Blogul lui Rotundu

Am aflat cu stupoare că profesorul Gheorghe Stanciu, în loc să fie felicitat de arheologii profesionişti şi ajutat, a fost aspru muştruluit că s-a băgat peste profesia de arheolog fără a acea cunoştinţele de specialitate.
Totul s-a întâmplat ca urmare a difuzării reportajului „Pasionat de arheologie”, reportaj pe care l-am realizat în cadrul emisiunii televizate Lumea lu’ Rotundu găzduită de postul local de televiziune Tele’M.
După difuzarea reportajului televizat, act consumat sâmbătă, 25 februarie, luni am publicat pe site-ul Jurnalului şi un reportaj scris intitulat „Comoara de la etajul IV”. Şi reportajul televizat şi cel scris au fost bine primite de botoşăneni şi comentate favorabil.
Se pare că această  celebritate adusă profesorului Gheorghe Stanciu n-a fost pe placul unor arheologi din cadrul Muzeului Judeţean Botoşani, care l-au certat pe profesor şi i-au minimalizat pasiunea de a colecta piese arheologice din epocile de răsărit ale civilizaţiei şi culturii umane şi din antichitate.
Când am adus discuţia despre modul în care arheologii profesionişti au reacţionat faţă de profesor, administratorul de site mi-a atras atenţia că a fost un comentariu nevalidat, postat de la un calculator al Muzeului judeţean Botoşani prin care mi se reproşa faptul că realizez reportaje cu teme pentru care n-am pregătire de specialitate.
Îmi pare rău de acel arheolog comentator, dar la pregătirea sa universitară ar fi trebuit să ştie că jurnaliştii realizează reportaje despre orice subiect li se pare interesant, stabilindu-şi mesajul care vrea să-l transmită telespectatorilor sau cititorilor.
Arheologul în cauză confundă reportajul, ca gen de presă, cu filmele documentare unde, într-adevăr se cer cunoştinţe de specialitate şi trebuie respectată rigurozitatea ştiinţifică.
Reportajul pe care l-am realizat despre pasiunea profesorului Stanciu şio-a propus să atragă atenţia generaţiei tinere asupra unor pasiuni, hobby-uri, de natură culturală, ca o variantă la petrecerile prin discoteci asortate cu consumul de droguri sau etnobotanice.
Apoi, am dorit să atrag atenţia specialiştilor că în colecţii private se pot afla piese extrem de valoroase., care trebuie studiate şi dacă au valoare ştiinţifică, posesorii să fie îndrumaţi în valorificarea lor sau chiar să fie achiziţionate acele piese de muzeele de specialitate. Altfel spus, am dorit să atrag atenţia chiar acestor arheologi care l-au muştruluit de profesor că practică arheologia fără a avea studii de specialitate.
Nici soţii Crâşmaru, de la Drăguşeni, n-a avut studii de specialitate dar au făcut descoperiri arheologice cu care nu se pot mândri arheologii din cadrul Muzeului Judeţean Botoşani. Această familie de profesori tot din pasiune s-a ocupat de arheologie. Iar arheologii de la Muzeul judeţean în loc să fie preocupaţi de conservarea tezaurului arheologic al soţilor Crâşmaru, au privit cu pasivitate şi indiferenţă cum o parte din colecţie a fost vândută pe piaţa neagră de antichităţi din Italia.
Acum, aceeaşi arheologi o fac pe marii oameni de ştiinţă şi-l apostrofează pe profesorul Stanciu că a intrat cu preocupările peste profesia lor. O invidie profesională ce mai ascunde şi durerea de a fi celebri anonimi căci numele acestor arheologi nu figurează printre personalităţile de frunte ale ţării în acest domeniu.
Adevăratele personalităţi s-au pensionat. Şi cu aceste personalităţi, dacă vor voi, coi realiza un reportaj despre cultura şi civilizaţia preistorică şi antică de pe teritoriul judeţului Botoşani.
În ce privesc reportajele pe care le realizez, ele sunt jurnalistice şi au canoanele lor, nu întotdeauna pe înţelesul arheologilor.

written by Ioan Rotundu