Blogul lui Rotundu

Între vedetele locale social-democraţiei se dă o luptă aprigă pentru candidaturile la parlamentare. Doina Federovici, coşuleanca noastră intrată în politica PSD ca portăriţă la Cabinetul parlamentar al deputatei Viorica Afrăsânei, a ajuns acum vicepreşedinte al CJ. Cei din satul său de origine ar spune că a lăsat lingura de lemn pentru una de argint. Acum Federovici nu se mulţumeşte cu linguriţa de argint şi vrea s-o schimbe pe una de aur.
Doina Dreţcanu, cândva aflată în solda prof. Mircea Dănuţă, a ieşit de sub pulpana politică a acestuia şi, copăcel-copăcel, s-a făcut mare politiciană în PSD. Aştrii i-au fost favorabili, planetele au căzut în căsuţele aducătoare de prosperitate şi Doiniţa a ajuns deputată în mandatul 2004 – 2008.
A dorit să-şi reînnoiască mandatul dar s-a convins de zicala românească cum că „Numai odată vede naşul puţa vinei: la botez”. Şi ea numai de un mandat a avut parte din partea aştrilor. La al doilea s-a lovit în Colegiul Darabani de Stelică Strugaru care i-.a dat cu tifla şi-a trimis-o la plimbare.
Acum, Doina Dreţcanu vrea din nou candidată. Cum, şi Sttelică Strugaru va candida, ar fi bine ca liderii PSD s-o lase trasă pe dreapta, ca să nu mai fie umilită încă odată.
Pe lângă aste două minuni ale social-democraţiei botoşănene a apărut între reflectoare şi o a treia. Supranumită de mulţi ani CiofuTeTamara, medicul pediatru cu fustiţă şi-a luat adio de la funcţia de director al DSP sau de la cea de şef al Casei de Asigurări de Sănătate. i-au luat-o alţii înainte.
Trasă pe dreapta, Tamara vrea să parcheze pe stânga. Şi nu oriunde, ci în Parlament. Vrea şi ea niţel deputată.
Adevărul că mulţi au profitat de Tamara şi ea prea puţin din cea dat în numele partidului. A fost director al DSP în mandatul Guvernului Năstase şi a acoperit sediul din Marchian, lucrare efectuată cu firma conului Mişu Pârvu. Conu Mişu fiind şeful de cadre al Spitalului judeţean vreme de zeci de ani, omul care a jumulit de la viu la mort, de la angajarea omului de serviciu la medicul rezident. Nu a iertat nimic la viaţa sa. Vreme de zeci de ani nimeni n-a reuşit să-i pună măcar o piedică. A ieşit la pensie acum vreo câţiva ani fără ca la viaţa sa să se teamă de vreun procuror.
Cum pe la spitalele din Botoşani şi judeţ erau necesare efectuarea unor investiţii, conu Mişu şi-a pus nevasta să înfiinţeze o societate de construcţii şi a cules toţi banii din Sănătate destinaţi lucrărilor la imobilele vechi sau noi. Nici Tamara n-a scăpat de firma soţiei conului Mişu. După ce a acoperit sediul DSP, la nici o loună de zile a venit o ploiţă pe cinste. Atunci s-a constatat că acoperişul era de fapt un ciur. Tamara a tăcut complice. Ştia că nu se poate pune cu conu Mişu.
Aflat la Braşov, la o întrunire politică liberală,  după o beţie cruntă făcută cu o seară înainte, Ludovic Orban i-a spus domnişoarei botoşănene Raluca Tatarcan, devenită apoi Turcan, că în politică promovează doar femeile care trec prin patul şefului. Nu l-a contrazis nicio o femeie. Nici Tamara la Botoşani, deşi ea s-a mulţumit să promoveze doar pe plan local.
Dar anii trec, faţa femeilor nu mai poate fi ascunsă de sulemeneli, fizicul nu mai arată ca la femeia descrisă de Balzac şi se ajunge la vremea când se atinge în politică pragul critic al promovării. După acest prag ele devin neinteresante şi sunt parcate pe dreapta, prioritate având cele care vin pe partea stângă, pentru că aşa-i regula priorităţii şi în sensul giratoriu al politicii.
Neputând să se sustragă acestei reguli, CiofuTeTamara şi Doina Dreţcanu s-au trezit parcate pe dreapta. Dinspre stânga vine accelerând Doina Federovici, cu sânge proaspăt în instalaţie, cum a remarcat experimentatul Berceanu. Nici ea nu l-a contrazis pe Orban, semn că Orban are tot dreptul să să candideze la statutul de oracol al politicii româneşti rămas vacant după moartea lui Silviu Brucan.
22.09.2012

written by Ioan Rotundu