Blogul lui Rotundu

Sâmbătă, premierul Răzvan Mihai Ungureanu s-a deplasat în judeţele Vrancea şi Buzău, judeţe acoperite de nămeţi. Desigur, la vreme de viscol mijloacele de apărare sunt extrem de puţine iar intervenţiile de ajutorare devin aproape imposibile. Practica a demonstrat că pe timp de viscol cel mai bine este să aştepţi potolirea acestuia, după care să încerci să-ţi faci pârtie pentru acces la grajdurile cu animale, la fântână, la magazin şi mai departe spre satele vecine.
Numai că românii s-au obişnuit să tot aştepte ca altcineva să vină şi să-i facă pârtii la vreme de iarnă, să-i salveze bunurile de la inundaţii sau să-i construiască casă nouă în locul celei luată de ape.
Sâmbătă, şi premierul Ungureanu s-a putut convinge de inerţia românului în faţa pericolului. În timp ce militarii dădeau la lopată, să le facă cărare de la uşă la poartă, la fântână sau la grajd, cei din satul Cândeşti – Vrancea stăteau la căldură în casă. Lucru care l-a surprins pe premier şi care l-a supărat.
Premierul Ungureasnu, cu studii la Oxford., cu viaţa dusă prin saloanele elegante ale ambasadelor şi prin birourile luxoase de tip guvernamental n-a prea fost obişnuit cu viaţa de la ţară sau a uitat-o pe cea din vremurile copilăriei. O redescoperă acum, în calitate de premier şi constată cu uimire de câtă indolenţă este în stare să manifeste românul.
Ce-a constatat premierul la Cândeştiul de Vrancea este valabil şi la Cândeştiul de Botoşani. În timpul inundaţiilor din vara anului 2010, sătenii din Cândeşti beau la crâşma primarului Ciornodolea şi bârfeau Guvernul Boc că nu le sare în ajutor. În timp ce ei ciocneau pahar după pahar, la vreo 300 m distanţă cei de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţe stivuiau sacii cu nisip ca să oprească năvala apelor râului Molniţa. În munca lor erau asistaţi de nevestele celor aflaţi la crâşma primarului.
Situaţie similară am întâlnit şi la Dorohoi, unde pompierii scoteau apa intrată în case şi pivniţe, iar stâîăânii caselor îi dirijau ca şi cum le-ar fi fost comandanţi.
Sunt situaţii tipice românilor, unele chiar pline de haz, dacă n-ar fi de plâns. Întâlnesc frecvent vara prin crâşmele din sat bărbaţi în puterea muncii care beau bere şi fac politică. Ei critică guvernele, indiferent de culoarea politică, că nu le acordă ajutoare sociale. Nici prin cap nu le trece să meargă la munca câmpului. În tot acest timp, fermierii, arendaşii de terenuri agricole se plâng că n-au forţă de muncă. Iar când primarul încearcă să-i ajute, reeducând ajutoarele sociale, ţăranii cârciumari cer 100 lei ziua de muncă, mâncare şi băutură. Aşa, numai de-al dracului, că arendaşul sau fermierul sunt plini de bani şi au de unde plăti!
Premierul Ungureanu a avut curajul să spună lucrurilor pe nume, ceea ce un premier politic n-ar fi făcut-o. Dacă tot  pornit pe calea adevărului, să aplice şi măsurile necesare ca românii să redescopere munca şi să nu mai aştepte ajutoare sociale bârfind politic la crâşma din sat.
Cei de la Antenele lui Voiculescu nu-i va îndemna niciodată la muncă. Antenele îi îndeamnă pe români la nesupunere faţă de autorităţi şi la a cere pomeni publice. Când românii nu se vor mai uita la Antene şi vor pune osul la treabă şi viaţa lor va fi alta.

written by Ioan Rotundu