Partidele şi-au desemnat candidaţii la funcţia de primar, dar puţini ştiu şi cum au fost desemnaţi aceştia. O situaţie inedită am întâlnit-o în comuna Văculeşti, comuna de unde cu zeci de ani urmă a plecat pe drumul comunismului, pentru a „ferici” România, celebrul Emil Bobu.
Până în anul 2008, vreme de vreo patru mandate, primar a fost social-democratul Corneliu Tudoruţă. Omul a fost primar şi în vremurile comuniste ale lui Emil Bobu, s-a comportat molcuţ iar localnicii l-au ales primar şi în continuare.
În anul 2008, vântul portocaliu care a bătut în rafale peste întreaga Românie l-a măturat din funcţie şi pe Tudoruţă. Omul n-.a disperat şi şi-a spus că o pauză de patru ani îi va prinde bine, plecând din primărie convins că după alegerile din 2012 va reveni pe post.
Numai că, aşa cum s-a înrădăcinat tradiţia din vremurile când s-a format Partidul Comunist, adică de la 8 Mai 1921, şefii mai importanţi întotdeauna au fost înlăturaţi din funcţie dse către subalternii lor care au creat un întreg arsenal de luptă cu care să-şi doboare şeful şi să-i ia locul.
La Văculeşti, pădurarul Soirin Gânga, om cu cheag în gospodărie căci pădurea are lemne de unde se poate fura ca-n codru, a pus ochii pe funcţia de preşedinte al Organizaţiei comunale PSD deţinută de Tudoruţă.
Gânga s-a dat bine pe lângă Tudoruţă, i-ţa câştigat încrederea iar când a venit sorocul alegerii conducerii PSD, Gnga a avut grijă ca în sală să ia loc numai oamenii săi de încredere. Tot cu încrederea că va fi reales preşedinte şi candidat al PSD la funcţia de primar a deschis şi Tudoruţă şedinţa.
Când s-a ajuns la momentul alegerii noii conduceri, un personaj din sală s-a ridicat şi l-a propus pe Sorin Gânga. Desigur, Tudoruţă n-a orivit cu ochi buni propunerea dare nici nu se putea opune pe faţă. Speranţa sa era că Gânga nu va fi votat. A fost votat în majoritate şi i-a suflat lui Tudoruţă funcţia de preşedinte dar şi locul de candidat al partidului la funcţia de primar.
Cum la Botoşani, liderul PSD senatorul Gheorghe Marcu habar b-are ce se petrece în judeţ, Tudoruţă s-a trezit marginalizat într-uzn mod ruşinos. Ca răzbunare, se spune că el va susţine candidatura actualului primar Vlas, Gânga având în el un aprig duşman.
Tot la Văculeşti, de când primar a fost ales Iulian Vlas, sediul primăriei a fost spart de vreo cinci ori, furturile constând în diferite piese din componenţa calculatoarelor. Primarul şi-a pus toată nădejdea în Gutău, agentul local de poliţie. Cum să nu aibă încredere în acesta când i-a angajat soţia, Lăcrămioara Gutău, la primărie pe un pst călduţ.
Primarul organiza cu poliţistul sistemul de pază şi punea fel de fel de capcane în care să cadă hoţul.
Ciudat, dar hoţul intra, fura, fără a cădea în capcanele întinse şi fără ca poliţistul să-i poată da de urmă. Întreaga tărăşenie a ieşit la iveală odată cu alegerile. Primarul Iulian Vlas s-a trezit că-i concurat la funcţie de chiar nevasta poliţistului, care şi-a depus candidatura ca independentă. Iar drept program electoral îl acuză pe primar că n-a fost în stare să apere primăria de hoţi. Cum s-o apere când hoţul era omul său de încredere, cel cu care organiza prinderea infractorului?
Nu se putea să fie alegeri în comuna Văculeşti şi numele lui Florin Ţurcanui să nu fie implicat. Există pe lista pădurarului Sorin Gânga, candidatul USL, şi un tinerel pe nume Sofian. Tinerelul candidează consilier şi are de la Ţurcanu promisiunea că va fi viceprimar. Tinerelul n-are prea multe studii, că n-a avut aplecate spre carte, cum nici Ţurcanu nu s-a omorât cu cartea, dar în schimb părinţii săi au o mică asociaţie agricolă aducătoare de ceva venituri. Pe aceste venituri a pus ochii Ţurcanu şi-l mulge de ceva parale pe viitorul viceprimar. Viitor viceprimar şa Paştele Cailor bulgăresc, căci vecinii noştri de la sud de Dunăre sărbătoresc un astfel de Paşti.
written by Ioan Rotundu
Cum am mai scris, deputatul Florin Ţurcanu este judecat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 93/6.01.2011 pentru infracţiunea de fals intelectual, infracţiune prevăzută şi pedepsită de către art. 289 din Codul penal. Ce-i drept, pare ilar ca Ţurcanu să fie trimis în judecată pentru „fals intelectual”, de vreme ce el n-are nimic comun cu statutul de intelectual.
