Aseară, Constantin Conţac şi fiul său Liviu au fost arestaţi, cei doi fiind condamnaţi la 3 ani închisoare cu executare. Este o adevărată dramă ca tatăl să-şi tragă fiul, după el, în închisoare. Dar în viaţă totul se plăteşte.
Constantin Conţac şi fiul său n-au furat banii publici, aşa cum au furat şi continuă să fure înalţi demnitari în stat sau parlamentari cu funcţii grele. Ei au profitat de funcţiile deţinute şi au dirijat banii publici către firmele lor private.
În contul acestor bani au efectuat lucrări, de aceea spun că nu i-au furat. Iar lucrările au fost executate cu muncitori botoşăneni, care au avut şi ei o pâine de mâncat. Ce-i drept, nu au avut pe masă cozonacul pe care l-a avut familia Conţac dar au avut o pâine, ceea ce în zilele noastre contează enorm de mult, mai ales pentru o familie în care sunt şi copii de şcoală.
Însă modul în care a procedat Conţac n-a fost legal, iar legea şi-a spus cuvântul. Există şi no altfel de judecată decât cea a legii. Este judecata divinităţii, pentru noi, ca ortodocşi judecata lui Dumnezeu. De-a lungul carierei sale Conţac a adunat multă energie negativă generată de nedreptăţile făcute, cu voinţă sau fără, celor aflaţi în subordinea sa. Popular s-ar putea spune că l-au ajuns blestemele.
Ca mulţi oameni cu bani, dar şi cu mustrări de conştiinţă pentru păcatele adunate, Conţac a făcut multe danii către diferite biserici. Se spune că în chiar această perioadă sponsoriza undeva în judeţ ridicarea unei biserici.
Spuneam că există şi o altă judecată decât cea a legii. Numai că iertarea păcatelor nu se obţine mituindu-l pe Dumnezeu prin slujitorii săi pe pământ. Dumnezeu nu poate fi mituit cu arginţii lui Iuda. El poate fi înduplecat la iertare numai dacă păcătosul se roagă, se căieşte sincer şi nu făţarnic.
Am observat că mai toţi oamenii cu bani, pe care îmi vine greu să-i numesc oameni de afaceri, fac danii către biserici, către preoţi, cu speranţa şireată că le vor fi iertate păcatele.
Dumitru Amişculesei este unul dintre cei cu bani, dar adunaţi pe căi necinstite. Întreaga avere a dobândit-o pe căi necinstite. L-am întâlnit de multe opri la Schitul Balş, unde a sponsorizat fel de fel de acţiuni. Când a intrat în atenţia procurorilor, daniile sale către biserică nu l-au ajutat cu nimic. Se spune că acuma este într-o situaţie financiară jenantă. Ce-a adunat pe mere, a dat pe pere!
Conţac, Amişculesei şi alţii ca ei au crezut că pot face orice nu-i este permis omului bde rând, considerându-se la adăpost de puterea legii prin împărţirea averilor necinstite cu reprezentanţii bisericii. Iată că nu este aşa!
Sincer, îmi pare rău pentru familia Conţac. Nu meritau acest episod tragic care s-ar putea sfârşi şi mai tragic. N-au fost şi nu sunt ei marii jefuitori ai banilor publici. Dar ei plătesc acum şi pentru cei care au furat, mai fură dar care au avut inspiraţia de a se da de partea puterii, pentru a avea tot timpul o cupolă protectoare.
Conţac s-a războit politic cu cine n-a trebuit şi a prins proasta conjunctură când Justiţia română trebuie să demonstreze celor de la Bruxelles că luptă împotriva corupţiei. Numele de Conţac dă bine pentru imaginea Justiţiei, el fiind considerat un baron local de prim rang.
Dacă rămânea simplu om de afaceri şi nu se lăsa atras de mirajul politic al puterii, astăzi putea fi considerat un respectabil patron de firmă serioasă. Dorinţa de putere, de a fi ceva mai mult decât resursele intelectuale proprii, o plăteşte acum. Şi o plăteşte extrem de scump!
Arestarea tatălui şi fiului Conţac nu trebuie să fie pentru nimeni o bucurie şi mai degrabă un serios motiv de meditaţie. Mai devreme sau mai târziu fiecare dintre noi plătim pentru faptele noastre rele sau aducătoare de rele altora. Mai ales când răul este făcut în scopul îmbogăţirii personale.
Esenţial este ca celălalt fiu rămas în libertate să poată avea puterea să depăşească aceste tragice momente şi să ţină firma pe activitate. Altfel cele câteva sute de angajaţi vor deveni şi ei şomeri, şi aceasta în prag de iarnă.
Condamnarea celor doi putea fi cu suspendare dar dădea prost în faţa celor de la Bruxelles. Faptul că Senatul a refuzat să aplice o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cazul senatorului-actor Mircea Diaconu, nu îngrijorează pe nimeni de ce va zice Bruxellesul.
Faptul că aplicăm legea cu jumătăţi de măsură şi în raport de poziţia socială şi politică a vinovatului, adică discriminatoriu, este pe la noi ceva obişnuit. Se vor mai găsi în România vreo câţiva Conţaci care să fie condamnaţi pentru împlinirea dorinţelor celor de la Bruxelles şi spre folosul escrocilor care acum candidează pentru a se pune la adăpost în Parlamentul României.
Familia Conţac plânge. Doi după gratii, restul în libertatea greu de suportat în astfel de împreju8rări.
Ca o culme a acestor evenimente ar putea fi faptul că bătrânul Conţac a servit regimul comunist cu mult elan muncitoresc. Urmaşii acestui regim l-au recompensat pentru devotamentul de care a dat dovadă! Iată unde duce excesul de zel şi dorinţa de putere!
written by Ioan Rotundu
Scriam în urmă cu ceva timp despre Liviu Toma, cel pus de PSD în fruntea societăţii Urban Serv, că-i doar fudul nevoie mare dar ca manager, cu fiecare zi în funcţie, îi uimeşte pe cei din jur cu nepriceperea sa.
Desigur, Liviu Toma este pus în fruntea acestei societăţi cu statut de interimar. Cei care l-au pus, deşi puteau să încropească un simulacru de concurs, cum se procedează pentru ocuparea unor astfel de funcţii şi să-l pună pe post cu puteri depline, au evitat să facă acest lucru. Este dovada că interimarul său bare zilele numărate până după alegerile parlamentare din decembrie, când altcineva va fi permanentizat pe post.
Dar un Liviu Toma era necesar pentru a umple un gol de aşteptare. El nu-i decât mijlocul de care se folosesc cei care urmăresc un scop anume. Şi iată că au început să apară şi primele semne care lămuresc multe în privinţa viitorului societăţii Urban Serv.
Florin Ţurcanu, preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani a iniţiat înfiinţarea unei societăţi în subordinea CJ care să liciteze activităţile de colectare a gunoiului la groapa ce tocmai a fost realizată cu mulţi bani europeni. Altfel spus, Ţurcanu a luat caimacul Urban Serv-ului, adică activitatea de bază, lăsându-i interimarului Toma doar măturătorii.
Nici de administraţia pieţelor şi a cimitirelor nu se poate bucura şi înfrupta cu ceva Toma. Principala activitate de administrare a acestor două domenii a cam trecut în subrodinea Primăriei Botoşani, Urban Serv-ul având menirea de a curăţa mizeria făcută de alţii.
Acum avem şi explicaţia pentru care primarul Ovidiu Portariuc i-a pus gând rău şefului pieţei Botoşani, Titi Isac. Postul, cum spuneam, este unul extrem de fructuos şi primarul Portariuc nu poate accepta ca foloasele să se ducă la Isac şi nu la un protector al său.
Mai are Urban Serv, undeva la ieşirea din Botoşani spre Iaşi, şi o suprafaţă de teren pe care sunt amplasate garajele. Terenul este extrem de valoros şi face multora cu ochii. Preşedintele Ţurcanu ştie cât de valoros este acest teren, aşa că nu-l va lăsa pe mâna interimatului Toma, care în afară de fudulie n-a demonstrat că ar avea şi alte calităţi.
Societatea Urban Serv este pe punctul de a fi hărtănită bucată cu bucată. Era nevoie ca în fruntea ei să fie numit un interimar ca Liviu Toma, care să execute fără crâcneală tot ce i se ordonă, fără a pricepe vreo iotă din ce face. Practic, societatea nu este condusă de Toma, ci de cu totul alte personaje care, deocamdată, preferă să treacă neobservate.
Vor ieşi în prim plan după alegerile parlamentare din decembrie.
written by Ioan Rotundu
Peltica noastră, Liliana Mincă, insistă cu candidatura sa în Colegiul Săveni din partea PPDD. După ce joi, săptămâna trecută, ne-a fericit vreo patru ore pe OTV, lăudându-se cât de peltică politiciană este ea şi ce isprăvi va face ca viitor deputat de Botoşani, sâmbătă după-amiază a stat proţăpită pe postul Tv B1. Din nou ne-a fericit cu un val de promisiuni şi dacă are fi să-i dăm crezare, judeţul Botoşani nu numai că va depăşit Europa în civilizaţie şi prosperitate, dar riscă să nu se mai poată opri din avântul dezvoltării şi să se înece în Oceanul Atlantic în gloriosul său drum spre a bate superindustrializarea americană.
Peltica n-a aflată însă lucruri simple. Aşa cum am mai consemnat şi în comentariul de sfârşit de săptămână, peltica se luptă să obţină mandatul de deputat în Colegiul Săveni, nu dialogând cu alegătorii ci trimiţându-le bezele de pe ecranul televizoarelor. Numai că prin Colegiul Săveni ţăranii nu se mai uită pe la OTRV, de vreme ce au fost traşi pe sfoară de Dan Diaconescu la alegerile locale nedându-le promisa sumă de 20 de mii de euro. Şi acum mai sunt botoşăneni care-l înjură cu sârg pe Dan, pentru că s-au împrumutat în contul sumei promise şi după alegerile locale au rămas doar cu datoria pe care acuma trebuie s-o achite şi nu prea au de unde.
Nici pe la Tv B1 nu se uită ţăranii. Fiind un post pro Băsescu şi PDL, operatorii de cablu ori nu l-au introdus în grila de programe., ori l-au băgat la capăt de bandă şi nu se vede decât pureci. Operatorii de cablu ştiu că vântul bate în pupa USL şi n-au niciun interes să intre în conflict cu liderii acestui partid, aşa că la loc de cinste stau Antenele lui Voiculescu, Antena 3 fiind postul preferat de ţărani şi numai pentru puţin timp la ceas de seară, că ei se culcă devreme.
Primarii din Colegiul Săveni nici nu vor să audă de candidatura Lilienei. Ei au a susţine candidatura Roxanei, cea aducătoare de bani de la Consiliul Judeţean Botoşani.
De exemplu, vineri, în comunele Avrămeni şi Vorniceni au fost sărbătorite zilele comunei. Pentru că la evenimente a participat şi sponsorizat cu bani Stelică Strugaru, candidatul PDL, primarii celor două comune s-au evaporat. N-au vrut să fie văzuţi în compania lui Strugaru pentru a nu avea probleme cu Florin Ţurcanu, deşi ambii primari sunt ai PDL.
Şi vrea, atunci, Liliana, să fie sprijinită de primarii din Colegiul Săveni, în majoritatea lor primari USL şi opt primari PDL? Să-şi mai pună pofta-n cui!
Oricât ar lăuda ea pe la televiziunile din Bucureşti ospitalitatea de la Tex Club Botoşani, nude se cazează, oricât l-ar huli ea pe Ţurcanu că trăieşte în concubinaj cu fina, pe la botoşăneni nu ţin astfel de vorbe grele. Botoşănenii sunt mândri când Ţurcanu coboară din maşina judeţului şi dă mâna cu ei, vorbeşte ca ei, înjură ca ei, şi le promite lucruri în care ţăranii chiar cred că se vor împlini.
Premierul Ponta i-a dat lui Ţurcanu, la recenta rectificate de buget, un purcoi de bani. Aceşti bani se vor duce spre primarii care vor percuta cum le cântă el şi nu cum le ciripeşte peltica de la Bucureşti. Are regretatul nostru botoşănean cântăreţ de muzică populară George Hazgan melodia n”Inga măi, fudula măi!”
Liliana Mincă ar trebui să asculte această melodie şi să-şi vadă de mişmaşurile sale de prin Bucureşti că de la Botoşani nu va mulge nici un dram de lapte. Colegiul Săveni este o vacă stearpă pentru ea!
written by Ioan Rotundu
Joi seară, în direct pe OTV, Liliana Minca, pe numele de fată mare Ghervasuc, i-a anunţat pe botoşăneni că-i va ferici cu candidatura sa. Cu vocea sa peltică, Liliana a anunţat că va candida pentru Camera Deputaţilor în Colegiul Săveni, urmând s-o bată pe Roxana Anuşcă, iubita lui Florin Ţurcanu, de să-i sune apa în cap.
Peltica noastră, de loc din satul Zahoreni, comuna Manoleasa crede că botoşănenii sunt aceeaşi ignoranţi din vremea copilăriei sale, când se plimba mândră cu puţica goală pe malul Başeului, fugărind gâştele pentru a se bălăci ea în apă.
Crescută de bunica sa, Liliana Ghervasuc a plecat din Zahoreni din perioada adolescenţei şi n-a mai dat prin sat decât acum câţiva ani, când slugă preaplecată a lui Dan Voiculescu fiind, acesta a pus-o mare şefă la Loteria Română. Se spune că şi-a cumpărat postul cu toate mijloacele care stau la dispoziţia unei femei, dar ca şefă la Loteria Română i-a uimit pe funcţionarii de acolo prin prostia de care a dat dovadă.
Peltica, crezând că dacă Voiculescu a pus-o şefă la Loterie, poate obţine tot ce vrea, a vrut ea să devină deputat de Bucureşti, într-un colegiu unde a candidat şi realizatoarea de emisiuni Tv Teo Trandafir. Cu cât Ghervasuc apărea mai des în emisiunile lui Dana Grecu sau Gâdea, cu atât prostia sa ieşea mai mult la iveală. A bătut-o Teo chiar de i-a sunat apa-n cap.
Pierzând alegerile, Voiculescu n-a mai dezmierdat-oi la sânul său. Aşa că Liliana şi-a făcut bagajele şi a plecat din Partidul Conservator undeva pe malul mării, măritându-se cu un afacerist pe nume Minca.
A cochetat o perioadă cu PDL, dar cum prin acest partid prostia nu stă cu liderii la masă, Liliana a rămas fără „coledgiu”. Iată că a recuperat-o Dan Diaconescu şi a prezentat-o drept eroină feminină a României care se va umple de glorie bătând-o, la Botoşani pe Roxana lui Ţurcanu de să-i sune şi ei apa-n cap aşa cum i-a sunat Lilienei după bătaia primită de la Teo.
Peltica habar n-are ce-o aşteaptă pe meleagurile pe unde a copilărit. În ăprimul rând că foştii săi consăteni nu se uită la OTV, ci la Antena 3, aşa că vineri s-au arătat foarte miraţi să afle că fata lui Ghervasuc vrea să le fie deputat. Nici Mihai Mircea, primarul comunei Manoleasa, nu avea habar de intenţia Lilienei dar mi-a declarat că are toate şansele să adune vreo zece voturi, cam, câţi fini şi-a făcut prin Zahoreni din 2008 încoace, cununându-i.
Biata Liliana nu ştie că în Colegiul Săveni primarii, indiferent de culoarea lor politică, au jurat s-o scoată deputată pe Rocxana, altfel vreme de patru ani nu vor mai vedea bani de la Consiliul Judeţean Botoşani. Aşa că Liliana are toate şansele să fie prinsă şi tunsă chilug de către chiar proprii săteni că le strică socotelile făcute deja cu primarul liberal Mircea Mihai.
Oricum, prezenţa Lilienei în Colegiul Săveni va da culoare luptei politice iar popii de prin parohii se vor grăbi să-i declare loialitate, contra unor substanţiale sume de bani, mai ales că soţul său este afacerist de Constanţa, zonă în care dacă ai binecuvântarea lui Mazăre şi dai Cezarului ce-i a Cezarului, devii bogat peste noapte chiar dacă ţi-ai tras nevastă pe peltica Liliana.
În afară de popi, mai sunt prin comune nişte pezevenchi care ştiu să stoarcă bani de la fraierii care candidează şi nu cunosc cum stau lucrurile prin mediul rural şi cine face cu adevărat cărţile şi în favoarea cui. Sunt convins că după alegerile din 9 decembrie, pentru Liliana urarea „Crăciun fericit!” va suna cam anapoda. Parcă onanism se numeşte operaţiunea aceea când şi-o face omul cu mâna lui?!
În cazul de faţă onanism politic.
written by Ioan Rotundu
Potrivit ştirii difuzate de Pro TV, în urma expunerii pentru atingere şi rugăciune de către creştini şi a raclei cu moaştele Sf. Paraschiva, Mitropolia Iaşi a strâns suma de peste 2 milioane de auro, adică peste 9 milioane de lei actuali. O avere uriaşă, pe care dacă am calcula-o în stilul lui Gâdea de la Antena 3, înseamnă pensia lunară de câte 1.000 lei pentru cel puţin 9.000 de pensionari sau ridicarea a cel puţin două cămine sociale pentru bătrânii neajutoraţi.
Se întrebau cei de la Pro TV cine se foloseşte de această uriaşă sumă. Cine altcineva decât Biserica Ortodoxă Română, fără ca în afară de cei care o conduc să mai ştie şi altcineva cum se vor cheltui aceşti bani.
Chiar în aceste zile, în curtea Patriarhiei Române este expusă altă raclă cu moaşte iar creştinii au format alt vrând uriaş la care aşteaptă zile şi nopţi ca să le atingă. Iar preoţii vor strânge alţi saci cu bani, sporind suma strânsă la Iaşi, dacă nu cumva chiar dublând-o.
Este ştiut faptul că PS Calinic Botoşăneanul urăşte reporterii şi-i consideră unealta diavolului. Nu la fel îi consideră şi pe reporterii radioului şi televiziunii Trinitas. Preasfântul se foloseşte din plin de uneltele diavolului: radio, televiziune, staţii de amplificare, microfoane, Internet şi scoate bani frumoşi de pe urma acestor unelte.
Dar atunci când afacerile Bisericii sunt concurate de sursele mirene de informate, Preasfântul le afuriseşte şi le consideră diavoleşti. Nu diavoleşti sunt şi banii pe care-i încasează de pe urma publicităţii evenimentelor religioase de către sursele mirene de informare. Datorită reporterilor trimişi de diavoli se mediatizează comerţul cu moaştele iar BOR încasează milioane de euro.
Ieri, mă aflam la Tele’M. A venit un preot de la o parohie din Vorona ca să solicite să se difuzeze pe post ştirea că el a adus moaştele nu ştiu cărui sfânt iar de sărbătoarea Sf. Dumitru creştinii pot veni la biserica sa să se roage la racla cu moaşte. Preotul voia difuzarea ştirii dar fără ca el să fie filmat.
Începător, părintele! Nu prea ştie cum se fac bani pe seama moaştelor. Dacă în locul său ar fi fost părintele Grigore Diaconu, să fi văzut atunci ce reclamă se făcea şi ce bănişori scotea părinţelul director la „Fabrica de popi”, adică la Seminarul Botoşani.
FMI vrea ca Guvernul să majoreze TVA-ul cu un procent şi atunci se vor strânge la buget 2 miliarde de lei. Eu cred că se pot strânge mult mai mulţi bani fără să majorăm TVA. Dacă am aplica TVA la comerţul cu odoare bisericeşti, cu turismul pe seama mănăstirilor monument întreţinute pe banii statului, pe taxele impuse la intrarea în mănăstiri pentru vizitat, fotografiat şi filmat, la veniturile încasate pentru cazarea turiştilor, la impozitarea veniturilor pe seama moaştelor nu s-ar mai impune nicio majorare a acestei cote. Dimpotrivă, am putea opera o reducere.
Toate veniturile Bisericii Catolice sunt impozitate în fiecare stat. Grecia impozitează veniturile Bisericii Ortodoxe iar acum vrea să impoziteze şi veniturile mănăstirilor de pe Muntele Athos. Biserica ar trebui să fie tratată precum fundaţiile şi asociaţiile nonprofit. Când desfăşoară activităţi economice, acestea să fie impozitate. Nu s-ar impozita credinţa, ci veniturile realizate pe seama credinţei ca mijloc de câştig financiar de care beneficiază casta preoţilor şi nu societatea în ansamblul ei.
written by Ioan Rotundu
După îndelungi căutări ratate de recrutare a unor candidaţi la parlamentare, iată că PPDD-iştii botoşăneni au reuşit să încropească o listă. Din ea nu lipsesc rataţii politici şi anonimii.
Chiar mă întrebam la alegerile locale din iunie pe unde-o fi Corneliu Popescu, suliţanul liberal care din 1996 încoace n-a lipsit de la nicio rundă de alegeri rânduite de Dumnezeu politicienilor români.
Ultima dată Popescu a candidat ăn iunie 2008, când a sperat să fie ales de botoşăneni preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani. N-a adunat voturi nici măcar să iasă consilier judeţean. Iată că de această dată s-a oploşit la PPDD şi vrea să fie senator. Va candida în Colegiul Darabani – Săveni, adică împotriva lui Miky Şpagă, candidatul USL din partea UNPR. Candidatura sa este una de decor, pentru că nu va aduna voturi nici cât să iasă un consilier local ce s-a încumetrit cu jumătate de sat, dar pe care neamurile nu l-au votat ca nu cumva capra sa să trăiască mai bine decât a lor.
Din peisajul porumbac al PPDD nu lipseşte nici Dumitru Codreanu, această pacoste pe capul botoşănenilor de care judeţul n-a mai scăpat din 2000 încoace. Omul este un oportunist de conjunctură, zgârcit fără pereche pe meleagurile noastre, care speră să-i mai prostească odată pe botoşăneni pentru a le mai fi senator cum le-a fost în mandatul 2000 – 2004. La cât rău a făcut culturii botoşănene în calitatea sa de consilier judeţean în mandatul 2008 – 2012, nu merită nici să fie luat de cânii comunitari drept copac.
La alegerile locale ne-a ferit Dumnezeu să fie ales în vreo funcţie de consilier. Sper ca Dumnezeu să ţină cu noi şi să-l trimită în Bucecea lui pentru totdeauna, să scuipe bucecenii în urma sa ca semn de preţuire ce-i poartă. N-am susţinut candidatura Doinei Federovici, dar acum că-l are contracandidat pe Dumitru Codreanu, chiar îi urez din toată inima succes. Între o lichea ca Dumitru Codreanu şi modestia Doinei Federovici sper ca botoşănenii din Colegiul Flămânzi – Dorohoi să voteze cu aceasta din urmă.
Ilustrul necunoscut Verginel Vacariu va candida la Senat pe Colegiul Botoşani, adică se va lupta cu liberalul Viorel Grigoraş. La cât de iute este din fire şi din fizic Grigoraş, îl va păpa pe Verginel cu tot cu bulendrele în care umblă ambalat în credinţa că aşa trebuie să arate un viitor senator.
Restul candidaţilor PPDD sunt iluştri anonimi pentru localitatea lor de baştină darămite pentru un întreg colegiu care ar trebui să-i voteze.
Problema este însă alta. Având candidaţi în formaţie completă, adică şase deputaţi şi trei senatori, PPDD va aduna pe total judeţ ceva voturi. Dacă voturile lor, la etapa a treia de repartizare a mandatelor, vor fi reprezentative pe ţară ca număr, s-ar putea să li se cuvină un mandat de parlamentar şi la Botoşani.
Problema este atunci câne va prinde lozul cel mare? În alegerile parlamentare din 2008 lozul cel mare l-a tras liberalul Neculai Rebenciuc. Nu este exclus ca situaţia să se repete şi de această dată.
written by Ioan Rotundu
Sâmbătă, Târgul Agro-Zoo de la Popăuţi, mi-a oferit prilejul de a realiza un reportaj pentru emisiunea Lumea lu’ Rorundu. Am filmat multe secvenţe inedite prin care am surprins aspecte din viaţa crescătorilor de animale dar şi a meşterilor populari, reprezentanţi ai unor tradiţii pe care de dispariţie.
Orice filmare realizată într-o aglomeraţie umană atrage atenţia iar grupurile de curioşi fac parte din decor. Cum emisiunea Lumea lu’ Rotundu este una consacrată, nici politicienii prezenţi nu s-au ferit să-mi iasă în cale, să-mi atragă atenţia prin prezenţa lor, doar-doar îi voi face părtaşi la reportaj prin filmarea unei secvenţe şi cu ei.
Preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, Florin Ţurcanu, pe care-l bombardez cu critici aproape zilnic, a ţinut să mă salute, semn că nu este nicidecum supărat pe cele ce scriu la adresa sa. Omul a înţeles că o critică cinstită îi poate fi de mai mult ajutor decât o laudă prin faţă ce ascunde o muşcătură pe la spate. Nu l-am evitat şi l-am invitat să filmez o secvenţă, mai ales că avea la târg un staul în care se putea vedea o rasă de porci pe care, susţine dumnealui,, a creat-o prin încrucişări în ferma proprie de la Suliţa.
Liberalul Viorel Grigoraş, candidatul USL la Senat pe Colegiul Botoşani, de asemenea s-a arătat amabil şi binevoitor, invitându-ne şi la conferinţa de presă care urma să se desfăşoare. I-am mulţumit de invitaţie, dar rostul nostru era să surprindem aspectele cele mai reprezentative pentru târg şi nu să mediatizăm vorbele goale de conţinut ale politicienilor, fie ele rostite şi într-o conferinţă de presă.
Şi primarul comunei Răchiţi, cu eşarfa oficială pusă, n-a ratat prilejul de a ne atrage agenţia, venind să ne salute şi să ne mulţumească, în calitatea sa de co-organizator, că suntem prezenţi la eveniment.
Singurul care s-a comportat mârlăneşte, trufaş şi cu aer de superman guvernamental a fost inginerul Ionică Nechifor. Până mai ieri cioban la propria stână de lângă Popăuţi, Nechifor şi-a cumpărat de la Florin Ţurcanu, liderul PNL Botoşani, huzmetul de şef de cabinet la fratele acestuia Mihai Ţurcanu, ajuns preşedintele Autorităţii Sanitar Veterinare pentru Siguranţa Alimentelor.
Cu Nechifor am realizat în urmă cu doi ani un reportaj despre Asociaţia Moldoovis şi stâna sa de oi. Era un inginer ieşit din priză profesională, care a luat şi o mamă de bătaie soră cu moartea de la ciobanii din Unţeni, cărora le făcuse necazuri cu păşunea.
Ajuns din nimeni culegător de scame de pe costul lui Mihai Ţurcanu şi lustragiul pantofilor acestuia, Ionică Nechifor s-a transformat din omul modest de ieri în trufaşul de astăzi, adoptând un aer de baron local parvenit ca toţi astfel de baroni, pe căi necinstite şi umilitoare.
În timp ce toată lumea dialoga cu noi prieteneşte, la vreo zece metru distanţă Nerchifor vorbea extrem de aferat la telefon, de parcă tocmai ar fi devenit interimarul interimatului deţinut de Crin Antonescu la Cotroceni. După ce-a sfârşit convorbirea, s-a alăturat grupului nostru vorbindu-ne de undeva de la înălţimea plopilor din jur, cam de la aceeaşi înălţime de la care, la ultima vizită la Popăuţi, lui Ceauşescu i-a cântat cucuveaua.
Bietul Nechifor, ciobănelul cinstit de ieri transformat în baronaşul insolent de astăzi, uită că mirosul de zer acru şi stătut de stână nu iese nici dacă îmbraci costum guvernamental. Astăzi este lustragiu guvernamental de lux, dar după luna decembrie s-ar putea să nu mai fie nici ce-a fost odată. Adică să nu mai fier ciobănaşul cinstit şi modest, ci un totem al proastei guvernări USL care să fie scuipat şi de vecinii din blocul de pe strada Tălpălăriei, unde mai locuieşte încă.
Pentru astfel de parveniţi ai vieţii, ajunşi fuduli că nici prăjina nu le mai atinge nasul, ţăranii noştri hâtri au o vorbă de duh: Bună ziua căciulă, că stăpânul n-are gură!
written by Ioan Rotundu
Apropiatele alegeri parlamentare scot la iveală noi monstruozităţi politice. De exemplu, Gigi Becali, unul dintre cei mai puţin educaţi oameni politici din România, a fost primit cu braţele deschise în USL, deschizându-i-se uşa PNL. Nu pentru că Becali ar fi un valoros politician, nu pentru că ar avea în spatele său un partid cu trecere la electorat, au fost factorii de decizie ai lui Crin Antonescu şi Victor Ponta de a ser simţi onoraţi de compania acestuia.
Tot interesul celor doi stă în banii lui Becali. Când vine vorba de bani, în politica românească nu mai există principii, nu mai există o minimă moralitate şi respect faţă de propriul electorat. În faşa banilor nu pot exista bariere de ordin moral sau principial.
Dar poate că nu amiciţia liderilor USL cu Gigi Becali ar fi cea mai condamnabilă monstruozitate politică ce iese la vedere în aceste zile. Victor Ciorbea, simbol al democraţiei postdecembriste şi un înverşunat oponent faţă de comuniştii lui Iliescu, s-a înfrăţit cu aprigii săi duşmani. N-am crezut că clasa noastră politică este atât de degradată în principiile şi moralitatea sa.
Pentru cine a uitat, mai întâi Victor Ciorbea a fost liderul de sindicat al şoferilor. Când Convenţia democrată a preluat puterea în urma alegerilor din 1996, Victor Ciorbea a fost desemnat prim-ministru. Înscris în PNŢCD, Ciorbea a acceptat doctrina istorică a acestui partid, o doctrină consecvent potrivnică comuniştilor. Apoi, liderii ţărănişti au fost exterminaţi în închisorile comuniste de chiar cei pe care îi reprezintă acum Victor Ponta. Nu există nicio scuză pentru Ciorbea că s-a înrolat sub sigla USL iar istoria îl va condamna cu asprime.
Susţin teza că aceste alegeri parlamentare sunt şi cele mai mizerabile, nu din istoria postdecembristă a României, ci din întreaga istorie modernă a ţării. Cel puţin sub sigla USL s-au adunat pentru a candida toţi politicienii cu imaginea pătată prin a fi cercetaţi penal, condamnaţi, incompatibili cu anumite funcţii deţinute în stat, descoperiţi ca aparţinând unor grupări mafiote.
În condiţiile în care vor fi aleşi, ce viitor politic oferă aceşti politicieni ţării noastre şi ce imagine în lume? Nici nu vreau să mă gândesc.
written by Ioan Rotundu
Fără cel mai elementar bun simţ, când vine vorba de evenimente religioase de amploare, politicienii de frunte ai ţării urcă şi ei pe scena de unde soborul de preoţi face cuvenitele slujbe. Dacă într-o perioadă nu era eveniment religios rânduit în numele lui Dumnezeu în calendarul ortodox ca să nu-l vedem pe scenă, alături de înalţii ierarhi ai Bisericii, pe preşedintele Traian Băsescu, acum locul acestuia l-a luat premierul Victor Ponta.
Cu un bagaj impresionant de păcate personale şi la adresa poporului român, primul plagiator al ţării se cocoţă pe scene, alături de înalţii ierarhi, să-l vadă creştinii cât de iubitor de Dumnezeu este el.
Şarlatania practicată în perioada postdecembristă de politicienii de funte ai ţării, cu prezenţa la marile evenimente religioase şi cu graba de a-şi face cruce după crue, abordând mimică de căinţă şi pioşenie, n-o mai întâlnim prin alte părţi ale Europei civilizate.
L Iaşi, Scoaterea moaştelor Sf. Parascheva la vedere în curtea Mitropoliei, pentru ca şiruri de zeci de mii de creştini să se roage la racla acesteia pentru sănătate şi prosperitate, n-a fost un eveniment ratat de politicieni. E drept, mai puţini PDL-işti şi mai mulţi USL-işti cu Victor Ponta în frunte. Să încercăm să intuim cam ce rugăminţi putea să-i adreseze Ponta Sf. Parascheva şi ce şanse are el să-şi vadă împlinite rugăminţile.
Cred că prima rugăminte a fost să-l scape de stigmatul plagiatului. Numai că plagiatul este un păcat de neiertat, aşa că Ponta nu va scăpa de această ruşine nici măcar post-mortem. Un astfel de păcat, mirean şi nu religios, nu poate fi iertat nici dacă Ponta s-ar lăsa crucificat precum tâlharii din vremea lui Iisus Hristos sau tras pe roată ca în vremurile medievale.
S-ar mai fi rugat Ponta să-l scape Sfânta de preşedintele Băsescu, ca să se poată duce iarăşi la Bruxelles, ca să reprezinte România la nivel de Uniune Europeană. Iarăşi este o dorinţă de neîmplinit. Mai întâi că Ponta, prin minciună, viclenie şi tupeu a încercat să uzurpe prerogativele prezidenţiale ale lui Băsescu, prerogative încredinţate de popor. Apoi, nu se cade ca un popor creştin cum este poporul român să fie reprezentat la un asemenea nivel înalt de un păcătos plagiator.
S-a mai rugat Ponta ca printr-o minune cerească să-i intre bani la buget ca să aibă cu ce plăti salariile, pensiile şi indemnizaţiile pe lunile noiembrie şi decembrie, că prin bugetul ţării bate deja vântul iar bugetarii vor fluiera în curând a pagubă. Poate că Sfânta i-ar fi împlinit această dorinţă dacă n-ar fi minţit chiar în preajma raclei sale. Dimineaţa Ponta, cuprins de evlavie şi pătruns de spiritul moralei creştine, a rostit un adevăr crud: nu mai sunt bani pentru plata salariilor şi pensiilor pe ultimele 45 de zile din acest an.
Apoi, realizând cât rău poate aduce USL-ului adevărul său alegerilor parlamentare din decembrie, în chiar vecinătatea raclei Sf. Parascheva a minţit că sunt bani, că-i va lua el din altă parte şi tot va plăti ce-i de plătit. S-a mâniat rău Sfânta pe Ponta, care a îndrăznit să mintă în cel mai sfânt loc al credinţei moldovenilor. Încă odată s-a dovedit că minciuna este sfânta călăuză a lui Ponta în tot ce zice despre ce face. Sunt curios cum îl va pedepsi Sfânta, că nepedepsit nu va rămâne.
Şi-a mai dorit Ponta ca o altă minune a Sfintei să-i orbească şi asurzească pe români, pentru a nu pricepe că de la anul nu vor mai fi bani de majorat salariile şi pensiile şi că, dimpotrivă, ce-a dat în acest an va lua înapoi, înzecit, la anul. Măcar să treacă alegerile, după care n-au decât românii să-şi deschidă ochii, că tot nu le va mai ajuta la nimic.
Este posibil ca Ponta să fi avut şi alte rugăminţi, precum să aibă parte la DNA de un şef care să nu mai facă dosare celor din USL, iar penaliştii care candidează la parlamentare să câştige, ca imunitatea să-i apere de duhul necurat al lui Daniel Morar şi Codruţa Kioveşi şi să-i scape de pârnaie.
Pentru Adrian Năstase n-a rostit nicio dorinţă. Este mulţumit că se află unde se află şi că nu-l încurcă la conducerea PSD şi la guvernare. Ba chiar s-ar bucura în sufletul său dacă vreun dosar venit din urmă i-ar prelungi lui Năstase şederea pe la Rahova.
Cum Sfânta Parascheva nu împlineşte dorinţele şarlatanilor şi mai ales ale plagiatorilor, pentru mai multă siguranţă, i-aş recomanda lui Ponta să de-a o fugă până la Mănăstirea Tanacu, la preotul Corogeanu. Acesta este pentru Biserica Ortodoxă cam ce sunt politicienii pentru români şi se pricepe să măsluiască adevărul, cum nici dracul gol n-o poate face.
Escrocii s-au înţeles întotdeauna între ei şi au colaborat fructuos. Nu văd ce l-ar împiedica pe Ponta să bată palma, pardon, să pupe crucea din mâna preotului Corogeanu. Sunt convins că până şi Satana i-ar invidia!
written by Ioan Rotundu
Aseară, cam pe la ora 18.00, circulam pe B-dul Mihai Eminescu. Prin dreptul Notariatului Retei Aniţei am fost oprit de o persoană îmbrăcată elegant şi care m-a abordat cu
- „Sunteţi domnul Rotundu, da! Vă ştiu de la televizor”. N-aveam nici un motiv să-mi ascund identitatea aşa că i-am confirmat că sunt acelaşi Rotundu pe care l-a văzut la televizor.
- „Aţi făcut un reportaj despre o casă închiriată.”
- Am făcut mai multe reportaje despre case, la care vă referiţi?
- „La cel cu ţiganca”
Hopa, mi-am zis, am în faţă pe „Cocioba”, ţiganca care a închiriat una din cele două locuinţe sociale pe care le deţine unui român pe care apoi l-a evacuat brutal.
M-am uitat atent la ţigancă. Îmbrăcată elegant, cu haină de piele lungă, cu pantofi de lux, cu ghiuluri de aur pe degete. Aveam în faţă tipologia ţiganului care conboarăî din Mercedes pentru a încasa ajutorul social.
Ţiganca a început să vocifereze că ştia ea cine sunt, că i-a spus ei cei de la Locvativa. Aşadar, după ce-am difuzat reportajul cu românul năpăstuit, intitulat „Mişmaşuri ţigăneşti”, cineva de la Locativa a intrat la bănuială şi m-a turnat la ţigancă.
Am fost avertizat de românul, fost chiriaş la ţigancă, că aceasta are relaţii la Locativa şi funcţionarii din primărie, că este pe-o mână cu poliţiştii comunitari şi agenţii de poliţie care au sectorul în Centrul istoric al Botoşanilor.
Cum ţiganca a trecut la ameninţări, am grăbit pasul şi am lăsat-o vorbind şi gesticulând în mijlocul trotuarului. Am mai apucat să aud ameninţarea că „O să dai socoteală!”.
Cu ameninţările sunt obişnuit, aşa că nu mă sperii de o ţigancă, fie ea şi „Cocioba”. În schimb am primit confirmarea că într-adevăr ţiganii din Centrul istoric alBbotoşanilor au ajuns stăpânii locului mituind funcţionari din Primărie, Locativa şi poliţişti.
În campania electorală Ovidiu Portariuc promitea că dacă ajunge primar va face ordine în Centrul istoric şi va verifica cum au ajuns ţiganii să aibă locuinţe sociale, nu una, ci mai multe. Au trecut peste trei luni de când Portariuc este primar şi nu s-a întâmplat nimic.
Ba da, ceva s-a întâmplat. Locuinţele din Centrul istoric, proaspăt renovate cu banii europeni , au fost date locuinţe sociale tot ţiganilor. La primarul Portariuc, presa are acces extrem de greu sau deloc. Ţiganii au acces când vor. Când consilierul municipal Gheorghe Iavorenciuc a declarat public că la primar au liberă intrare mafioţii, interlopii, valutiştii din piaţă şi vânzătorii de etnobotanice, n-au fost afirmaţii gratuite. Iavorenciuc ştie mai multe decât a declarat public.
Ţiganca „Cocioba” deţine două locuinţe sociale. Una închiriată. Mă aşteptam ca după difuzarea reportajului cei de la Primărie, de la Locativa să acţioneze şi să-i retragă o locuinţă. În loc să restabilească legalitatea, cineva din Locativa s-a dus la „Cocioba”! şi m-a turnat. Aflu eu cine-i personajul şi am să-i mulţumesc în stilul meu!
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments