Oct 31

Aseară, Constantin Conţac şi fiul său Liviu au fost arestaţi, cei doi fiind condamnaţi la 3 ani închisoare cu executare. Este o adevărată dramă ca tatăl să-şi tragă fiul, după el, în închisoare. Dar în viaţă totul se plăteşte.
Constantin Conţac şi fiul său n-au furat banii publici, aşa cum au furat şi continuă să fure înalţi demnitari în stat sau parlamentari cu funcţii grele. Ei au profitat de funcţiile deţinute şi au dirijat banii publici către firmele lor private.
În contul acestor bani au efectuat lucrări, de aceea spun că nu i-au furat. Iar lucrările au fost executate cu muncitori botoşăneni, care au avut şi ei o pâine de mâncat. Ce-i drept, nu au avut pe masă cozonacul pe care l-a avut familia Conţac dar au avut o pâine, ceea ce în zilele noastre contează enorm de mult, mai ales pentru o familie în care sunt şi copii de şcoală.
Însă modul în care a procedat Conţac n-a fost legal, iar legea şi-a spus cuvântul. Există şi no altfel de judecată decât cea a legii. Este judecata divinităţii, pentru noi, ca ortodocşi judecata lui Dumnezeu. De-a lungul carierei sale Conţac a adunat multă energie negativă generată de nedreptăţile făcute, cu voinţă sau fără,  celor aflaţi în subordinea sa. Popular s-ar putea spune că l-au ajuns blestemele.
Ca mulţi oameni cu bani, dar şi cu mustrări de conştiinţă pentru păcatele adunate, Conţac a făcut multe danii către diferite biserici. Se spune că în chiar această perioadă sponsoriza undeva în judeţ ridicarea unei biserici.
Spuneam că există şi o altă judecată decât cea a legii. Numai că iertarea păcatelor nu se obţine mituindu-l pe Dumnezeu prin slujitorii săi pe pământ. Dumnezeu nu poate fi mituit cu arginţii lui Iuda. El poate fi înduplecat la iertare numai dacă păcătosul se roagă, se căieşte sincer şi nu făţarnic.
Am observat că mai toţi oamenii cu bani, pe care îmi vine greu să-i numesc oameni de afaceri, fac danii către biserici, către preoţi, cu speranţa şireată că le vor fi iertate păcatele.
Dumitru Amişculesei este unul dintre cei cu bani, dar adunaţi pe căi necinstite. Întreaga avere a dobândit-o pe căi necinstite. L-am întâlnit de multe opri la Schitul Balş, unde a sponsorizat fel de fel de acţiuni. Când a intrat în atenţia procurorilor, daniile sale către biserică nu l-au ajutat cu nimic. Se spune că acuma este într-o situaţie financiară jenantă. Ce-a adunat pe mere, a dat pe pere!
Conţac, Amişculesei şi alţii ca ei au crezut că pot face orice nu-i este permis omului bde rând, considerându-se la adăpost de puterea legii prin împărţirea averilor necinstite cu reprezentanţii bisericii. Iată că nu este aşa!
Sincer, îmi pare rău pentru familia Conţac. Nu meritau acest episod tragic care s-ar putea sfârşi şi mai tragic. N-au fost şi nu sunt ei marii jefuitori ai banilor publici. Dar ei plătesc acum şi pentru cei care au furat, mai fură dar care au avut inspiraţia de a se da de partea puterii, pentru a avea tot timpul o cupolă protectoare.
Conţac s-a războit politic cu cine n-a trebuit şi a prins proasta conjunctură când Justiţia română trebuie să demonstreze celor de la Bruxelles că luptă împotriva corupţiei. Numele de Conţac dă bine pentru imaginea Justiţiei, el fiind considerat un baron local de prim rang.
Dacă rămânea simplu om de afaceri şi nu se lăsa atras de mirajul politic al puterii, astăzi putea fi considerat un respectabil patron de firmă serioasă. Dorinţa de putere, de a fi ceva mai mult decât resursele intelectuale proprii, o plăteşte acum. Şi o plăteşte extrem de scump!
Arestarea tatălui şi fiului Conţac nu trebuie să fie pentru nimeni o bucurie şi mai degrabă un serios motiv de meditaţie. Mai devreme sau mai târziu fiecare dintre noi plătim pentru faptele noastre rele sau aducătoare de rele altora. Mai ales când răul este făcut în scopul îmbogăţirii personale.
Esenţial este ca celălalt fiu rămas în libertate să poată avea puterea să depăşească aceste tragice momente şi să ţină firma pe activitate. Altfel cele câteva sute de angajaţi vor deveni şi ei şomeri, şi aceasta în prag de iarnă.
Condamnarea celor doi putea fi cu suspendare dar dădea prost în faţa celor de la Bruxelles. Faptul că Senatul a refuzat să aplice o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cazul senatorului-actor Mircea Diaconu, nu îngrijorează pe nimeni de ce va zice Bruxellesul.
Faptul că aplicăm legea cu jumătăţi de măsură şi în raport de poziţia socială şi politică a vinovatului, adică discriminatoriu, este pe la noi ceva obişnuit. Se vor mai găsi în România vreo câţiva Conţaci care să fie condamnaţi pentru împlinirea dorinţelor celor de la Bruxelles şi spre folosul escrocilor care acum candidează pentru a se pune la adăpost în Parlamentul României.
Familia Conţac plânge. Doi după gratii, restul în libertatea greu de suportat în astfel de împreju8rări.
Ca o culme a acestor evenimente ar putea fi faptul că bătrânul Conţac a servit regimul comunist cu mult elan muncitoresc. Urmaşii acestui regim l-au recompensat pentru devotamentul de care a dat dovadă! Iată unde duce excesul de zel şi dorinţa de putere!

written by Ioan Rotundu


2 Responses to “Şi Conţacii plâng!”

  1. 1. elvis Says:

    nu este chiar asa, dle Rotundu, doar il cunoasteti pe dl Contac, il puneti laolalta cu derbedeii imbogatiti din functii publice numite, omul asta totusi este valoros, a aratat ca este in stare sa faca ceva bun pt judetul asta, de ce il atingeti si dvs. cu rautate? amintiti-va ce mizerii ii inscenau, mai nou cumatrul dumitael, exprefectul……cum inainte de alegeri in 2008, umblau cu niste buletine de vot sa-l momeasca ca sa-l aresteze pt frauda, asa zis…..cand de fapt ei fraudau, mana in mana cu firma care a tiparit voturile……nu uitati ca pt a-l condamna, s-a sustras documentul dintr-un minister si din prefectura BT, document care, atunci, in 2002(perioada in care este acuzat in dosar) atesta faptul ca nu era in stare de incompatibilitate. Acest domn fost prefect a gresit mult, caci a impins lupta politica spre cea mai mare mizerie posibila si nu numai el, mai erau Tabuleac, Ciobanu, Gh. Ciubotaru, oameni”valorosi, care tocmai mangeriau falimentul a ceea ce diriguiau”…..asta nu se stie si nu are voie sa se spuna? cand in politica isi fac loc in numar amjoritar astfel de jigodii, care umbla numai cu dedesubturi, e grav dle R, uite unde am ajuns…..lasa sa mearga in parlament numai “cinstitii” astia, caci bubele lor negre sunt atent ascunse si di pixul dvs., care o fi pretul? nu zic, orice om are greseli, si Contac are, insa nu l-am auzit sa perceapa comisioane, sa aranjeze angajari, sa vanda terenurile statului, unor prieteni samd……mai meditati, va rog, in spirit omenesc, nu jurnalistic obedient.

  2. 2. Ioan Rotundu Says:

    Pt. Elvis
    Eu nu l-am ponegrit pe Conţac. doar am arătat că în raport cu marile acte de corupţie pedeapsa aplicată este disproporţionată, adică prea aspră. Dar, aşa cum am arătat, el plăteşte pentru imaginea Justiţiei în faţa Bruxelles-ului. Despre meritele sale în administraţia judeţului am scris la vremea respectivă. Am dorit doar să evidenţiez faptul că daniile către Biserică nu ajută în faţa răzbunărilor politice ci doar la prosperitatea preoţilor. Iar Conţac a dat mulţi bani preoţilor şi niciunul n-a ieşit acum public să susţină moralul familiei. Am mai precizat că familia Conţac n-a furat banii publici, ci doar a dirijat contractele către firmele sale, lucru considerat de judecători ca fiind ilegal. Pentru aceşti bani Conţac a prestat lucrări, nu i-a furat. Dar falsul în declaraţii şi spălarea de bani, puse în cârcă de procurori, au avut succes în faţa judecătorilor. Ştiu exact de unde i se trage lui Conţac, am discutat aceste aspect cu acesta dar n-a dorit niciodată să-l dezvălui public. Cândva o boi face.

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia