aceştia vor merge în toamnă la vot, dacă nu cumva mai repede. Ce vor vota ei? Desigur, vor vota ce-au votat şi în 2008. Pe cei care le vor da de băut, o pungă cu ceva sau le va promite că va lua averile celor bogaţi şi le vor împărţi lor.
Ce fel de electorat este acesta? Este electoratul după chipul şi asemănarea lui Florin Ţurcanu. Per el îl vor vota astfel de oameni, care se întâlnesc prin toate satele judeţului. Ei merg la vot, cei care judecă oferta electorală şi constată că nu este pe măsura aşteptării lor vor sta acasă. Soarta noastră a fost decisă şi va fi decisă de astfel de oameni.
Când am intrat în biserică, toţi erau fericiţi şi cu paharul în mână. Când am plecat i-am lăsat cum i-am găsit. Ăştia sunt cu adevărat fericiţi!

written by Ioan Rotundu

Jan 12

După ce au realizat dimensiunea ilegalităţilor comise în şedinţa Consiliului Judeţean Botoşani prin deturnarea de fonduri votată de consilierii lor judeţeni, liderii USL se eschivează de la orice răspundere. Abia după ce-au lăsat o instituţie judeţeană fără fonduri au realizat în ce bucluc au intrat. Căci Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri nu este o instituţie privată, ci una publică şi încă una extrem de importantă.
Iarna n-a trecut iar zăpada poate cuprinde oricând judeţul. Cine îşi asumă răspunderea că cei de la DJDP nu vor avea bani să plătească deszăpezirile? Apoi, prin deturnarea banilor cuveniţi DJDP către primarii USL, instituţia a fost blocată în derularea programelor cu finanţare Europeană.
Acum, că toate necazurile produse prin votul consilierilor USL au ieşit la iveală, liderii USL, ca orice laş ordinar, fug de răspundere. Deputatul Florin Ţurcanu tace. Liderul PSD, senatorul Gheorghe Marcu, ironic, a declarat că nu el conduce judeţul, deci n-are nicio responsabilitate.
Aceşti doi politicieni au pretenţia ca de la toamnă să conducă judeţul. Sunt ei capabili şi responsabili de aşa ceva? Cine îi consideră responsabili, să le voteze candidaţii sau să-i voteze pe ei, dacă vor candida.
Să ne amintim de boicotul USL cu privire la reorganizarea Spitalului judeţean pentru a primi o categorie de clasificare superioară. Tot consilierii judeţeni USL au votat împotriva comasării spitalelor, pentru că aşa suna ordinul şefilor.
Ţurcanu şi cu Marcu au prezentat fel de fel de scenarii de groază, dacă se va face comasarea. În final, când au văzut că riscul de a răspunde penal este extrem de ridicat, au dat dezlegare consilierilor săi voteze. De atunci a trecut ceva timp şi nici unul dintre scenariile de groază prezentate de liderii USL nu s-a împlinit. În schimb, aşa cum era de aşteptat, au ieşit la iveală interesele meschine ale unor lideri de seamă ai USL, printre care şi cele ale lui Gabriel Oprişanu şi Maria Olari, ambii medici care urmăreau interese personale pe seama Maternităţii Botoşani.
Maternitatea a devenit secţie a Spitalului judeţean iar finanţarea europeană pentru modernizare nu a fost dusă la Suceava, cum au susţinut medicii Oprişanu şi Olaru. Nici medicii din unitate nu şi-au pierdut locurile de muncă, cum se trâmbiţa. S-au redus posturi de funcţionari de birou, cum se şi anunţase oficial.
Laşitatea celor doi lideri USL trebuie să dea de gândit inclusiv membrilor de partid ai PNL şi PSD. Cu astfel de lideri, cele două partide, carte au înregimentate şi persoane de valoare şi care merită să ne conducă, au tot mai puţine şanse de a se bucura de votul botoşănenilor de rând care nu se lasă păcăliţi de jocurile murdare ale celor doi.

written by Ioan Rotundu

Jan 11

Ieri, cineva m-a atenţionat că o minte cam nesedimentată şi deplin rurală de prin USL s-a exprimat că „mai zburdă Rotundu până la toamnă, după care-l băgăm noi după gratii”.
Omul, aflat vioara a doua într-unul din cele două partide ce formează această ruşine a istoriei politicii româneşti numită USL, vorbeşte de funie în casa spânzuratului.
Nu eu am a mă teme că voi sta după gratii, ci cei care deja au primit o condamnare pentru matrapazlâcuri şi ilegalităţi şi care aşteaptă cu frica-n spate ca nu cumva după rostirea deciziei din recurs să fie încarceraţi. Nu eu îmi pregătesc nevasta pentru postul de primar, ci acei nerozi politici care lasă în urma lor, prin USL, parfum de sconcs amestecat cu arome de cretinism uman.
Despre faptul că mă vor băga după gratii cei din USL n-am frică pentru că vor mai trece ceva ani până voi ajunge la pensie, vor trece şi ceva decenii de pensie iar cei din USL tot nu vor ajunge la guvernare în forma lor politică actuală.
Nici nu întrezăresc cam ce soluţii ar putea găsi să mă oprească din a scrie ce am de scris. Cu scrijelirea numelui pe toacă au încercat preoţii şi n-a dat rezultate. Cu agheasmă am fost stropit în fel şi chip, prin exterior şi interior, şi tot n-am fost oprit să spun ce am de spus.
Cu magia neagră au încercat foştii salariaţi de la Comaliment, dar s-au întors blestemele asupra lor şi au rămas fără locuri de muncă. Marcel Georgescu a încercat cu „ochiul dracului” şi a constatat că arginţii lui Iuda nu sclipesc a ispită în faţa oricui.
Însă ce spune o zicală bătrânească, de ce te temi de aceea nu scapi, este cât se poate de adevărat. De ce se tem cei din USL, de aceea nu  vor scăpa. Unii dintre ei, mai maşcaţi la funcţie, au primit deja semnale că le pregătesc nişte surprize de toată frumuseţea.
Numai să dea colţul ierbii, să sticlească soarele în roua dimineţii şi am să încep să arat botoşănenilor adevărata faţă a unora dintre ei. Mai ales a acelora care ne cer votul să se cocoţe în funcţii grabnice aducătoare de comisioane  cu care să-i îndestuleze pe creditorii vechi şi noi.
Le-am pregătit „Surprize!… Surprize!…” că începând imediat după Paşti şi până toamna, când vor număra bobocii ieşiţi din urne, nu se vor plictisi deloc. Dimpotrivă, îşi vor aduce aminte de fiecare clipă fericită din viaţa lor trecută, transformată de mine în calvar al prezentului.
Bun venit în Lumea lu’ Rotundu, locul unde se ridică temple Virtuţii şi se sapă temniţe Viciului!
Grăbiţi-vă, tovarăşi, să-mi închideţi gura c-aveţi de ce!

written by Ioan Rotundu

Jan 10

Ieri am terminat montajul la reportajul dedicat omagierii naşterii poetului Mihai Eminescu. Dacă anul trecut i-am omagiat naşterea şi comemorat moartea prin două reportaje filmate la Blaj, intitulate „Chemarea străbunilor”, reportajul care va fi difuzat pe Tele’M sâmbătă, 14 ianuarie, l-am realizat filmând la Călineştii lui Cuparencu şi Dumbrăveni, locuri unde au trăit bunicul poetului şi tatăl său.
Am fost uimit să constat cât de respectat este poetul în satul unde a emigrat la 1804 bunicul său Vasile Eminovici, de la Blaj. Există în Călineştii lui Cuparencu o casă documentară de epocă, aidoma celei în care a trăit bunicul poetului, există biserica unde acesta a slujit ca dascăl şi unde a fost botezat Gheorghe Eminovici, tatăl poetului, există o impozantă statuie a poetului realizată de sculptorul botoşănean Marcel Mănăstireanu însă ce este mai de preţ, în sufletul sătenilor există o adâncă preţuire pentru poet.
La Dumbrăveni, unde a lucrat o perioadă tatăl poetului ca şi căminar pe moşia boierului Ghika, prezenţa poetului este marcată peste tot iar personalitatea şi opera sa sunt venerate cu sfinţenie.
Primarul Ioan Pavăl, cu care am realizat o parte din reportaj, pregăteşte pentru iunie acest an, la comemorarea morţii poetului, dezvăluiri de senzaţie. Susţine primarul că preotul satului, părintele Jaba, a găsit documente care dovedesc că poetul s-a născut şi a fost botezat la Dumbrăveni.
Cine a urmărit reportajele de anul trecut şi-l va urmări şi pe cel de acuma, va putea concluziona şi singur cât de iubit şi apreciat este poetul botoşănean intrat în universalitate.
Am simţit un gust amar să citesc luni o declaraţie a Cătălinei Lupaşcu, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, că la Memorialul Ipoteşti vor fi aduşi pe post de colaboratori cercetători literari din ţară, în vreme ce botoşăneanul nostru Valentin Coşereanu, considerat un eminescolog de prim rang, a fost prigonit de la şefia Memorialului şi apoi şi din judeţ.
Fata asta, ce n-are pic de respect pentru cultura botoşăneană şi mai ales pentru personalitatea şi opera poetului, nici în al 12-lea ceas nu realizează că prin promovarea la şefia Memorialului a unui economist în tractoare şi motoraşe a distrus cel mai de preţ simbol naţional eminescian.
Cătălina Lupaşcu, Florin Ţurcanu, Gheorghe Marcu, Dumitru Codreanu în frunte cu Mihai Ţâbuleac au produs culturii botoşănene şi în special imaginii poetului Eminescu prejudicii de imagine ireparabile.
Primarul Cătălin Sănduleac al comunei Şerbăuţi, care locuieşte în satul Călineştii lui Cuparencu şi aproape de casa bunicului poetului, s-a arătat nedumerit de ce se întâmplă la Memorialul Ipoteşti.
Primarul comunei Dumbrăveni, fost militar de carieră dar un mare admirator al poetului, nu poate crede că Eminescu a fost dat pe mâna unor analfabeţi culturali şi de aceea a înfiinţat la Dumbrăveni un Centru de cercetări eminescologice şi speră ca în curând să preia rolul Memorialului de la Ipoteşti.
Este incredibil ce i se întâmplă poetului acasă la el. Stau şi mă întreb dacă-l mai merităm?!

written by Ioan Rotundu