Cu mai bine de o săptămână în urmă am scris un editorial în Jurnalul şi un comentariu pe blogul personal cum că dorinţa USL de a anula pragul prezenţei electorale la referendum se va întoarce şi împotriva lor, nu numai a lui Băsescu. Am dezvăluit prin aceste comentarii că în Botoşani se fac pregătiri pentru demiterea prin referendum a primarului Ovidiu Portariuc şi a preşedintelui Consiliului Judeţean Botoşani Florin Ţurcanu.
De atunci n-a trecut prea mult timp, însă răspândacii din presa locală şi din rândul politicienilor au preluat ştirea şi i-au dat amploare. Până şi un cotidian din judeţul vecin, Suceava, a consemnat în paginile sale faptul că primarul de Botoşani va fio demis prin referendum, el dovedindu-se incapabil să conducă oraşul.
Joi am avut o discuţie la sediul Partidului Forţa Civică şi printre altele am avut surpriza să mi se spună că există în Botoşani forţe politice care pregătesc debarcarea lui Ţurcanu şi Portariuc. Îmi stătea pe limbă să întreb care forţe, dar am tăcut, sperând să aflu mai multe informaţii decât ştiam. Hazliu era faptul că persoana în cauză reproducea comentariul meu fără să ştie că are în faţă autorul acestuia.
Ieri, am luat act că şi şeful Partidului Ecologist Român, Gheorghe Iavorenciuc, a declarat că se pregăteşte demiterea lui Portariuc, el urmând a pune umărul la această acţiune Ce n-a reţinut Iavorenciuc este faptul că eu am făcut şi o precizare condiţională. Demiterea va fi posibilă numai dacă USL va elimina pragul prezenţei la vot în cazul referendumului.
Este o condiţie esenţială, pentru că în condiţiile actualei legislaţii va fi extrem de greu bsă aduci, în Botoşani, la vot, peste 50% dintre cei înscrişi în liste pentru că majoritatea l-a votat şi pe Portariuc şi pe Ţurcanu, mă refer la bugetari şi pensionari.
Dacă aceştia stau acasă nu se va atinge pragul, dacă vin la vot vor vota împotrivă. O şansă va fi dacă starea socială actuală se va degrada încât să-i determine pe bugetari şi pensionari să se răscoale asupra USL.
Să-l mai pomenesc aici şi pe blajinul Gheorghe Vâzdoagă. Şi el a şterpelit dintr-un comentariu al meu, dedicat stării sociale a ţiganilor din Botoşani, teza că fondurile europene şi guvernamentale alocate integrării sociale a acestora au fost dijmuite tot de ţigani.
Vâzdoagă s-a dat cocoş şi a declarat că este necesar să se verifice la Primăria Botoşani cum s-au cheltuit fondurile alocate pentru integrarea socială a ţiganilor. Măi, să fie! Dar Vâzdoagă a fost patru ani consilier municipal şi avea toate mijloacele legale la dispoziţie să verifice cum s-au cheltuit aceşti bani. De ce n-a făcut-o? Îi spun eu: pentru că nici el nu-i lacrimă. Aşa că să facă bine să tacă. Alţii au dreptul să vorbească, care n-au ridicat mâna să voteze cum s-a votat.
Din cele două aspecte de mai sus se poate trage lesne concluzia că rolul răspândacilor este uneori şi benefic. Depinde ce răspândesc şi în folosul cui.
written by Ioan Rotundu
Despre economistul Liviu Voinea am avut şi mai am încă o părere bună. Îmi place modul cum gândeşte despre cum ar trebui pusă pe roate economia românească, îmi place pragmatismul său, logica detaşată de stările emoţionale etc.
În perioada când accepta invitaţiile pe la Antena 3, a evitat de fiecare dată să intre în polemici politice, să facă jocul mârşav al lui Gâdea sau Badea, preferând să facă numai comentarii pe probleme economice.
Iată că prin preluarea puterii de către Guvernul Ponta, Liviu Voinea a primit funcţia de secretar de stat în Ministerul Finanţelor. Are deja peste patru luni de când deţine funcţia şi încă nu l-am remarcat ca făcând ceva în economia românească.
Ieri, însă, l-am auzit la posturile de radio şi am citit pe agenţiile de presă ştirea că Liviu Voinea este preocupat de impozitarea piscinelor şi ale proprietăţilor multiple. “Vrem sa fie mai pregnant principiul solidaritatii, adica impozitez mai puternic stocul de bogatie. Nu impozitez fluxul actual de venituri, il las 16%, dar il impozitez mai mult pe cel care are mai multe case, mai multe proprietati, fara sa fie afectat cetateanul mediu, care are in proprietate, de regula, 60 de metri patrati”, a explicat Voinea.
Mă surprinde lipsa de viziune a lui Voinea şi mă întreb dacă idioţii care conduc USL-ul au reuşit să-l prostească aşa repede. Pentru că nu-mi pot explica lipsa sa de perspicacitate cu privire la o astfel de impozitare care ar fi sortită eşecului din start.
În primul rând că piscinele nu au fost construite cu aprobare separată, proiectarea şi execuţia lor făcând parte din proiectul vilei proprietarului. La recensământ nu s-au inventariat separat piscinele. De unde va şti Voinea cine are piscină? Va aştepta ca turnătorii să-şi facă datoria, adică să-i pârască la Fisc pe proprietarii de piscine? Eroare, turnătorii nu au acces în zonele vilelor de lux.
Totul nu-i decât praf în ochii credulilor.
Nici impozitarea proprietăţilor multiple nu va aduce bani în plus la buget. Toţi mahării care au multiple proprietăţi în terenuri şi vile şi le-au trecut deja pe numele diverselor persoane, rude sărace, tocmai ca să nu fie luaţi în vizor de Fisc.
Există în Parlament legea impozitării averilor celor bogaţi iniţiată chiar de un grup de parlamentari ai USL. De ce USL-ul nu votează această lege? Dacă vor cu adevărat impozitarea bogaţilor, pe baza principiului solidarităţii, să voteze această lege.
Dacă vor impozitarea proprietăţilor bogaţilor, s-o facă prin diferenţierea impozitului pe clădiri în raport de suprafaţa construită, numărul de camere, etaje şi anexele gospodăreşti care în realitate sunt nişte vilişoare mai mici. Ştiu proprietari de vile la Cişmea care plătesc impozit pe clădire mai puţin decât se plăteşte pe apartamentul în care locuiesc.
Sunt prin comune viloaie de te sperii de mărimea lor. Proprietarii plătesc pe ele impozit cât plăteşte şi vecinul pe casa din chirpici.
În realitate nu se vrea impozitarea bogaţilor. Se lansează fel de fel de diversiuni menite să-i înşele pe fraieri ca să voteze la parlamentare candidaţii USL. Cei care ar trebui să voteze legea impozitării bogaţilor sunt cei bogaţi. Nu sunt ei fraierii să se impoziteze singuri.
Bietul Voinea s-a molipsit prea repede de polpulismul celor din USL. Dacă mai are verticalitate, soluţia ar fi să plece din acest guvern compromis deja. Cu un doctorat în economie luat prin multă muncă, Voinea n-are ce căuta lângă plagiatorul Ponta.
written by Ioan Rotundu
Două seri la rând am trecut prin zona Centrului istoric al Botoşanilor, mai ales pe străzile secundare. În prima seară am văzut doar puradeii ţiganilor care se fugăreau a hârjoană. Pirandele de pe Săvenilor stăteau ciopor cu fundul aşezat pe plăcile care blindează zidăria tondurilor de flori. Scuipau de zor cojile de seminţe. Dealtfel întreaga suprafaţă a străzii, placată cu ardezie până la intersecţia cu strada Independenţei, era un imens coş de gunoi.
Aseară am trecut din nou prin zonă. Am venit dinspre Parcul Tineretului, tot pe strada Săvenilor. Cum am traversat Independenţei am dat peste grupuri de ţigani. Un grup de tineri, aflaţi mai la deal de uşa sediului Organizaţiei municipale PSD, se hârjoneau. Alături de ei, cu portierele larg deschise, o maşină bengoasă cu aparatul dat la maxim. Manelele răsunau de mama focului.
La nici 30 m de ei, amplasaţi strategic la colţul străzii Săvenilor cu Elena Rareş Domniţa, în faţa uşii unui bar, stăteau şi priveau plictisiţi la ei doi poliţişti comunitari. Alături de ei, pe marginea aceloraşi ronduri de flori vecine cu gardul Bisericii Uspenia odihneau pirandele. Mizeria stradală ceva mai bogată ca o seară înainte.
Privindu-i pe poliţişti, am putut constata pe viu că primarul Ovidiu Portariuc s-a ţinut de cuvânt. A promis că va pune poliţia comunitară să-i păzească pe ţigani, iar poliţia îşi face datoria. Are grijă de ei ca nu cumva să fie deranjaţi de români!
Tot aseară, pe la ora 21.300 în zona Împăratul Traian, cunoscută drept cartierul Griviţa II, iluminatul stradal lipsea cu desăvârşire.
Trecătorii se ciocneau între ei pe trotuar sau se împiedicau de marginea bordurii la traversatul străzii. Bineînţeles că înjurăturile curgeau din toate părţile. Nu ştiu dacă primarul Portariuc o fi sughiţat sau a lăsat sughiţul pe seama celor de la E.ON, dar lumina stradală s-a aprins hăt târziu.
Locuitorii acestei zone sunt profund nemulţumiţi de modul în care blocurile sunt alimentate cu curentul electric., Sunt frecvente întreruperi şi durează de la o jumătate de oră la câteva ore. Săptămâna trecută curentul s-a întrerupt la şase seara şi a ţinut până la ora 23.00
Oamenii au sunat la E.ON dar a trebuit să aştepte să le vină maşina de intervenţie de la Vaslui, că aşa este organizarea. Au veni şi au constatat că le trebuie un generator. Au dat telefon la Bacău să le aprobe aparatul care trebuia adus nu ştiu din ce judeţ.
Una peste alta, oraşul Botoşani a ajuns ca o stână fără stăpân. Degeaba au mers bugetarii şi pensionarii la vot în 10 iunie că noi tot nu avem primar.
written by Ioan Rotundu
În privinţa primarului Ovidiu Portariuc botoşănenii s-au cam lămurit. Lipsa de maturitate a acestuia, lipsa de experienţă nu în administraţie, că aşa ceva se învaţă, ci în viaţă au devenit vizibile.
Sunt tot mai dese discuţiile pe la colţurile blocurilor din cartiere cum că pe primarul Portariuc nu-l ajută resursele intelectuale, că responsabilitatea funcţiei de primar depăşeşte posibilităţile sale de înţelegere.
Numai că regretele celor care l-au votat vin târziu. Dacă nu se va produce o răsturnare politică în urma alegerilor parlamentare din decembrie, va trebui ca botoşănenii să-l suporte pe Portariuc pe întreg actualul mandat.
Însă prin oraş se mai vorbeşte şi altceva. Ba chiar am primit şi o observaţie când am scris că devenit primar, Portariuc va fi ajutat din umbră de tatăl său, cunoscut om de afaceri dar şi mult mai echilibrat şi judecat în ceea ce face.
Se spune că cel care conduce cu adevărat Primăria Botoşani nu este alesul Ovidiu Portariuc ci” hoaşca bătrână” de la Rapsodia Conf SA, Mihai Tincu.
Spun cei care cunosc mai bine problema din sânul PSD, că Tincu şi-a arogat atributul de a-l fi scos pe Portariuc primar. Cică Tincu pretinde că numai datorită modului în care a conceput el campania electorală, Portariuc a fost ales primar.
Îmi amintesc că pe toată durata campaniei electorale a alegerilor locale l-am văzut pe pe Mihai Tincu postul de televiziune Tele’M de două ori. De fiecare dată dădea lecţii de economie de piaţă. Ce n-a spus şi nu spune Tincu este faptul că toate societăţile pe care le-a înfiinţat sunt pe muchie de cuţit pe profitul.
Într-un Raport al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Botoşani de acum doi ani, toate firmele sale figurau cu pierderi importante.
Ca inginer, cu experienţa dobândită în ramura confecţii, Tincu poate că are câştigat dreptul de a da lecţii de ordin tehnic colegilor de breaslă. Dar să ne dea lecţii de economie de piaţă în condiţiile în care n-a demonstrat prin performanţele sale manageriale minuni în domeniul confecţiilor, generând mai mulţi şomeri decât locuri de muncă, este de acum ceva de domeniul ridicolului.
În domeniul administraţiei publice locale iarăşi Mihai Tincu n-are experienţă care să-i permită să dea lecţii sau să joace rolul de îndrumător pentru învăţăcei gen Portariuc. A fost ales consilieri municipal pentru că, prin banii pe care-i are, şi-a cumpărat pe lista PSD-ului un loc eligibil.
Deşi trece printr-o perioadă nefavorabilă, eu cred că Portariuc va demonstra că este în măsură să recupereze handicapul lipsei de experienţă în domeniul administraţiei publice şi că are resursele intelectuale de a învăţa din mers. Acest salt de imagine îl va putea realiza numai dacă nu va mai fi marioneta lui Mihai Tincu.
Între Portariuc şi Tincu există o distanţă de mai multe generaţii. Portariuc trebuie să rămână aparţinător generaţiei sale şi nu să coboare la nivelul generaţiei lui Tinci, o generaţie care vine dintr-un alt sistem social, cu alte concepţii despre muncă şi viaţă şi altă viziune economică. Tincu să rămână sforar la nivelul societăţilor sale iar Portariuc să meargă pe propriile picioare şi nu manipulat. Este doar o sugestie de care Portariuc poate ţine cont sau nu!
written by Ioan Rotundu
Am mai explicat în câteva rânduri că nu eu mă ocup de validarea comentariilor postate ps site-ul Jurnalului sau blogul personal. Există un administrator de site. Site-ul este găzduit pe un server în Anglia, după ce a fost mutat din Panama din cauza atacurilor repetate ale hacherilor. Administrarea însă a rămas.
Administratorul are puterea de decizie de a vizualiza sau nu comentariile postate, eu citind doar comentariile vizualizate. Însă, dacă un comentariu atrage atenţia administratorului, îmi este trimis pe mail-ul personal pentru a decide ce fac cu el.
Ieri, la reportajul intitulat „Cultură şi distracţie la Zilele comunei Dângeni”, un comentator cu pseudonimul „Cârcotaşul” a comentat în sensul că acest material a avut menirea să-mi laude fiul, primarul comunei.
În locul administratorului eu aş fi validat comentariul, pentru că nu m-aş fi simţit insultat. Eu nu am participat la evenimentele din comuna Dângeni şi nici nu am fost implicat în pregătirea lor. Am evitat prezenţa mea tocmai pentru a nu da naştere la astfel de discuţii. Articolul este scris de un reporter care a fost la faţa locului împreună cu reporterii din toată media botoşăneană.
În Jurnalul s-a consemnat evenimentul într-o formă fotografică. Alte publicaţii l-au dezvoltat şi au adus laude organizatorilor. Aşa că acel comentator cu numele de „Cârcotaşul” n-a făcut decât să-şi exprime o frustrare a cărei cauză numai el o cunoaşte.
Nici când băiatul a candidat la funcţia de primar nu am fost prin comuna Dângeni şi nu m-am implicat în vreun fel. Nici când mi-a telefonat că a câştigat detaşat alegerile, eu fiind în direct pe Tele’M Botoşani, nu m-am deplasat la Dângeni să particip la sărbătoarea evenimentului.
Am altă viziune despre comuna mea natală şi am considerat că locul meu nu era la acest eveniment. În schimb, în seara zilei de sâmbătă pe Tele’M Botoşani s-a difuzat reportajul meu intitulat „Preotul cărturar”. Un reportaj prin care am marcat personalitatea preotului Ioan Canciuc de la parohia Strahotin, comuna Dângeni, pe care eu îl consider de o cultură cum rar îţi este dat să întâlneşti în viaţă.
Părintele slujeşte în comuna Dângeni de 24 de ani şi a făcut multe pentru cetăţenii ei. Cred că numele său ar fi trebuit să fie alături de cele ale persoanelor pe care consilierii locali le-a declarat „Cetăţeni de onoare”.
Probabil că etalonul meu valoric diferă de cel al autorităţilor comunei Dângeni.
Îmi pare rău pentru Cârcotaş, dar eu nu obişnuiesc să-mi laud puiul precum cioara. Şi cei care mă cunosc cu adevărat ştiu asta!
written by Ioan Rotundu
La alegerile locale din 10 iunie, cetăţenii comunei Răchiţi au avut de ales între primarul în scaun, ofiţerul de Armată Vasile Adăscăliţei şi viceprimarul Gheorghe Iacob, candidatul PC.
Curios, dar răchiţenii au optat pentru viceprimarul Gheorghe Iacob, un personaj pitoresc, de profesie şofer, lipsit de şcoala vieţii în a se comporta cu demnitate în prezenţa unor personalităţi şi lipsit de capacitatea de a susţine un discurs public oficial la un nivel oricât de modest.
Nu am ştiinţă de ce răchiţenii au renunţat la un primar care avea totuşi resursele intelectuale şi pregătirea de viaţă să poată reprezenta cu demnitate o comunitate suburbană cu pretenţii de superioritate în civilizaţie faţă de o comună rurală obişnuită pentru a fi reprezentată de un om modest din toate punctele de vedere.
Comuna Răchiţi nu merita jignirea de a fi reprezentată de un şofer, fie el şi profesionist, având ca ajutor un viceprimar despre care se spune că n-a reuşit să se ridice peste nivelul celor opt clase şcolare obligatorii.
Ieri, la Răchiţi, într-o atmosferă de credinţă ortodoxă, s-a desfăşurat slujba de resfinţire a bisericii, care a fost renovată şi repictată. Pe scena de oficiere a slujbei au urcat înalte demnităţi bisericeşti din cadrul Mitropoliei Iaşi dar şi din partea Mitropoliei Banatului, care au venit la invitaţia lui Gheorghe Atudoroaie, fost ofiţer de Securitate şi ajuns important om de afaceri timişorean.
Desigur, de la un astfel de eveniment nu putea lipsi primarul, purtând eşarfa tricoloră ca însemn al puterii sale.
Numai că bietul Gheorghe Iacob arăta printre titanii teologiei ortodoxe şi ai culturii creştine, printre personalităţile de vază care l-au însoţit pe colonelul Atudoroaie, precum Petrache Lupu de la Maglavit, acel cioban gângâit şi analfabet pe seama căruia preotul satului a pus o minune de pe urma căreia a tras fabuloase foloase.
Aşa cum ciobanul nu putea să vorbească public despre minunea ce preotul Nicolae Bobin a pus-o în seama sa, nici primarul comunei Răchiţi, şoferul Gheorghe Iacob, n-a putut ţine un discurs adunării. Urcat pe scenă, bietul om nu pricepea nici în ruptul capului ce i se întâmplă. N-a reuşit să îngâne nici o vorbă inteligentă, aşa că a fost repede autoeliminat din program, trecându-se la alte discursuri.
De punctat şi faptul că pe aceeaşi scenă a urcat şi Florin Ţurcanu, preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani. Despre acesta putem spune că are mai multe asemănări cu Petrache Lupu, prima şi cea mai importantă fiind profesia lor de bază, onorabila şi ancestrala preocupare a ciobănitului.
Şi Ţurcanu a stat pe scenă şi a privit tâmp la titanii teologiei ortodoxe şi a celorlalte personalităţi, neînţelegând rostul său în acea mulţime de personalităţi urcată pe scenă. Nici el n-a trebuit să cuvânte, scăpând cu faţa curată de o astfel de umilinţă. Asta ar mai fi lipsit, ca după discursul neinteligibil al primarului să fi urmat un alt discurs agramat şi total deplasat faţă de spiritul evenimentului aflat în derulare.
Iată cum din dorinţa de răzbunare politică pe un om sau un partid, cetăţenii unei comunităţi se pot face de râs alegându-şi reprezentant o persoană căreia i s-ar fi potrivit mai bine calitatea de ciurdar decât de primar.
Mai apare o problemă care ar trebui analizată cât se poate de serios de capii Bisericii Ortodoxe. De ce trebuie, ca la slujbele religioase, pe scenă să urce politicieni si persoane ale vieţii mirene? Cred că locul lor ar fi printre participanţi, poate ceva mai în faţă, dar nu să stea stană de piatră, unii privind aroganţi şi plini de sine spre mulţime, alţii stresaţi de povara de a se afla în faţa unei adunări care-i priveşte ca pe exponatele vii de la grădina zoologică.
Eu cred că la slujbele religioase n-ar trebui să fie amestecate credinţa cu politica. Preotul cărturar Ioan Canciuc, cu care am realizat un recent reportaj ce poate fi vizualizat pe You Tube de pe site-ul Jurnalului, spunea că preoţii aduc mari prejudicii Bisericii prin implicarea lor în politic. Mai spunea preotul cărturar şi alte vorbe de o mare profunzime teologico-filozofică asupra cărora este bine să se mediteze.
Atmosfera de duminică de pe scena bisericii din Răchiţi, una de profundă spiritualitate creştină, nu trebuia umbrită de prezenţa unui primar cu grave lipsuri în educaţie şi a unor politicieni care n-au cum să reprezinte cu cinste şi demnitate judeţul care i-a dat ţării pe Iorga, Eminescu, Enescu, Luchian, Suşter, Onicescu etc.
Dacă pe Petrache Lupu a fost o perioadă când creştinii îl venerau ca pe un sfânt, sper ca pe primarul de Răchiţi şi pe preşedintele CJ Botoşani să nu-i înnobileze comunitatea cu astfel de onoruri sociale. Asta fi prea de tot!
written by Ioan Rotundu
Se duce singur în gura lupului
Ieri, între liberalii de la Bucureşti, a răbufnit un conflict care poate spune multe celor atenţi la nuanţe. Năbădăiosul Ludovic Orban, cel i-a i-a spus Ralucăi Tatarcan, botoşăneanca noastră devenită Raluca Turcan, că în PNL femeile au promovat trecând prin paşuş şefului, şi asta la o întrunire publică şi de faţă cu jurnaliştii, i-a replicat de această dată obositului Crin (obosit şi fizic şi intelectual) că el s-a săturat de tras la căruţa PSD.
Mai pe şleau, Orban nu mai vrea să păşească „şold la şold” cu cei din PSD, care de la o zi la alta se pricopsesc cu noi dosare penale. Iar răbufnirea de ieri a lui Orban a venit după anunţul DNA cum că secretarul general al PSD, Liviu Dragnea, a fost inculpat penal pentru cel puţin patru infracţiuni, toate legate de desfăşurarea referendumului.
Replica lui Antonescu către Orban a fost că nu este momentul despărţirii de PSD, adică a dizolvării USL. În schimb, Antonescu a mutat discuţia spre DNA, pe care l-a acuzat că fabrică dosare politice precum cel al cinstitului Liviu Dragnea.
Antonescu consideră că este normal ca un partid să-şi îndemne susţinătorii să voteze într-un anumit fel sau să-i mobilizeze la vot. Ce n-a pomenit Antonescu este faptul că aceste drepturi se pot exercita dar fără ca legea să fie încălcată, cum s-a întâmplat în cazul lui Dragnea.
Chiar şi Dragnea a recunoscut că i s-au pus în sarcină nişte acuzaţii pe care le va analiza cu avocaţii săi. Deci, indirect, recunoaşte că în dosarul procurorilor de la DNA sunt consemnate nişte fapte care n-au nimic comun cu munca politică ci cu legea penală.
A mai declarat ieri Antonescu că va reclama DNA-ul la toate forurile europene pentru că face poliţie politică şi subminează statul de drept. Iată cine vorbeşte despre protejarea statului de drept?1 Chiar cel care l-a subminat din greu. În somnolenţa sa perpetuă Antonescu crede că forurile europene n-au habar ce se petrece în România şi că abia aşteaptă să fie informate de el.
Apoi, Antonescu are mare tupeu. A uitat prea repede, iar la el ţinerea de minte pare să fie o gravă problemă, că în perioada când era preşedinte interimar, de la tribuna de la Cotroceni a acuzat tot ce era for sau organism european care l-a somat să respecte statul de drept şi să nu mai acuze nejustificat Curtea Constituţională şi Justiţia.
Ce for sau organism european şi din plan mondial îl mai poate crede pe Crin Antonescu sau pe Victor Ponta de a poza în apărători ai statului de drept când tocmai ei au încălcat grav separaţia puterilor în stat şi au promovat legi care să blocheze importante instituţii ale statului democratic să-şi poată exercita atribuţiunile.
În aroganţa, dar mai ales ignoranţa sa, Crin Antonescu vrea să se plângă lupului că cineva îi trimite în judecată oile din stâna USL. Poziţia pe care s-a situat este una jalnică, de compătimit şi chiar de plâns. De plâns pentru poporul român care se lasă condus de asemenea personaje politice incapabile să demonstreze pricepere şi demnitate în treburile interne şi externe ale României.
Procurorii DNA, prin comunicatul dat publicităţii, au oferit suficiente elemente de natură să-l inculpe penal pe Liviu Dragnea. Acesta nu este tras la răspundere pentru acţiunile politice desfăşurate în numele PSD, ci este chemat să răspundă pentru faptele penale comise prin încălcarea legii. Ori, tocmai soliditatea constatărilor l-a speriat pe Dragnea, puterea probaţiunii îi dau fiori.
Nici un organism sau for european ori mondial nu va lua apărarea lui Antonescu sau Ponta ori celor inculpaţi penal pentru infracţiuni electorale, ştiind foarte bine ce fel de poame sunt.
Şi Antonescu, şi Ponta n-au a căputa sprijin internaţional pentru că prin atitudinea lor arogantă faţă de Uniunea Europeană şi SUA, modul sfidător prin care le-a tratat, le-au adus numai antipatii şi izolare. Cei doi lideri ai USL nu mai au comunicare cu exteriorul şi nici vreo credibilitate.
written by Ioan Rotundu
Vă mai amintiţi de sloganul electoral al actualului primar Ovidiu Portariuc? Se intitula „Mai puţine panseluţe şi mai multe locuri de muncă!”
Iată că se împlinesc trei luni de zile de când Portariuc s-a aşezat pe scaunul de primar al Botoşanilor iar în tot acest timp, prin oraş, panseluţele s-au înmulţit iar locurile de muncă s-au împuţinat îngrijorător de mult.
Reducerea masivă a locurilor de muncă la nivelul municipiului Botoşani l-au observat mai toţii locuitorii. Obişnuiţi cu forfota muncitorilor pe mai toate străzile oraşului, acum mai întâlneşti câţiva doar prin zona centrală. În rest, s-a aşternut o linişte suspectă iar firmele de profil şi-au trimis angajaţii în şomaj.
Se plângea primarul Portariuc că a moştenit de la Flutur datorii neachitate constructorilor. Vai de capul lui de economist ajuns primar! Portariuc încă n-a aflat că investiţiile din Botoşani se derulau cu fonduri europene la care Primăria Botoşani a contribuit cu 2% şi vreo 10% alocaţii guvernamentale.
Datoriile pe care le are primăria către constructori reprezintă sumele pe care trebuia să le primească de la Guvern. Premierul Ponta a fost frecvent în Botoşani şi a promis tot ce-au vrut botoşănenii să audă din partea PSD.
Portariuc şi Ponta fac parte din acelaşi partid, aşa că banii guvernamentali n-ar trebui să fie o problemă ca să-i primească. Numai că Ponta n-are de unde să-i dea. Banii pentru investiţii s-au dus pe salarii la bugetari şi pe pomenile sociale ale Marianei Câmpanu de la Ministerul Muncii.
De când este primar, Portariuc nu şi-a legat numele decât de fapte controversate şi care au arătat botoşănenilor cât de inferior îi este lui Flutur. A dorit Portariuc să ofere botoşănenilor un Festival al Verii care să rupă gura târgului. A reuşit, dar să rupă plăcile de granit şi pavelele de pe Pietonalul Unirii şi B-dul Eminescu, paguba fiind foarte mare.
Se tot laudă că va face ordine cu ţiganii care au invadat Centrul Vechi. Doar gura-i de el, că ţiganii se simt prin Centrul Vechi mai bine ca niciodată. I-am oferit primarului, prin reportajul „Mişmaşuri ţigăneşti” front de lucru cu ţiganii care ocupă prin şmecherii locuinţele sociale din Centrul istoric. N-a scos nici un cuvânt despre această afacere mârşavă şi dăunătoare românilor care muncesc. Normal, funcţionari de prin Primăria Botoşani au peşcheş de peste 10.000 euro pentru bo locuinţă socială în Centrul istoric.
Ţiganii au de unde da aceşti bani, că ei „muncesc” prin Italia, Franţa, Spania, Anglia etc. Românii muncesc acasă şi abia le ajunge bruma de câştig să-şi întreţină familia, aşa că n-au de unde da şpaga de zece mii de euro.
Spunea fostul liberal Iavorenciuc, acum consilier municipal ecologist, că primarul este înconjurat de interlopi, proxeneţi, târfe şi alţi şmecheri care ştiu cum să dijmuiască banul public. Cred în afirmaţiile lui Iavorenciuc şi mai ştiu că dezvăluirile sale sunt numai o micuţă parte din mafia care a pus stăpânire pe Primăria Botoşani.
În ce priveşte crearea de noi locuri de muncă, Portariuc a creat la Urbvan Serv, prin eliberarea vechii conduceri şi numirea uneia noi, cu oameni credincioşi PSD-ului. A dat afară întreg aparatul care lucra la Cabinetul primarului şi a adus alte persoane, care l-au susţinut şi-l susţin electoral. Dealtfel, PSD-ul a creat multe locuri de muncă în învăţământ, ca directori de şcoală, în instituţiile statului, numind peste tot oamenii de încredere ai partidului.
În schimb, pentru cei de jos, pentru muncitorii de rând, nu numai că n-a creat noi locuri de muncă dar le-a desfiinţat şi pe cele existente.
La votul din 10 iunie, botoşănenii n-au făcut decât să alunge ţânţarii sătui de supt din banul public cu alţii mai flămânzi şi mult mai lacomi. Jaful este abia la început!
written by Ioan Rotundu
După ce s-a văzut cu sacii în căruţă de pe urma voturilor de la locale, adică cu voturi din belşug care i-au adus preşedinţii de judeţe şi primării peste aşteptările sale, acum premierul Victor Ponta se leapădă de susţinătorii săi, abandonându-i în ghearele bancherilor dar şi ale morţii.
Mârşăvia s-a pare să n-aibă limite. În timp ce românii erau chemaţi cu toţii să voteze la referendum demiterea preşedintelui Băsescu, premierul negocia cu cei de la FMI în dauna intereselor acestora.
Am mai comentat despre faptul că PSD-ul s-a înţeles cu băncile încă din perioada când se afla în opoziţie ca să blocheze în Parlament votarea legii privind falimentul personal.
În loc să ia aminte la avertizările mele, mulţi dintre cititori au găsit de cuviinţă să mă critice pe mine că aduc PSD-ului acuzaţii nefondate. Iacă că acum s-a dovedit din plin că am dreptate aşa cum aveam şi atunci.
În negocierile cu FMI, premierul Ponta a acceptat ca legea falimentului personal să fie în continuare ţinută în sertarul Parlamentului, spre avantajul bancherilor. Puţini sunt cei care înţeleg rostul unei astfel de legi.
Oricine dintre noi poate avea credite bancare sau datorii importante către stat şi aflat în imposibilitatea de a şi le achita. În condiţiile în care ar exista Legea falimentului personal, executorii de debite ar fi obligaţi să analizeze situaţia datornicului şi ar constata că acesta se află în incapacitate de plată. Într-o astfel de situaţie, executorul întocmeşte un dosar prin care se dovedeşte falimentul persoanei iar datoria sa nu mai poate fi urmărită silit.
Debitul se scoate din activul păgubaşului şi se trece într-o evidenţă specială, aşteptându-se ca debitorul să aibă venituri care să poată fi urmărite. În tot acest interval de timp nu se mai calculează dobânzi sau alt uzufruct.
O astfel de lege ar pune la adăpost sute de mii de persoane care au credite bancare şi pe care nu le mai pot achita, fără ca banca să le mai poată arunca în stradă şi lăsate fără nicio sursă de existenţă.
În toate ţările occidentale există o astfel de lege iar bancherii nu-şi pot bate joc de avutul persoanei ajunsă în imposibilitate de a-şi mai plăti ratele. Desigur, în astfel de ţări nicio bancă nu va da credite cu buletinul, ci va verifica cu maximă atenţie riscurile pe care şi le asumă prin acordarea unui credit bancar, suflând şi în iaurt cum se spune pe la noi.
O altă măgărie acceptată de premierul Ponta în negocierile cu FMI-ul este diminuarea numărului de prestaţii medicale gratuite, aplicarea unei coplăţi şi, culmea, chiar majorarea cotei de asigurare de sănătate. Băbuţa Câmnpanu, cea aflată acum în fruntea Ministerului Muncii, trecea de la o televiziune la alta şi declara că de va ajunge USL la guvernare, din prima secundă se vor lua măsuri sociale de majorare a pensiilor, a ajutoarelor sociale şi mai ales se va avea grijă de sănătatea noastră.
Au trecut trei luni de Guvernare USL iar băbuţa n-a făcut nimic din ce promitea în opoziţie. Mai mult, colegul său de la Sănătate, medicul Cepoi, şi cu şeful său politic, premierul Ponta ne-au pregătit noi biruri.
Se apropie cu paşi repezi alegerile parlamentare. Vor veni în faţa noastră fel de fel de loaze politice, corupte şi dispuse la corupţie, care ne vor promite alte gogoşi despre majorări de salarii, pensii sau reduceri de taxe şi impozite. Iar fraierii îi vor crede din nou, deşi de trei luni de zile USL n-a îndeplinit măcar o promisiune din cele făcute în opoziţie.
Tocmai pe aceste slăbiciuni ale românilor în faţa promisiunilor mizează şi liderii USL. Îi vor mai prosti odată pe români ca să-i voteze, după care vor inventa fel de fel de motive care, chipurile, nu le permit să se ţină de cuvânt. În schimb vor continua să se instaleze confortabil la putere ca să-şi poată îndestula clientela şi nevoile personale.
Vor fura strigând românilor cât de mult au furat cei din PDL. Apropo de hoţii din PDL, până acum guvernul USL nu ne-a arătat niciunul, deşi termenul promis a expirat demult.
written by Ioan Rotundu
Se apropie deschiderea anului şcolar iar ministrul Ecaterina Andronescu iar a pus hârâita placă cu fondul şcolar. Cică niciun director de şcoală, diriginte de clasă sau profesor să nu-şi permită să strângă bani de la părinţi pentru fondul clasei că va fi vai şi amar de pielea sa.
Nici că se putea un teatru mai ieftin ca acesta, exact pe măsura sincerităţii politice a USL. Fondul clasei a fost şi rămâne o povară financiară pentru părinţi, el făcându-şi prezenţa la buzunarul acestora odată cu începutul anului şcolar. Declaraţia ministrului Andronescu cu interzicerea colectării acestui fond este încă o dovadă de manipulare politică.
Povestea cu interdicţia colectării fondului clasei a apărut în perioada Guvernului Năstase, iniţiativa aparţinând ministrului Educaţiei de atunci, tot actuala Ecaterina Andronescu. Ea a fost cea care a emis instrucţiuni către IŞJ-uri cum că este interzisă colectarea fondului clasei.
Cu toate acestea, an de an acest fond se colectează. Mai mult, el creşte în dimensiune, iar dacă în clasă se află vreo loază de patron, atunci unul din părinţii loazei va fi numit şeful Comitetului de părinţi, el fiind deschizătorul de pungă şi va dona la fondul clasei câteva milioane de lei vechi, având grijă să afle şi ceilalţi părinţi, ca eforul său să nu rămână în anonimat.
Nu cunosc niciun caz de director de şcoală sau diriginte de clasă care să fi suportat vreo consecinţă neplăcută pentru că a strâns bani la fondul clasei.
Dealtfel, acest fond a devenit sursa de completare a nevoilor financiare ale şcolii pentru dotarea claselor cu cele necesare, începând de la perdele, faţă de masă pentru catedră, ustensile didactice, consumabile la laboratorul de chimie sau fizică, dacă există aşa ceva, rechizite de birou pentru cancelarie şi multe alte mărunţişuri pentru care nu se alocă niciodată bani de primărie sau IŞJ.
Ştiu şcoli unde s-au strâns bani, sub masca sponsorizărilor, pentru văruitul claselor şi a holurilor de şcoală, pentru consumabile la imprimantele din cancelarie şi chiar pentru cumpărat aparatură electronică, başca consumabile pentru WC.
Dar fondul clasei nu este singurul bir financiar suportat de părinţi. Dacă învăţătoarea, dirigintele sau conducerea şcolii au evenimente culturale periodice ori deplasări pe la diferite acţiuni la nivel de judeţ sau prin ţară, se strâng alţi bani. Tot bani trebuie să dea părinţii şi pentru ziua învăţătorului, dirigăi, profei de mate sau fizică, pentru ca loazele lor să nu fie stresate cu prea multă învăţătură, că tot nu vor lua Bacul când le va sosi sorocul unui asemenea examen.
Cine crede în poveste cu interdicţia colectării fondului clasei suferă de credulitate nevindecabilă. Totul este doar un joc politic de imagine menit să fure minţile părinţilor.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments