Blogul lui Rotundu

La evenimentele de la Darabani, dedicate zilei de 1 Decembrie – Ziua Naţională a României, a participat şi primarul comunei Târnauca din Ucraina, domnul Ioan Pantea. L-am abordat, în speranţa că-mi va putea furniza mai multe informaţii despre masacrul de sub pădurea de lângă Târnauca, în martie 1941.
Spre uimirea mea, primarul Pantea habar nu avea de consumarea pe raza comunei administrate, a unui astfel de tragic eveniment. Primarul are vârsta cam de 40 de ani, dar mi-a declarat că nici de la bunicii săi, în copilărie, n.a auzit de vreun masacru la Târnauca.
I-am explicat atunci că în judeţul Botoşani trăia, până acum o lună de zile, în vârstă de n84 de ani, Ilie Urzică, născut în satul Buda, comuna Târnauca, azi Ucraina.  Ilie Urzică avea 13 ani, când, împreună cu alţi vreo 300 de copii de vârsta sa, au fost predaţi de părinţii lor unei călăuze pentru a fi trecuţi în România, Bucovina fiind atunci sub ocupaţie rusească.
Numai că cel aflat pe postul de călăuză era pe-o mână cu grănicerii ruşi. Când grupul s-a apropiat de graniţă, călăuza a dat un semnal iar grănicerii ruşi au deschis focul. Au mitraliat tot ce se putea mitralia la lumina rachetelor lansate. Din cei vreo 300 de copii, doar în jurul a 50 au reuşit să treacă în România, apăraţi de focul deschis de grănicerii români, restul căzând sub gloanţele grănicerilor ruşi.
Ilie urzică a avut noroc şi a scăpat, dar toată viaţa sa a fost urmărit de acea noapte de groază, când în jurul său şuierau gloanţele şi colegii de joacă erau răpuşi. A fost o noapte de răcnete disperate, răcnete de moarte, de răniţi executaţi apoi cu un glonţ în tâmplă. Istoria noastră a consemnat cu timiditate informaţii despre acest masacru.
În iunie acest an am realizat cu Ilie Urzică, locuitor al satului Joldeşti, comuna Vorona, reportajul intitulat „Masacrul de la Târnauca”. Îmi spunea atunci Urzică despre ultima sa dorinţă de a mai vedea odată satul Buda, unde s-a născut. şi comuna sa Târnauca, locul de sub pădure unde au căzut sub gloanţe prietenii săi din copilărie.
N-a mai apucat să-şi vadă dorinţa împlinită, el murind acum o lună de zile, fiind bolnav de silicoză, boală luată în timpul anilor de muncă în mină. Dialogul meu cu primarul din Târnauca a fost ascultat şi de Nicolae Preotesei, din Rădăuţi Bucovina. Preotesei a venit la Darabani în calitatea sa de preşedinte al unei asociaţii Pro Bucovina care fiinţează la Rădăuţi.
M-a tras deoparte să-mi spună că el cunoaşte adevărul despre masacrul de la Târnauca şi că principalii vinovaţi de atunci au fost călăuzele evreieşti, care i-au dat pe copii pe mâna ruşilor. L-am rugat să repede vorbele sale şi în faţa camei de filmat. M-a refuzat categoric pe motiv că vrea să aibă bătrâneţe liniştite, atâtea câte i-au mai rămas.
Tot de la Preotesei am aflat că pe lângă masacrul de la Târnauca a mai fost unul în localitatea Lunca, tot din Bucovina ocupată de ruşi. Este ciudat ce vorbesc unii dintre noi, care susţin că ar deţine anumite adevăruri istorice. Numai că tot curajul lor dispare când vine vorba de a fi filmat sau înregistrat. Să fie vorba de teamă? De manipularea unor informaţii care să ascundă anumite adevăruri? Nu ştiu. Eu mă întreb însă ce fac istoricii noştri. De ce nu ne spun adevărul? Şi ei au ceva de ascuns?

written by Ioan Rotundu