Sep 30

ţŞerban Mihăilescu, cunoscut cel mai bine sub numele de Miky Şpagă, va candida pentru parlamentare într-un colegiu din judeţul Botoşani. Se pare că cei din PSD i-au disponibilizat pentru Senat Colegiul Darabani – Săveni, colegiu care iniţial fusese rezervat pentru Dan Şova.
Cum Dan Şova a negat Holocaustul înainte de a şti că prin Botoşani şi Dorohoi, locuri pe unde evreii au cam fost mitraliaţi, mai sunt încă urmaşi ai celor morţi în acele vremuri, luând act că în cele două oraşe botoşănene există comunităţi evreieşti, a considerat că-i mai bine să-şi caute un judeţ de români şi ţigani, mult mai toleranţi şi mai uşor de „cumpărat” la vot.
Dan Şova abia este curtat de către DNA, el având doar statut de potenţial puşcăriabil. Dacă se va dovedi că afacerile sale cu cele vreo opt imobile cumpărate şi revândute sub preeţul de cumpărare au fost căi de spălare a unor sume de bani, atunci Şova va fi condus la DNA de către un întreg alai al PSD, în frunte cu Ponta.
În schimb, Miky Şpagă este puşcăriabil cu acte în regulă, aşa cum sunt şi alţi mulţi parlamentari ai PSD sau PNL. Vreme de câţiva ani a tot semnat condica pe la tribunale şi ÎCCJ. Intrarea la guvernare a USL i-a adus libertatea, adică judecătorii l-au achitat de mita primită constând în opt arme de vânătoare.
Culmea, Miky Şpagă a fost trimis în judecată pentru nişte flinte vânătoreşti primite cadou contra unor importante servicii de protecţie politică şi nu pentru sumele mari de bani primite ca mită pentru traficul de influenţă.
Fac aici o paranteză. Nu ştiu cum se face, dar cei care au acumulat averi uriaşe pe căi necinstite au ajuns după gratii pentru fapte de nimic, aproape ridicole. Gigi Becali a fost arestat pentru sechestrare de persoană, deşi persoana în cauză îi furase autoturismul. Dar n-a ajuns Becali după gratii pentru afacerile păguboase statului cu terenurile Armatei Române, pe care le-a cumpărat pe sume derizorii.
Sorin Vântu n-a ajuns după gratii pentru FNI sau SOV – Invest ci pentru şantaj asupra unui alt escroc de dimensiune mai mică decât a sa. Năstase n-a intrat după gratii pentru jaful produs asupra modului în care a privatizat rezervele naţionale de petrol şi gaze ci pentru nişte firfirei adunaţi în trezoreria PSD.
Traian Remeş, fost ministru al Finanţelor şi apoi al Agriculturii, n-a fost condamnat pentru afacerile oneroase cu fondurile ministerului Agriculturii ci pentru o şpagă cu caltaboşi şi ceva euroi pe care nu i-a văzut nimeni dacă erau sau nu în plicul buclucaş.
Dan bDiaconescu a fost băgat după gratii pentru şantajul asupra unui amărât de primar şi nu pentru uriaşa evaziune fiscală comisă asupra fondurilor publicitare încasate de OTV.
Ferchezuit şi lustruit de instanţa de judecată care l-a declarat parlamentar cinstit cu tot cu cele opt arme de vânătoare, Miky se întoarce la Botoşani pentru a ajunge senator. Pentru cine a uitat, în sesiunea 1996 – 2000, Miky a fost deputat de Botoşani, cu cabinet parlamentar în Primăria Dorohoi. Omul, când era la cabinet, îşi începea ziua de muncă cu un whisky  mic şi o ţinea aşa până seara. Nefiind zgârcit, făcea cinste şi altora. Ba era bucuros dacă se găsea cineva să-i ţină companie.
Colegiul dedicat de PSD Botoşani lui Mikly pentru Senat este un colegiu bun. În Colegiul Darabani va candida la depuraţi liberalul Costel Şoptzică iar în cel al Săvenilor Roxana Anuşcă, ţiitoarea lui Ţurcanu. Trebuie să recunosc că Florin Ţurcanu a atras de partea sa majoritatea primarilor PDL, aşa că voturile se vor duce spre candidaţii USL. La cei 68 de ani ai săi, Miky Şpagă va mai prinde patru ani ca senator. Iar dacă îşi va aduce la Botoşani şi cele opt arme de vânătoare, va putea bracona în linişte alături de vânătorii autohtoni.
Cunosc cam toate cotloanele pe unde braconează vânătorii noştri, fie la iepuri sau mistreţi, fie la căpriori. Dacă va dori, îl voi putea introduce în lume a bună a braconierilor, cu condiţia să tragă numai în animale şi nu prin picioarele ortacilor cum s-a mai întâmplat la Botoşani.
Aşadar, pe lângă puşcăriabilul Verginel Gireadă, mardeiaşul Viorel Grigoraş, imorala Roxana Anuşcă care trăieşte în păcat ortodox cu Florin Ţurcanu, interlopul Răzvan Rotaru, pupila lui Macaleţi, traseistul şi fluşturaticul Buhăianu lista candidaţilor USL se încheie cu Mily Şpagă. Numai candidaţi unul şi unul. Persoane onorabile, ce mai!

written by Ioan Rotundu

Sep 28

Sub mandatul de primar al lui Ovidiu Portariuc, şedinţele de Consiliu municipal s-au transformat în adevărate reprize de circ. Cu o majoritate a consilierilor formată de USL, şedinţele ar trebui să aibă solemnitatea lor iar aleşii noştri să dea dovadă de maturitate politică şi responsabilitate faţă de cei care i-au votat.
Din păcate, actualii consilieri municipali se comportă ca nişte copii obraznici la ora profesorului care s-a dovedit a fi prea moale pentru a controla disciplina în clasă şi a se face respectat.
Cazurile de bufonerii ale consilierilor au fost şi în şedinţele anterioare de CLM dar în şedinţa de joi s-a întrecut orice limită a bunului simţ şi a respectului faţă de botoşăneni, faţă de prestigiul municipiului Botoşani.
Nu cunosc a cui a fost iniţiativa, dar în şedinţa CLM de joi s-a propus acordarea titlului de „Cetăţean de onoare al municipiului Botoşani” pentru Bogdan Ota, un tânăr pianist şi compozitor botoşănean a cărui valoare a fost recunoscută nu numai în plan naţional dar şi în străinătate.
Muzicianul Bogdan Ota face cinste oraşului în care s-a născut şi merită cu prisosinţă titlul la care a fost propus şi pe care consilierii municipali i l-au acordat votând în unanimitate. Ce-a urmat însă după acest vot este o ruşine pentru aleşii noştri.
Consilierul PDL Florin Ghiorghiţă a propus, că dacă tot s-a acordat acest titlu lui Bogdan Ota, să i se acorde şi lui Ştefan Florescu. Pentru cine nu cunoaşte, Ştefan Florescu este fiul jurnalistului Florescu şi s-a făcut remarcat într-o emisiune televizată ca având abilităţi de a jongla cu mingea de fotbal.
A alătura numele unui jongler cu mingea unui muzician cu un talent extraordinar şi care a făcut ca numele ţării sale să fie respectat pe marile scene ale lumii mi se pare o impietate faţă de adevăratele valori ale culturii naţionale.
Ştefan Florescu a avut o sclipire de glorie jonglând cu mingea dar a-l declara cetăţean de onoare alături de mari nume ale sportivilor medaliaţi olimpic şi la campionatele mondiale cum este Elisabeta Lipa este de acum o jignire la adresa acestor mari personalităţi.
Locul lui Florescu este cel mult la un circ, dacă îndemânarea sa de a jongla cu mingea nu a pierdut-o deja odată cu înaintarea în vârstă. Faptul că propunerea a venit din partea lui Florin Ghiorghiţă nu mă miră. Este o propunere trăsnită venită din partea unui politician şi mai trăsnit din multe puncte de vedere.
Însă cel mai mult m-a surprins gestul consilierului Paul Onişa care a propus, la rându-i, să fie acordat titlul de cetăţean de onoare pentru Ovidiu Cernăuţeanu, care cică s-a remarcat la Eurovizion.
Habar nu aveam că există un Cernăuţeanu botoşănean la origine şi că ar însemna ceva pentru oraşul nostru. Am găsit pe Internet că este cântăreţ şi că a trăit câţiva ani prin Norvegia. Şi numele său a sclipit o secundă la Eurovizion în 2010 după care s-a aşternut tăcerea. O valoare de mijloc, aproape de duzină. Mari personalităţi sunt recunoscute acele valori umane care prin activitatea lor devin modele, repere morale şi profesionale demne de urmat şi care au dimensiune internaţională de impact.
Toţi laureaţii Premiului naţional de poezie „Mihai Eminescu” care se acordă la începutul fiecărui an când se omagiază naşterea poetului devin şi cetăţeni de onoare ai Botoşaniului. Cum poţi aşeza lângă asemenea titani nai poeziei româneşti nume ca Ştefan Florescu sau acest cântăreţ total necunoscut botoşănenilor şi fără ecou în plan naţional?
Îmi spunea cineva că acest CLM este de cea mai scăzută substanţă valorică postdecembristă. Este un consiliu format din consilieri total nepotriviţi unei astfel de responsabilităţi. Direct spus, este cel mai nevolnic consiliu postdecembrist. Chiar dacă este aşa, măcar să lase deoparte bufoneriile nşi să nu-şi bată joc de marile valori umane care aduc glorie judeţului nostru în ţară şi străinătate.

written by Ioan Rotundu

Sep 27

Aşa cum spuneam şi în comentariul de ieri, fostul primar Cătălin Flutur l-a acuzat pe actualul primar Ovidiu Portariuc că şi-ar fi plătit datoriile din campania alegerilor locale din banii colectaţi de la sponsori pentru Festivalul verii din august. Acuzaţia a fost lansată pe postul local de televiziune Tele’M, deci în mod public.
Flutur a explicat şi cum actualul primar şi-a achitat datoriile din campanie din banii de la festival. Portariuc şi-a tipărit afişele electorale la o tipografie din Bucureşti. Tot la acea tipografie a tipărit şi afişele publicitare pentru festival.
Numai că, potrivit lui Flutur, pentru afişele festivalului Primăria Botoşani ar fi plătit 45.000 euro, adică peste două miliarde de lei, în sumă fiind inclusă şi datoria veche din campanie.
În cursul zilei de miercuri Portariuc a promis că joi va prezenta presei locale documente din care să rezulte că Flutur a minţit. Tot miercuri, a apărut pe blogul personal comentariul meu prin care l-am atenţionat pe Portariuc ca nu cumva să vină în faţa presei cu documente fabricate. I-am cerut să prezinte facturile verificate de trezorierul PSD, cuprinse în decontul campaniei alegerilor locale, decont confirmat pentru legalitate de către Curtea de Conturi, aşa cum cere legea.
Se pare că Portariuc nu posedă astfel de documente, aşa că ieri, adică joi, n-a mai venit în faţa presei cu facturile şi chitanţele din care să reiasă cum şi-a plătit afişele din campania alegerilor locale şi cum a plătit afişele pentru festival.
Şmechereşte, el a schimbat tactica într-o diversiune ieftină, acuzându-l pe Flutur că s-a coborât la nivelul colegului său de partid Florin Ghiorghiţă, adică Flutur ar fi un politician de duzină şi nu unul demn de respect. Mai pe şleau, ce-a spus Flutur nu trebuie crezut.
În momentul de faţă nu ne interesează cum este apreciat Flutur ca politician. Ne interesează dacă afirmaţiile lui Flutur la adresa lui Portariuc, afirmaţii foarte grave şi de natură penală, sunt sau nu reale. Ori, Portariuc, a evitat să dea un răspuns bazat pe documente, ceea ce mă face să cred că Flutur l-a acuzat în cunoştinţă de cauză iar Portariuc s-a folosit de banii publici pentru a-şi achita datoriile personale. Poate că procurorii de la DNA ne vor ajuta să aflăm adevărul complet, că parţial îl ştim deja: Portariuc umblă cu cioara vopsită!

written by Ioan Rotundu

Sep 26

Fostul primar Cătălin Flutur a ieşit din castelul său de fildeş în care s-a retras după alegerile locale şi a dat curs unei invitaţii la Tele’M Botoşani. În cadrul dezbaterilor, printre altele Flutur a afirmat că actualul primar Ovidiu Portariuc a cheltuit în mod nejustificat banii primăriei cu festivalul din august.
În opinia lui Flutur, Portariuc a comandat în mod inutil afişe costisitoare la o tipografie din Bucureşti, când putea face publicitate festivalului prin mijloacele mediei locale sau tipări acele afişe la tipografiile din Botoşani la preţuri de câteva ori mai mici.
Dar, spune Flutur, tipărirea afişelor s-a făcut la Bucureşti la aceeaşi tipografie unde Portariuc şi-a tipărit afişele electorale pentru campania alegerilor locale. Afişele festivalului au costat enorm de mult pentru că în preţ s-a introdus şi datoriile lui Portariuc din campania menţionată, toată suma ridicându-se pe la 4.500 euro.
Ieri, primarul Ovidiu Portariuc a avut o palidă reacţie de apărare. El a spus că declaraţia lui Flutur a fost făcută de necaz că a pierdut alegerile şi că el se află acum în campania alegerilor parlamentare. Dar Portariuc n-a negat concret că n-a tipărit afişele la Bucureşti, la aceiaşi tipografie cu afişele din campania alegerilor locale şi nici n-a specificat la ce preţ s-a tipărit bucata de afiş.
Neoferind public astfel de date, Portariuc poate fi suspectat că are ceva de ascuns iar Flutur că are dreptate în cele declarate. Desigur, Portariuc poate veni cu astfel de documente, că este uşor de fabricat, dar el trebuie să demonstreze că documentele prezentate au fost înregistrate în decontul de cheltuieli al alegerilor locale întocmit de PSD ţşi verificat de Curtea de Conturi. Orice alt document va prezenta, el nu poate fi considerat legal.
Dacă Portariuc crede că prin cele declarate ieri ne-a convins că toate cheltuielile cu festivalul au fost făcute în mod transparent, se înşeală. Nu toţi care-i ascultăm vorbele ne lăsăm îmbrobodiţi. În ce priveşte câinii otrăviţi la blocurile ANL de la Cişmea, primarul a tăcut mâlc. E drept că nici reporterii din media locală nu i-au luat biroul cu asalt să-l întrebe cine a comandat masacrul acelor nevinovate animale şi mai ales modul criminal ales.
Nu se putea desfăşura o astfel de acţiune fără ştiinţa primarului Ovidiu Portariuc. Iar faptul că s-a ales otrava ca mijloc de exterminare, otravă pusă în spaţii publice şi cu pericol direct pentru om, ar fi trebui ca inspectorii sanitari, cei veterinari, procurorii să demareze din oficiu o anchetă iar vinovatul să răspundă pentru faptele sale. Măcar să-i fie făcut public numele să-l ştim şi noi pe acest călău animalier atât de sângeros. Iar dacă este un ales al nostru, cu atât mai mult suntem îndreptăţiţi să-i cunoaştem numele.

 

written by Ioan Rotundu

Sep 23

Înainte de orice for legislativ democratic, în Ţările Româneşti, Moldova şi Muntenia, exista Sfatul Domnesc. În această adunare prezidată de domnitor se luau decizii importante atât pentru administrarea principatului cât şi de război sau apărare.  În Sfatul Domnesc pătrundeau numai boierii de seamă ai Ţării, din spiţe vechi, cunoscuţi cărturari dar şi loiali interesului naţional încă înainte de a se forma conştiinţa naţională.
Un boier în Sfatul Domnesc era respectat de către ceilalţi boieri şi de popor, se bucura de onoruri şi de anumite privilegii.
Prin introducerea Regulamentului Organic la 1831 în Ţara Românească şi un an mai târziu în Moldova s-a deschis drum către apariţia Parlamentului ca for legislativ decisiv.
Şi iarăşi istoria ne arată că din aceste foruri legislative făceau parte boierii de viţă veche, cărturari de seamă, nume cunoscute în ţară şi peste hotare şi respectate, boieri a căror cuvânt avea multă greutate şi care nu vorbeau decât după adâncă cugetare şi cu multă înţelepciune şi numai cu gândul la ţară şi popor.
În timpul lui Cuza a apărut Parlamentul bicameral, în urma plebiscitului de la 1864 iar în n1866 România a avut prima sa Constituţie. Politicienii care aveau acces în parlament erau tot boierii de viţă veche, cu învăţătură la Paris, vorbitori de latinească, greacă şi franceză, aceste limbi pe lângă cea turcă, aflată în declin.
Transformarea României în Regat, după abdicarea lui Cuza în 1866, a deschis drum larg modernizării Parlamentului ţării. În Parlament, pe lângă cei bogaţi, dedicaţi politicii, au început să pătrundă şi  oameni de cultură, profesori universitari, nume care au înfăptuit istoria noastră mmodernă, care au moderniza administraţia statului şi care au creat cadrul legislativ necesar dezvoltării economice în principal şi apoi social şi cultural.
Alături de aceste nume sonore ale acelor vremuri întâlnim şi câteva nume de ţărani, oameni gospodari din satele ţării dar care se bucurau de experienţă de viaţă agricolă, de înţelepciune populară, de respect în zonele de unde proveneau.
Am făcut acest scurt istoric al instituţiei parlamentare româneşti şi a celor care ajungeau să ocupe un scaun în acest înalt for legislativ pentru a ne da seama cât de mult s-a degradat instituţia Parlamentului şi statutul de parlamentar în perioada postdecembristă.
În sondajele de opinie publică instituţia Parlamentului are o credibilitate vatât de scăzută încât este firesc săm ne întrebăm dacă nu cumva funcţionarea ei a devenit inutilă şi ar trebui înlocuită cu o altă formă instituţională.
Şi cum să nu se producă o asemenea degradare când în Parlament ajung toate lichele societăţii de astăzi, toţi parveniţii şi inculţii, plagiatorii şi fraudatorii de muncii intelectuale a altora, escroci cu papion, trădători de neam şi ţară, puşcăriaşi etc.
Să ne uităm în ograda noastră, a judeţului Botoşani şi să vedem cine vor să fie viitori parlamentari. Verginel Gireadă, fost tractorist, fost primar care a fraudat legea şi a fost condamnat definitiv, Răzvan Rotaru – fost interlop, mituitor, aflat mai tot timpul în conflict cu legea, Roxana Anuşcă – şi-a lăsat soţul şi copii, de ani de zile are statut de amantă, a manipulat afaceri oneroase în cadrul PNL Botoşani împreună cu Florin Ţurcanu, Cătălin Buhăianu care vreme de patru ani a profitat de statutul de deputat, un traseist politic, o persoană controversată şi cu statut moral îndoielnic, viaţa sa amoroasă cu Ada Macovei, fostă inspector general la IŞJ Botoşani devenind publică. Se mai aude că şi fostul miliţian Valeriu Apetrei, care ar fi părăsit PRM-ţul pentru PP-DD, ar vrea să fie parlamentar, deşi omul, în afară de meritul de a fi fost miliţian şi a fi servit conştiincios regimul comunist n-are altul. Mă opresc aici cu enumerarea pentru că mai sunt şi alţii care ar vrea statut de parlamentar dar deocamdată se menţin la stadiul de dorinţă.
Astfel de nume vor să stea, în istorie, alături de numele înaintaşilor care prin faptele lor au cinstit ţara şi au călăuzit poporul să treacă cu bine peste momentele grele. Cum să se mai bucure un parlamentar onest, ajuns în Parlament pe merit, de statutul său social când va sta alături de o astfel de mizerie umană?
Iar noi, alegătorii, care am luptat de peste un secol să avem drept de vot, ce facem cu acest drept câştigat? Ne vindem cinstea şi onoarea pe te miri ce şi votăm pramatiile să ne reprezinte interesele personale şi naţionale. Şi iar mă întreb dacă nu cumva votul cenzitar ar fi mult mai potrivit momentului decât votul universal.

written by Ioan Rotundu

Sep 21

Între vedetele locale social-democraţiei se dă o luptă aprigă pentru candidaturile la parlamentare. Doina Federovici, coşuleanca noastră intrată în politica PSD ca portăriţă la Cabinetul parlamentar al deputatei Viorica Afrăsânei, a ajuns acum vicepreşedinte al CJ. Cei din satul său de origine ar spune că a lăsat lingura de lemn pentru una de argint. Acum Federovici nu se mulţumeşte cu linguriţa de argint şi vrea s-o schimbe pe una de aur.
Doina Dreţcanu, cândva aflată în solda prof. Mircea Dănuţă, a ieşit de sub pulpana politică a acestuia şi, copăcel-copăcel, s-a făcut mare politiciană în PSD. Aştrii i-au fost favorabili, planetele au căzut în căsuţele aducătoare de prosperitate şi Doiniţa a ajuns deputată în mandatul 2004 – 2008.
A dorit să-şi reînnoiască mandatul dar s-a convins de zicala românească cum că „Numai odată vede naşul puţa vinei: la botez”. Şi ea numai de un mandat a avut parte din partea aştrilor. La al doilea s-a lovit în Colegiul Darabani de Stelică Strugaru care i-.a dat cu tifla şi-a trimis-o la plimbare.
Acum, Doina Dreţcanu vrea din nou candidată. Cum, şi Sttelică Strugaru va candida, ar fi bine ca liderii PSD s-o lase trasă pe dreapta, ca să nu mai fie umilită încă odată.
Pe lângă aste două minuni ale social-democraţiei botoşănene a apărut între reflectoare şi o a treia. Supranumită de mulţi ani CiofuTeTamara, medicul pediatru cu fustiţă şi-a luat adio de la funcţia de director al DSP sau de la cea de şef al Casei de Asigurări de Sănătate. i-au luat-o alţii înainte.
Trasă pe dreapta, Tamara vrea să parcheze pe stânga. Şi nu oriunde, ci în Parlament. Vrea şi ea niţel deputată.
Adevărul că mulţi au profitat de Tamara şi ea prea puţin din cea dat în numele partidului. A fost director al DSP în mandatul Guvernului Năstase şi a acoperit sediul din Marchian, lucrare efectuată cu firma conului Mişu Pârvu. Conu Mişu fiind şeful de cadre al Spitalului judeţean vreme de zeci de ani, omul care a jumulit de la viu la mort, de la angajarea omului de serviciu la medicul rezident. Nu a iertat nimic la viaţa sa. Vreme de zeci de ani nimeni n-a reuşit să-i pună măcar o piedică. A ieşit la pensie acum vreo câţiva ani fără ca la viaţa sa să se teamă de vreun procuror.
Cum pe la spitalele din Botoşani şi judeţ erau necesare efectuarea unor investiţii, conu Mişu şi-a pus nevasta să înfiinţeze o societate de construcţii şi a cules toţi banii din Sănătate destinaţi lucrărilor la imobilele vechi sau noi. Nici Tamara n-a scăpat de firma soţiei conului Mişu. După ce a acoperit sediul DSP, la nici o loună de zile a venit o ploiţă pe cinste. Atunci s-a constatat că acoperişul era de fapt un ciur. Tamara a tăcut complice. Ştia că nu se poate pune cu conu Mişu.
Aflat la Braşov, la o întrunire politică liberală,  după o beţie cruntă făcută cu o seară înainte, Ludovic Orban i-a spus domnişoarei botoşănene Raluca Tatarcan, devenită apoi Turcan, că în politică promovează doar femeile care trec prin patul şefului. Nu l-a contrazis nicio o femeie. Nici Tamara la Botoşani, deşi ea s-a mulţumit să promoveze doar pe plan local.
Dar anii trec, faţa femeilor nu mai poate fi ascunsă de sulemeneli, fizicul nu mai arată ca la femeia descrisă de Balzac şi se ajunge la vremea când se atinge în politică pragul critic al promovării. După acest prag ele devin neinteresante şi sunt parcate pe dreapta, prioritate având cele care vin pe partea stângă, pentru că aşa-i regula priorităţii şi în sensul giratoriu al politicii.
Neputând să se sustragă acestei reguli, CiofuTeTamara şi Doina Dreţcanu s-au trezit parcate pe dreapta. Dinspre stânga vine accelerând Doina Federovici, cu sânge proaspăt în instalaţie, cum a remarcat experimentatul Berceanu. Nici ea nu l-a contrazis pe Orban, semn că Orban are tot dreptul să să candideze la statutul de oracol al politicii româneşti rămas vacant după moartea lui Silviu Brucan.
22.09.2012

written by Ioan Rotundu

Sep 20

Împăratul Florin Ţurcanu este omul ca nu uită, nu iartă şi se ţine de cuvânt. De cuvânt se ţine numai când ceea ce trebuie făcut este spre avantajul său sau al protejaţilor săi. Cu ceva timp în urmă, înaintea începerii anului şcolar, Ţurcanu a declarat presei locale că el este cel care numeşte noii directori de şcoli.
Altfel spus, Mihaela Huncă, inspectorul general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Botoşani a rămas fără puterea de decizie în numirea directorilor de şcoli, puterea sa fiind confiscată de Ţurcanu.
Desigur, aici putea să apară un conflict de interese între PSD şi PNL. Nu cred că celor din PSD le convine ca Ţurcanu să-şi bage nasul într-o instituţie a cărei şef este un om de încredere al lor. Practica însă a demonstrat că cei din PSD n-au avut nicio reacţie la declaraţia lui Ţurcanu. Ori sunt împăcaţi cu faptul că Ţurcanu este cel care hotărăşte ce decizii se iau în numele USL, ori în privinţa directorilor de şcoli si-au împărţit sferele de influenţă iar Ţurcanu este cel care supraveghează respectarea ducerii la îndeplinire.
Cert este că şi din partea PSD şi a PNL s-au numit directori de şcoli mulţi profesori cu o imagine compromisă sau lipsiţi de experienţa profesională necesară conducerii unei şcoli de nivel urban sau rural.
Recent, am filmat un reportaj în comuna Frumuşica. Margareta Vamanu, director de şcoală în satul Vlădeni Deal, a muncit toată vara ca unitatea şcolară să înceapă nou an de învăţământ în condiţii civilizate. Numai că, la începutul lunii septembrie a avut surpriza să afle că nu mai este directorul şcolii, locul ei fiind luat de profesorul Ştefan Bălăşanu, omul de bază al PSD.
Vamanu, care susţine că este nepoata ministrului Sănătăţii Vasile Cepoi, ambii fiind originari din comuna Tudora, s-a revoltat. M-a sunat să vin la Frumuşica şi să filmez la Lumea lu’ Rotundu marea nedreptate care i s-a făcut.
Numai că în cadrul filmărilor au ieşit la iveală unele lucruri care demonstrează că directorii de şcoli sunt oameni politici şi nicidecum profesionişti în domeniu.
Margareta Vamanu a fost primar liberal în mandatul 2004 – 2008, când a pierdut alegerile în faţa social-democratului Costel Rădeanu.
Învăţătoare de profesie, ea a urmat Facultatea de drept la Universitatea Spiru Haret şi un modul pedagogic la Universitatea „Al.I.Cuza” Iaşi, având dreptul de a profesa de la nivel de şcoală primară până la gimnaziu. Cel puţin aşa susţine ea. Deşi liberală, în guvernarea Boc ea a fost numită de fosta generală Ada Macovei director la şcoala Vlădeni Deal, înlocuindu-l pe social-democratul Ştefan Bălăşanu. Ca recompensă pentru numirea ca director, în campania alegerilor locale din vară, Vamanu a susţinut la primărie candidatul PDL, un anume Gheorghe Foca, fost militar, acum pensionat.
Florin Ţurcanu, văzând ce drum politic şi-a ales liberala sa, a declarat la o întrunire electorală de la Frumuşica că imediat ce va ieşi preşedintele CJ, Vamanu nu va mai fi director de şcoală.
Şibiată că Ţurcanu s-a ţinut de cuvânt şi Vamanu a fost înlocuită cu cel pe care şi ea la scos din funcţie cu trei ani în urmă.
Ştefan Bălăşanu este profesor de educaţie fizică şi un cunoscut legumicultor în comună. Cadrele didactice din şcoală îl acceptă ca director pentru că, spre deosebire de Vamanu, acesta are un comportament blând cu ei, tolerant şi împăciuitor. Vamanu se comporta dur, cu ifose, singura sa febleţe fiind secretara şcolii care şi ea se considera un fel de director adj. a lui vamanu.
Chiar dacă Vamanu a fost schimbată politic, ea să nu uite că a ajuns director de şcoală tot pe criterii politice. Acum este învăţătoare la clasa I-a şi speră că dacă se va organiza vreodată concurs pentru funcţia de director, să se înscrie şi să-l câştige.
Din cele consumate la Şcoala Vlădeni Deal din comuna Frumuşica avem dovada certă că directorii de şcoli au fost şi continuă să fie numiţi politic, cel care le dă binecuvântarea fiind preşedintele CJ Florin Ţurcanu, supranumit împăratul.
Schimbările din această toamnă au adus în fruntea şcolilor numai directori ai USL, ceea ce va crea candidaţilor USL la parlamentare un avantaj substanţial. Prin şcoli se va putea desfăşura o campanie electorală eficientă iar cum secţiile de votare sunt amplasate tot în şcoli, cadrele didactice vor deveni activişti politici ai USL foarte eficienţi.
Niicun partid aflat la putere n-a dorit să iniţieze o lege prin care directorii de şcoli să nu mai poată fi numiţi şi schimbaţi politic tocmai pentru avantajele electorale pe care le pot avea de pe urma lor. Declaraţiile Abramburicii cum că în şcoli nu se face politică sunt  de imagine şi nu der conţinut.
Dacă Guvernul Boc sau Guvernul Ungureanu ar fi avut voinţa politică să reglementeze statutul directorilor de şcoli, acum s-ar fi luptat în alegerile parlamentare de la egal la egal cu USL. N-au făcut-o şi vor suporta consecinţele.

written by Ioan Rotundu

Sep 19

Pentru alegerile parlamentare din decembrie s-au tulburat apele candidaţilor dar, pentru că cei de societatea Nova Apaserv au tăiat alimentarea pentru patru zile, atingând un nou record istoric la concurenţă cu devalorizarea leului în faţa euro, după reluarea alimentării, apele vor începe a se limpezi. În privinţa candidaţilor la parlamentare, că pe conducte tot apă tulbure vom avea şi tot cu pierderi masive record naţional de 73%.
Cum spuneam, apele candidaţilor la parlamentare deocamdată sunt tulburi. Pentru Colegiul Săveni se anunţase ca viitor deputat puşcăriabilul Verginel Gireadă. Tocmai îmi făcusem socotelile să-l ajut să iasă deputat cam pe la Calendele greceşti, când am primit vestea că Verginel s-a mutat cu candidatura în Colegiul Flămânzi.
În locul său, pe Colegiul Săveni, ca candida Roxana Anuşcă, fostă Marandiuc, fostă, actuală şi fără viitor amantă a împăratului Florin Ţurcanu, cel care va călări judeţul după chipul şi asemănarea sa vreme de patru ani.
Mişcarea făcută sună pentru Verginel ca un şut fdat în fund de Florin, pentru că pe Colegiul Flămânzi Verginel va fi primit ncu bucuria manifestată de cei care calcă pragul magazinului de pompe funebre. Apoi, pe Colegiul Flămânzi va mai candida şi actualul deputat Neculai Rebenciuc, de loc chiar din Flămânzi.
Ca deputat, vreme de patru ani,Rrebenciuc a mai făcut câte ceva prin comunele din colegiu şi a adunat multe simpatii. Îi recomand lui Verginel ca să facă o vizită la Grota lui Coroi şi Masa Tâlharului, ambele aflate în codrii adânci din perimetrul Flămânzi – Tudora – Vorona. Flămânzenii au reacţii neaşteptate, aşa că un loc sigur de refugiu îi va fi binevenit.
Decretată stăpână peste Colegiul Săveni de către amantul ajuns împărat prin votul inteligent al unor categorii sociale de botoşăneni precum bugetarii, pensionarii şi asistaţii social pe bani luaţi cu japca de la cei care muncesc, Roxana se şi vede deja pupăză în Camera Deputaţilor.
Dacă izolat precum cucul, Verginel va beneficia de vreo minune electorală şi va ajunge şi el deputat (în alegerile din 2008 Rebenciuc a ieşit deputat de pe locul trei ca număr de voturi obţinute), atunci  vom avea în Parlament o pupăză şi un cuc.
Dealtfel cei doi au ceva în comun. Verginel a descoperit-o pe „Tant’Aana”, după o noapte de sex nebun. N-a mai lăsat-o din braţe. Şi-a lăsat nevasta şi copii şi şi-a legat destinul de „Tant’Ana”, pe care a făcut-o primăriţă de Ipoteşti, el fiind condamnat penal de către nişte judecători corupţi de dorinţa dreptăţii.
Pupăza, pardon! Roxana, a dat şi ea de virilitatea ciobănaşului Florin. Şi-a lăsat bărbatul şi copii, Florin nevasta şi copii, şi au pus de un concubinaj de toată frumuseţea.
De va fi ca pupăza şi cucul să devină deputaţi, tare mă tem că Florin va trece pe post de ciocârlan, adică va rămâne fără amantă. Dealtfel, potrivit răspândacilor, şi împăratul a simţit că ceva nu-i cuşer prin Colegiul Săveni. Prea voia verginel la Camera Deputaţilor şi Roxana la Senat, adică să facă cuplu electoral. Se zice că de aici Florin i-a dat lui Verginel un şut de-a ajuns tocmai în Colegiul Flămânzi.
Dacă lucrurile stau aşa, avem de-a face cu o poveste păsărească în care pupăza este bănuită că-l pu-pu-ieşte pe cuc sub privirile geloase ale ciocârlanului împărat. Poveşti de genul Tristan şi Isolda sau Siegfrid şi Krimhilda sunt unice în istoria mondială a dragostei. Sunt poveşti irepetabile din toate punctele de vedere. Ce pare a se consuma între pupăză, cuc şi ciocârlan nu-i decât curvăsăreală politică.
Partea tristă este că astfel de curvăsăreli primesc uneori legitimitate populară şi ajung să ne conducă, aşa cum ne conduce împăratul – ciocârlan.

written by Ioan Rotundu

Sep 18

„Împărat”, aşa l-a numit epigramistul-primar de Vf. Câmpului, col.r. Aurel Ungureanu, pe Florin Ţurcanu la instalarea acestuia ca preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani. Lui Ţurcanu i-a plăcut rangul cu care a ost  investit, mai ales că-l deosebea de baronii locali ai PSD.
De atunci, Ţurcanu s-a pus pe cârmuit împărăţia. Nu-i zi lăsată de la Dumnezeu ca supuşii din judeţ să nu simtă pe propria piele mâna neiertătoare de cârmuitor a lui Ţurcanu.
Recent, împăratul a ajuns la concluzia că prin consiliile locale ale comunelor din judeţ nu s-ar afla minţi luminate, aşa că şi-a propus să le suplinească el lipsa capacităţii de viziune asupra perspectivei viitorului. Ce-i drept, unele dintre aceste minţi luminate sunt chiar rodul muncii sale de şef de cadre al USL, când i-a selectat drept candidaţi. Sunt unii consilieri locali după chipul şi asemănarea lui Ţurcanu, adică foşti oieri, şoferi, tractorişti, căruţaşi şi ţărani agricultori aflaţi în solda primăriei pentru ba primi ajutor social.
Toată această adunătură pestriţă n-a fost propusă spre vot chiar întâmplător. La mânuit banul public Ţurcanu este un as. Socoteala sa n-a fost cunoscută şi nici intuită în campania alegerilor locale dar iese acum la iveală.
Mai nou. Ţurcanu a hotărât cu de la sine putere, dealtfel cine ar îndrăzni să ridice tonul în faţa împăratului, că fondul de 20% cuvenit primăriilor drept cotă de participare la investiţiile locale să rămână sub controlul său. El va decide ce primărie va primi această cotă, întrucât acolo, jos, primăriile sunt conduse de nişte nepricepuţi iar el vrea să le salveze onoarea în faţa comunităţii.
În spatele acestor vorbe frumoase şi bine ambalate în intenţii nobile, menite să-i prostească pe cei care au votat lumea pestriţă a consilierilor locali şi a unor primari mai tolomaci ca şeful lor de la judeţ, se ascund însă interese meschine, personale, menite să uşureze accesul la tras banul public prin dirijarea lui către oamenii de încredere.
Prin acest sistem, Ţurcanu va dirija banii spre primarii loiali intereselor sale iar primarii gospodari, care au scos comuna la lumină pe parcursul a două sau trei mandate, care sunt cinstiţi, se vor uita cum se fitui banul public de către primarii şoferi, tractorişti, foşti turnători la Securitate  sau cu cazier.
Ţurcanu mai ştie că nici un consiliu local nu se va burzului împotriva deciziei sale pentru că n-au priceperea şi capacitatea necesară să apere interesele comunităţii care i-au ales. Mai ştie că niciun primar nu-l va chema în judecată pentru abuz de putere în dauna intereselor comunităţilor locale.
Dimpotrivă, vor fi mulţi cei care vor aplauda decizia lui Ţurcanu şi-i va îndemna pe botoşăneni să voteze şi la parlamentare cu candidaţii USL, aşa cum au făcut şi la locale. Că şi prin Parlament este nevoie de câte un prostovan cu Bac la f.f. şi puşcărie, câte un interlop, câte o fufă care şi-a pus „pupăza” la bătaie ca să devină politician însemnat, un demagog venit de la Bucureşti  pe post de Agamiţă etc.
Iar bugetarii şi pensionarii, asistaţii social  se vor înghesui din nou buluc la urnele de vot să-i aleagă, aşa cum au făcut şi la alegerile locale, atraşi de mirajul promisiunilor USL. După care vreme de patru ani vor înjura că s-au păcălit din nou.
Iar Împăratul îşi va putea ocârmui împărăţia în linişte şi pace, alături de împărăteasa sa Roxana. Dumnezeu să-i ierte de păcatele trecutului, prezentului şi viitorului! Iertarea să aibă loc la apropiata înmormântare a DNA-ului, cu Mona Pivniceru pe post de preot.

written by Ioan Rotundu

Sep 16

Doina Federovici, după ce s-a văzut aşezată cu funduleţul pe scaunul de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, vrea acum să-şi mute funduleţul pe un fotoliu de parlamentar.
Pofta ei la un astfel de fotoliu ar vrea să şi-o împlinească candidând în Colegiul Flămânzi, ea fiind de loc din comuna Coşul.  Dacă toţi bruneţii din Colegiu se vor prezenta la vot, Doiniţa ar avea ceva şanse. Numai că visul său se poate spulbera de la o clipă la alta pentru că are o rivală.
Roxana Anuşcă, până de curând Marandiuc, este ţiitoarea lui Florin Ţurcanu de câţiva anişori. De la statutul de ştergătoare a podelelor din sediul PNL, ea a fost repede promovată de Ţurcanu, căruia nu i-a scăpat rotunjimile Roxane, mai ales când se apleca îmbietor să ridice de pe jos o inexistentă scamă.
Vreme de aproape patru ani Roxana a stat pe postul de şef de Cabinet parlamentar al lui Ţurcanu. După alegerile locale, ciobănaşul mioritic, fără mustaţă ca pana corbului şi fără a putea fi tras prin inel din cauza burdihanului, a fost ales preşedintele Consiliului judeţean.
Roxana a trecut de la statutul de şefă de Cabinet parlamentar la cel de şefă de Cabinet preşedinţial CJ. Numai că aspiraţiile sale sunt mult mai înalte. Ea şi-a dat seama că prea mulţi analfabeţi, semianalfabeţi, needucaţi, imorali şi oportunişti au ajuns în Parlamentul României. Ca şi profesoară, ea se consideră deasupra tuturor acestora şi, deci, deplin îndreptăţită să fie şi ea parlamentară.
Urâtă nu-i, proastă nicidecum, vicleană cât încape, ademenitoare în chip irezistibil, Roxana ar putea face o figură printre alegătorii bărbaţi şi să producă o surpriză.
Numai că în calea măririi sale stă Doiniţa, coşuleanca cea ambiţioasă. Şi Doiniţa a muncit mult în viaţă. Nu este uşor să treci de la cort la statutul de locatar în apartament. Ca ingineră de profesie, Doiniţa se consideră superioară profesoarei Roxana, care-i tămâie la mate şi fizică.
Cele două posibile candidate vrăjmaşe lucrează la etajul I al Palatului administrativ. Doar biroul prefectului le desparte. Nu m-aş mira ca să aud într-o zi că Doiniţa şi Roxana sau întâlnit faţă-n faţă ca să tranşeze problema. Mamă ce păruială ar ieşi! Roxana fiind mai dolofană, ar cam mătura cu Doiniţa pe jos. Numai că Doiniţa fiind mai siluetă, ar putea fenta atacul Roxanei şi replica diversionist acolo unde cucul lui Florin cântă ori de câte ori pupăza Roxanei îi dă tonul.
Ce ziceţi, se vor părui cele două?!

written by Ioan Rotundu