Blogul lui Rotundu

Aflu cu stupoare din Jurnalul de Botoșani și Dorohoi (nr. de marți, 7 februarie a.c., aricolul Laviniei Preda intitulat: Memorialul Ipotești confiscat de suceveni că numitul Jîjîie Miluță este chitit să revoluționeze cercetarea științifică a Memorialului de la Ipotești, după chipul și asemănarea dumisale.
Ceea ce relatează Miluță jurnalului în cauză, prezentând totul ca pe o bombă este o confuzie totală împănată cu neadevăruri flagrante. Sigur că nu ne mai miră nimic în legătură cu managerul în cauză încă de pe vremea când atitudinea miluțiană se traducea în fapt printr-un text silabisit cu greu în fața unui public, în mijlocul căruia se evidenția academicianul Eugen Simion, cel care, din acest motiv, nu și-l poate aminti pe numitul manager, decât luat de frisoane, întocmai ca-n frigurile copilăriei. Așadar, sunt de corectat și de pus la punct câteva aspecte:
a) lucrurile mari dar și proiectele de răsunet despre care vorbește preopinentul în domeniul cercetării științifice nu sunt altceva decât suma confuziilor dintre activitatea de cercetare științifică – pe de o parte – și activitatea culturală – pe de altă parte. Numai confundându-le flagrant poți să afirmi asemenea trăsnăi; în fapt, ele sunt activități distincte, pe care nu le poți turna după bunul tău plac, una în ciubărul celeilalte, ca laptele la stână.
Nu poți vorbi, spre exemplu, de proiecte de răsunet în domeniul cercetării științifice când închei prin a spune că anul trecut, Consiliul Ştiinţific a fost mai mult inexistent din cauza faptului că mulţi dintre foştii membri şi-au găsit altceva de făcut. Și nu poți spune aceasta din două motive: 1), pentru că activitatea de cercetare științifică presupune cu precădere continuitate, al doilea, pentru că în domeniu nu se țintește „răsunetul”, ci substanța cercetării – eminescologice, în cazul de față. Spunând gogomănia, confuzia se poate limezi din chiar titulatura de înființare a instituției (titulatură despărțită prin linioară): Memorialul Ipotești–Centrul Național de Studii Mihai Eminescu;
b) în ceea ce privește noua echipă a Consiliului științific, care să aducă un suflu nou, aș fi extrem de interesat cum ar putea aduce cercetarea științifică turiști cu nemiluita!?> Niciodată cercetarea n-a adus turiști (mai ales cu nemiluita) la Ipotești (precum nicăieri într-un institut de cercetare), din simplul motiv că domeniul nu-și propune acest obiectiv;
c) despre faptul că alături de acesta îl avem pe prof. Univ. Iulian Costache, care mi-a confirmat participarea la activităţile cultuale. A fost plecat în Spania a prezenta nişte colocvii şi i-am dat nişte materiale şi pentru a prezenta şi în numele Memorialului, conform declarației citate de Miluţă Jijie, cum se scrie negru pe alb în text – no comment. Totuși…;
d) chiar dacă am lăsa deoparte flagrantele confuzii de până aici, una de fond nu poate trece neobservată: faptul că se angajează șapte membrii în acest „revoluționar” Consiliu științific (față de trei câți erau înainte) pentru a coordona (și planifica, bănuiesc!) viitoarele teme de cercetare (deși acestea sunt deja fixate pentru un număr de ani!), este de-a dreptul inept, întrucât același manager, imediat după instalarea sa în scaun, a renunțat la toți cercetătorii de prestigiu angajați prin cumul la Ipotești. Numele lor sunt atât de sonore, încât nu trebuie decât să le pronunți:
Petru Creția, Gheorghe Grigurcu, Alex Ștefănescu, Ilie Constantin, Cristian Bădiliță, Pomliliu Crăciunescu, Valy Ceia și sunt angajate din toate centrele de prestigiu ale țării. Așadar, un consiliu științific care să coordoneze activitatea unor cercetători care nu mai există? (care lipsesc cu desăvârșire – cum ar zice nenea Iancu). Ar fi chiar struțo-cămila lui Cantemir…;
e) în legătură cu faptul că și <b>cercetătorul ştiinţific, Valentin Coşereanu şi-a dat acordul de a sprijini activitatea culturală a Memorialului Botoşani, eu unul am rămas trăsnit de o așa veste, cu atât mai mult cu cât din text se înțelege că am fost cooptat în presupusul consiliul pentru <b>a sprijini activitatea culturală a Memorialului Botoşani [sic!, adică greșeală]. Pas de mai înțelege ceva! Știu, însă, cu precizie că în prezent lucrez intens la o temă de cercetare științifică, în cadrul unei burse postdoctorale, într-un proiect european. Așadar, am de lucru, nu mă plâng!;
f) în sfârșit, dacă și ceilalți cercetători au un „accept” asemănător cu al subsemnatului și dacă au surprins aceleași inadvertențe, atunci tam-tamul „revoluției științifice” de la Memorialul Ipotești nu reprezintă nimic mai mult decât relatarea umoristică a lui Creangă în legătură cu… sfârâiacul. Atât și nimic mai mult.

PS I: Recomand s-o păstrați numai pe d-na Lucia Olaru Nenati, singura care face față pretențiilor d-voastră – Vă potriviți!
PS. II: Nu pierdeți timpul cu lucruri care nici vă interesează, nici vă privesc! Reveniți la procesele intentate foștilor dar și actualilor angajați! Ocupați-vă de ceea ce știți mai bine! Din ele vine faima! Nu vă lăsați în mrejele ademenitoare ale fetei morgana… științifice! Vă scade din „profesionalism”.

Considerați, așadar, demisia și nu despărțirea „cu acordul părților” de ceea ce nu se întâmplă acum la Ipotești.
Cercet. dr.,
Valentin Coșereanu

written by Ioan Rotundu