Dar, aşa cum am mai comentat, de la data trimiterii în judecată cei de la UCCJ au stabilit 16 termene de judecată, fără ca dosarul să ajungă la judecata de fond şi pronunţare. Ultimul termen de judecată a fost data de n7 mai. Procesul s-a amânat pentru data de 5 iunie, taman în ajunul alegerilor locale.
Ţurcanu a ajuns inculpat în acest dosar după ce prin puterile sale discreţionare de preşedinte al PNL Botoşani a stabilit ca Aurelia Aroşoaie şi Cristina Bahrin, ambele consiliere judeţene, să fie excluse din partid. El a considerat necesară această excludere pentru a face loc altor candidaţi de pe lista consilierilor judeţeni, cele două, după cum spun unele surse, căzând în dizgraţiile amantei lui Ţurcanu, Roxana Marandiuc şi Cătălina Lupaşcu. Dealtfel Lupaşcu a şi fost promovată vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani în locul exclusei Cristina Bahrin.
Pentru că cele două au contestat deciziile de excludere din PNL, Ţurcanu a căutat să se acopere cu documente. Aşa a fabricat în fals un proces verbal în numele Biroului Permanent Judeţean al PNL cum că cele două au fost excluse prin hotărârea acestui organism. Membrii BPJ au fost de asemeni semnaţi în fals.
Pentru că avea calitatea de deputat, Ţurcanu a fost cercetat de către Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. El a fost găsit vinovat de infracţiunea de fals intelectual şi trimis îăn judecată. Numai că cei de la ÎCCJ n-au judecat dosarul, acceptând complice tactica lui Ţurcanui de a amâna procesul pe diferite motive.
Sunt surse din PNL care declară că în acest proces Ţurcanu a dus ca martori persoane care au declarat după cum au fost instruite. Martorii au fost cazaţi şi hrăniţi la un hotel din Bucureşti, notele de plată fiind în posesia unuia dintre ei. De asemenea, o mărturie falsă a depus-o şi un dascăl de biserică de la o comună din judeţ.
Am discutat personal cu Cristina Bahrin şi i-am dat nume de persoane dispuse să depună mărturie în favoarea sa, respectiv să ateste falsurile comise de Ţurcanu. N-am ştiinţă dacă Bahrin a valorificat informaţiile pe care i le-am pus la dispoziţie dar ştiu că unul dintre membrii BPJ, Mircea Calistru, care cunoaşte cum Ţurcanu a comis falsurile, este ameninţat continuu de către inspectorii veterinari, respectiv de fratele lui Ţurcanu care este medic veterinar. Calistru a fost amendat în mai multe rânduri iar controalele sanitar-veterinare se succed ameţitor de repede. I se caută fel de fel de pretexte şi este ameninţat că i se închid toate magazinele.
Asta după ce l-a ţinut pe Ţurcanu şi amanta sa gratuit la pensiunea sa din Munţii Apuseni, i-a alimentat cu produse şi bani şi le-a făcut campanie în zona Dorohoiului.
Regăsim aici stilul clasic utilizat de Ţurcanu de a-şi pune la punct orice opozant din partid sau din afara lui. Dar lucrurile nu se opresc aici. (Va urma)
written by Ioan Rotundu
Din 2008 încoace am tot scris şi avertizat pe liberalii adevăraţi de pericolul care-l reprezintă pentru partidul lor Florin Ţurcanu. Nu au înţeles mesajul meu şi nici n-au acţionat în a păstra şi ridica prestigiul acestui partid istoric. Indulgenţa adevăraţilor liberali faţă de acţiunile lui Florin Ţurcanu, indulgenţă transformată cu timpul în teamă, i-a costat. Rând pe rând, Ţurcanu i-a eliminat din fruntea partidului pe liberalii autentici şi i-a înlocuit cu nişte caricaturi umane loiale lui.
Când Ţurcanu a exclus din partid, fără a respecta măcar o clipă prevederile statutare, pe unii liberi locali de partid precum cei de la Gorbăneşti, Văculeşti, Hlipiceni etc, membri din Consiliul Judeţean Botoşani şi chiar membri ai Biroului Permanent, membrii cei vechi ai partidului n-au luat atitudine.
Ţurcanu a prins curaj şi a continuat „selecţia” în rândul liberalilor din conducerea partidului, impunând oameni devotaţi intereselor sale dar şi cu putere materială pentru a-i putea spolia cum se cuvine.
Scriam acum vreo doi ani că Ţurcanu s-a înconjurat de vicepreşedinţi care nu fac deloc cinste partidului. Mă refeream la Costel Romanescu, primar de Păltiniş, fost poştal şi la Verginel Gireadă, primar de Ipoteşti, fost tractorist şi actual condamnat penal. Liberali precum Eram, Horia Negrescu, Mircea Calistrru, Gheorghe Iavorenciuc etc. au acceptat această ruşine şi jignire adusă partidului care s-a considerat întotdeauna un partid al intelectualilor de frunte.
Iată că acum liberalii au ajuns la vorbele mele. Ţurcanu l-a mazilit din partid şi din funcţiile de conducere pe Gheorghe Iavorenciuc,, după ce l-a băut, mâncat şi jumulit de mulţi bani, Iavorenciuc fiind patronul mai multor societăţi comerciale. La restaurantul său din zona gării din Botoşani se organizau pentru Ţurcanu chefuri peste chefuri, el şi cu Roxana lui stând în cap de masă, adică la loc de cinste.
Au venit alegerile, iar Iavorenciuc, în loc să fie promovat pe liste pe un loc eligibil cum i s-a promis de către Ţurcanu, a primit un şut în fund, fiind trimis la plimbare.
Romulus Eram, liberal de la înfiinţarea filialei Botoşani după 1990, a fost şi el eliminat de pe orice listă de candidaţi. A trebuit să părăsească partidul într-un mod ruşinos pentru el.
Mircea Calistru, care a cheltuit pentru Ţurcanu peste două miliarde de lei, Ţurcanu având un dezvoltat miros al banului şi are o îndemânare şi abilitate deosebită de a-i jumuli pe cei cu stare materială, a fost şi el tras pe margine. Deşi membru în Biroul Permanent Judeţean al PNL, Calistru n-a mai fost convocat la nicio şedinţă de partid. Mai mult, Ţurcanu l-a primit în PNL pe cel mai aprig duşman al lui Calistru, Marcel Chelaru primarul comunei Suharău. Cum s-ar spune, Ţurcanu l-a răsplătit pe Calistru în stilul său propriu.
Tras pe sfoară au fost şi dorohoienii Mihai Aniţulesei şi Constantin Bursuc. Cunoscut în Dorohoi drept „omul termopanelor”, Aniţulesei fiind patronul unei puternice firme de produs termopane, acesta a fost iniţial promovat de Ţurcanu vicepreşedinte PNL. L-a mirosit Ţurcanju că omul este în bani. Şi l-a tapat cum s-a priceput mai bine. Când a venit vremea ca Ţurcanu să-l răsplătească cu un loc eligibil pe listele de candidaţi, i-a dat un şut în fund. A păstrat doar cizmele scumpe pe care Aniţulesei i le-a cumpărat Roxanei.
Constantin Bursuc, alt om de afaceri dorohoian, a fost bine jumulit de Ţurcfanu, sub promisiunea că-l va face senator de Dorohoi. De la senator l-a coborât la postul de deputat ca apoi să-i promită că-l va susţine să candideze ca primar al Dorohoilor. În final, Bursuc s-a ales doar cu candidatura de consilier local la Dorohoi şi promisiunea că va deveni viceprimarul oraşului. Când nu va mai avea bani, adică după campania alegerilor locale, s-ar putea să nu mai fie nici consilier. Stă în practica şi putinţa lui Ţurcanu să-i retragă sprijinul politic pentru un altul care va avea mai mulţi bani. (Va urma)
written by Ioan Rotundu
În ajunul Paştilor, mai exact în Săptămâna Patimilor după Calendarul ortodox, am fost oprit pe stradă de un bătrânel simpatic foc, cu pălăria pusă şmechereşte pe-o parte şi dispus la vorbă. Bătrânelul m-a abordat de parcă m-ar fi cunoscut încă de la coborârea primatelor din copac pentru a se transforma în om.
Interesul său era să afle de la mine dacă Ovidiu Portariuc are şansa de-al bate pe actualul primar Cătălin Flutur şi să-i ia locul. Am fost sincer cu el şi i-am spus că opiniile mele exprimate pe site-ul Jurnalului şi pe blog sunt şi convingerile mele, adică nu una scriu şi alta gândesc.
Ca să-l fac să înţeleagă statutul de candidat al lui Portariuc i-am rezumat greşelile făcute înainte de celălalt candidat al PSD, recte USDL, medicul Gabriel Oprişanu.
Omul m-a ascultat cu atenţie şi apoi a încercat să mă convingă de faptul că Flutur nu-i iubit de botoşăneni şli că tânărul Portariuc este cel mai nimerit ca viitor primar. Nu l-am contrazis din respect pentru părul său alb şi i-am spus că fiecare dintre noi avem dreptul la o opinie personală formată pe baza nivelului de cunoaştere şi percepere a realităţii imediate.
Numai că prin modul său de a vorbi a repetat nişte cuvinte care mi se păreau cunoscute de undeva. Ne-am despărţit strângându-ne mâiniule cordial, el, după ce-a privit atent în jur, urându-mi conspirativ „Paşti fericit!”
N-am încercat ulterior dialogului nostru să mă lămuresc de unde îmi erau familiare acele cuvinte. Ieri, după ce pe blogul meu am postat un alt comentariu legat de personalitatea candidatului Ovidiu Portariuc, din nou am fost abordat pe stradă de bătrânelul din ajunul Paştelui.
M-a întrebat nonşalant ce cred despre Guvernul Ponta. I-am spus că-i un guvern de plagiatori şi miniştri cu grave probleme de cinste şi corectitudine. Am accentuat pe inexplicabila (aparent) decizie a lui Ponta de a-l numi pe Andrei Marga la Externe, el având o cu totul altă formaţie profesională şi este lipsit de experienţă în domeniul diplomatic.
M-a mai chestionat personajul misterios şi despre Portariuc. Citise comentariul meu de pe blog şi mi-a şoptit, tot conspirativ, că „nu mai da în noi că daţi în dumneavoastră”, după care mi-a întins mâna zâmbind şi a plecat având pe cap aceeaşi pălărie pusă şmechereşte pe-o parte..
Am rămas blocat şi n-am avut nicio reacţie. Cum adică dau în mine criticând Guvernul Ponta şi pe Poirtariuc? Mesajul său putea avea dublu sens. Ori bătrânelul mă consideră un fost devotat al regimului comunist ce-o face pe-a democratul pentru a-şi acoperi trecutul, ori cuvintele sale au fost o ameninţare voalată.
Pentru că miu-am adus aminte de cuvintele sale, repetate şi ieri în dialogul nostru, m-am dus acasă şi am căutat să aflu de unde-mi sunt familiare. Am dat căutare pe site-ul Jurnalşului şi mi-au fost afişate mai multe comentarii care cuprindeau în conţinutul lor cele trei cuvinte ce-mi păreau cunoscute.
Aşa am aflat că bătrânelul meu este de fapt un comentator zilnic pe site-ul Jurnalului şi susţine din toată puterea cunoaşterii sale PSD-ul şi politica liderilor acestui partid.
Mi-am dat seama că vorbele şoptite, tot conspirativ, de bătrânel sunt de fapt o atenţionare că nu-i bine să mai critic PSD-ul şi oamenii săi. Tocmai acest partid a preluat puterea şi poate avea ac de cojocul meu. Măi să fie! Mai am o curiozitate: să aflu dacă bătrânelul a fost la viaţa lui ofiţer de informaţii, fiind prea civilizat şi deştept pentru a fi fost activist PCR.
written by Ioan Rotundu
Ovidiu Portariuc a intrat în politică de curând. La început am avut tendinţa de a crede că el împreună cu tinerii din PSD şi din celelalte partide vor pune bazele unei noi clase politice, modernă, civilizată, sinceră cu electoratul.
Din păcate, credinţa mea s-a spulberat repede când Portariuc a început să se manifeste public aidoma relicvelor politice ce domină politica social-democrată postdecembristă.
Apariţiile sale publice n-au impresionat şi nici nu i-au adus simpatii. N-are lipici la populaţie, l-a caracterizat scurt un fost lucrător cu gura din blocul unde am sediul redacţiei. Lipsit de lipici, Portariuc n-.are nici discurs public iar ce-i mai grav, începe să dea la iveală gravele lacune din cultura generală personală, semn că n-a fost un elev ce-a călcat prea des pragul bibliotecilor şi nici nu s-a epuizat psihic citind nopţi la rând marile opere literare universale.
Poate că lacunele de cultură generală n-ar fi condamnabile, mai toţi tinerii de astăzi sunt certaţi cu cultura generală, însă să ai pretenţia să fii votat primarul unui oraş reşedinţă de judeţ şi să nu ştii nimic despre trecutul acestuia mi se pare o gravă jignire adusă cetăţenilor a căror primar vrei să fii.
Încălcând legea electorală, Portariuc şi-a expus pe sediul PSD un banner cu cipul său şi sloganul electoral „mai puţine panseluţe, mai multe locuri de muncă”. Nici că se putea o idioţenie mai mare din partea unui astfel de candidat.
Bătrânii spun că omul care urăşte florile este rău la suflet şiu este bine să nu ai de-a face cu el. Portariuc urăşte florile, de vreme ce nu mai vrea să fie plante de ornament a Botoşanilor, aşa cum sunt de peste două sute de ani. Oraşul Botoşani are o frumoasă tradiţie în a fi înnobilat cu flori şi arbori. Scrierile rămase de la înaintaşii noştri atestă acest fapt.
Dacă Portariuc ar fi avut curiozitatea să citească Monografia oraşului Botoşani scrisă de Artur Gorovei la 1926, ar fi aflat că Eforia Botoşanilor, cum se numea primăria în vechime, anual aloca bani pentru înflorirea oraşului. Regina Maria a venit la Botoşani mai mult pentru a se bucura de frumuseţea oraşului.
Considerat „Oraşul grădină”, Botoşaniul ajunsese renumit în întreaga Românie iar străinii care-i călcau pragul rămâneau uimiţi de frumuseţea clădirilor vechi, de bogăţia florilor şi a arborilor, totul înnobilat de tradiţiile culturale ce stârneau admiraţie şi respect.
În momentul de faţă, pe panseluţe, Primăria Botoşani cheltuie anual în ajurul a un miliard lei vechi. O nimica toată în raport cu bugetul existent. O sumă pe care Portariuc a cheltuit-o cu actuala sa candidatură numai pentru efectuarea unor sondaje pe care nouă ni le-a oferit falsificate.
Partea a doua a sloganului său ”mai multe locuri de muncă” denotă că nu cunoaşte nimic despre competenţele primăriei ca instituţie şi ale primarului. Primăria şi primarul, conform Legii 215 a administraţiei locale primarul n-are competenţe în a crea locuri de muncă. Erl trebuie să administreze oraşul şi să rezolve problemele sale majore.
Medicul Oprişanu, fost candidat al USL la primărie, s-a făcut de râs promiţând botoşănenilor că de va fi ales primar va crea 10 mii locuri de muncă.
Portariuc a preluat minciuna acestuia. Dar tr4ecând peste acest aspect de necunoaştere a legii, îl informez că tânărul candidat şi economist totodată că prin achiziţionarea de către primărie a panseluţelor, indiferent de sursă, acestea sunt plantate, întreţinute şi recoltate de oameni angajaţi. Cei care le plantează prin oraş şi le udă zilnic sunt iarăşi angajaţi. Adică aceste nevinovate panseluţe oferă nişte locuri de muncă, exact ceea ce ne promite Portariuc prin sloganul său şi vrea să le desfiinţeze prin fapte.
Cred că cel mai onorabil ar fi pentru Portariuc să abandoneze candidatura şi să ne ceară scuze că ne-a jignit istoria oraşului în care trăim. N-ar strica să-şi completeze lacunele din cultura generală, după care vom mai analiza dacă merită votul nostru pentru a ocupa o funcţie publică.
written by Ioan Rotundu
Preluarea puterii de către PSD va aduce în fruntea instituţiilor deconcentrate o puzderie de nulităţi profesionale dar care sunt piloni de bază ai partidului. Şi-au câştigat prestigiul prin îndemânarea demonstrată de a face să dispară banii publici, prin politizarea activităţilor încredinţate, prin îndeplinirea dorinţelor liderilor de partid fără crâcnire.
Un astfel de personaj este şi Mihaela Huncă, cadru didactic, inspector şcolar şi prestidigitator abil în a face să dispară banii publici.
Pentru că în urma alegerilor din toamna lui 2008 n-a reuşit să pună mâna pe funcţia de inspector şef al Inspectoratului Şcolar Judeţean Botoşani şi nici să ajungă europarlamentară, Huncă vrea acum cu orice preţ şefia IŞJ.
Pentru că urmează să facă parte din componenţa celui mai cinstit guvern postdecembrist, eu o recomand cu căldură să fie promovată întrucât meritele sale profesionale şi politice sunt incontestabile. Iată-le:
1. S-a înfruptat copios din fondurile CCD. În iunie 2005, Mihaela Huncă era director al Casei Corpului Didactic Botoşani, iar prefect de Botoşani era Cristian Roman. Prefectul a primit mai multe reclamaţii la adresa directorului Huncă, referitoare la comportamentul despotic al acesteia dar şi cu privire la faptul că ar fi implicată în nişte ilegalităţi de ordin financiar.
Prefectul a dispus cercetarea faptelor şi, apoi, a declarat că ele sunt adevărate.
2. lL-a fentat pe prefectul Cristian Roman şi prin el legea de a răspunde pentru faptele de la CCD. Aflând că prefectul nutreşte gânduri nu tocmai laudative la adresa sa ca director al CCD, s-a refugiat în concediul de odihnă, aşa cum fac majoritatea şefilor descoperiţi cu nereguli în activitate.
Huncă a plecat din instituţie pe uşa din spate, prin demisie, pentru a ieşi din atenţia publică. De menţionat că Mihaela Huncă a venit pe CCD pe post de director de pe funcţia de inspector inspector cu probleme internaţionale. Iar la IŞJ a ajuns inspector, fiind promovată de pe postul de director adj. la Liceul Sportiv, unde soţul său este director din 1990.
3. Împreună cu soţul Ioan au pus stăpâînire pe conducerea Liceului cvu Program sportiv Botoşani începînd cu anul 1990, el fiind director şi ea director adj.
4. Ca subşefă a soţului a demonstrat un comportament despotic faţă de colegi şi elevi.
5. Împrteuznă cu soţul a transformat Liceul în prorpietate personală aşi au făcut angajări pe criterii numai de ei stabilite, adunânbd ca furnicile bani de-o impozantă vilă.
6. În 2003 soţii Huncă au fost acuzat de fraudarea examenului de titularizare, cumpărând cu valută suboiectele la examen de la Alexandru Spiridon, din ministerul Educaţiei. Geanina Huncă, fiica directorului, notată cu 10, a ocupat post la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” Cristina Mreană a ocupat catedra de lupte greco-romane la liceul lui Huncă, etc.
7. Familia Huncă a închiriat sala de sport a liceului pentru meciuri de fotbal, băgând lunar în buzunar cam 10 – 20 milioane lei vechi. Jucătorii ar fi valutiştii din piaţă, agenţi de poliţie, angajaţi ai Primăriei, Electro Alfa, Altex sau alte firme.
8, Conform celor scrise de Jurnalul îÎn ediţia din 7 aprilie 2006, locurile de la secţia de atletism, la admiterea în liceu, sunt vândute cu 300 euro de copil. Intermediarii au fost profesorii Dana Vieru şi Laura Cojocaru, directorul având şi el partea lui.
9. Aprovizionarea cantinei cu carne se facea printr-un „individ dubios” care „fură” marfa de la abatorul unde lucreaza. Marfa ajunge la LPS la preţ de 70.000 lei kilogramul, transportată în portbagajul unei Dacii. Pentru cele 50-100 kg carne, directorul face rost de facturi false, în care preţul cărnii se dubla.
10.Pentru a face pe plac IŞJ, la Liceul Sportiv au predat şi poate mai predau cadre necalificate. Cazurile învăţătoarelor Găitan şi Rusu. Soţia inspectorului de la personal, Aurica Rusu, preda de 4 ani limba franceză. Învăţătoarea Lucica Găitan preda de 5 ani muzică, desen şi educaţie fizică. Despre ea se zice că, pentru anul şcolar 2005-2006, a participat la concursul de necalificaţi pentru cadre de educaţie fizică. Pentru a fi sigură că prinde post la LPS a „cotizat” cu 40 milioane lei la comisia de examinare. Cu media cea mai mare, 9,75, a obţinut catedra.
11. Vila extrem de impozantă şi elegantă a fost primnită cadou de la un om de afaceri botoşănean, a cărui loază a fost favorizată de Huncă.
12. La sfârşitul anului 2005, în urma examenelor de capacitate, atestat, admitere, bacalaureat, colectarea „cotizaţiilor” i-a adus lui Huncă un Wolkswagen ce a costat cam 10 mii de euro.
Cu aşa o mapă profesională impresionantă din toate punctele de vedere, cum să nu fac parte Mihaela Huncă din cel mai cinstit guvern postdecembris? Eu cred că ar merita o funcţie la nivel de Ministerul Educaţiei, că experienţă are suficientă.
10.05.2012
written by Ioan Rotundu
Noul prefect de Botoşani pare să fie neîndoielnic finanţistul Adrian Constantinescu. În vârstă de 41 de ani, el deţine funcţia de şef serviciu în cadrul ANAF Botoşani. Necunoscut în mediul p0olitic, viitorul prefect a stârnit curiozitate.
Puţini sunt cei care cunosc modul în care s-a ajuns ca Adrian Constantinescu să fie propus prefect. Primul care a bravat public că va desemna viitorul prefect a fost liberalul Florin Ţurcanu. Numai că acesta a dat cu bâta în baltă. În primul rând că funcţia de prefect nu era repartizată PNL şi în al doilea rând a venit cu o propunere total inadecvată, Doru Alupoaie fiind tot finanţist dar unul problematic atât profesional cât şi moral.
Având confirmarea că funcţia de prefect li se cuvine, cei din PSD s-au încăierat în a propune o persoană cât mai u;or de controlat şi manipulat. Deputatul Andrei Dolineaschi a încercat să-l impună pe comisarul financiar Calimandruc, cel care pentru o perioadă scurtă a fost şeful Gărzii Financiare Botoşani, pus tot de Dolineaschi împreună cu deputatul PDL de Darabani Stelică Strugaru.
Tabăra reprezentată de senatorul Gheorghe Marcu l-a susţinut pe Adrian Constantinescu, acesta fiind propus de Paul Mustaţă, şeful ANAF Botoşani. În această luptă a învins Mustaţă prin Marcu.
Viitorul prefect este considerat un funcţionar corect, competent profesional dar neiniţiat în domeniul administraţiei publice. Se bucură de respect din partea colegilor, dar mai toţi sunt de părere că judeţul va fiu condus de Mustaţă şi Marcu, ei stabilindu-i viitorului prefect ce are de făcut.
Socrul lui Adrian Contantinescu, fost secretar la Primăria Dângeni, acum pensionar în satul Iacobeni, ieri deja împărţea prin Dângeni funcţiile din fruntea instituţiilor descentralizate şi stabilea cine va câştiga alegerile în judeţ.
Trăiasscă PCR în varianta modernă de USL! Erste noua lozincă pe care va trebui s-o scriem de acum înainte în coada oricărei cereri adresată instituţiilor Guvernului Ponta.
Trebuie să recunosc că nici Ţurcanu n-a ieşit în pierdere. Viitorul subprefect va fi liberalul Sebastian Tocariu, şeful Agenţiei Judeţene de Inspecţie şi Plăţi Sociale. Tocariu este liberalul rămas în funcţie din vremea lui Tăriceanu pentru că Guvernul Boc n-a fost capabil să-l schimbe.
Una peste alta, judeţul Botoşani a încăput pe mâinile cui trebuia: Marcu, Mustaţă şi Ţurcanu. Iată cum ia naştere cel mai cinstit guvern postdecembrtist din România. Vae victis!
written by Ioan Rotundu
Liberala Cătălina Lupaşcu, alintată „Gogoşica parfumată” a „marjat” zdravăn în cariera sa profesională şi politică, ceea ce i-a permis nu numai să acceadă în funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani dar să şi apară la televizor şi să ne dea lecţii de morală.
Cine este această „Gogoşică parfumată” şi de unde a ajuns să fie alintată cu nuanţă de parfum mi s-a relatat în aceste zile chiar de către un angajat de la Grădiniţa nr. 18 Botoşani, căruia Lupaşcu i-a fost şefă.
Lupaşcu a deţinut funcţia de director la această Grădiniţă şi avea propria sa morală despre muncă şi viaţă. Cam tută la capitolul competenţă profesională, cum mi-a relatat cel care n-o mai are de şefă, Lupaşcu aprecia munca subalternilor în raport de cum „marja” fiecare (observaţi ce licenţe literare folosea în exprimare!).
Marja subalternul cu ceva verzişori, avea parte de gradaţie, de premii, de privilegii. Nu marja, Lupaşcu scria un „toc” ( a se citi top, dar termenul îi aparţine iarăşi) de hârtie despre incompetenţa acestuia..
Toată ziua Cătălina marja şi la discuţii amicale, cu suave aluzii sexuale, având ca parteneri de dialog pe doi foşti patroni de firmă de construcţie Şocarici şi Bizbac. De atâtea discuţii legate de libidou, cum ar fiu spus Freud, firmele celor doi au ajuns în faliment. În schimb, Lupaşcu a marjat tot mai sus.
Mai întâi s-a lipit studentă la Facultatea de Psihologie din cadrul Universităţii „Al.I.Cuza” Iaşi. Cursurile au fost la zi dar ea vedea aula facultăţii doar când marja la profesori. Se spune că marja fermecător de bine încât deveniseră colegele sale extrem de geloase pe ea.
După trei ani de Psihologie a marjat un masterat la Universitatea „Spiru Haret”. Aici a marjat material, că cei de la această universitate sunt lacomi la bani şi nu pofticioşi la libidouri.
Lucrarea de masterat n-a fost nevoie s-o muncească. I-a cules-o de pe Internet contabila Grădiniţei, amica sa Mona Oprescu. Nici acum nu se ştie la Grădiniţa 18 Botoşani dacă masteratul l-a marjat Lupoaşcu sau contabila Oprescu, dar nici nu mai contează.
Numele de Gogoşica parfumată l-a primit tot la Grădiniţă. Cică avea probleme cu scaunul şi când intra prin biroul de la contabilitate, după ce ieşea din cameră se deschideau toate geamurile şi se punea un ventilator în priză. Şi eu, naivul, am crezut că supranumele i se trage de la parfumul suav folosit. Dacă marjăm un pic asupra termenilor, până la urmă tot de un parfum este vorba, numai că nu-i franţuzesc, ci de fasole românească.
Din marjă în marjă, Lupaşcu a fost descoperită de Florin Ţurcanu. Din acel moment ascensiunea s-a politică a fost fulminantă, mai ceva ca a Roxanei, ţiitoarea de duminică a lui Ţurcanu.
Aflată în plină campanie electorală, în momentul de faţă „Gogoşica parfumată” marjează pentru ca USL să câştige alegerile şi ea postul de director la Protecţia Copilului. Zic cârcotaşii că de va câştiga acest post, de drept funcţia i se cuvine contabilei Mona Oprescu, ea fiind cea care a marjat cu lucrarea de masterat.
Eu cred că atunci când doi se ceartă câştigă al treilea. Dacă se pricepe să marjeze mai bine ca şi Gogoşica. Dacă nu, nu!
Până va ajunge şefă, Gogoşica va continua să apară la televizor şi să ne dea lecţii de etică şi morală. E dreptul său, că doar n-a marjat atâţia ani di n viaţă numai pentru a-şi şifona fustele prin medii universitare!
written by Ioan Rotundu
De când USL-ul s-a căţărat pe creasta de val a puterii, Florin Ţurtcanu se vizează zburând din floare în floare, pentru a culege nectarul care se va vărsa din potirul Guvernului Ponta.
Primele semne ale zborului său au apărut vineri, săptămâna trecută. Dator către presa locală, 900 lei către Jurnalul, vineri Florin Ţurcanu a ţinut să achite datoriile chiar cu mânuţa sa. N-a ratat prilejul de a le sugera presarilor locali că urmerază să infuzeze baniu mnulţi în acele mijloace media care-i vor cânta în strună.
Gestul său mărinimos de a-şi achita datoriile curente, nu şi miliardele adunate în campania anului 2008, ne dă convingerea că deja agenţii economici s-au mutat cu chirpicul de bani de la uşa PDL către uşile celor din USL, mai puţ-in uşa PC, ruginită binişor de când cheia a ajuns în mâna năbădăiosului Paul Onişa.
Revenind la Ţurcanu, astăzi se judecă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dosarul în care este acuzat de fals intelectual. Reclamanţii în dosar, Cristina Bahrin şi Aurelia Aroşoaie, mazilite din PNL pentru că aşa au vrut muşchii lui Ţurcanu, au şanse mici să câştige acest proces. Dacă în vremurile PDL judecătorii de la ÎCCJ puteau da orice soluţie dreaptă, începând cu săptămâna aceasta soluţiile lor vor fi dictate prin telefon de proaspătul ministru al Justiţiei Titus Corlăţean.
Nu degeaba toţi infractorii din PDL, daţi pe mâna Justiţiei, s-au oploşit repede în USL. Ştiu ei bine că umbrela USL este inexpugnabilă în faţa puterii legii. Nu m-aş mira ca în urma termenului de astăzi Ţurcanu să fie achitat şi declarat cel mai cinstit parlamentar susţinător şi al şi mai cinstitului Guvern Ponta.
Îl informez respectuos pe domnul deputat liberal că de va fi aşa, să nu se bucure. Am dovezi suficiente care vor demonstra cum a comis falsul şi cum s-a apărat cu martori care au fost pregătiţi să mintă sub jurământ. I-am promis că voi dezvălui public toată mârşăvia sa şi o voi face.
A mai încercat Ţurcanu să-şi umfle muşchii, precum Musollini în perioada sa de glorie, susţinând că a găsit prefectul perfect pentru botoşăneni în persoana unui anume Alupoaie. Normal că Alupoaie poate fi prerfectul perfect de vreme ce seamănă ca picătură de apă cu caracterul şi educaţia lui Ţurcanbu. Cine se aseamănă se adună, zice-o vorbă din bătrâni. Mă bucur că prin PSD s-au găsit politicieni care să ia atitudine şi să se delimiteze de o astfel de propunere. Dar mă întristez că PSD-ul nu s-a delimitat pentru a fi corecţi cu botoşănenii ci au făcut-o pentru a-şi impune propriul candidat.
Începând cu acest comentariu, zilnic voi dezvălui câte o „bravură” înfăptuită de către un personaj de seamă mai mărunt din interiorul USL, pregătit să-şi tragă un hartan cât mai mare de cărniţă de pe osul puterii pe care l-au încălecat după un post de aproape opt ani de zile. Cu Dumnezeu înainte şi… Ţurcanu în spate, alături de întreg USL!!
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments