Oct 07

Ovidiu Portariuc este un cetăţean onorabil, un bun soţ şi tată, un bun vecin dar ca primar, ca politician, mintea sa a luat-o razna. Portariuc nu este un puşcăriabil din cei numiţi de Băsescu, nu este nici un ticălos politic definit de acesta, ci pur şi simplu este un dictator în miniatură. Şi istoria ne-a demonstrat: mintea oricărui dictator este dusă cu sorcova. Ce nu ne-a oferit istoria cui privire la dictatori este modul în care aceştia ar putea fi trataţi şi redaţi societăţii ca oameni obişnuiţi, respectabili şi conştienţi de realităţile înconjurătoare.
Cum de-a ajuns primarul Portariuc să îmbrace haina unui mic dictator şi mintea sa s-o ia razna? Câteva semne clinice, din cele consemnate de istorie şi nu de medicina psihiatrică, au fost. Ba chiar am scris despre ele dar nu prea am fost luat în seamă de cei ce pretind că reprezintă societatea civilă, adică ambulatoriul unde astfel de personaje ale vieţii publice ar putea fi tratate de la faza incipientă a bolii.
Iată câteva semne clinice peste care societatea civilă a trecut cu atâta uşurinţă şi l-au încurajat pe Portariuc să păşească pe drumul dictaturii, ce întotdeauna aduce un sfârşit tragic.
Era vremea când se lupta să obţină candidatura PSD la Primăria Botoşani. Omul umbla printre noi travestit într-un ştiulete. Şi-a fost primul semn al demenţei dictatoriale ce avea să iasă la iveală în aceste zile.
Imediat ce a ajuns primar, s-a izolat în birou şi întrerupt audienţele cu botoşănenii, lăsându-le pe mâna unui ruinator al unei firme greceşti şi a unui traficant de etnobotanice.
Recenta vizită din Piaţa centrală a Botoşanilor a fost pregătită în stilul celor care se pregăteau şi foştilor prim-secretari ai PCR. Portariuc a folosit vizita pentru a se întâlni fericit cu vechii săi colaboratori: valutiştii, contrabandiştii de ţigări, interlopii, proxeneţii adică toţi cei care, potrivit consilierului municipal Gheorghe Iavorenciuc, au intrare liberă în primărie.
A promis botoşănenilor locuinţe ieftine dar le-a dat muie oltenească. În schimb a dat ţiganilor, în Centrul istoric proaspăt modernizat, locuinţe ultraluxoase. În reportajul realizat cu un caz social, respectiv un român dat afară din locuinţa închiriată de la ţigan pentru că a sesizat autorităţile că acesta deţinea ilegal mai multe locuinţe, spunea intervievatul că dacă ai zece mii de euro şi ştii cui din primărie să-i dai, în două zile ai locuinţă socială.
Cine o fi primit de această dată sumele de câte zece mii de euro, nu ştiu, dar ştiu că ţiganii au primit locuinţe în Centrul istoric, centru pe care Portariuc promitea în campanie să-l redea botoşănenilor şi să facă din el un fief al comerţului municipal.
Să mai amintim şi de Summer Fest, eveniment de pe urma căruia escrocii din primărie au beneficiat din plin iar primarul a reuşit să-şi achite datoriile rămase la tipograf în urma campaniei alegerilor locale din iunie a.c.
Ziua recoltei, o bătaie de joc la adresa adevăraţilor agricultori, s-a încheiat lamentabil. Probabil că l-a ajuns blestemul aceluiaşi consilier iavorenciuc care s-a plâns presei locale că Portariuc i-a plagiat ideea cu organizarea unei Zile a recoltei.
Toate aceste semne clinice, la care se pot adăuga şi altele, au fost amplu mediatizate de presa locală, ceea ce l-a scos din minţi pe micuţul nostru dictator.
Cu moaştele ruginitului Mihai Tincu în umbră, pe post de agent de circulaţie în administraţia locală, Portariuc a pregătit cadrul ilegal prin care să pună botniţă presei locale. Omul are o imaginaţie atât de bolnavă, că foştii prim-secretari ai PCR, foştii analfabeţi activişti de partid şi foştii ideologi de la Universitatea „Ştefan Gheorghiu” nu mai au linişte în morminte de atâta gelozie în materie inchizitorială a limitării libertăţilor şi drepturilor cetăţenilor.
Portariuc vrea să interzică jurnaliştilor să mai scrie comentarii sau să-şi mai exprime opinii nefavorabile persoanei sale sau a puşcăriabililor cu care s-a înconjurat.
Ca orice dictator, şi Portariuc suferă de o prostie atât de clasică, încât nu ratează nicio groapă din cele promise de Florin Ţurcanu că vor fi plombate.
Nu ştiu ce poziţie vor adopta ceilalţi jurnalişti dar eu, Rotundu, n-am avut nevoie vreodată de acreditare de la nicio instituţie a statului şi nici nu voi solicita vreodată aşa ceva. N-am cerut şi noi voi cere nimănui voie ca să-mi exprim opiniile. Singurii mei judecători sunt cititorii. Când nu voi mai fi citit, înseamnă că m-am ramolit şi trebuie să mă ocup de altele, retrăgându-mă din viaţa publică a jurnalismului.
Ca să scriu despre tâmpeniile primarului Portariuc, ale escrocilor cu care s-a înconjurat, ale vânzătorului de etnobotanice ajuns viceprimar, n-am nevoie să pierd vremea pe la uşile acestora.
Am primit şi voi primi astfel de informaţii prin telefon, fie că mă aflu la Baranca – Hudeşti, pe Dealu Mare la Tudora sau acasă pe WC-u.
Portariuc trebuie să afle, şi odată cu el sfintele moaşte ale lui Mihai Tincu despre care se spune că s-ar afla în spatele primarului pe post de mamă-soacră, că poate cenzura presa dar nu poate opri fluxul de informaţii oferit de surse.
În prostia sa vecină cu nebunia, sau în nebunia sa vecină cu prostia, trebuie să ştie că orice jurnalist are o puzderie de surse iar unele informaţii ne sunt oferite chiar de cei din preajma sa, care au şi ei propriile interese să se afle ce năzbâtii a mai pus la cale primarul.
Prin iniţierea acestui Regulament şi proiect de HCL ilegale, primarul Portariuc s-a făcut de râsul curcilor, în faţa întregii ţări şi i se va duce buhul până la Bruxelles, urmând a deveni exemplu internaţional de cenzură în România.
Informaţia de interes public nu poate fi restricţionată de nici un oficial sau instituţie a statului, sub nici un motiv, aceste informaţii neavând drept de proprietate care să se ceară a fi protejat.
Dacă până acum, în istoria modernă a oraşului Botoşani, n-am avut nici un primar suferind de idioţenie, iată că de acum aşteptăm să avem şi noi un Erasmus autohton care să scrie un „Elogiul nebuniei”. Materia primă există!
Dar, până atunci, se impune ca primarul Portariuc să fie tratat de apucăturile dictatoriale şi redat clasei politice într-o stare normală. Ar fi păcat să-şi rateze viitorul aşa de tânăr! Mai ales că nici nu-l cheamă Gheorghe!

written by Ioan Rotundu


One Response to “Legaţi-l pe Portariuc, trataţi-l şi redaţi-l întreg societăţii”

  1. 1. usi germania Says:

    Un articol foarte interesant.

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia