Despre Florin Ţurcanu eu am spus întotdeauna, şi nu mă dezic, că este modest în domeniul culturii generale dar este un politician abil, şiret şi care simte instinctual drumul pe care trebuie să păşească.
Ţurcanu este un politician dur, care nu acceptă compromisuri şi care nu iartă pe nimeni atunci când acel „nimeni” îi stă în calea acţiunilor sale. El nu se sfiieşte să-i mazilească pe toţi cei care cârcotesc la deciziile sale.
S-a scris mult despre cum Ţurcanu a epurat PNL-ul de toţi cei care constituiau pentru el un pericol la conducerea PNL. De pe urma acestor maziliri din partid a celor incomozi s-a ales şi cu un dosar penal, aflat acum pe rol la Tribunalul Botoşani, Ţurcanu fiind acuzat de procurori pentru infracţiunea de „fals intelectual şi uz de fals”.
Cu ani în curmă am atras prin comentariile mele atenţia asupra lui Florin Ţurcanu, în sensul că suliţanul este un tip ambiţios şi care va face carieră politică folosind orice mijloace va considera că-i sunt de folos. Iată că previziunea mea s-a împlinit, cum s-au împlinit şi altele.
În momentul de faţă, Florin Ţurcanu poate fi considerat cel mai puternic om politic din judeţul botoşani. El îl domină şi-i poate da oricând prefectului Macaleţi lecţii de cum trebuie folosită puterea în interes de partid şi personal. Dealtfel, prefectul este prea nătăfleţ din fire ca să poată sta în calea lui Ţurcanu s-au să-l domine cu ceva.
Numai că acest mariaj nefericit şi nefiresc dintre PNL şi PSD a început să-i dea insomnii lui Ţurcanu. Obişnuit să dărâme tot ce-i stă-n cale, buldozerul Ţurcanu s-a proptit în zidul PSD-ului, constatând că-i prea lung ca să-l înconjoare şi-i prea rezistent ca să-l dărâme.
Ţurcanu a descoperit şi acum ceea ce ar fi trebui să ştie de la istoria din şcoala generală şi liceu, cum că cei mai periculoşi politicieni sunt cei de stânga, iar dintre toţi cei de stânga comuniştii, moriunde s-ar afla, aduc cu ei mari nenorociri. Iată că Ţurcanu, care a reuşit să facă linişte în PNL şi să curme luptele pentru putere, se luptă acum cu un duşman de o cu totul altă factură. Nepoţii comuniştilor, adunaţi sub pulpana tătucului Iliuescu, şi-au ascuns istoria lor aducătoare de nenorociri sub faldurile largi şi stufoase ale social-democraţiei. Un astfel de duşman este ca o hologramă. Îl vezi dar când vrei să-l loveşti constaţi că-n faţa ta este doar aer.
Obişnuit să lupte cu duşmani în carne şi oase, Ţurcanu are acum a se lupta cu o hologramă întrupată de ideologia comunistă ambalată în mantia mincinoasă a social-democraţiei. Pentru că nu-i un analist politic de forţă şi profunzime, ci nativ, Ţurcanu nu poate înţelege cine-i duşmanul din faţa sa, cât de periculos este şi cum poate fi învins.
Aşa a ajuns ca, sâmbătă, să se plângă colegilor liberali cât de grea este viaţa sa alături de PSD şi cât venin îi servesc zilnic aceştia. Lupta dintre Ţurcanu şi PSD îmbracă forme radicale. Ţurcanu a început să fie bântuit de stafia roşie a social-democraţilor şi a început să aibă coşmaruri.
În momentul de faţă PSD Botoşani este într-o degringoladă totală, măcinat de lupte interne pentru preşedinţia partidului. Aşa cum istoria ne-a demonstrat că regimurile comuniste au fost totdeauna fragmentate de lupta pentru putere şi liderii s-au eliminat fizic unii pe alţii, nici PSD Botoşani nu poate face excepţie. Diferenţa este că ei se elimină unii pe alţii prin mijloace imorale, meschine, lovituri pe la spate şi nu fizic precum bunicii lor comuniştii.
Ţurcanu are acum un prilej unic de a arunca PSD-ul afară din preferinţele electoratului botoşănean, pentru că şi el ştie să lupte cu mijloace neconvenţionale, să mânuiască cu folos armele vicleniei şi ale loviturilor pe la spate prin demascare şi execuţie publică. Are suficient sprijin în media locală ca să-l poată folosi într-o astfel de luptă.
Nu sunt fan Ţurcanu, dar dacă voi constata că este dispus să se lupte cu PSD-ul de la egal la egal, îl voi sprijini. Îi recomand să înceapă lupta prin a-l prinde pe tinerelul Portariuc, a-i da jos pantalonii şi a-i trage câteva pălmuţe la fundul gol ca să nu se mai joace cu botoşănenii de-a primarul. Dar în acelaşi timp să aibă mare grijă. Comuniştii travestiţi în social-democraţi sunt extrem de periculoşi şi nu iartă. Ca-n melodia postată pe site-ul Jurnalului.
written by Ioan Rotundu
În luna ianuarie şi februarie, cât a trecut din ea, am scris o serie de comentarii legate de moralitatea şi respectul faţă de lege al unor politicieni, cu preponderenţă locali, adică botoşăneni.
Precum am mai precizat, nu eu mă ocup de vizualizarea comentariilor postate ci administratorul de site. Iar administrarea site-ului Jurnalul şi a blogului se face din Panama, site-urile fiind găzduite pe un server din Anglia. Am procedat aşa pentru a se evita cedarea la presiunile unor politicieni sau persoane interesate dar mai ales pentru a nu putea fi boicotat. O perioadă am avut site-ul găzduit pe un server din Botoşani. Nu de puţine ori administratorul serverului a blocat accesul cititorilor pentru că erau postate unele articole critice sau de dezvăluire a unor afaceri necurate ale demnitarilor şi politicienilor locali.
Cum spuneam, administrarea site-urilor se face din Panama şi de cele mai multe ori citesc şi eu numai comentariile vizualizate nu şi cele care n-au fost validate pentru că erau în afara subiectului dezbătut, conţineau expresii porno sau inadecvate unei exprimări civilizate, ori comentarii postate de la acelaşi IP sub semnături diferite etc.
E drept, periodic mi se transmit pe mail-ul redacţiei comentariile nevalidate, pentru a cunoaşte conţinutul acestora şi eventual a desprinde anumite concluzii. Uneori citesc aceste comentarii, de cele mai multe ori n-am timp şi le şterg, neavând niciun rost să le arhivez.
Zilele trecute am citit o parte dintre comentariile nevizualizate şi am constatat cum unii dintre cei vizaţi în comentariile mele, mai ales pe blog, au postat şi câte zece comentarii de la acelaşi IP. Ei nu ştiu că administratorul cunoaşte IP-ul şi află uşor şi cui aparţine. Printre aceste comentarii au fost câteva care mi-au reproşat că am încălcat deontologia de jurnalist şi am scris despre aspecte ale vieţii intime, private.
Măi, să fie! Aceste fufe, care au ajuns mari politiciene ridicându-şi fustele, au pretenţia ca trecutul sau prezentul lor imoral să nu fie adus în spaţiul public. Ar fi ceva normal ca astfel de aspecte să nu facă obiectul articolelor de presă dacă persoanele respective ar fi simplu cetăţence în gospodăria lor. Dar când vor putere, vor demnităţi publice, când s-au cocoţat în funcţii de unde iau decizii care-mi influenţează viaţa, şi nu în bine, este normal ca viaţa lor, trecutul lor, să fie cunoscute public.
Nu pot fi de acord ca o femeie care şi-a ridicat poalele să facă carieră politică şi astfel a ajuns să ocupe o funcţie publică (în Educaţie, exemplu aleatoriu) să adune subalternii şi să le ţină lecţii de comportament moral.
Nu pot admite ca „tuta clasei”, care a avut note de 4 şi 5, licenţiată la Spiru Haret, să devină directorul unei şcoli şi să facă ordine cu colegii care au învăţat zi de zi în facultate, trecând prim emoţiile examenelor de sesiune. Şi sta numai pentru că „tuta” s-a înregimentat politic pentru a profita de conjunctura de partid.
Când aspiri la demnităţi publice, iar de pe acel scaun decizi soarta unei comunităţi, este corect ca acea comunitate să ştie cine eşti. Dacă ai furat, ai comis evaziune fiscală, ţi-ai înşelat colegii de muncă, eşti un aventurier amoros, ai o familie destrămată sau dezmăţată, trăieşti acasă în mizerie şi promiscuitate, eşti dependent de alcool etc., chiar dacă aparent aceste aspecte aparţin vieţii private, este dreptul comunităţii să te cunoască înainte de a ţi se încredinţa responsabilităţi publice.
Eu, şi sunt mulţi cei ca mine, nu accept să fiu reprezentat sau condus de un infractor, o curvă, o proastă, un escroc etc. Este dreptul meu să ştiu cine este acea persoană care-mi cere votul, ce trecut are, cât de respectabilă este în familie şi societate, pentru a putea să-mi dau seama dacă merită să mă reprezinte. Avem suficiente exemple când au fost alese să ne reprezinte persoane corupte, imorale, infracţionale care acum ne fac mult rău.
Judecătorul Cornel Turianu, cel care a scris prima carte postdecembristă intitulată Calomnia prin presă, afirmă în conţinutul ei că cetăţeanul de rând trebuie să ştie despre persoana care-i cere favoruri publice şi dacă aceasta are chiloţii curaţi. Carte a apărut prin 1996, dacă nu mă înşel. Astăzi avem o pleiadă întreagă de politicieni cu chiloţii mizerabili pe sun fustă sau pantaloni, vorbesc la propriu dar şi la figurat, şi care ne sfidează prin tupeul şi demagogia comportamentului lor.
Nu încurajez un astfel de comportament din partea politicienilor aşa că primul lucru pe care-l fac este să urmez sfatul înţelept al bătrânilor noştri: înainte de a cere fata în căsătorie interesează-te cine-i maică-sa.
Înainte de a le da votul trebuie să ştim cine sunt cei care ni-l cer. Este esenţial pentru noi să respectăm acest principiu al valorii umane.
written by Ioan Rotundu
Am scris editorialul „Curva deputat” explicând că expresia nu viza viaţa sexuală a celor nominalizaţi ci calitatea lor de politicieni, avându-se în vedere expresia arhicunoscută „Politica este o curvă”.
Potrivit DEX-ului, politicianul nu este considerat numai a fi o curvă ci „Persoană care face din politică un mijloc abil şi demagogic de realizare a intereselor” Dacă în conţinutul editorialului pomenit m-am referit la deputaţii Roxana Anuşcă şi Verginel Gireadă, de această dată mă voi referi la o politiciană de rang mai micuţ, dar extrem de eficientă în domeniu.
Cătălina Lupaşcu era până mai ieri o biată anonimă, director de grădiniţă, care în loc să se ocupe de educaţia copiilor cocheta cu anumiţi bărbaţi. Nu ştiu dacă această experienţă acumulată la grădiniţă i-a deschis calea spre o carieră politică, dar de cum a fost descoperită de fostul preşedinte PNL Liviu Câmpanu, Cătălina Lupaşcu a urcat repede treptele politicii spre funcţii tot mai importante. Când Ţurcanu a primit de la Câmpanu ştafeta preşedinţiei PNL, Cătălina Lupaşcu a figurat pe inventarul de predare.
Tot deschizând şi închizând farmecul trusoului politic în faţa cui a trebuit, Cătălina a ajuns vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani. Considerată a fi o persoană lipsită de cultură generală, cu o educaţie fragilă, slab pregătită profesional dar cu ambiţii politice deosebite, ca vicepreşedinte al CJ Cătălina n-a reuşit nimic spectaculos. Doar că s-a ales cu porecla de „Gogoşica parfumată”
Porecla a primit-o când a făcut parte din comisia trimisă de fostul preşedinte al CJ Mihai Ţâîbuleac la Memorialul Ipoteşti pentru a fi mazilit din funcţia de director eminescologul Valentin Coşereanu. Pentru că se plimba ţanţos pe holurile Memorialului, privind tâmp la tot ce vedea şi nu înţelegea, funcţionarii de aici au comparat-o cu o „Gogoşică parfumată”, aluzie la fizicul său de femeie plinuţă.
Prin accederea la putere a USL, Cătălina a ajuns inspector şcolar adj., deşi nimic din activitatea s-a profesională n-o recomanda pentru o astfel de funcţie. Şi-a îndeplinit cu cinste rolul de ruşine a corpului didactic botoşănean iar acum a pus ochii pe postul deţinut de Ion Ilie, cel de director la Centrul Judeţean de Conservarea Tradiţiilor Populare.
Dacă Gogoşica va ajunge în acest post, instituţia fiind considerată una care joacă un rol crucial în păstrarea şi conservarea comorilor noastre culturale tradiţionale, atunci şi această redută a culturii adevărate se va prăbuşi.
Politica este o curvă iar Cătălina face politică. Politicienii sunt demagogi care urmăresc doar realizarea intereselor lor iar Cătălina este politician.
Iată pe mâna cui vrea preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani Florin Ţurcanu să dea tradiţiile noastre culturale, cercetarea ştiinţifică a acestora şi conservarea lor. Dar să nu ne mirăm pentru că şi Ţurcanu este politician.
written by Ioan Rotundu
Joi, săptămâna trecută, am văzut la Ştirile Tele’M un sondaj de opinie despre impozitarea averilor celor bogaţi. Printre cei chestionaţi, cu toţii de acord cu această impozitare, unii vizibil bucuroşi, am reţinut două personaje feminine care au ieşit din peisajul comun.
O doamnă îmbrăcată într-o superbă blană naturală, cu ochii şi buzele vopsite strident şi aflată la o vârstă când se munceşte cu spor, a spus cu o răutate ieşită din comun că averile celor bogaţi ar trebui confiscate şi nu impozitate. Doamna era pensionară dar dacă ar fi fost întrebată de ce nu munceşte, cu siguranţă că ar fi adoptat o mimă de femeie neajutorată şi ar fi spus că este grav bolnavă.
O altă femeie, modest îmbrăcată, vizibil obosită de muncă, cu aceeaşi răutate a spus că patronii s-au îmbogăţit de pe urma muncii angajaţilor aşa că să le fie impozitate averile.
Ambele femei, deşi cu provenienţă din clase sociale diferite, mânate de o răutate diferită ca motive, doresc impozitarea sau chiar confiscarea averii celor bogaţi. Până la o anumită limită, impozitarea s-ar justifica. Din moment ce printr-o cercetare legală se constată că averea a fost dobândită pe căi ilegale, este corectă confiscarea ei. Dar să confişti averea dobândită prin muncă ar fi o nedreptate, chiar dacă dă bine electoral.
Dar despre alt aspect vreau să comentez. Sunt peste tot şi la toate nivelurile personaje publice care s-au îmbogăţit pe căi necinstite, nu numai patroni. Interesant este că răutatea şi invidia celor săraci asupra celor avuţi se exprimă diferenţiat şi de cele mai multe ori în contradicţie cu opinia exprimată.
Să luăm exemple de îmbogăţiţi botoşăneni dovediţi sau în curs de a fi dovediţi că averile lor au fost acumulate prin infracţiuni. Verginel Gireadă, cât a fost primarul comunei Mihai Eminescu, a adunat o avere frumuşică. Nu din leafa de primar, ci din afacerile făcute cu eludarea legii. A fost prins, judecat şi condamnat. Ce-au făcut cei care au un dinte împotriva bogaţilor? I.-au votat nevasta primar în locul său iar pe Verginel l-au votat masiv ca deputat.
Viorel Grigoraş, patron al unei societăţi de transport persoane, este cercetat penal pentru că a decontat la stat cupoanele de transport gratuit ale pensionarilor fără a ca ceştia să efectueze călătoria. Pur şi simplu a înşelat statul şi s-a înfruptat din banii publici. Ca recompensă, botoşănenii l-au votat masiv să ajungă senator.
Şerban Mihăilescu, poreclit Miki Şpagă, a furat la greu statul cât a fost secretarul general al Guvernului Năstase. Şi mită a primit la greu. Are o avere de invidiat şi pe care n-avea cum să o realizeze din leafa de bugetar. Botoşănenii s-au înghesuit la vot şi la-u făcut senator.
Să urcăm mai sus. Despre Dan Voiculescu se spune că ar fi pus mâna pe banii lui Ceauşescu. Nu l-a dovedit nimeni dar nici nu l-a întrebat nimeni de unde are adunată o avere colosală. A devalizat Institutul de Cercetări Alimentare şi a păgubit statul cu peste 60 milioane euro. Fuge de Justiţie ca dracul de tămâie. Pentru a treia oară bucureştenii l-au votat senator. Îl vor vota şi a patra oară!
La ţară, cei care nu-şi mai lucrează de mulţi ani pământul, stau vara pe sub pereţii barurilor şi aşteaptă ziua când vor putea pune mâna pe averea arendaşului care le lucrează pământul. Dar când sunt chemaţi la urna de vot, tot cu chiaburii satului votează.
Aparent, nimic n-are logică. Aparent, pentru că dacă facem o introspecţie în modul nostru de a gândi, o să descoperim că zecile de ani de propagandă comunistă s-au aciuat în mintea noastră. De aici ne vin răbufnirile de răutate şi invidie faţă de cei bogaţi. Şi tot de aici se descătuşează energiile negative care ne orbesc raţiunea şi votăm anapoda.
Puţini dintre noi ne dăm seama că anii de îndoctrinare comunistă nu s-au sfârşit în decembrie 1989 şi că îndoctrinarea a continuat şi după. E drept, cu alte mijloace, sub alte forme dar în acelaşi scop de a fi dominaţi şi manipulaţi în interesul unor escroci cu gulere albe, îmbrăcaţi eleganţi, amabili şi binevoitori, care ştiu când să ne arunce o fărâmă din ce-au adunat, pentru a ne câştiga de partea lor.
Iar noi, stăpâniţi de răutate şi invidie, în loc să ne ferim de a le fi unealtă, ne gudurăm şi le facem voia, după care ne lăsăm din nou dominaţi de răutate şi invidie. Când vom fi în stare să diferenţiem escrocii de cei capabili să devină bogaţi pe căi cinstite, respectându-ne munca, atunci vom deveni proprii noştri stăpâni. Până atunci însă, îi vom urî pe avuţi, de-a valma escroci şi cinstiţi, devenind preş în faţa lor atunci când ne-o cer.
written by Ioan Rotundu
Ieri, în comuna Drăguşeni, au fost alegeri pentru un nou primar, cel ales în iunie 2012 decedând în urma unei grele suferinţe de pe urma diabetului. Era de aşteptat ca sătenii să nu voteze candidatul USL, mai ales că acesta este o persoană care a adus multă suferinţă pe capul localnicilor.
Apoi, cu numai două zile în urmă, adică de la 1 februarie, Guvernul Ponta a introdus impozite pe veniturile ţăranilor atât de pe urma pământului cât şi de pe urma animalelor din curte. S-a mai introdus impozit de 16% şi asupra veniturilor obţinute din arendarea pământului. Dacă prin contractul de arendă s-a stabilit o cotă de 500 kg grâu la hectar, această cantitate va fi impozitată cu 16%, cetăţeanul urmând a primi de la arendaş doar 420 kg, restul constituindu-se în impozit la stat.
De la 1 februarie a.c., la un ha de teren ţăranul are de plătit următoarele impozite: 30 lei impozit pe teren, 50 lei impozit pe venit iar dacă valorifică producţia pe piaţă mai plăteşte 5,5% fond de sănătate şi 16% impozit pe valoarea încasată. Dacă însumăm cheltuielile angajate de la arat la recoltat, constatăm că toată vara ţăranul a muncit doar în folosul statului, munca sa fiind patriotică.
Majoritatea ţăranilor din Drăguşeni au votat cu candidatul USL pentru că de la Antena 3 le-a spus că astfel votează împotriva preşedintelui Băsescu care nu lasă USL-ul să guverneze în favoarea poporului. De peste nouă luni de zile România este condusă de Guvernul Ponta, dar la Drăguşeni se ştie că ţara este condusă de Băsescu.
Alţii au votat cu candidatul USL pentru că, luaţi cu maşina de acasă, li s-a dat şi o bancnotă de 50 de lei. Prin alte locuri din ţară, USL-ul a dat 100 lei de vot. La Drăguşeni, candidatul USL având multe datorii, din toată sărăcia sa a dat totuşi 50 de lei.
Alegerile de la Drăguşeni au fost câştigate de candidatul USL, dar nu pe merit. Succesul l-a dobândit prin minciună, prin cumpărare de voturi, prin mituirea votanţilor, prin ameninţări şi prin a se profita de ignoranţa localnicilor. Cei din Drăguşeni au ales un primar care, în cei trei ani pe care-i are până la următoarele alegeri, îi va lăsa săraci liăiţi pământului. Ştiu şi ei acest lucru, dar l-au votat pentru că aşa ştiu ei de la Antena 3 că este mai bine.
La noi, la botoşăneni, prostia n-are leac. Am votat anapoda în iunie 2012 şi acum regretăm. Am votat prost şi în decembrie 2012 şi acum constatăm cu stupoare că ne sufocăm sub povara noilor impozite şi taxe. Nici după nouă luni de guvernare USL, botoşănenii n-au realizat că au fost duşi cu preşul, că le-au fost servite numai minciuni, că sunt minţiţi şi manipulaţi şi acum.
La botoşăneni, la români în general, prostia este o boală incurabilă. Poate când Guvernul Ponta le va lua şi lingura cu care mănâncă se vor deştepta ţi ţăranii noştri. Câtă vreme le mai iese fum pe coşul casei şi nu plătesc nimic pentru el, că-i fum de tizic, vor aplauda cu zel şi vor susţine cu tărie USL-ul şi Guvernul Ponta. Asta, da prostie!
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments