De când în fruntea Consiliului Judeţean Botoşani se află iubitorul crescător de oi Florin Ţurcanu, prin această instituţie pare să bântuie duhurile necurate.
De exemplu, în vremea când preşedinte era Mihai Ţâbuleac, elevii de la şcolile din oraşele şi comunele judeţului primeau zilnic laptele şi cornul hărăzit de Guvernul Năstase dar şi merele dăruite de Guvernul Boc.
De când Florin s-a aşezat ţeapăn în scaunul de preşedinte, elevii primesc cornul mai uscat ca posmagii din povestea lui Ion Creangă cu leneşul iar laptele s-a acrit şi el de atâta aşteptare să ajungă la destinaţie. Asta în cazul fericit că mai ajunge ceva pe la şcoli pentru că a devenit o obişnuinţă să nu ajungă chiar cu săptămânile.
Anul şcolar a început în septembrie, că n-a mai apucat săraca Abramburica să-i schimbe începutul, fiind descoperită de băsăscienii de la ANI că este incompatibilă pe postul de ministru al Educaţiei. Anul şcolar a început, dar merele dăruite elevilor de Guvernul Boc n-au ajuns nici în ianuarie 2013. Şi nici măcar nu-s toate portocalii la culoare, ca să fie interzise din motive politice, pentru că sunt şi mere roşii, culoare atât de dragă celor din PSD dar şi galbene, adică pe placul celor din PNL.
Nu din cauza distanţelor a rămas Florin fără mere. Distanţa este aceeaşi ca şi la Mihăiţă a lui Ţâbuleac, care a avut mere tot anul şcolar. Mai mult, rumene la faţă sau galbene de ciudă, merele stau în depozitele fermierilor de la Curteşti şi aşteaptă să ajungă în mâinile elevilor. Şi Florin ar vrea acelaşi lucru, numai că nu se înţelege la preţăluit.
Fermierii sunt oameni răi, zgârciţi şi avari. Nu vor să lase la comision, cică munca lor nu se poate măsura în comisioane. Florin vede altfel lucrurile. De vreme ce merele s-au copt la soare şi nu la focul cu lemne din sobă, atunci fermierii să plătească un comision de valorificare. Adică el, Florin, le ia merele cu zecile de tone şi nu cu ţârâita ca la piaţă, aşa că afacerea merită un comision de vreo 15 – 20%. Ce-i mare scofală?!
Cum spuneam, prin Consiliul judeţean păstorit de păstorul ancestral Florin bântuie duhurile rele. De câte ori Florin na sunat adunarea merarilor, tot de atâtea ori nu s-a înţeles din cauza a cât trebuie să dea ei şi să primească el. Şi pentru că nu se pot înţelege, elevii vor primi mere mai pe la vară, când le vor putea lua şli singuri din pom, fiind în vacanţă.
Însă nu elevii sunt marea problemă şi nici merele cuvenite lor. Marele păcat este că se pierde frumuseţea de comision, şi-i vreme de secetă pe la stâna ciobănaşului mioritic de pe plaiul Dracşanilor. Omul are cinci copii, nevastă deputat, „famelie grea, coane Victoraş”, ar fi spus bădiţa Caragiale, dacă ar fi aflat de această tărăşenie a merelor.
Dar celor de la DNA ce culoare le-o fi plăcând la mere, că portocaliul nu se mai poartă?!
written by Ioan Rotundu
Ieri, am filmat cu managerul de la societatea El.trans, Victor Ivănescu, emisiunea Dinamica economiei care va fi difuzată sâmbăta aceasta, la ora 20.00. Însă nu despre starea economică a societăţii vreau să aduc vorba în acest comentariu ci despre starea de spirit din unitate.
Mai toţi angajaţii cu care am stat de vorbă sunt de părere că primarul Ovidiu Portariuc face o mare prostie că-l va schimba de la conducerea societăţii pe inginerul Victor Ivănescu, cel care a scos societatea ndin mocirla falimentului şi să-l aducă din nou la conducere pe ”Cocoşul american”, cel care a distrus societatea cu nici patru ani în urmă.
Mi-a incitat expresia „Cocoşul american”, aşa că am cerut lămuriri. Aşa am aflat că Ioan Comariţa, fostul manager al societăţii, este poreclit „Cocoşul american” pentru că are mania de a se ţine de femeile altora şi mai ales de a hărţui sexual angajatele societăţii.
Despre mania lui Comariţa de a se lua după femeile altora şi de a se lăuda că nu i-a scăpat nicio angajată, pe vremea când era direcgtor, ştiam chiar din gura acestuia. Cu ani în urmă, pe când el era director la Eltrans, pe terasa Casanova a Hotelului „Maria”, poetul Valentin Jantea şi-a lansat volumul de poezie intitulat „Sarmale moldoveneşti”. Ne-am adunat mai mulţi amici ai săi, inclusiv fostul primar Florin Egner, i-am lăudat şi criticat volumul şi am băut cer ni s-a pus pe masă.
La o masă alăturată, beat criţă, se afla Ioan Comariţa. Era aşa de beat, că n-a putut răspunde la salutul lui Florin Egner. Eu eram cu jurista de la Inspectoratul Şcolar Judeţean, doamna Şimanschi şi discutat despre socrul său, profesorul universitar, un istoric valoros, care şi-a trăit ultimele zile din viaţă la Mănăstirea Popăuţi.
Comariţa a privit-o cruciş, după care s-a ridicat clătinel de la masa sa şi s-a aşezat la a noastră. Vorbea incoerent ţşi cu apropouri la doamna Şimaschi, lăudându-se că „mie nu mi-a scăpat nicio femeie la viaţă”. Cum doamna Şimaschi este o femeie dintr-o bucată, i-a zis câteva de la obraz şi l-a parşâvit de la masă.
Porecla de „Cocoşul american” m-a intrigat şi am cerut explicaţii de unde până unde o aşa poreclă. Mi s-a explicat că înainte de 1989, exista prin Botoşani un Don Juan, care putea fi văzut zilnic prin centrul oraşului, la plimbare şi agăţat femei. Acest Don Juan se lăuda că are un succes enorm la femei, mai ales la soţiile activiştilor de partid care, spunea el, sunt proaste şli neglijate sexual.
Acum, primarul Ovidiu Portariuc vrea să-l schimbe pe managerul Victor Ivănescu, care a scos societatea la liman, cu „Cocoşul american”, care o adusese în prag de faliment. Se spune că cine se aseamănă se adună. De ce s-o fi aliat Poetariuc cu Comariţa?
Poate ne spune Mihai Tincu, cel priceput la toate!
written by Ioan Rotundu
Botoşănenii cred că la alegerile din iunie 2012 l-au ales primar pe bufonul – ştiulete Ovidiu Portariuc. Cine mai crede că a fost aşa continuă să se înşele amarnic. Încă din campania desemnării candidatului la Primăria Botoşani purtată în sânul PSD în spatele lui Portariuc s-a aflat Mihai Tincu.
Dornic de putere, dar lipsit de apreciere publică, Tincu a găsit de cuviinţă să joace rolul eminenţei cenuşii pentru Ovidiu Portariuc, descoperind în caracterul acestuia marioneta de care avea nevoie pentru a deveni puternic fără a fi nevoie de votul public. Aşa se explică cum de Portariuc l-a învins pe mult mai versatul Gabriel Oprişanu, nu într-o luptă directă, ci pe căile machiavelice puse la dispoziţie de Tincu. Aşa spun surse din interiorul PSD.
Ştim cu toţii cum a ieşit Gabriel Oprişanu din cursa pentru primarul Botoşanilor şi cum a intrat în această cursă Ovidiu Portariuc. Iar ca Mihai Tincu să-şi atingă scopul a trebuia să umble la milionul său de dolari şi să investească. Acum a sosit momentul să-şi recupereze investiţia făcută cu profitul cuvenit pe măsura efortului depus.
În momentul de faţă şi copii de la grădiniţă au priceput că primarul oraşului nu-i ghiduşul mascat în ştiulete de porumb, care-i făcea să râdă copios, ci fals gânditorul de Rapsodia Cponf SA Mihai Tincu. Iar de vreme ce o ştie tot oraşul este bine să-i acordăm Cezarului ce-i a Cezarului, adică să încercăm dă aflăm cât mai multe despre intenţiile lui Tincu prin marioneta sa Portariuc.
Dar să facem cunoştinţă cu Tincu. Iniţial gândul m-a dus la Niccolo Machiavelli, cel care a pus bazele principiului administrativ „divide et impera”, adică dezbină şi stăpâneşte.
M-am răzgândit pentru că Machiavelli a fost la început un modest funcţionar public al Republicii Florenţa dar care s-a ridicat prin muncă proprie, devenind dintr-un amărât de contabil un diplomat, filozof şi politician de frunte. El a sesizat cum poate fi stăpânită o comunitate largă prin a însămânţa în rândul acesteia ura şi dezbinarea. Tincu se pricepe la însămânţat ura şi dezbinarea, un exemplu fiind manipularea lui Portariuc de a pune botniţă presei locale, dar a-l ridica la nivelul lui Machiavelli este prea mult. N-am găsit la el cultură, diplomaţie, filozofie şi har politic.
Apoi m-am gândit la Metternich, acea eminenţă cenuşie a Imperiului Austriac. Numai că şi Metternich a fost un om de o deosebită cultură şi şi-a servit împăratul cu credinţă şi sinceritate. Metternich este un personaj istoric a cărui carieră diplomatică serveşte de model pentru generaţiile de studenţi la diplomaţie din întreaga lume. Tincu n-are nimic din toate aceste daruri, doar faptul că este pentru Portariuc o eminenţă cenuşie de tip piază rea.
Aşa că am considerat potrivit, deşi puţin forţat, să-l compar cu cardinalul Richelieu al Franţei, cu adevărat o piază rea pentru regele Ludovic dar şi pentru Vatican.
Cu Tincu pe post de Richelieu pentru Portariuc, viaţa botoşănenilor nu va fi una uşoară. Nu-i zi lăsată de la Dumnezeu ca primarul Portariuc să nu mai ia o decizie care să dărâme câte ceva din ce s-a făcut pentru acest oraş. Nu-i zi lăsată de la Dumnezeu ca să nu descoperim că ce ne-a promis Portariuc în campanie n-au fost decât minciuni ambalate în foiţă aurită de staniol.
Presa locală este plină de astfel de exemple.
În aceste zile botoşănenii vor lua act că o altă promisiune electorală a lui Portariuc a fost minciună. A promis Portariuc că de va fi ales primar nu va mai majora taxele şi impozitele locale, başca instigarea sa ca botoşănenii să nu plătească la Primăria lui Flutur taxele nşi impozitele aferente anului 2012.
Iată că în aceste ziler Consiliul Local Municipal va vota majorarea taxelor şi impozitelor locale cu 16,6%. Tincu tace. Ştie cineva de ce? Până vom afla, să ne amintim de epitaful de pe mormântul lui Richelieu: „Aici odihneşte faimosul cardinal/ care-a făcut mai mult rău decât bine;/ Binele făcut l-a făcut rău/ Iar răul făcut l-a făcut bine”. Ce zice-ţi, s-ar potrivi şi pentru Mihai Trincu?
written by Ioan Rotundu
Mâine, 26 ianuarie, dacă na-r fi fost împuşcat la Târgovişte şi n-ar fi murit de moarte naturală, Nicolae Ceauşescu ar fi împlinit 95 de ani. C-o fi ajuns în Iad sau în Rai, nu ştim. Ce putem presupune este că dincolo, în lumea umbrelor, a avut parte de o judecată mai corectă decât cea de la Târgovişte.
Mort şi putred pe Pământ, în Rai sau în Iad, Ceauşescu are a se bucura Cultul personalităţii pe care l-a sădit în sufletul şi comportamentul românilor încă supravieţuieşte. Nu numai la nivelul urmaşilor săi la conducerea ţării ci mai ales la nivelul mulţimii care i-au fost pe post de aplaudaci vreme de ani.
Ieri, la Iaşi, s-a reprodus întocmai un tabloul al culturii personalităţii pe care generaţiile învârstă încă-l au viu în memorie.
Neocomunistul primar ieşean Gheorghe Nichita, dorohoian de-al nostru, a organizat în cinstea conducătorilor ţării o primire demnă să-l bucure pe Ceauşescu dar şi să-l facă gelos. Premierul Victor Ponta, istoricul repetent Crin Antonescu şi îndatoratul până peste urechi la Dan Voiculescu, micuţul Daniel Constantin, veniţi la Iaşi la sărbătoarea Unirii Principatelor, au avut parte de-o primire fastuoasă. Unii bătrâni, fie instruiţi de activiştii PSD ai lui Nichita, fie din obişnuinţă, s-au grăbit să sărute mâna premierului Ponta. Iar premierul parcă zbura de mulţumire.
De pe margine, un ieşean a încercat să-i spună lui Ponta că vrea pensii şi salarii majorate, nu scumpiri. Ca pe vremurile lui Ceauşescu securiştii, imediat oamenii de ordine ai lui Nichita l-au umflat şi dus departe de iubiţii conducători ai regimului USL.
Să ne amintim că tot la Iaşi, în campania alegerilor parlamentare, inspectorul popesc Stoica din cadrul Mitropoliei Iaşi l-a asigurat pe Po0nta, în faţa camerelor de filmat, că Biserica luptă pentru câştigarea alegerilor de către USL. La auzul unor asemenea angajamente, Ponta a rânjit cu gura până la urechi.
Ieri, când ieşeanul a ieşit din „decorul” stabilit de primarul Nichita ca să-l interpeleze pe premier, Ponta n-a auzit şi n-a văzut nimic. A şters-o englezeşte pentru a urca pe scenă şi a ţine un discurs sforăitor şi bogat în vestitele sale minciuni.
Cum să plângi de mila acestor bătrâni, victime ale manipulării neocomuniste, când ei, după proaspătul val de impozite şi taxe majorate, altele noi adăugate şi scumpiri piperate s-au îngrămădit să sărute mâna celui ce le este piază rea?
Bătrânii ăştia s-au îngrămădit la vot cu noaptea în cap şi-au adus neocomuniştii, baronetul PSD şi PNL, la putere şi tot ei le acordă cinstiri care tec fac să vezi şi să nu crezi aşa ceva.
Un cetăţean din Flămânzi, pe nume Răşitaru, aflat în conflict cu vecinul său, l-a acuzat pe acesta că i-a stropit în curte cu agheasmă malefică. Văzând ce-a fost la Iaşi, aş spune că Ponta a stropit cu agheasmă malefică întreaga naţiune română. De aceea nu reacţionăm în nici un fel la ce ni se întâmplă din partea actualei Puteri.
Bucură-te, Ceauşescule, sămânţa sădită de tine rodeşte înfloritor!
written by Ioan Rotundu
Mitropolia Moldovei a interzis preoţilor din parohiile arondate să facă slujbe de înmormântare pentru decedaţii care urmează a fi înmormântaţi în cimitire private. Întreaga tărăşenie a pornit de la Botoşani.
Un întreprinzător privat a cerut Primăriei Botoşani autorizaţie pentru înfiinţarea unui cimitir. Aflând, cei de la Mitropolia Iaşi au cerut primarului să anuleze toate autorizaţiile date. Biserica vrea monopol asupra cimitirelor şi asupra tuturor materialelor şi obiectelor de cult. Nu acceptă nici un fel de concurenţă. Un loc de înmormântare concesionat pe zece ani ajunge la 1000 şi 4000 de lei. Depinde de oraş şi celebritatea cimitirului.
Prin decizia luată, Mitropolia urmăreşte eliminarea concurenţei şi menţinerea preţurilor practicate de Biserică. Deşi susţine că cimitirele private „sunt afaceri pe seama lui Dumnezeu”, ceea ce este un grav păcat, în realitate Biserica face acelaşi lucru: L-a transformat pe Dumnezeu într-o fabrică de bani.
Decizia Mitropoliei Iaşi de a interzice preoţilor a face slujbe de înmormântare în cimitirele private este luată în cadrul unei alte decizii a Patriarhiei. Însă apare o problemă şi încă una extrem de importantă.
Preoţii sunt plătiţi din bani publici, din banii contribuabililor, aşa că ei sunt în serviciu public şi nu numai al Bisericii. Dacă refuză prestarea serviciilor publice, atunci, firesc, Guvernul să elimine plata clericilor BOR din banii bugetului public. N-au decât preoţii să-şi rezolve problema salariului din veniturile bisericii şi atunci nu mai avem nimic de obiectat.
Decizia Mitropoliei se va întoarce asupra Bisericii. Oamenii nu mai au bani să cheltuiască pe o înmormântare cât pentru o nuntă. La ortodocşi înmormântarea a devenit extrem de costisitoare. Nu-i departe vremea când credincioşii vor alege o migrare masivă spre celelalte culte unde credinţa nu costă bani.
Şi mai apare o problemă despre care am mai comentat. Monopolul bisericii asupra producţiei de lumânări, odoare bisericeşti, obiecte de cult este o activitate de producţie neimpozitată şi nepurtătoare de TVA.
Actualul ministru al IMM-urilor, această matracucă numită Maria Grapini, vrea impozit forfetar pe activitatea hotelurilor, pensiunilor şi a tot ce înseamnă unitate turistică sau prestatoare de activităţi turistice. Dacă acest impozit se va aplica, toate hotelurile şi locurile de cazare ale Bisericii din mănăstiri, schituri şi alte aşezăminte monahale, care nu sunt plătitoare de nici un fel de impozite, vor prospera enorm. Numai că de câştigul lor va beneficia biserica şi nu românii. Iată o nouă formă de discriminare a celor care muncesc în favoarea bisericii.
Este momentul ca Guvernul României să facă ordine cu Biserica în ce priveşte activităţile sale economice şi obligaţiile publice ale angajaţilor săi. Dacă Biserica nu acceptă să se supună legislaţiei mirene, atunci să-şi rezolve singură problemele de existenţă şi să plătească statului impozite pe activităţile de producţie, comerciale şi turistice aşa cum se procedează în toată lumea civilizată.
În nicio ţară Biserica nu desfăşoară activităţi economice nesupuse impozitării, cu excepţia României şi a unor puţine ţări ortodoxe din Estul Europei.
written by Ioan Rotundu
Luni dimineaţă, în timp ce veneam la redacţie, prin dreptul barului lui Huşoschi de lângă clădirea Bancpost-ului, am fost oprit de o doamnă elegant îmbrăcată şi cu mult aur pe ea.
- Ştii, mi-au luat locuinţa. Ai lătrat la televizor până m-au evacuat.
Derutat, am întrebat-o cine este ea şi despre ce locuinţă vorbeşte. Aşa am aflat că aveam în faţă pe ţiganca Cociova, cea despre care în vara anului trecut am realizat un reportaj intitulat „Mişmaşuri ţigăneşti” şi din care rezulta că în Centrul istoric al Botoşanilor sunt ţigani care deţin două şi chiar trei locuinţe de la stat.
Cu Cociova am mai avut o întâlnire în stradă, anul trecut. Era îmbrăcată tot elegant, cu haină de piele şi tot cu mult asr pe ea. Şi atunci mi-ţa făcut scandal din cauza reportajului.
Ţuganca era foarte supărată şi acum pe cei de la Locativa i-au luat locuinţa, mai ales că are un copil cu handicap.. I-am spus că mai deţine o locuinţă pe strada Elena Rareş, din spatele Hotelului Rareş, aşa că n-are de ce să se plângă.
Desigur, locuinţa era închiriată de ţigancă la români pe o chirie de 300 lei lunar, bani care-i intrau în buzunar. Apoi, din cauză că ţiganca nu plătise utilităţile, locuinţa nu mai avea apă curentă şi alimentare cu energie electrică. Datoriile pentru utilităţi erau vara anului trecut pe la suma de 10.000 de lei, bani pe care-i va plăti Primăria Botoşani din buzunarul nostru, aşa cum plăteşte şi pentru locuinţele părăsite de la ANL-uri.
M-a ameninţat ţiganca că va aduce la Botoşani reporterii ei de la Antena 3 şi am să dau socoteală. I-am spus că eu sunt rezervist de grăniceri şi n-am fost subalternul lui Voiculescu la Securitate, aşa că n-am a da socoteală celor de la Antena 3.
Pentru că nu m-am speriat de ameninţările sale, a schimbat tactica. Mi-a spus că dacă ar vorbi ea de afacerile celor din Primărie şi Locativa, ar fi vai şi amar de ei. M-am arătat dispus s-o filmez, dacă depune aceste mărturii. N-a acceptat dar s-a enervat din nou că am lătrat la televizor până am lăsat-o fără casă.
Am lăsat-o vociferând pe trotuar şi am plecat la redacţie. Am sunat la Locativa, pentru a mă convinge dacă ţiganca a fost evacuată cu adevărat. Inginerul Gornea mi-a confirmat faptul dar a ţinut să precizeze că locuinţa era pe numele mamei ţigăncii, Agapia Turcu, iar evacuarea s-a făcut din cauza datoriilor. Ţiganca nu m-a minţit dar nici n-a spus întreg adevărul.
Faptul că am lătrat le televizor cu folos, adică cei de la Locativa au acţionat pentru respectarea legii şi de către ţigani, mă bucură.
Înseamnă că totuşi reportajele realizate în cadrul emisiunii Lumea lu’ Rotundu au şi un ecou pozitiv. Va trebui însă ca de la lătrat să trec şi la muşcături. Adică să devin mai insistent cu cei care ar trebui să respecte şi să aplice legea în folosul cetăţenilor, stopându-le din abuzuri, Că de stârpit, aceste abuzuri ale funcţionarilor statului nu vor fi stârpite niciodată.
written by Ioan Rotundu
Numai bine ce sâmbătă seară, pe Tele’M Botoşani, s-a difuzat reportajul privind acţiunile bandei de tâlhari Ailincă, care a pus stăpânire pe satul Buhăceni din comuna Truşeşti, că duminică noaptea banda a dat o nouă lovitură.
Elena Basarab este femeie singură, soţul decedându-i de ceva ani. Rămasă cu o casă de copii, femeia se descurcă cum poate. Lucrează cu ziua pe la unii şi alţii şi sclipuieşte de mâncare pentru ea şi cei doi băieţi care-i mai are pe lângă casă, restul plecând să-şi găsească norocul în lume.
Vara, lucrează cu ziua la prăşit iar ca plată acceptă şi produse. Din munca de anul trecut a pus în coşer câteva sute kg de porumb ştiuleţi. Duminică noaptea spre luni banda de tâlhari a fraţilor Ailincă, vreo patru, au dat năvală în curtea femeii şi au furat tot porumbul depozitat în coşer.
Pentru că unul dintre băieţii săi a încercat să se opună furtului, fraţii Ailincă l-au bătut măr. Luni dimineaţă, agenţi ai Poliţiei Truşeşti efectuat cercetări. Ei continuă să spună că nu le pot face nimic fraţilor Ailincă pentru că ar fi handicapaţi. Sătenii nu sunt de aceeaşi părere, aceşti fraţi fiind mult mai sănătoşi şi buni de muncă decât mulţi dintre ei.
Mă aşteptam ca în urma difuzării reportajului ca cei din conducerea IJP Botoşani să acţioneze în vreun fel. Nimic! Cum nimic nu s-a întâmplat nici la nivel de Prefectură, prefectul tăcând ca mortul în păpuşoi.
Şi răbdarea oamenilor din Buhăceni are o limită. Ce aşteaptă Poliţia, ca satul să se adune şi să-i linşeze pe aceşti hoţi care-şi fac de cap? Va fi de ajuns o mică scânteie ca răscoala sătenilor să nu mai poată fi controlată. Chiar nu există leac pentru această bandă de hoţi? Eu cred că da. Tot chichirezul trebuie căutat la agentul şef de Poliţie Truşeşti, Constantin Panţâru, iar chichirezul îl poate găsi doar şefii săi de la IJP Botoşani. Sătenii aşa cred!
written by Ioan Rotundu
Un om normal, adică întreg la minte, nu s-ar fi îmbrăcat în costum de ştiulete de porumb şi pentru a se expune public în locurile cele mai aglomerate ale Botoşanilor. Ovidiu Portariuc a făcut asta! Pe cale de consecinţă s-ar înţelege că nu-i întreg la minte. Dacă transformarea sa în ştiulete ar fi fost un accident de ordin politic, poate că gestul său bar fi trebuit iertat. Numai că el a continuat gestul şi cu alte ghiduşii, semn că asemenea atitudini fac parte din personalitatea fiinţei sale, ceea ce este de acum cu totul altceva.
Un asemenea comportament, în orice altă ţară civilizată ar fi fost sancţionat cu severitate de societatea civilă. La noi, Portariuc s-a bucurat de încrederea publică şi a fost ales primarul celui mai reprezentativ municipiu reşedinţă de judeţ din ţară. Îmi bazez afirmaţia pe faptul că în acest oraş s-a născut şi a fost botezat cea mai înaltă personalitate culturală din istoria modernă a României, fiind vorba de poetul Mihai Eminescu.
Recent, întreaga Românie i-a omagiat naşterea. La Botoşani, manifestările omagiale nu s-au bucurat de prezenţa primarului ales din motive greu de înţeles într-o lume a normalităţii.
Dar să rezumăm munca de primar a lui Ovidiu Portariuc de la alegerea sa, promovat fiind de la statutul de ştiulete de porumb prin voinţa votului majoritar a comunităţii noastre.
Imediat după alegeri, efervescenta activitate investiţională din oraş, uneori incomodă pentru mulţi dintre noi, a încetat brusc. Portariuc n-a considerat să ne dea o explicaţie. Iar consecinţa a devenit dramatică pentru cei peste 500 de muncitori care şi-au pierdut locurile de muncă. O măsură contrară afirmaţiilor lui Portariuc din campania electorală, când a lansat sloganul „Mai puţine panseluţe, mai multe locuri de muncă!”.
Apoi, a venit rândul celei mai mari investiţii din istoria oraşului să fie blocată. Complexul turistico-sportiv ce urma să înceapă a fi construit la Cornişa, cu peste 100 milioane lei bani europeni, a fost blocat pentru că Portariuc voia un alt constructor decât cel agreat de fostul primar Flutur.
Pe banii publici ai primăriei a solicitat expertize care au costat 100 mii lei, expertize care n-au evidenţiat nicio legalitate comisă de Flutur. Negăsind temei de curmei împotriva lui Flutur, a venit cu scorneala că investiţia nu se justifică economic. Pentru Portariuc, sutele de botoşăneni care pleacă vara la ştrandurile din Gura Humorului şi Piatra Neamţ, creând venituri acestor oraşe, nu înseamnă nimic. Crearea unor condiţii sportive în domeniul nataţiei care să permită concursuri naţionale nu înseamnă venituri pentru municipiu şi judeţ.
Uniunea Europeană dă banii pentru o astfel de activitate. N-o faci tu, o vor face alţii din ţară, aşa cum au făcut-o cei din Gura Humorului şi Piatra Neamţ. Acele voci care spun că banii s-ar putea folosi pentru salarii sau ajutoare sociale sunt demente şi n-au cum înţelege cu UE nu dă banii pentru aşa ceva, ci pentru dezvoltare turistică şi sportivă, pentru amenajarea unor puncte de agrement care promovează civilizaţia şi nu puturoşenia prin plata de ajutoare sociale.
Societatea Urban Serv mergea bine sub manageriatul inginerului Gheorghe Pricopie. Portariuc a decis să-l schimbe pe Pricopie pentru a-l pune în loc pe anonimul Liviu Toma, o persoană lipsită de orice experienţă în domeniu. Schimbarea de manager s-a dovedit a fi dezastruoasă iar zăpada căzută peste oraş a dat la iveală incompetenţa managerială a lui Toma şi decizia total lipsită de profesionalism a primarului Portariuc.
Acum, societatea Urban Serv este într-o derută totală iar angajaţii nu mai ştiu ce au de făcut. Vin dimineaţa la muncă şi află că ce-au făcut ieri nu mai pot continua a doua zi, primind alte dispoziţii lipsite de logică.
La societatea de tramvaie Eltrans activitatea merge bine sub conducerea actualului manager Ivănescu. Numai că primarul vrea să-l repună în funcţie pe fostul manager Ioan Comariţa, un beţivan afemeiat, cum este cunoscut de către angajaţi şi alţi botoşăneni.
Cât a decis soarta societăţii, Cpmariţa a supus-o unui jaf inimaginabil iar pierderile anuale se ridicau la zeci de miliarde de lei vechi. Fostul viceprimar Ghiorghiţă era mereu implicat în câte o afacere proastă la Eltrans, dar benefică pentru el. Greve peste greve şi nemulţumiri ale salariaţilor erau aproape săptămânal.
Acum Portariuc vrea să-l repună în funcţie, iar protestele salariaţilor nu pare să-l impresioneze. Mai mult, cu insolenţă, le-a spus salariaţilor să-şi vadă de treaba loc că el ştie ce are de făcut. Ştie, dar ştie prost, că tot ce-a făcut până acum ca primar a făcut în defavoarea interesului comunitar.
Primarul Portariuc a reuşit performanţa ca numai în jumătate de an să demoleze tot ce s-a făcut bun prin munca a ani şi ani de zile a tuturor celor competenţi din Primăria Botoşani. De când Portariuc a fost instalat primar, incompetenţa a fost ridicată la rang de cinste iar cei competenţi obligaţi la muţenie.
Să avem în vedere că Portariuc mai are încă trei ani şi jumătate a sta în funcţia de primar. Priviţi-l cu mai multă atenţie şi veţi înţelege şi singuri la ce avem a ne aştepta!
written by Ioan Rotundu
Geanina Pintilii a fost promovată directorul Direcţiei Judeţene de Drumuri şi Poduri din cadrul Consiliului Judeţean Botoşani în perioada când preşedintele CJ era Constantin Conţac. Declanşându-se starea de incompatibilitate dintre tată şi fiu, Liviu Conţac a demisionat din funcţia de director al DJDP iar locul său a fost luat de Geanina Pintilii.
Când preşedintele CJ a ajuns Mihai Ţâbuleac, în urma alegerilor locale din iunie 2008, acesta a ţinut cu orice preţ s-o schimbe pe Pintilii, având pregătit un alt supus care să mănânce cozonacul pe care-l oferă această funcţie.
De ştiut că funcţia de director al DJDP nu este una oarecare. Prin această Direcţie se cheltui anual multe zeci de milioane de lei cu mentenanţa drumurilor judeţene şi deszăpezirile dar şi prin derularea investiţiilor de modernizare.
Spun cei din interiorul Direcţiei că un director, oricât de mormoloc ar fi, tot va câştiga anual bani cât nu câştigă alţii într-o viaţă.
Iar dacă directorul este pus cu binecuvântarea preşedintelui CJ, cum s-a întâmplat şi se întâmplă şi acum, acesta va primi dezlegare la dijmuit banii derulaţi, făcând parte şi binefăcătorului său.
Iată de ce este mare bătălie pe această funcţie ori de câte ori se schimbă preşedintele CJ. Ţâbuleac a ţinut s-o schimbe pe Pintilii dar aceasta şi-a pregătit o internare prin Urgenţele Medicale şi apoi un concediu medical. Mi-a spus un medic care era de serviciu în seara când Pintilii a fost adusă la Urgenţe şi internată că aceasta „n-avea nici pe dracu’”. Pe filiera unei rude şi cu anumite influenţe politice din partea PSD, Pintilii a fost internată.
Ţâbuleac a făcut cercetări şi a aflat cum a fost tras pe sfoară. Numai că, având jurişti de slabă calitate la CJ, nu i s-a spus că demiterea lui Pintilii în perioada cât este în concediu medical este nulă şi că CJ va plăti bani grei dacă aceasta se va judeca cu CJ şi va câştiga.
Ţâbuleac s-a bazat pe influenţa politică a vremurilor Guvernului Boc şi a unui Băsescu în plină ascensiune asupra controlului puterii. Pintilii a ieşit repede din spital, că „n-avea nici pe dracu’” şi începuse procurorii să se intereseze de soarta sa, aceştia fiind sesizaţi de Ţâbuleac.
Administrativ, Ţâbuleac i-a anulat certificatele medicale şi i-a considerat zilele respective drept lipsă de la program. Cât la putere a fost Guvernul Boc şi apoi Ungureanu, Pintilii n-a reuşit să câştige vreun proces definitiv şi irevocabil. Iată că numai la jumătate de an de la Instalarea Guvernului Ponta ea a câştigat toate procesele, inclusiv integrarea pe postul avut şi plata salariului pe întreaga perioadă până la reepunere în funcţie. Cu tot cu daune morale CJ va trebui să-i plătească 50 mii euro.
Interesant este ce vrea Ţurcanu să facă. Acesta, deşi cu pretenţia de a fi licenţiat în drept, habar n-are de legislaţia muncii.
Mai întâi să clarific partea financiară. Potrivit unei OUG a Guvernului Boc şi menţinută de Guvernul Ponta, drepturile salariale câştigate prin instanţele de judecată se vor achita beneficiarului pe parcursul a cinci ani. În acest an i se va plăti doar 5% din sumă, adică 2.500 de euro, în 2014 – 10%, în 2015 – 25%, în 2016 – 25% iar în 2017 – 35%. Raportate aceste sume la dimensiunea anuală a bugetului CJ nu înseamnă nimic.
Dar cel mai interesant este cum vrea preşedintele Florin Ţurcanu să rezolve integrarea lGeaninei Pintilii pe postul avut. Ţurcanu vrea să-l păstreze pe actualul director Sorin Clim, cel care a dovedit o incompetenţă crasă în deszăpezirea drumurilor judeţene. Pentru Ţurcanu ar fi prilejul să scape de Clim cu faţă curată. Numai că nu este aşa simplu. Un astfel de post se cumpără cu bani grei. A-l da afară pe Clim ar însemna ca acesta să reacţioneze într-un mod neaşteptat şi periculos pentru unii din conducerea CJ.
Cu Pintilii pe acest post, Ţurcanu ar pierde controlul asupra multor zeci de milioane de lei, ceea ce nu-i convine nicidecum. Are o „vacă” bună de muls şi care dă lapte în cantităţi record. Cum să dai din lanţ o astfel de „vacă!? Imposibil de renunţat la Clim.
Ţurcanu i-a oferit lui Pintilii o variantă de compromis: funcţia de şef birou investiţii în CJ. Da, dar o astfel de funcţie se ocupă prin concurs. Apoi, Pintilii se află în situaţia de a da vrabia din mână pe cioara din par.
Dacă Pintilii acceptă, cu garanţia că participarea la concurs va fi o formalitate, ea riscă să piardă enorm de mult. În primul rând, revenind pe postul de director automat anii cât a stat pe tuşă i se consideră vechime în muncă. Revenirea pe post se face în baza Deciziei judecătoreşti şi nu trebuie să mai dea examen. Decizia administrativă de demitere este nulă iar ea beneficiază de continuitate de funcţie ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Revenind pe post are garanţia că-şi va încasa şli cele 50 mii de euro, chiar dacă în cinci ani.
Dacă acceptă varianta lui Ţurcanu, apar problemele. Presupunând că examenul va fi o formalitate şi va obţine funcţia de şef birou investiţii, de pe ce post i se face încadrarea şi cu ce dată? Cum rămâne cu vechimea în muncă a anilor cât a stat pe tuşă? Renunţând la reintegrarea pe post riscă enorm de mult să piardă banii câştigaţi. Acum Ţurcanu este lapte şţi miere, dar când se va vedea cu sacii în căruţă poate iniţia o acţiune în anularea drepturilor băneşti pe motiv că Pintilii a renunţat la reintegrarea pe post.
Dacă m-aş numi Geanina Pintilii aş cere să se respecte Decizia judecătorească, adică să fiu repus pe postul avut. Mai mult, în baza OUG 71/2009 privind plata unor sume, actualizată, aş introduce o acţiune în constatare prin care CJ să fie obligat s-o menţină în funcţie până la plata integrală a acestor drepturi salariale.
Este interesant de urmărit cum va proceda Geanina Pintilii.
written by Ioan Rotundu
Val de nemulţumiri ale botoşănenilor la adresa primarului Ovidiu Portariuc despre modul în care acesta a gestionat deszăpezirea oraşului Botoşani. După ce vreme de câteva zile circulaţia prin oraş a fost blocată de zăpada căzută, societatea Urban Serv fiind depăşită în a descongestiona străzile de zăpadă, primarul a apelat la firmele private care dispun de astfel de utilaje.
Până acum, costul deszăpezirii s-a ridicat la peste un milion de lei iar iarna încă este în putere. Însă, primarul, a deszăpezit străzile principale, uliţele secundare ale cartierelor mărginaşe fiind şi acum blocate.
De exemplu, strada Kogălniceanu a fost deszăpezită pe mijloc, că abia pot trece două maşini din sens diferite, una pe lângă alta. Zăpada a fost împinsă spre trotuar iar de aici, posesorii de maşini, au evacuat-o pe trotuar. Aşa s-a ajuns ca prin unele locuri zăpada de pe trotuar să fie la nivelul gardurilor. Bătătorită şi îngheţată, zăpada de pe trotuare a devenit capcane pentru pietoni, care se ridică de jos pentru a aluneca din nou.
Botoşănenii spun că de când ştiu ei oraşul n-a fost vreodată atât de blocat în zăpadă. Doar în vremurile comunismului, când era primar răposatul Ioan Cojocaru, s-a mai întâmplat aşa ceva. Dar atunci a intervenit primul secretar PCR de judeţ şi s-a acţionat operativ.
A trecut şi Revelionul pensionarilor, o altă acţiune a primarului Portariuc ce-a stârnit nemulţumiri. În primul rând aă evenimentul a fost împărţit între două locaţii, multe familii de pensionari neputând fi împreună. Despărţirea n-a avut nicio logică, de vreme ce în Botoşani sunt săli de restaurante care să fi putut gătdui o mie de persoane, nu şapte sute.
Apoi, la Revelion au fost înscrise cu prioritate pensionarii care au avut funcţii înalte la viaţa lor: bugetari, militari, poliţişti, şefi de bănci, profesori, foşti privilegiaţi ai regimului comunist, mai toţi cu pensii barosane, de ordinul miilor de lei. Cam 10% dintre cei admişi la revelion au fost cu adevărat pensionari necăjiţi, cu pensii sub o mie de lei şi care au mâncat tot din farfurie, ştergând-o cu miez de pâine.
Contribuţia a fost 5 lei de persoană, restul de până la 60 lei de tacâm fiind suportat de Primăria Botoşani. Primarul susţine că au fost sponsorizări, dar n-a dat publicităţii o listă a sponsorilor şi sumele colectate. Se pare că a făcut iarăşi o afacere bună ca şi în vara anului trecut cu festivalul, când din banii strânşi şi-a achitat datoriile la tipografi pentru materialele tipărite în campania electorală.
Are primarul Ovidiu Portariuc talentul de a nu fi deloc transparent în ceea ce face cu banii publici. La conferinţele de presă îndrugă lucruri total inutile, eludând răspunsurile la întrebările punctuale. Au ajuns ziariştii să trăiască, la conferinţele de presă cu primarul, acelaşi coşmar pe care-l trăiau în vremea primarului Cojocaru, când acesta vorbea două ore fără a spune ceva concret.
Nici la Tele’M primarul n-a dat curs invitaţiilor primite pentru a dezbate public principalele probleme ale oraşului, motivând că încă nu este momentul să participe la astfel de dezbateri.
Ultima găselniţă a primarului este aceea de a forma un grup de oameni de afaceri care să participe la dezvoltarea oraşului. Poveştile cu parcurile industriale, incubatoarele de afaceri şi a investiţiilor cu parteneriat privat sunt specifice celor din PSD. Numai că niciodată cei din PSD n-au trecut de la vorbe la fapte, iar când au făcut-o, n-au reuşit nimic important.
În locul unor grupuri care-şi pierd vremea în discuţii inutile, mai bine primarul Portariuc ar lansa o listă a principalelor investiţii care se pot realiza în oraşul Botoşani, care sunt necesare şi rentabile, după care să facă oferte investitorilor prin a le crea facilităţi. Cu poveşti de adormit copii mari nu se pot crea locuri de muncă.
Am păşit în noul an şi nu ştim ce investiţii publice va promova Primăria Botoşani din banii proprii şi din fondurile europene. Deocamdată primarul Portariuc se laudă cu investiţiile iniţiate de Flutur. Regăsim în atitudinea sa strategia de lucru a fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani Mihai Ţâbuleac, care vreme de patru ani s-a încununat cu proiectele iniţiate de Conţac.
Iată că şi actualul preşedinte Ţurcanu se laudă tot cu proiecte concepute de Conţac. Şi am aici în vedere inaugurarea DJ Cristineşti – Oroftiana, care a fost modernizat pe baza proiectului iniţiat de Conţac.
Să mai adăugăm faptul că Portariuc îl vrea din nou pe Comariţa şef la societatea Eltrans. Este vorba de acel Comariţa care a fraudat la greu societatea, aducând-o în prag de faliment, care împreună cu viceprimarul Ghiorghiţă au făcut fel de fel de mişmaşuri, care a pus bazele chefurilor în tramvaiul ce circula prin oraş, acel Comariţa care se lăuda prin crâşme că la el la societate nu i-a scăpat nicio femeie. Salariaţii Eltrans s-au revoltat, auzind de intenţia primarului. Situaţia este încă incertă.
Mulţi dintre botoşăneni au ajuns la concluzia că la adresa primarului Portariuc critica n-are efect. Zic unii că a pune mâna pe băţ şi a face ordine prin Primăria Botoşani ar fi o treabă gospodărească şi necesară.
Cum beţe sunt iar curăţenia de primăvară se apropie, primarul Portariuc ar cam trebui să ia aminte!
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments