Vineri, săptămâna trecută, am citit în presa locală o ştire care m-a bucurat. N-am putut comenta pe seama ei, fiind luat de valul altor evenimente ale zilei. Primarul Ovidiu Portariuc susţinea că a avut un dialog cu patronii magazinelor din Centrul vechi al Botoşanilor din care a desprins cam ce trebuie făcut pentru revigorarea economică na acestei zone a oraşului.
În emisiunea mea de joi seara, când sunt invitat la Tele’M Botoşani pentru a comenta principalele evenimente consumate în municipiul Botoşani şi judeţ, am afirmat că Centrul vechi al Botoşanilor nu poate fi revigorat fără a se găsi mijloace de a-i atrage pe botoşăneni în această zonă. Am mai adăugat şi alte sugestii.
Toate propunerile mele s-au regăsit în declaraţia primarului, semn că a urmărit emisiunea. Cu ce-au propus patronii, cu ce-am sugerat eu şi mai ales cu contribuţia semnificativă a primarului, s-a conturat un plan care dacă va fi respectat, inima istorică a Botoşanilor va putea bate din nou cu vigoare iar noi să ne mândrim cu frumuseţile arhitectonice de provenienţă medievală pentru care suntem invidiaţi de multe oraşe din ţară mult mai cu pretenţie decât noi.
Primarul Ovidiu Portariuc a ajuns la concluzia că Pietonalul Unirii trebuie să rămână loc de promenadă iar târgurile de tot felul, acţiuni distractive sau care marchează prezenţa unor evenimente să se desfăşoare în Centrul vechi.
Apoi, patronii se vor putea orienta spre baruri şi cafenele, cu mese stradale, astfel ca trecătorul prin zonă să poată poposi la o bere sau o cafea şi să se bucure de privelişte.
Sunt şi botoşăneni care nu cred în revigorarea economică a zonei până ce nu sunt mutaţi ţiganii din locuinţele sociale ce le deţin. Problema ţiganilor se va rezolva de la sine. Dacă zona se va aglomera din nou, în scop comercial şi recreativ, civilizaţia românilor nu se potriveşte cu comportamentul ţiganilor. Vor pleca ei singuri, când vor vedea că nu mai sunt stăpânii locului. Desigur, şi prezenţa organelor de ordine le va descuraja practicarea îndeletnicirilor lor vechi de secole.
Singurul lucru care mai rămâne de făcut este ca primarul Ovidiu Portariuc să se ţină de cuvânt şi să aplice ceea ce şi-a propus şi a promis. Nu văd nimic care să-l împiedice!
written by Ioan Rotundu
În calitatea sa de preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, Florin Ţurcanu chiar se crede împărat. Nu un împărat din cel care ţine la popor şi care alină suferinţele acestuia, ci un împărat de tip satrap persan care e are drept de viaţă şi de moarte asupra supuşilor.
Despre lipsa de educaţie juridică a lui Florin Ţurcanu n-are rost să mai comentez. Licenţiat în drept pe uşa din spate, dacă DNA-ul ar dori cu adevărat să verifice legalitatea diplomei sale de licenţă, ar trebui să-l încătuşeze imediat cu acei profesori ieşeni care i-au dat foaia matricolă şi profesorii din Alba Iulia care i-au adus diploma de licenţă şi i-au înmânat-o la o ciorbă de peşte pe malul lacului Dracşani. Există martori dispuşi să confirme toate aceste afirmaţii ale mele, unul dintre aceşti martori însoţindu-l la negocieri.
Ţurcanu n-are nici un respect faţă de lege, habar n-are de fundamentele statului de drept şi crede că poate face orice-i dictează propriile interese sau interesele clicii care nîl susţine. Dealtfel, pentru că n-a respectat legea, este acum judecat de Tribunalul Botoşani pentru infracţiunea de fals intelectual şi uz de fals.
Se pare că Ţurcanu nu simte nicio frică de pe urma acestui proces de vreme ce repetă din nou încălcarea legii, de această dată prin respectarea în spiritul şi litera ei a unei sentinţe judecătoreşti. Geanina Pintilii a fost directorul Direcţiei Judeţene de Drumuri şi Poduri Botoşani până ce preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani a ajuns Mihai Ţâbuleac.
Din raţiuni pur politice, Ţâbuleac a schimbat-o din funcţie. Pintilii s-a adresat instanţei de judecată iar judecătorii au dispus, definitiv şi irevocabil, repunerea pe postul avut. Sentinţa judecătorilor i-şa stricat lui Ţurcanu planurile ce le are cu această Direcţie, unde deja îşi plasase omul de încredere ing. Sorin Clim, cel care s-a dovedit de o incompetenţă crasă în timpul cân judeţul se afla sub zăpadă.
Ţurcanu a încercat s-o păcălească pe Pintilii, oferindu-i un alt post în cadrul CJ, post de pe care o putea da afară oricând ar fi voit. Dacă Pintilii accepta postul oferit de Ţurcanu, însemna că renunţa de bunăvoie la dispozitivul sentinţei judecătoreşti de a fi repusă director. Am atenţionat-o pe Pintilii ce pericol o paşte.
Nu ştiu dacă a avut în vedere comentariul meu sau sfatul altora, dar Pintilii a refuzat postul lui Ţurcanu iar acesta se vede obligat s-o instaleze director la DJDP în locul omului său Sorin Clim. Aflat în menghina sentinţei judecătoreşti, Ţurcanu a schimbat tactica. A început s-o şicaneze pe Pintilii. Pentru început i-a luat biroul de director şi i l-a dat vicepreşedintelui CJ Gheorghe Sorescu, pe motiv că acesta supraveghează activitatea Direcţiei.
O tâmpenie marca Ţurcanu, izvorâtă din tupeul acestuia se a se juca cu legile statului. Dacă Sorescu are de supravegheat activitatea Direcţiei, o face din biroul său din sediul C J. El nu va sta opt ore la sediul Direcţiei. Pe lângă această şicană, Ţurcanu pare să-ş pus oamenii să conteste venirea lui Pintilii la postul avut. Angajaţii Direcţiei n-au nici un drept să se opună unei sentinţe judecătoreşti, iar dacă o fac comit o infracţiune şi trebuie traşi la răspundere. Cum o infracţiune comite şi preşedintele Ţurcanu prin poziţia pe care s-a situat în ce priveşte respectarea hotărârii judecătoreşti.
Ţurcanu se crede nai presus şi mai puternic decât legea. Aşa au crezut şi Năstase, Remeş, Mureşan şi alţii mult mai educaţi şi mai rafinaţi în a frauda legea dar au ajuns după gratii. Ţurcanu pare a se grăbi să le ţină de urât. Poate îl ajută procurorii, ca să nu mai sufere omul de sindromul libertăţii.
written by Ioan Rotundu
Guvernul Ponta pregăteşte, prin Ministerul Afacerilor Interne, o Ordonanţă de urgenţă prin care să completeze Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Ordonanţa are menirea de a forţa încasarea amenzilor aplicate de Poliţia Rutieră şi de a determina posesorii de autoturisme înregistrate în străinătate să le înmatriculeze în ţară, bineînţeles plătind taxele stabilite.
Dacă Ordonanţa va fi adoptată în forma în care a fost postată pe site-ul MAI, atunci şoferii care au fost amendaţi şi nu au plătit amenda vor avea permisul de conducere suspendat până ce va face dovada achitării. Cum prin evidenţele Poliţiei este un haos de nedescris, există toate condiţiile ca mii de şoferi să-şi piardă dreptul de a conduce pentru că vor apărea prin evidenţele Poliţiei cu amenzi neplătite.
Prin această reglementare se deschide o cutie a Pandorei în urma căreia poliţiştii rutieri devin stăpâni peste tot ce mişcă pe drumurile României şi peste toată suflarea aflată la volan. Sunt destul de frecvente cazurile când cei amendaţi nu primesc la domiciliu procesul verbal şi deci nu numai că n-au putut contesta amenda dar nici nu ştiu că o au de plată.
Apoi, odată amenda plătită va trebui să faci dovada la Poliţie că ai achitat suma, depunând chitanţa. Dacă chitanţa ta se pierde, sau din rea voinţă poliţistul o face pierdută, poţi fi oprit din trafic să ţi se ridice permisul de conducere. Eşti la cheremul poliţistului. Doar şpaga te mai poate scoate din încurcătură, ceea ce se va şi întâmpla.
De ani şi ani de ziler nici un Guvern nu a considerat încasarea amenzilor o problemă naţională. Iată că Guvernul Ponta o consideră de importanţă naţională şi va goli buzunarele multora dintre noi.
Există o procedură legislativă de urmărire şi încasare a amenzilor, există funcţionari publici care au menirea de a încasa amenzile chiar şi pe cale silită, procedură care, brusc, sub Guvernul Ponta nu mai este bună. În schimb, va fi bun supliciul public la care vor fi supuşi cei amendaţi.
O altă prevedere aberantă care se propune a se legifera este interzicerea de a se urca la volan o altă persoană decât cea pe numele căruia este înmatriculată maşina. Ai nevastă, ai ginere sau noră, ai un cumnat sau un nepot, nu-l poţi ruga să-ţi conducă maşina pentru că nu figurează ca proprietari în acte. Ai maşină şi n-ai carnet, mori cu zile lângă ea pentru că nimeni nu te poate duce la spital dacă tu nu poţi conduce.
Prevederea are drept scop obligaţia de a-i determina pe cei care cumpără o maşină de la un altul să o înmatriculeze în cel mult 30 de zile. Ce-i drept, maşinile trect de la unul la celălalt fără ca în acte să se facă modificările dreptului de proprietate, adică radierea şi înmatricularea pe noul proprietar. Dar se poate găsi o altă cale de a se reglementa această speculaţie a legii şi nu prin interdicţia de a mai conduce maşina mea şi o altă persoană căreia eu am încredere să i-o dau.
Ce fac persoanele cu handicap fizic, care au maşină şi n-u drept de conducere? Ce fac cei care şi-au pierdut dreptul de a conduce în urma unor nefericite boli de ochi? Estre limpede că reglementarea are drept scop colectarea de bani la buget şi nu interesează pe nimeni problemele sociale care se nasc de pe urma acestor idioţenii legislative.
Printre completările şi modificările propuse se numără introducerea suspendării înmatriculării – “măsura de retragere provizorie a dreptului de utilizare a vehiculului pe drumul public, dispusă de către autoritatea competentă să realizeze operaţiunea de înmatriculare”, după cum se arată în textul proiectului de act normativ.
Această măsură ar urma să se aplice, dacă proiectul va fi adoptat, în cazul celor care, in urma achiziţionării unui autovehicul, nu solicită transcrierea dreptului de proprietate in termen de 30 de zile de la încheierea tranzacţiei. E limpede, pe lângă cei care-şi vând maşina în ţară, sunt vizaţi aici cei cu maşinile înmatriculate în Bulgaria sau altă ţară.
De la anularea taxei de primă înmatriculare, promisă în opoziţie, USL nu numai că a majorat această taxă dar a găsit de cuviinţă să-i cheme la ordin şi pe cei care şi-au înmatriculat maşina second-hand adusă dde prin ţările Europei în Bulgaria. Vreo 200 mii de maşini sunt în această situaţie. Înmatricularea lor în ţară va aduce bani frumoşi Guvernului Ponta, să aibă şi el de unde fura, că-ţi secetă mare prin bugetul public!
Dar ştiţi care este culmea acestor idioţenii legislative? Deşi presa a mediatizat aceste intenţii de modificare a legii, posesorii de autoturisme, şoferii nu s-au scandalizat, ceea ce dă curaj Guvernului ponta să pună şi alte biruri. Bulgarii au ieşit iarăşi în stradă şi nu se dau învinşi de guvernările care i-au nenorocit. Noi stăm acasă, privim la televizor toc-shouri, citim prin presă, înjurăm Guvernul pe care l-am votat într-o veselie şi… atât.
written by Ioan Rotundu
În legislatura trecută, adică 2008 – 2012, doi dintre deputaţii botoşăneni au intrat în vizorul Agenţiei Naţionale de Integritate prin faptul că au angajat la Cabinetul parlamentar proprii copii. Mă refer aici la fostul deputat Nicolae Rebenciuc, liberal la început de mandat şi apoi liberal-democrat dar şi la deputatul liberal-democrat dărăbănean Stelică Strugaru.
Prinşi cu ocaua mică de ANI, cei doi deputaţi au fost nevoiţi să renunţe la odraslele lor şi să angajeze alte persoane. Când a sosit sorocul de a fi desemnaţi noii candidaţi, PDL a avut probleme cu Monica Macovei, cea care a pus bazele unei Comisii de selecţie a candidaţilor după criterii morale.
Iniţial şi Rebenciuc şi Strugaru fuseseră respinşi de la candidatură dare blândul Vasile Blaga i-a iertat de trecutele greşeli şi le-a dat undă verde. Degeaba a fost Blaga iertător că electoratul botoşănean n-a ţinut cont de această amnistie politică şi nu i-a mai votat pe cei doi.
Evenimentele neplăcute prin care au trecut cei doi foşti deputaţi au fost de învăţătură de minte pentru actualii, care s-au dovedit mai isteţi decât cei de la ANI şi au găsit portiţa de a fenta legea.
Deputatul liberal Verginel Gireadă, infractor cu acte perfect în regulă, nu şi-a făcut de râs statutul de infractor prin a intra în conflict cu ANI. El, ca orice infractor versat, a găsit soluţia inedită de a-şi angaja fiica la Cabinetul colegului de partid şi de Cameră Costel Şoptică. 1 – 0 pentru Verginel în faţa celor de la ANI.
Reciproca, ca efect al echilibrului politic de natură infracţională, aflat la modă în USL, infractorul Verginel Gireadă a angajat la Cabinetul său pe feciorul lui Şoptică. Cei de la ANIi au aflat de această ispravă dar legea nu prevede o interdicţie sau o incompatibilitate de această natură, aşa că inspectorii ANI n-au decât să privească neputincioşi cum,li se dă cu tifla de către cei doi botoşăneni.
Urmând modelul infracţional al lui Verginel Gireadă, ceilalţi deputaţi ai PNL n-au vrut să fie consideraţi mai proşti. Aşa că, Roxana Anuşcă, care avea o obligaţie mai veche faţă de Ionică Nechifor, ajuns în familia Ţurcanu prin a deveni consilierul frăţicului Mihai Ţurcanu preşedintele al Autorităţii Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, s-a achitat de obligaţie prin a angaja la Cabinetul său fata lui Nechifor.
Concurenţa l-a supărat pe Verginel Gireadă, aşa că deputatul infractor a mai angajat la Cabinet şi pe fina sa Andreea Maria Hoinceriu, mai marcând un gol în poarta celor de la ANI.
Luând act de ce se petrece prin cabinetele parlamentarilor liberali, cei social-democraţi n-au dorit să rămână de căruţă. Senatorul Doina Federovici, fostă şefă de Cabinet la deputata Viorica Afrăsânei, s-a recompensat faţă de aceasta şi i-a angajat fiul, pe Dan Lucian. Beizadeaua are o tinereţe furtunoasă. Facultatea a urmat-o la Chişinău, că prin România n-a prins rând nici la Spiru Haret. Ca student prin Chişinău avea îndeletniciri şugubeţe. A şuguit ce-a şuguit cu legile nescrise ale moldovenilor până ce i-a supărat pe rakeţi, care au năvălit peste el în cămin şi i-au dat o primă lecţie de comportament în breasla lumii interlope.
Iată că până la urmă, bătaia s-a dovedit a fi ruptă din Rai şi a ajuns mâna dreaptă a senatorului PSD Doina Federovici. Să-i fie într-un cea bun şi să nu-şi piardă deprinderile de la Chiţşinău că iar vor veni rakeţii să-i mai dea o lecţie.
Cred că am ilustrat activitatea de prin cabinetele parlamentarilor botoşăneni cu suficiente exemple care să întărească convingerea oricărui Toma Necredinciosul cum că prin USL trecere au doar infractorii sau candidaţii la statutul de infractor.
În ce mă priveşte, am a-mi reproşa doar faptul că n-am fost la vot în decembrie 2012 pentru a fi şi eu în ton cu lumea bună care a votat candidaţii USL într-o proporţie care să nu mai dea loc la îndoieli.
Iar cei de la ANI să facă ciocul mic, de vreme ce au ajuns să primească lecţii de legislaţie de la un deputat liberal botoşănean, fost tractorist fruntaş promovat primar, post de pe care s-a remarcat cu două realizări importante: şi-a luat Bacul şi certificatul de infractor cu acte perfect legale. Remarcându-se astfel, societatea l-a recompensat cu statutul de deputat iar în curând va fi şi licenţiat. Poate în Drept, că stăpâneşte deja materia, iar la Comisia juridică a Camerei se simte nevoia unui Becali, după modelul originalului de la Senat!
P.S. – Răzvan Şoptică, fiul deputatului Costel Şoptică, a demisionat din Cabinetul lui Verginel Gireadă. Un gest corect şi care-l onorează.
written by Ioan Rotundu
Chiar dacă pe căi politice şi nicidecum profesionale comisarul Cristian Curoreanu a ajuns în fruntea Poliţiei Judeţului Botoşani, vechile sale deprinderi de miliţian încă-i domină personalitatea.
De pe vremea când era numai comisar şef adj., Cucoreanu lansase în spaţiul public propunerea ca şcolile să-i oblige pe elevi să poarte uniforme. Cucoreanu crede că un elev îmbrăcat în uniformă va fi mai puţin predispus actelor de indisciplină sau de natură infracţională. Iar dacă pe mână, aşa cun ştie el de la comunişti din vremea când era miliţian, se va aplica lşi o etichetă cu număr matricol, atunci elevii vor sta cuminţi în bănci, vor pleca acasă legaţi de mână doi câte doi şi nu vor mai scoate limba la trecători ori persoanele vârstnice pentru că numărul matricol le va divulga identitatea.
De când Cucoreanu a ajuns comisar şef al IJP, şi gândirea sa a făcut un salt calitativ. Nu mai vrea ca în şcoli să fie introdusă uniforma dar vrea ca elevii să poarte atârnată de gât câte o eşarfă sau cravată, aşa cum a văzut el la politicienii care l-au promovat şef.
Cu certitudine că fostul miliţian şi actual poliţist habar n-are de provenienţa la români a eşarfei din jurul gâtului politicienilor sau a cravatei de pionier. Dar, de vreme ce cu cravata s-a născut şi ne-am născut cei din generaţia mea şi a sa, nu ne împiedică nimic să transformăm cravata pionierilor americani ce-au cucerit Vestul într-un limbaj individual de comunicare publică, legând-o din nou de gâtul elevilor, păstrând doar nodul din vremea comunismului.
Cu eşarfa este ceva mai greu. Ea a pătruns în mediul nostru public fiind adusă la noi în perioada postdecembristă de politicieni de la laburiştii englezi . Numai că eşarfele au fost deja împărţite după culori între politicieni şi a lega de gâtul unui licean o eşarfă roşie şi de-a altuia una portocalie, în loc de linişte şi disciplină, liceenii se vor încăiera precum politicienii. Nu-i bine!
Eu aş propune domnului comisar şef să creară directorilor de şcoli, conducerii IŞJ, propunând ministrului său Duşa, cel care deja a ocupat cel mai înalt piedestal al prostiei, ca elevii să fie crotaliaţi precum animalele. Tot le place unor elevi să-şi pună cercel în ureche! Venim în întâmpinarea dorinţei lor şi le opunem câte un crotal cu număr de identificare aşa cum ne-au cerut cei de la Comisia Europeană să facem cu animalele.
Apoi, crotalul poate fi confecţionat din metale diferite. Cei săraci să poarte crotal din bronz, mijlocii din argint iar beizadelele de baroni locali, îmbogăţiţi prin jaf public sau de politicieni să poarte crotal din aur.
Iar dacă domnul comisar vrea să demonstreze gândirea sa avansată şi independentă de mentalitatea de miliţian, poate cere ministrului său să oblige şcolile ca fiecare elev să aibă implantat un CIP. Dacă a-i însemna pe elevi cu o eşarfă colorată sau o cravată, orice derbedeu poate procura o astfel de podoabă şi pătrunde în şcoală, un CIP nu poate fi falsificat. La intrarea în scoală va sta profesorul de serviciu, în mână cu un cititor de CIP, şi nici dracu’ nu va mai putea pătrunde ăn şcoală pentru că-l va da de gol CIP-ul.
Noi, românii, suntem foarte inventivi. Am reuşit să le golim occidentalilor bancomatele, conturile bancare şi tot ce ţine de domeniul electronic. Domnul Cucoreanu, care cunoaşte câte ceva din genul acestor infracţiuni, ar putea obiecta că CIP-ul sau crotalul sunt uşor de falsificat, chiar de elevi.
M-am gândit şi eu la o astfel de neplăcere, aşa că propun domnului comisar şef să ceară autorităţilor ca fiecare elev să fie marcat la încheietura mânii, prin tatuaj, cu câte un număr de ordine. Elevii preferă tatuajele, aşa că nu se vor revolta. În ce privesc organizaţiile non-guvernamentale, dacă vor începe să chiţcăie că şi Hitler i-a tatuat pe evreu la Auschwitz, Dachau etc., Cucoreanu le va putea replica uşor să este din partea noastră un gest de solidaritate cu evreii şi o dovadă certă că nu suntem antisemiţi, cum ne mai acuză unii.
Ar mai fi doar o problemă cu numărul tatuat! Să nu se supere puşcăriaşii, ştiindu-se că tatuajul este apanajul lor. Şi aici avem o explicaţie legată de libertăţile şi drepturile umane. Fiind tatuaţi şi elevii, în societate nu se va mai putea face deosebirea dintre puşcăriaş şi elev sau student, ambii fiind la fel de bine primiţi în societate şi trataţi cu acelaşi respect.
Iată, dar, că propunerea comisarului şlef Cucoreanu cu eşarfa sau cravata suportă critici, excitând metode de marcaj mult mai avansate ştiinţific şi mai moderne. Nu pot să nu mai menţionez că introducerea CIP-ului sau a tatuajului va fi pentru România un pas înaintea cerinţelor europene. Nu-i departe vremea când chiar cei din Comisia Europeană ne vor cere să ne crotaliem aşa cum ne cer acum să fim CIP-aţi, ei nefiind adepţii tatuajului.
În fond, dacă este să fim realişti, între animalele crotialiate, CIP-ate sau tatuate şi unii dintre funcţionarii noştri publici, în uniforma statului su nu, nu-i mare diferenţă. Doar la numărul de picioare, dacă ne referim la anumite patrupedele!
written by Ioan Rotundu
Aflat în bârlogul de după gratii, probabil plictisit de aşteptarea eliberării, fostul premier Adrian Năstase îşi mai rupe din plictiseală scriind pe blog. Scrie despre toate şi despre toţi. La sfârşitul săptămânii trecute, de exemplu, a scris pe blog că Guvernul Ponta ar putea introduce o tacă pe pâine. Una mai micuţă dar care poate aduce bani mulţi la buget.
Năstase nu explică ce calcule a făcut dar susţine că aplicarea unei taxe de 10 bani pe fiecare pâine vândută ar putea aduce la bugetul ţării, anual, 426 milioane de euro. Sugestia lui Năstase n-a stârnit nici un fel de revolte publice, dimpotrivă, a fost trecută cu vederea. Psihologic vorbind, cine îşi face griji pentru 10 bani când se vorbeşte de impozite şi taxe de sute de lei.
Dar să analizăm ce impact ar avea o astfel de taxă. Pentru cei ca Năstase, pentru baronii centrali şi locali ai USL, pentru cei cu averi acumulate fără prea mult efort şi sudoare 10 bani nu înseamnă nimic. Pentru omul de rând înseamnă foarte mult.
Ca să ajungă la buget cei 10 bani, comerciantul ar trebui să încaseze de la client 13 bani. Diferenţa de 3 bani va reprezenta TVA-ul pe care vânzătorul de pâine trebuie să-l plătească tot statului. Până acum, de teama că nu va mai avea cui vinde pâinea, brutarii au ţinut preţul jos scăzând gramajul la pâine.
Dfe ceva timp însă, Guvernul a stabilit un gramaj minim la pâine sub care brutarul nu poate coborî. O pâine la gramajul limită o mănânci singur şi la o masă de orânz.
În momentul de faţă, o familie cu doi copii cumpără patru pâini pe zi. Dacă s-ar aplica taxa propusă de Năstase ar însemna să plătească zilnic în plus 50 de bani, adică 15 lei pe lună sau 180 lei pe an. Iată că aceşti zece bani la o pâine, aparent de nebăgat în seamă, într-un an se apropie de 200 lei, o taxă care nu ne mai face să râdem sau s-o ignorăm.
Ceea ce a propus Năstase pare să fie o inspiraţie din politica de preţuri a benzinarilor. Societăţile distribuitoare de combustibil precum benzină şi motorină, la anumite intervale de timp, majorează preţul cu câţiva bănuţi. Posesorii de autoturisme nu reacţionează în nici un fel, dar iată că preţul unui liutru de benzină a ajuns la 7 lei. Guvernul este complice la aceste majorări de preţuri gen picătura chinezească pentru buzunarul nostru pentru că aproape jumătate din preţul încasat intră la bugetul statului.
Taxa propusă de Năstase este extrem de periculoasă. Aplicarea ei n-ar stârni mari proteste dar ea ar putea deveni din ce în ce mai mare şi mai mare, nevoia de bani la buget pentru pensii şi salarii la bugetari fiind şi ea mare. Cum de pâine nu ne putem lipsi cum nu putem renunţa la combustibil, de la 10 bani taxa s-ar putea majora treptat şi nesemificativ dar cu timpul ar putea deveni dezastruoasă pentru buzunarul nostru.
N-am văzut nicio reacţie din partea premierului Ponta cu privire la propunerea de pe blogul lui Năstase dar în curând Bombonel va ieşi de după gratii şi reveni în politică. Iar odată cu el noi ne-am putea pricopsi cu această taxă, aparent micuţă, dar care poate aduce bani mulţi la buget. Să fie USL-ul cel care ia românilor pâinea şi le lasă numai circul politic al parlamentarilor? Nu m-aş mira!
written by Ioan Rotundu
Ioan Comariţa, beţivanul imoral care vrea să revină la conducerea societăţii Eeltrans, a trecut de la ameninţările voalate şi de după cortină la ameninţări directe şi publice. El i-ameninţă pe angajaţii care i-au contestat revenirea la şefia Eltrans că-i va da pe toţi afară imediat ce va fi instalat în funcţie de primarul Portariuc. Primul pe listă l-ar fi pus pe vatmanul Gabriel Pompaş. Cică acesta m-ar fi chemat la Eltrans ca să filmez şi să scriu despre incompetenţa managerială şi imoralitatea sa, crede Comariţa.
În primul rând că la redacţia Jurnalului n-a venit un sigur angajat ci mai mulţi. Aceştia m-au solicitat să le vin în ajutor, filmând un reportaj în care ei să poată spune botoşănenilor, dar mai ales primarului Portartiuc, ce-a făcut Comariţa cât a fost la şefia Eltrans şi cum a devastat el societatea.
N-am putut da curs solicitării celor veniţi la redacţie pentru că, în urma discuţiei pe care am avut-o cu liderul de sindicat Seserman, acesta mi-a spus că nu pot filma decât la orele amiezii, când se schimbă turele. Atunci n-am putut filma eu, pentru că nu aveam nici cameraman şi nici timp.
L-am contactat telefonic pe actualul director Victor Ivănescu şi i-am produs un interviu pentru emisiunea „Dinamica economiei”. Acesta a acceptat şi am filmat într-una din dimineţi la sediul societăţii, reportajul fiind apoi difuzat pe Tele’M la data de 2 februarie a.c.
Din delegaţia venită la redacţie n-a făcut parte Gabriel Pompaş şi nici după n-am fost contactat de acesta. În schimb, Comariţa l-a ameninţat că imediat ce va prelua şefia el Pompaş va fi primul căruia îi va desface contractul de muncă.
Îmi face impresia că acest Comariţa se crede la Elktrans ca pe moşia lui taică-său sau se poartă ca un vechil numit de Portariuc pe moşia proprie.
Societatea Eltrans nu este nici proprietatea primarului Portariuc şi nici a lui Comariţa. Este o societatea cu capital public şi care desfăşoară o activitate de interes public.
Primarul Portariuc tocmai a iniţiat şi cerut funcţionarilor Primăriei Botoşani să semneze declaraţia de luptă împotriva corupţiei. Presa locală, cât Comariţa s-a aflat în fruntea societăţii Eltrans, a scris cât de corupt, beţiv şi imoral este acesta. Cum poate lupta Portariuc împotriva corupţiei punând corupţii în fruntea instituţiilor publice?
Tinerelul acesta, cu bostănelul ce are maţele şi sâmburii încă cruzi, să nu se mai joace cu noi de-a primarul şi de-a lupta împotriva corupţiei că nu suntem proştii lui. El ne poate crede proşti, dar adevărul este exact invers.
Comariţa nu numai că nu mai are ce căuta în fruntea societăţii Eltrans dar ar trebui măturat şi din societate. În momentul de faţă el răspunde de întreţinerea căii de rulare. Zilnic vedem cu toţii cât de prost este întreţinută calea de rulare a tramvaielor şi cât de slăbită este şina pe anumite porţiuni.
Autobuzele aduse de Comariţa, chipurile pentru a extinde reţeaua publică de transport , ruginesc şi acum în depou. Paguba creată rin achiziţionarea acestor autobuze n-a fost constatată tocmai prin faptul că profitorii de pe urma acestei achiziţii erau şi cei în măsură să o constate.
Dacă primarul Portariuc s-a angajat să lupte împotriva corupţiei, să înceapă prin a ancheta cum s-au achiziţionat aceste autobuze, cine a dispus achiziţionarea lor, care este paguba şi cine trebuie s-o plătească. Va afla astfel că locul lui Cormariţa nu-i în fruntea societăţii Eltrans ci în altă parte.
În ce-l priveşte pe Comariţa, i-am pregătit ceva noutăţi, ceva despre care presa n-a scris încă. L-aştept la cotitură!
written by Ioan Rotundu
Ieri, la Consiliul Judeţean Botoşani, s-a desfăşurat şedinţa Comisiei de apărare teritorială şi ordine publică (ATOP). La şedinţă a participat şi comisarul şef Cătălin Radu, şeful Poliţiei municipale Botoşani, care a ridicat o serie de probleme care în orice altă ţară europeană s-ar fi soldat cu demisia sa.
Comisarul a propus administraţiei municipiului luarea unor măsuri antisociale, antieconomice, angajatoare de cheltuieli din banii publici, toate menite să uşureze munca poliţiştilor.
Dacă Primăria Botoşani ar avea banii necesari să facă aceste investiţii şi curajul încălcării legislaţiei privind drepturile de proprietate şi libertăţile economice, firesc ar fi ca Poliţia să-şi înceteze activitatea pentru că ar deveni o instituţie publică fără obiect de activitate.
Dar ce propune comisarul Cătrălin Radu, aflat printre ultimii absolvenţi ai şcolilor de miliţieni ale regimului comunist?
Vrea comisarul ca programul chioşcurilor alimentare aflate în vecinătatea şcolilor să aibă programul de lucru în afara orelor de şcoală. Cum mai toate şcolile din municipiu au program pe întreg parcursul zilei, ar însemna ca acele chioşcuri să nu mai funcţioneze. Le dă comisarul Radu de lucru vânzătorilor de la aceste chioşcuri? Chioşcurile astea, aşa nenorocite cum sunt, aduc venituri la stat, bani din care poliţistul îşi primeşte leafa.
Motivul invocat de comisar ar fi că prin aceste chioşcuri se vând băuturi şi ţigări elevilor. Poate că aşa o fi, dar dacă vaca a mâncat pelin şi a dat lapte amar, n-o tai. N-o mai laşi să mănânce pelin. Dacă vânzătorul vine alcool şi ţigări elevilor, să fie amendat. Nu ştiu ca vreun astfel de chioşcar să fi fost amendat şi nici în Raportul de activitate al Poliţiei pe anul 2012 nu s-a menţionat astfel de sancţiuni aplicate pe aceste motive.
În ce privesc elevii, care au de băut şi fumat, vor cumpăra aceste produse de oriunde din altă parte. În jurul unei şcoli, pe lângă obişnuitul chioşc stradal, se mai află câteva magazine alimentare şi baruri. Le va închide comisarul şi pe acestea, făcându-le program separat de cel al şcolii? E o prostie să te gândeşti la aşa ceva, nu şi să mai aplici o astfel de propunere.
Mai are comisarul un dinte şi împotriva chioşcurilor non-stop. Cică vând băuturi, se îmbată unii, fac scandal işi tulbură liniştea poliţistului, aflat şi el pe la vreun bar, la o cafea şi una mică, glumind în limbaj de cartier cu barmaniţa. Chioşcurile astea dau de lucru la nişte amărâţi, aduc venituri statului şi satisfac nişte nevoie de ordin social. Dacă este aşa viteaz comisarul, să ceară ministrului său să interzică vânzarea ţigărilor şi a băuturilor alcoolice şi s-a rezolvat definitiv problema liniştii şi ordinii publice. Numai că la o astfel de propunere, ministrul ar putea să se lipsească de comisar şi nu de veniturile care le aduc ţigările şi băuturile bugetului de stat.
Activităţile comerciale sunt activităţi private, se bucură de libertăţile economice europene şi nu pot fi îngrădite de gândirea unui miliţian devenit poliţist. Constituţia României apără şi garantează proprietatea privată, lucru pe care comisarul pare să nu-l cunoască. Poliţiştii sunt plătiţi să apere proprietatea privată şi nu s-o îngrădească pentru a-şi uşura lor munca.
Mai are comisarul o problemă cu cânii maidanezi. Cică primeşte multe reclamaţii. Nu-i treaba poliţiei această problemă decât numai dacă cel muşcat de câine ştie cui aparţine acesta şi-l reclamă pe proprietar. Dacă este un maidanez, problema se află în curtea Primăriei. Este grav că un comisar de poliţie sugerează a nu se ţine cont de poziţia organizaţiilor neguvernamentale de apărare a drepturilor animalelor. Cu o astfel de mentalitate, comisarul nu prea este compatibil cu uniforma pe care o poartă.
Şi mai vrea comisarul ca Primăria să umple oraşul cu camere de luat vederi. Ca şi contribuabil n-am nimic împotrivă, dacă Poliţia dă şi banii necesari pentru o astfel de investiţie. Dacă investiţia se va realiza pe banii noştri, atunci să fie redus proporţional şi numărul de poliţişti stradali, că nu-şi mai au rostul. Angajăm informaticieni, oameni educaţi profesional şi care ştiu să mânuiască astfel de softuri. Nu ştiu de ce, dar tare mă tem că problema asta a camerelor video este un aranjament al firmelor de profil cu anumiţi comisari din Poliţie. Asupra acesrtui subiect voi reveni şi cu nişte exemple care spun multe despre cum lucrează unii poliţişti.
Una peste alta, comisarul Cătălin Radu mi se pare că s-a cam obrăznicit, şi o face pe banii noştri. Va fi interesant să ltim mai multe despre acest domn comisar, că prea a apărut de niciunde şi se gurguţă în a uşura munca poliţiştilor restrângându-ne nouă drepturile şi libertăţile despre care dumnealui n-a învăţat lşa şcoala de miliţieni.
În SUA cad sub gloanţe în câte o şcoală zeci de elevi şi profesori. Niciun deputat, senator sau demnitar al statului, în frunte cu preşedintele Obama, n-a îndrăznit să interzică vânzarea armelor. Nici măcar să introducă ceva restricţii n-au avut curajul. Şi ştiţi de ce, domnule comisar? Pentru că a deţine o armă letală la americani este un drept constituţional, iar la ei Constituţia este mai sfântă ca Biblia noastră. În schimb, au luat măsuri de control în şcoli, nu în afara perimetrului şcolilor. Educă elevii, nu interzic activităţile economice din jurul campusului şcolar. Iar poliţiştii se supun organizaţiilor societăţii civile şi nu invers. Poate vă spune ceva toate acestea!
written by Ioan Rotundu
Viceprimarul Viorel Iliuţă a început s-o ia razna. Probabil că boala primarului Ovidiu Portariuc, asemănătoare cu a personajului din schiţa lui Caragiale intitulată „Cănuţă om sucit” este molipsitoare iar Iliuţă a fost contagiat.
Aşa cum Cănuţă, eroul lui Caragiale, nu se potrivea nicidecum cu mersul firesc al lucrurilor lumii, nici Portariuc nu se potriveşte, ca primar, cu interesele botoşănenilor.
Iată că de ieri nici viceprimarul Iliuţă nu mai vrea să fie în ton cu doleanţele concitadinilor. I-a căşunat lui, hodoronc-tronc, că musai botoşănenii au nevoie de un regulament privind vopsitul blocurilor. Dacă Iliuţă ar fi propus un regulament de vopsit ouăle, poate că botoşănenii l-ar fi privit cu îngăduinţă şi ar fi pus totul pe seama apropierii sărbătorii Paştilor ori a unei confuzii în privinţa ouălor.
Dar când vrei ca toată lumea de la blocuri să se îmbrace la fel, să-şi vopsească doamnele părul la fel, poate chiar şi cel pubian şi asta printr-un regulament, s-ar putea să nu mai avem în faţă reîncarnarea lui Cănuţă, ci un personaj a cărui judecată a cam luat-o razna.
Vrea Iliuţă ca toţi locatarii de la bloc să nu-şi mai vopsească cum vor muşchii lor faţada, lateralele şi spatele cutiei construite prin hei-rupismul socialist , nu în culori portocalii, că nu mai este PDL-ul la guvernare. Nici în roz-bombon pentru că aduce cu culorile aşternutului de pe masa celor din PSD.
Cică, cu voie de la primărie, vom putea vopsi blocurile în culori căcănii, cu nuanţe de bej şi crem, că sunt mai aproape de galbenul liberal. Iar ca nu cumva să ne prindem încotro bate gândul viceprimarului, el ne-a spus că putem vopsi blocurile în culorile pământului.
Abia au trecut 20 de ani de când am ieşit de după cortina cenuşie a omunismului şi Iliuţă vrea să ne bage după o cortină căcănie, semn al respectului pe care el i-l poartă lui Căcărău, şeful său politic.
Dar cine este acest Iliuţă, în afară de slujitor credincios al lui Căcărău din Isaccea? Este beizadeaua unui demnitar comunist, taică-său fiind un mare iubitor de carte roşie ce purta semnătura lui Ceauşescu, carte pe care o împărţea cu dărnicie forţată tuturor librarilor, el fiind directorul Librăriilor. Obişnuit din familie cu culorile cernite ale tatălui comunist, beizadeaua vrea acum să ne impună şi nouă culoarea giulgiului de mort putrezit.
Culorile vesele, săltăreţe în soarele dătător de viaţă, culorile calde, care-ţi inspiră linişte sufletească îi dă tremurici de handicapat beizadelei, pentru că ele sugerează libertatea, iar libertatea este periculoasă pentru noi că ne putem permite să gândim şi altfel decât ne-ar da voie Căcărău şi şleahta lui.
Culorile pământului sunt culori de camuflaj. Cum România se află deja sub scutul anti-rachetă al americanilor, nu mai avem nevoie de camuflaj. Şi aşa, fără camuflaj, cei care trec pe deasupra României, nu văd prin hubloul avionului decât un relief pământiu, ce pare lipsit de viaţă.
Suntem pe drumul cel bun. Primarul Portariuc ne-a anunţat că va reduce din becurile de iluminat, că nu-i bine noaptea să fie prea multă lumină, că ne bate la ochi şi nu putem dormi, iar cei au serviciu de noapte pe la uşile încuiate nu-şi pot exercita profesia. Ca să nu rămână mai prejos, viceprimarul Iliuţă vrea să reducă puterea lumenilor soarelui, obligându-ne să vopsim blocurile pământiu pentru a absorbi strălucirea soarelui. Prin aceste două măpsuri de îmbinare a întunericului cu lumina vom fi aruncaţi în zona crepusculară, că tot votăm orbeşte de vreo 20 de ani
E limpede! Dacă până ieri aveam în primărie numai un Cănuţă, pe Portariuc, de ieri avem doi. Şi mai am de lămurit o daravelă! De ce trebuie să scot autorizaţie ca să izolez bloocul în culori căcănii, că autorizaţia se eliberează pe bani, iar în campanie Portariuc ne spunea că el va fi un primar fără taxe şi impozite? Să cadă conciul mincinosului?
written by Ioan Rotundu
Marele demagog liberal, care s-a transferat din Parlamentul României în fruntea Ministerului Sănătăţii, odată revenit pe postul deţinut în Guvernul Tăriceanu, face ce ştie el că-i mai bine pentru teşchereaua sa şi visteria PNL.
Mă refer aici la fostul şi actualul ministru al Sănătăţii, Eugen Nicolasescu, singurul contabil din România care a ajuns în fruntea celui mai sensibil minister pentru a doua oară.
Recent, Nicolaescu a anunţat că va relua Programul de verificare a sănătăţii populaţiei. Acest Program l-a mai iniţiat şi în anul 2008, spre sfârşit de mandat, când a cheltuit peste 50 milioane de euro din banii Sănătăţii fără ca populaţia sau sistemul sanitar să simtă vreo îmbunătăţire.
În schimb, de pe urma acelui program au câştigat sume consistente patronii laboratoarelor private de analize medicale, importatorii de reactivi chimici pentru analize, medicii de familie şi patronii de farmacii. A mai câştigat şi Poşta Română, care a trebuit să transporte la destinaţie milioanele de plicuri cu cuponul de analize.
La nivelul judeţului Botoşani nu s-au prezentat la analize nici jumătate din populaţia judeţului. Cei care s-au prezentat au descoperit că suferă de anumite boli… şi atât. La nivel naţional nu s-a constatat o îmbunătăţire a măsurilor de tratament, nu s-au alocat bani mai mulţi la spitale pentru a-i trata pe cei descoperiţi bolnavi, nu s-au alocat mai multe fonduri pentru medicamentele gratuite şi compensate.
Singurul lucru care s-a realizat 100% a fost cheltuirea integrală a celor 50 milioane de euro alocate Programului, deşi la nivel naţional, la analize, s-a prezentat doar 60% din populaţie. Pe ce s-au cheltuit banii ştie doar fostul şi actualul ministru Nicolaescu.
Că ministrului i-a mers bine atunci, nu trebuie să ne mai întrebăm sau să punem la îndoială acest fapt. Dovada o avem că Nicolaescu vrea iarăşi să fitui din bugetul sărac al Sănătăţii alte 50 milioane de euro pentru un alt rând de analize. De vreme ce există nişte evidenţe cu cei descoperiţi ca bolnavi în urma aplicării programului anterior, ar fi mult mai util ca banii alocaţi unui nou Program să fie folosiţi pentru tratarea celor bolnavi deja. Dar dacă s-ar aloca banii pentru aceste tratamente, Nicolaescu şi clica lui n-ar mai putea fura sau ar fura foarte puţin, adică neîndestulător.
Câţi dintre noi conştientizează ce se ascunde de fapt în spatele vorbelor pompoase, frumos ambalate în promisiuni deşarte, ale demagogului Nicolaescu? Puţini, foarte puţini! Restul, adică majoritatea, s-au dus la vot şi au votat schimbarea. Au schimbat hoţii sătuli cu cei flămânzi. Iar flămânzii s-au aşezat la masa cu bucate şi chefuiesc, inclusiv pe seama sănătăţii noastre. Măcar de ne-ar fi de învăţătură de minte, dar nu cred!
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments