Suculentă emisiunea de pe postul Tv B1 intitulată Lumea lui Banciu. Este oi emisiune pamflet, rep0lică la emisiunea lui Mircea Badea de la Antena 3 intitulată „În gura presei”, atacurile reciproce ale celor doi dând şi mai multă savoare.
Mi-am făcut un obicei în a urmări emisiunea de pe B1, ocazie cu care am observat limbajul direct folosit de către Banciu în a numi anumite fapte ale lumii politice şi mondene. Când vine vorba de câte o fufă din lumea mondenă, precum Sexy Brăileanca, Banciu nu se sfiieşte a o numi curvă, cum curve le etichetează şi pe politicienele noastre care una vorbesc şi altceva înfăptuiesc.
Copiind licenţa lui Banciu, de curve politice nu ducem nici noi lipsă, aici, la Botoşani. Ba chiar s-au înmulţit îngrijorător şi s-au corcit cu curvele adevărate. Căci, potrivit Bibliei, femeile care-şi lasă bărbatul pentru sula altuia se fac vinovate de preacurvie. Şi astfel de exemplare avem prin politica botoşăneană.
Astăzi mă voii ocupa de două cazuri de curve politice corcite biblic, pornind de la premisa că întreaga politică este etichetată ca fiind o curvă, lucru constatat cam din vremurile apariţiei politicii, adică de prin antichitate, când curvele nu lipseau nici de la Senatul Romei şi nici de la Vatican.
Pentru apropiatele alegeri locale şi parlamentare se fac anumite jocuri politice, de tip curvăsereală şi totul sub falnicele culori ale PNL. Florin Ţurcanu, cel care şi-a părăsit nevasta şi trei copii pentru a se bucura de farmecele Roxanei, care la rându-i şi-a părăsit bărbatul şi copii, pregăteşte prin judeţ fertilitatea terenului pe care apoi să calce amanta sa cu tocuri de viitor senator a României.
Căci Roxana, care acum este şefa de cabinet a deputatului amant Ţurcanu, lucru neinterzis de lege pentru că nu sunt căsătoriţi legal, adică persistă în păcatul biblic, vrea să ajungă senato0r de Botoşani. Planul său este să candideze în colegiile Săveni şi Darabni, spaţiu prin care Ţurcanu bântuie deja pentru a-i pregăti terenul.
La comuna Mihai Emi9nescu se pregătesc alte oferte politice demne de prestigiul botoşănenilor. Actualul primar Verginel Gireadă s-a pricopsit cu o condamnare pentru matrapazlâcurile comise prin actele primăriei. Urmând modelul şefului său poolitic Ţurcanu şi Gireadă s-a orientat asupra nevestei, pe care o perioadă a ţinut-o pe post de amantă.
Socoteala lui Verginel este ca la primărie să candideze nevastă-sa iar el să candideze la un post de deputat. Condamnarea nu-l împiedică să candideze pentru că nu i-au fost interzise exercitarea drepturilor civile. Am avut noii în Parlament fel de fel de mostre umane, dar condamnaţi penal nu. Dacă ne va ajuta Dumnezei, vom avea din toamnă!
Avem în situaţia dată două cazuri concrete de modele morale care ni se oferă să le votăm. Cum majoritatea dintre noi n-au păs pentru cine este cel pe care-l votează, ci cu ce s-a ales de la acesta, n-o să mă mir deloc dacă la toamnă Roxana va primi mandatul de senator iar Verginel pe cel de deputat. Cinste lor, cinste botoşănenilor care-i vor vota!
written by Ioan Rotundu
Cu un ascuţit simţ al criticii şi ironiei sociale, românul a constata anumite legături dintre numele de persoane şi anumite laturi ale caracterului acestora. Aşa s-a încetăţenit pe la noi faptul că numele de Toader este asociat cu îndeletnicirea de văcarul satului, Ion cu statutul de slugă, Gheorghe cu calificativul de prost, Ghiorghiţă rezervat dezmierdării vierului din coteţ iar Florica atribuit joianei din grajd şi şirul asocierilor dintre numele oamenilor şi anumite însuşiri negative de caracter sau de animale poate continua.
Pornind de la aceste constatări bazate pe criteriul sociologic al observaţiei sociale desfăşurată de secole, să facem şi noi anumite asocieri de nume ale politicienilor şi faptele lor.
Recent, consilierii social-democraţi de la municipiul Botoşani, pentru a nu fi mai prejos decât confraţii lor „Gheorghe” ce au statul de consilier judeţean şi au lăsat bugetul judeţului fără bani pentru deszăpezire, au luat iniţiativa de a scumpi căldura nfurnizată de Modern Calor.
Ofuscaţi de scăderile de preţ la gigacalorie anunţate periodic de către conducerea actuală a Modern Calor, social-democraţii cu statutul de „Gheorghe” şi „Ghiorghiţă” au cerut primarului Cătălin Flutur să reducă subvenţia la căldură.
Socoteala lor este una simplă, ca de la „Gheorghe” la „Gheorghe”. Dacă se reduce subvenţia, creşte preşul gigacaloriei şi cei de la Modern Calor vor fi nevoiţi să anunţe majorări de preţ. Atunci, toţi aceşti „Gheorghe” vor putea acuza public ineficienţa societăţii Modern Calor şi incapacitatea primarului Flutur de a face botoşănenilor viaţa uşoară.
Numai că Flutur s-a prins de ce vor aceşti ”Gheorghe” şi i-a lăsat la statutul lor de ofuscaţi politici.
Un fecior de Gheorghe, care nu prea s-a alungat în sămânţa tatălui şi care poarte fi dezmierdat cu apelativul „Ghiorghiţă” a criticat modul în car5e s-a construit bugetul municipiului Botoşani. Incapabil să arate ce anume nu este corect în construcţia acestui buget, „Ghiorghiţă” al nostru a dat cu râtul şi a răsturnat troaca cu lături peste tot bugetul Primăriei Botoşani, crezând că aşa va putea să-şi acopere gravele lacune dintre teoria neasimilată prin şcolile pe unde l-au purtat banii tătucului şi practică.
Un alt Gheorghe, cu statut de senator, şterpeleşte câte o idee de pe la colegii bucureşteni şi le-o vinde botoşănenilor sub forma unor comunicate de presă, voind să ne convingă câtă deşteptăciune zace în căpăţâna sa. Ne-a convins! Gheorghe îşi scrie numele, „Gheorghe” rămâne în vecii vecilor amin!
Să-i lăsăm pe toţi aceşti „Gheorghe”, căci mai au o jighiuţă de calendar până la alegerile din iunie. Important este ca la aceste alegeri noi să nu fim „Gheorghe” şi să spălăm ruşinea publică pe care au atras-o pe frontispiciul Botoşanilor prin a nu-i mai vota.
written by Ioan Rotundu
Sâmbătă, premierul Răzvan Mihai Ungureanu s-a deplasat în judeţele Vrancea şi Buzău, judeţe acoperite de nămeţi. Desigur, la vreme de viscol mijloacele de apărare sunt extrem de puţine iar intervenţiile de ajutorare devin aproape imposibile. Practica a demonstrat că pe timp de viscol cel mai bine este să aştepţi potolirea acestuia, după care să încerci să-ţi faci pârtie pentru acces la grajdurile cu animale, la fântână, la magazin şi mai departe spre satele vecine.
Numai că românii s-au obişnuit să tot aştepte ca altcineva să vină şi să-i facă pârtii la vreme de iarnă, să-i salveze bunurile de la inundaţii sau să-i construiască casă nouă în locul celei luată de ape.
Sâmbătă, şi premierul Ungureanu s-a putut convinge de inerţia românului în faţa pericolului. În timp ce militarii dădeau la lopată, să le facă cărare de la uşă la poartă, la fântână sau la grajd, cei din satul Cândeşti – Vrancea stăteau la căldură în casă. Lucru care l-a surprins pe premier şi care l-a supărat.
Premierul Ungureasnu, cu studii la Oxford., cu viaţa dusă prin saloanele elegante ale ambasadelor şi prin birourile luxoase de tip guvernamental n-a prea fost obişnuit cu viaţa de la ţară sau a uitat-o pe cea din vremurile copilăriei. O redescoperă acum, în calitate de premier şi constată cu uimire de câtă indolenţă este în stare să manifeste românul.
Ce-a constatat premierul la Cândeştiul de Vrancea este valabil şi la Cândeştiul de Botoşani. În timpul inundaţiilor din vara anului 2010, sătenii din Cândeşti beau la crâşma primarului Ciornodolea şi bârfeau Guvernul Boc că nu le sare în ajutor. În timp ce ei ciocneau pahar după pahar, la vreo 300 m distanţă cei de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţe stivuiau sacii cu nisip ca să oprească năvala apelor râului Molniţa. În munca lor erau asistaţi de nevestele celor aflaţi la crâşma primarului.
Situaţie similară am întâlnit şi la Dorohoi, unde pompierii scoteau apa intrată în case şi pivniţe, iar stâîăânii caselor îi dirijau ca şi cum le-ar fi fost comandanţi.
Sunt situaţii tipice românilor, unele chiar pline de haz, dacă n-ar fi de plâns. Întâlnesc frecvent vara prin crâşmele din sat bărbaţi în puterea muncii care beau bere şi fac politică. Ei critică guvernele, indiferent de culoarea politică, că nu le acordă ajutoare sociale. Nici prin cap nu le trece să meargă la munca câmpului. În tot acest timp, fermierii, arendaşii de terenuri agricole se plâng că n-au forţă de muncă. Iar când primarul încearcă să-i ajute, reeducând ajutoarele sociale, ţăranii cârciumari cer 100 lei ziua de muncă, mâncare şi băutură. Aşa, numai de-al dracului, că arendaşul sau fermierul sunt plini de bani şi au de unde plăti!
Premierul Ungureanu a avut curajul să spună lucrurilor pe nume, ceea ce un premier politic n-ar fi făcut-o. Dacă tot pornit pe calea adevărului, să aplice şi măsurile necesare ca românii să redescopere munca şi să nu mai aştepte ajutoare sociale bârfind politic la crâşma din sat.
Cei de la Antenele lui Voiculescu nu-i va îndemna niciodată la muncă. Antenele îi îndeamnă pe români la nesupunere faţă de autorităţi şi la a cere pomeni publice. Când românii nu se vor mai uita la Antene şi vor pune osul la treabă şi viaţa lor va fi alta.
written by Ioan Rotundu
Aflu cu stupoare din Jurnalul de Botoșani și Dorohoi (nr. de marți, 7 februarie a.c., aricolul Laviniei Preda intitulat: Memorialul Ipotești confiscat de suceveni că numitul Jîjîie Miluță este chitit să revoluționeze cercetarea științifică a Memorialului de la Ipotești, după chipul și asemănarea dumisale.
Ceea ce relatează Miluță jurnalului în cauză, prezentând totul ca pe o bombă este o confuzie totală împănată cu neadevăruri flagrante. Sigur că nu ne mai miră nimic în legătură cu managerul în cauză încă de pe vremea când atitudinea miluțiană se traducea în fapt printr-un text silabisit cu greu în fața unui public, în mijlocul căruia se evidenția academicianul Eugen Simion, cel care, din acest motiv, nu și-l poate aminti pe numitul manager, decât luat de frisoane, întocmai ca-n frigurile copilăriei. Așadar, sunt de corectat și de pus la punct câteva aspecte:
a) lucrurile mari dar și proiectele de răsunet despre care vorbește preopinentul în domeniul cercetării științifice nu sunt altceva decât suma confuziilor dintre activitatea de cercetare științifică – pe de o parte – și activitatea culturală – pe de altă parte. Numai confundându-le flagrant poți să afirmi asemenea trăsnăi; în fapt, ele sunt activități distincte, pe care nu le poți turna după bunul tău plac, una în ciubărul celeilalte, ca laptele la stână.
Nu poți vorbi, spre exemplu, de proiecte de răsunet în domeniul cercetării științifice când închei prin a spune că anul trecut, Consiliul Ştiinţific a fost mai mult inexistent din cauza faptului că mulţi dintre foştii membri şi-au găsit altceva de făcut. Și nu poți spune aceasta din două motive: 1), pentru că activitatea de cercetare științifică presupune cu precădere continuitate, al doilea, pentru că în domeniu nu se țintește „răsunetul”, ci substanța cercetării – eminescologice, în cazul de față. Spunând gogomănia, confuzia se poate limezi din chiar titulatura de înființare a instituției (titulatură despărțită prin linioară): Memorialul Ipotești–Centrul Național de Studii Mihai Eminescu;
b) în ceea ce privește noua echipă a Consiliului științific, care să aducă un suflu nou, aș fi extrem de interesat cum ar putea aduce cercetarea științifică turiști cu nemiluita!?> Niciodată cercetarea n-a adus turiști (mai ales cu nemiluita) la Ipotești (precum nicăieri într-un institut de cercetare), din simplul motiv că domeniul nu-și propune acest obiectiv;
c) despre faptul că alături de acesta îl avem pe prof. Univ. Iulian Costache, care mi-a confirmat participarea la activităţile cultuale. A fost plecat în Spania a prezenta nişte colocvii şi i-am dat nişte materiale şi pentru a prezenta şi în numele Memorialului, conform declarației citate de Miluţă Jijie, cum se scrie negru pe alb în text – no comment. Totuși…;
d) chiar dacă am lăsa deoparte flagrantele confuzii de până aici, una de fond nu poate trece neobservată: faptul că se angajează șapte membrii în acest „revoluționar” Consiliu științific (față de trei câți erau înainte) pentru a coordona (și planifica, bănuiesc!) viitoarele teme de cercetare (deși acestea sunt deja fixate pentru un număr de ani!), este de-a dreptul inept, întrucât același manager, imediat după instalarea sa în scaun, a renunțat la toți cercetătorii de prestigiu angajați prin cumul la Ipotești. Numele lor sunt atât de sonore, încât nu trebuie decât să le pronunți:
Petru Creția, Gheorghe Grigurcu, Alex Ștefănescu, Ilie Constantin, Cristian Bădiliță, Pomliliu Crăciunescu, Valy Ceia și sunt angajate din toate centrele de prestigiu ale țării. Așadar, un consiliu științific care să coordoneze activitatea unor cercetători care nu mai există? (care lipsesc cu desăvârșire – cum ar zice nenea Iancu). Ar fi chiar struțo-cămila lui Cantemir…;
e) în legătură cu faptul că și <b>cercetătorul ştiinţific, Valentin Coşereanu şi-a dat acordul de a sprijini activitatea culturală a Memorialului Botoşani, eu unul am rămas trăsnit de o așa veste, cu atât mai mult cu cât din text se înțelege că am fost cooptat în presupusul consiliul pentru <b>a sprijini activitatea culturală a Memorialului Botoşani [sic!, adică greșeală]. Pas de mai înțelege ceva! Știu, însă, cu precizie că în prezent lucrez intens la o temă de cercetare științifică, în cadrul unei burse postdoctorale, într-un proiect european. Așadar, am de lucru, nu mă plâng!;
f) în sfârșit, dacă și ceilalți cercetători au un „accept” asemănător cu al subsemnatului și dacă au surprins aceleași inadvertențe, atunci tam-tamul „revoluției științifice” de la Memorialul Ipotești nu reprezintă nimic mai mult decât relatarea umoristică a lui Creangă în legătură cu… sfârâiacul. Atât și nimic mai mult.
PS I: Recomand s-o păstrați numai pe d-na Lucia Olaru Nenati, singura care face față pretențiilor d-voastră – Vă potriviți!
PS. II: Nu pierdeți timpul cu lucruri care nici vă interesează, nici vă privesc! Reveniți la procesele intentate foștilor dar și actualilor angajați! Ocupați-vă de ceea ce știți mai bine! Din ele vine faima! Nu vă lăsați în mrejele ademenitoare ale fetei morgana… științifice! Vă scade din „profesionalism”.
Considerați, așadar, demisia și nu despărțirea „cu acordul părților” de ceea ce nu se întâmplă acum la Ipotești.
Cercet. dr.,
Valentin Coșereanu
written by Ioan Rotundu
Dacă ai răbdare să priveşti, din carcaletele zilnic al emisiunilor lui Dan Diaconescu poţi afla şi lucruri interesante. Din întâmplare, duminică seară, am schimbat canalul pe OTV şi am aflat despre politicienii noştri lucruri care te lasă perplex.
De exemplu, Crin Antonescu s-a cununat la Bruxelles şi a avut nunta la Roma. Mare patriot, cum să nu-l alegem preşedintele nostru?! Dar acesta-i un început de dezvăluiri. Naşul de cununie a fost Dinu Patriciu, care i-a dat pe masă o sută mii de euro de la o firmă a sa aflată într-un Paradis fiscal, firmă la care proaspăta soţie a lui Antonescu este angajată cu 8 mii euro pe lună. Consoarta nu ştie cine conduce firma şi cu ce se ocupă dar primeşte salarul lunar cu mare exactitate.
Crin Antonescu a avut o divergenţă de opinie cu Dinu Patriciu. Naşul s-a supărat şi i-a cerut înapoi darul dat pe masă, adică suta de mii de euro.
Consilierul şi sfătuitorul de taină al lui Crin Antonescu este Petrică Roman. Iar Petrică este finul lui Dinu Patriciu. Probabil că după ce-l consiliază pe Antonescu împotriva naşului Patriciu dă fuguţa la acesta şi-i sărută mâna, spunându-i ce pune finul Crin la cale, că doar este un fin politicos.
Una peste alta, Crin Antonescu şi nevasta sa au venituri lunare de 24 mii euro şi o avere estimată la aproape un milion de euro, din care aproape trei sute mii de euro în conturi bancare. Cu toate acestea Crin Antonescu se consideră sărac şi a anunţat că din cauza grevei parlamentare în care a intrat se va împrumuta de la vecini ca să aibe din ce trăi. Săracul Crin, nu cumva să moară de foame c ă ar fi o mare ruşine naţională pentru noi!
În tabăra PSD lucrurile stau la fel. Victor Ponta s-a căsători oficial la Ambasada română din China, în perioada când premierul României era Adrian Năstase. Şi el vrea să fie premierul României, că-i patriot până în vârful părului.
Ponta a fost cununat de Gabriel Oprea, actualul preşedinte al UNPR. Cu toate acestea, finul Victoraş nu se sfiieşte să strige pe stradă „Jos cu Oprea, jos cu UNPR!”
Şi acest amestec de putere şi opoziţie poate continua. Dan Şova, senatorul vehement al PSD are importante afaceri de consultanţă juridică cu companiile de stat conduse de oamenii PDL. Secretara Secretariatului General al Guvernului Daniela Andreescu, după ce-a fost demisă pentru afacerile de familie cu patrimoniul RA-PPS, a contestat demiterea în instanţă. Ca avocat l-a angajat pe numărul 6 în PSD (nu i-am reţinut numele) şi a câştigat procesul.
Sorin Oprescu, rămas social-democrat, l-a chemat în judecată pe Dan Diaconescu şi al săi OTV. Oprescu şi-a luat avocat un membru al Cabinetului de avocatură al ministrului PDL Cătălin Predoiu, de ieri prim-ministrul României.
Politicienii se scuipă între ei, strigă „Jos!” unii la alţii, chiar sar la bătaie, asta pentru nătăfleţii de români. Când sunt între ei, finul sărută mâna naşului iar naşul îl binecuvântează cu câte un post bine plătit şi iute aducător de comisioane şi alte peşcheşuri.
Sfatul meu este să mai trageţi cu ochiul şi pe la OTV. Dan Diaconescu joacă tare!
written by Ioan Rotundu
Cu ceva timp în urmă, nu prea mult ca informaţia să fie rece dar nici prea scurt ca să fie fierbinte, într-un restaurant din Botoşani, un domn bine îmbrăcat vorbea la telefon. Discuţia sa a început într-un mod calm, apoi voce a început să-i devină nervoasă, căpătând acute înalte, piţigăiate. Cel de la capătul telefonului era un personaj comun domnului nostru cu telefonul dar şi liderului PNL Florin Ţurcanu.
Din crâmpeiele de discuţii s-a înţeles lesne că domnul elegant a fost jumulit de Ţurcanu de o sumă importantă de bani, iar acum domnului îi crişca măseaua după acea sumă.
Cum Ţurcanu nu-i mai răspundea la telefon, domnul nostru l-a sunat pe acel personaj misterios nouă, ce părea să fi fost intermediarului împrumutului de care a beneficiat Ţurcanu. S-a mai înţeles faptul că Ţurcanu ar vrea să achite suma, dar n-a găsit încă cumpărător pentru oii.
Aşadar, simpaticul nostru lider PNL şi pe jumătate al USL, căci cealaltă jumătate o întregeşte şi mai simpaticul senator social-democrat Gheorghe Marcu, se află la o mare ananghie din care numai oile de la stâna din Dracşani îl mai poate salva.
Aş putea da numele domnului elegant ce s-a enervat la telefon că Ţurcanu nu şi-a vândut încă oile, dar este persoană respectabilă şi l-aş face de ruşine că s-a lăsat tras pe sfoară de către oierul din Dracşani. În schimb, îl informez, fără pretenţia de a fi plătit pentru această consultaţie de specialitate, că oile nu se când în această perioadă. Este perioada când oile încep a făta, iar de pe leşul de miel şi pielicică se pot scoate bani frumoşi. Apoi, îndată dă colţul ierbii şi oile ies din stabulaţie la păscut. Mulsul lor aduce bani frumoşi de pe caş.
Şi mai apare oi problemă destul de importantă. Oile nu mai au căutare pe piaţa animalelor. Caprele s-au dovedit a fi mai ieftin de întreşţinut şi aduc venituri duble decât aduce o oaie. Aşa privite lucrurile, s-ar putea ca Ţurcanu să nu poată scăpa de oi, adică să nu găsească fraierul căruia să i le vândă iar creditorul nostru îmbrăcat la consum, cravată, pe cap cu pălărie cu boruri largi şi fumător de trabuc să nu-şi recupereze datoria.
Eu l-aş sfătuit pe drăguţul domn să-şi ducă la îndeplinire ameninţarea rostită la telefon. Adică să convoace o conferinţă de presă şi să facă publică toată tărăşenia. Eu i-am întins un deget, aşa că aş cam merita o exclusivitate în domeniu. Tot suntem noi buni cunoscători ai datoriilor pe care le are Ţurcanu, datorii care se numără în multe miliarde de lei vechi. Cei care-şi fac speranţe că Ţurcanu va fi ales preşedintele CJ şi le va achita datoriile să-şi mai pună pofta-n cui. Au de primit!
written by Ioan Rotundu
În timp ce social-democraţii se ceartă prin sediul PSD Botoşani pentru şefia partidului, deputatul lider al PNL Florin Ţurcanu umblă prin judeţ şi-i corceşte ca liberali pe unii social-democraţi.
Strategia lui Ţurcanu este una pregătitoare candidaturii sale la preşedinţia Consiliului Judeţean Botoşani, candidatură susţinută şi de PSD. Aparent, demersurile lui Ţurcanu de a-i corci pe unii social-democraţi cu liberalismul său original n-ar avea logică, de vreme ce PSD-ul, ca partener USL, îi va sprijini candidatura la preşedinţia CJ.
Numai că aparenţele mai şi înşeală. Mai ales când vine vorba de aparenţe politice. Dragostea aceasta nefirească dintre liberali şi social-democraţi cimentată sub sigla USL a cam început să dea semne de plictiseală. Luna de miere a trecut demultişor, iar acum tinerii căsătoriţi din interesul comun al accederii la putere au început să-şi vadă reciproc defectele.
Aşa stând lucrurile, tot mai dese sunt semnalele că acest mariaj politic , devenit o ruşine a istoriei, se va destrăma. Ţurcanu ştie bine acest lucru, motiv pentru care îşi ia măsurile necesare pentru a-şi proteja propriile interese.
Aşa se explică de ce Ţurcanu cutreieră judeţul şi-i adună pe unii social-democraţi sub cupola PNL. Nu adună ciurucuri, ci persoane care încă mai au de spus un cuvânt în politica locală.
De exemplu, la Darabani, Ţurcanu l-a abandonat pe actualul primar PNL Gheorghe Burlacu, considerându-l expirat. L-a adus în PNL pe Cornel Aroşoaie, fostul primar PSD de Darabani şi preşedinte al organizaţiei PSD din oraş. Cornel Aroşoaie este vărul drept al lui Mihai Aroşoaie, actual vicepreşedinte al CJ şi important lider PSD.
Pentru că PSD Botoşani l-a abandonat, Cornel Aroşoaie se consideră câştigătorul alegerilor viitoare la funcţia de primar , aşa că s-a pus bine cu Ţurcanu şi a devenit candidatul PNL.
La Suharău, actual primar Marcel Chelaru este unul dintre păstrătorii consecvenţi ai deprinderilor formate în regimul comunist. Dealtfel evenimentele din decembrie 1989 l-au surprins ca student la celebra Facultate „Ştefan Ghiorghiu”, urmând a deveni activist PCR de bază. N-a mai apucat să-şi vadă visul împlinit sub comunişti dar şi-a continuat cariera slujind cu credinţă regimul Iliescu.
În 2008, pentru că a simţit încotro bate vântul, numai pentru PSD nu, a candidat şi a ieşit primar independent. S-a pus bine cu PDL, a revenit la PSD iar acum s-a declarat liberal convins de Florin Ţurcanu. Marcel Chelaru nu prea are contracandidaţi prin comuna Suharău, că a avut grijă să-i elimine, să-i compromită. Corcit liberal, cu mentalitate şi apucături social-democrate, Chelaru îl va sluji cu aceeaşi „credinţă” şi pe Ţurcanu .
În fond., Ţurcanu nu vrea decât să se asigure că dacă se pronunţă divorţul politic al fragilei USL el va avea sprijinul necesar pentru candidatura la preşedinţia CJ.
Prin aducerea în PNL a lui Cornel Aroşoaie şi Marcel Chelaru, Ţurcanu a creat nemulţumiri printre liberalii din această parte a judeţului. Sunt mari şansele ca în loc să-şi fi asigurat voturi, cum crede, să-şi fi diminuat potenţialul acestora.
Gheorghe Burlacu se bucură de o anumită încredere a multor dărăbăneni. El va căuta să se răzbune pe Ţurcanu prin a-l sabota la voturi. La Suharău, Marcel Chelaru este într-un conflict deschis cu Mircea Calistru, vechi liberal şi cu influenţă în zonă. Nici Calistru nu va ierta gestul lui Ţurcanu de a-l jigni în propria casă.
Acesta-i numai însă începutul sfârşitului carierei politice a lui Ţurcanu. Adevăratele lovituri de imagine le va primi mai spre primăvară, când colţul ierbii sparge crusta pământului şi iese la soare.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments