La Ziua Poliţiei, o parte dintre publicaţiile locale s-au bucurat de o recompensă morală, primind de la şeful Poliţiei Judeţului Botoşani, comisarul şef Cristian Cucoreanu, câte o „diplomă de excelenţă”.
Am fost întrebat de o persoană binecunoscută la nivel de Botoşani de ce Jurnalul n-a primit o astfel de diplomă, mai ales că este cea mai veche publicaţie postdecembristă şi a apărut fără nicio întrerupere începând cu 15 august 1993.
I-am răspuns că acei care critică n-au cum primi astfel de recompense, fie ele şi simbolice. Cum să ni se acorde „diplomă de excelenţă” când noi am arătat judeţului şi ţării cum în posturile de poliţie de la Botoşani sunt bătute persoane nevinovate, cu o cruzime animalică, până ce şi-au dat ultima suflare?
Jurnalul n-a ascuns nici un eveniment negativ din activitatea Poliţiei şi le-a dezvăluit public ori de câte ori ni s-a invit prilejul.
Apoi, în emisiunea mea de pe Tele’M intitulată Lumea lu’ Rotundu am filmat atât de multe abuzuri ale poliţiştilor că nici şefilor din Poliţia judeţului nu le-a venit a crede că printre ei se află atât de mulţi poliţişti certaţi cu legea şi buni amici cu infractorii.
Pentru o astfel de atitudine critică, când mulţi poliţişti au pierdut şansa promovării la termen sau chiar înainte, nu se acordă diplome. În cel mai fericit caz eşti lăsat în pace dar când au ocazia te plesnesc cu toată ura adunată în sufletul lor. Trebuie ştiut că poliţiştii din zilele noaste nu se diferenţiază prea mult de foştii miliţieni. Deşi declarativ se spune că sunt în slujba noastră, faptele lor zilnice ne arată că ei văd în noi principalii duşmani ai tihnei lor profesionale. Când te duci la ei să reclami un necaz, mai că ţi-ar da cu ceva în cap. Iar când le reproşezi că-şi iau salariul din impozitele noastre, te privesc cu o ură vecină cu moartea.
Şi miliţienii, şi actualii poliţişti se consideră deasupra legii şi nu concep să fie egalul civilului pe care-l consideră o fiinţă inferioară uniformei lor, deşi prostia de care suferă din mai toate punctele de vedere, ştim cu toţii, este legendară.
Totuşi, mă simt obligat să menţionez că de-as lungul existenţei sale Jurnalul a primit o „diplomă de excelenţă” de la fostul inspector şef Costică Holca şi, culmea, tocmai pentru că am avut curajul să scriem despre abuzurile poliţiştilor. Holca a văzut în Jurnalul un prieten şi nu un duşman. A avut un mod diferit de a privi în jurul său.
Şi dacă tot am scris despre relaţiile Jurnalului cu Poliţia, să adaug şi relaţia noastră cu primarul Ovidiu Portariuc. Pe site-ul Primăriei Botoşani sunt trecute publicaţiile locale online. Jurnalul nu figurează printre ele, deşi a fost prima publicaţie locală botoşăneană care a apărut online şi care a adunat de-a lungul celor zece ani aproape 32 milioane de cititori.
Noi avem contor public şi oricine ne poate verifica zilnic şi la orice oră doreşte câţi cititori ne-au accesat. Dar cum putea primarul Portariuc să ne menţioneze pe site-ul Primăriei când noi îl criticăm zilnic? Site-ul Primăriei este susţinut din banii publici şi oricine îl accesează are dreptul să fie informat corect cu tot ce există în municipiul Botoşani. Numai că, aşa cum s-a practicat şi sub Guvernul Năstase, publicaţiile care nu sunt pro-PSD trebuie eliminate. Portariuc ne-a eliminat de pe site-ul Primăriei.
Pagubă-n ciuperci, domn’ primar! Primăria Botoşani are câteva zeci de accesări pe zi şi noi avem o medie de zece mii de cititori, în unele zile chiar şi mai mulţi. Promitem ca în schimbul serviciului pe care ni l-aţi făcut dvs., pe banii publici, să vi-l întoarcem şi noi, pe bani privaţi. O să vă scriem numele numai cu litere boldite ca să vă ţină minte Google atunci când ne indexează iar de câte ori va căuta cineva numele dvs. pe acest motor de căutare, să-i apară în faţă întreaga dimensiune a personalităţii dvs. Să ştie tot românul de acasă, din ţară şi din străinătate cu ce fel de primar s-au pricopsit cei din Botoşani.
written by Ioan Rotundu
Spuneam în comentariul de ieri că preşedintele Băsescu n-a trimis întâmplător acea scrisoare premierului Victor Ponta, prin care l-a somat să ducă la îndeplinire cerinţele Uniunii Europene incluse în Raportul privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV).
Scrisoarea a fost trimisă premierului după ce a avut loc Convenţia Naţională a PDL şi simultan cu anunţarea de la Cotroceni, de către consilierul prezidenţial Cristian Diaconescu a înfiinţării Fundaţiei Mişcarea Populară.
Toate aceste elemente converg spre concluzia că preşedintele Traian Băsescu are un plan politic de viitor pe care a început să-l pună în aplicare imediat ce s-a convins că PDL-ul nu mai este un partid care să convingă electoratul că poate guverna din nou România.
Nici înfiinţarea cu puţin timp înainte de Convenţia Naţională a PDL a Alianţei „DA” dintre Forţa Civică a lui Mihai Răzvan Ungureanu şi avocatul ţărănist Aurelian Pavelescu n-a fost o mişcare politică iniţiată din capul celor doi. Şi acest pas politic cred că face parte din planul lui Băsescu.
Preşedintele Băsescu a afirmat hotărât că după ce i se expiră mandatul se va întoarce în politică şi îşi doreşte să unifice forţele de dreapta pentru ca din 2016 să preia guvernarea României. Dar în momentul de faţă Băsescu stă prost la capitolul încredere. Este nevoie de ceva care să-i ridice încrederea, care să-l revigoreze în faţa românilor. Ce anume l-ar putea ridica din nou în ochii românilor?
Eu cred că preşedintele vrea ca cei doi bufoni politici care conduc USL să-l suspende din nou. Scrisoarea trimisă lui Ponta a avut menirea să-l instige la declaraţii necontrolate. În completarea scrisorii a venit şi cu acea despărţire inedită de PDL, anunţată pe pagina sa de face-book. Iar astfel de declaraţii au apărut prin vocea ministrului de Interne Radu Stroe care a şi trâmbiţat că este necesară suspendarea preşedintelui că s-a implicat politic.
Sărac cu duhul, Stroe n-a priceput capcana lui Băsescu. În schimb Ponta şi Antonescu s-au prins şi n-au muşcat cu declaraţii de suspendare.
De ce ar vrea Băsescu suspendarea? O astfel de decizie ar fi dezastruoasă pentru USL şi în special pentru premierul Ponta. România ar fi izolată extern şi n-ar mai primi nici un sprijin financiar de la FMI sau Uniunea Europeană. Ţara ar da în clocot iar vinovaţii ar fi Ponta şi Antonescu cu tot USL-ul lor.
Suspendat, Băsescu n-ar mai ieşi la bătaie. El va poza în victima politică a USL şi a celor doi lideri care vor deveni pentru români un fel de paria. Ajuns din nou la Cotroceni, Antonescu se va compromite definitiv şi în plan extern nu va fi băgat în seamă de nici un şef de stat.
Cu un astfel de scenariu apocaliptic pentru guvernarea USL, care se potriveşte perfect cu caracterul parşiv al lui Băsescu, acesta ar creşte din nou în ochii românilor iar Fundaţia Mişcarea Populară va aduna în jurul său principalii lideri politici de dreapta şi se va transforma într-un partid politic numit Mişcarea Populară, preluând din teritoriu structurile PDL. PSD şi PNL fiind compromise la guvernare, alternativa românilor va fi să voteze Mişcarea Populară.
Dacă preşedintele Băsescu va continua să-i zgândări pe cei doi bufoni ai USL ca să-l suspende, făcându-le şicane şi comiţând gesturi sfidătoare vde implicare politică, înseamnă că presupusul meu scenariu există în realitate.
Eu cred însă că Ponta şi Antonescu nu-l vor suspenda pe Băsescu, indiferent de ce ar face el, tocmai pentru că şi ei intuiesc că acesta are un plan din care suspendarea lui face parte. Oricum, Ponta şi Antonescu nu vor mai avea zile uşoare cu preşedintele Băsescu, care le va crea fel de fel de şicane folosindu-se de MCV şi spaţiul Schengen dar şi de incapacitatea Guvernului Ponta de a angaja fondurile europene repartizate României.
Cert este cî n perioada ce va urma în România nu va fi linişte politică.
written by Ioan Rotundu
Pe la ţară oamenii când îl văd pe Ponta la televizor râzând în stilul său caracteristic spun că arată de parcă ar fi handicapat. Eu am o altă comparaţie. Cu faţa sa rotundă şi cu rânjetul ironic, cu trupu-i deşirat, îmi aminteşte de Oliv, buna prietenă a lui Popey Marinarul.
Dar după cum a apărut ieri pe la mai multe canale de televiziune şi a râs în stilu-şi caracteristic de scrisoarea pe care i-a trimis-o preşedintele Traian Băsescu, mă asociez comparaţiei celor de la ţară şi mă întreb la modul serios dacă n-o fi cumva handicapat, săracul?!
Cum poţi să râzi şi să iei în batjocură un document oficial, care va aparţine istoriei, şi care vizează soarta viitoare a acestui popor. Preşedintele Băsescu i-a cerut ca în calitate de prim-ministru, Victor Ponta să rezolve o serie de probleme aflate în monitorizare severă de către Comisia Europeană prin Mecanismul de Cooperare şi Supraveghere. Lui Ponta pare să nu-i pese de cele vreo trei milioane de români care muncesc prin ţările Uniunii Europene şi care din cauza faptului că nu am intrat în spaţiul Schengen nu pot beneficia de libera circulaţie în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit.
Lui Ponta nu pare să-i pese de faptul că neaparţinând spaţiului Schengen, economia românească nu poate beneficia de anumite avantaje, de o liberă circulaţie a bunurilor, fără şicanele vameşilor din punctelor vamale de pe graniţa cu Ungaria.
Ponta a tratat scrisoarea lui Băsescu ca un gest politic menit să-i mai repare imaginea şifonată tot de prigoana, în cea mai mare parte nedreaptă, a USL. Cu o astfel de atitudine, Ponta s-a descalificat iarăşi în faţa instituţiilor Uniunii Europene dar şi în faţa acelor ţări care au ambasadori acreditaţi la Bucureşti. Pentru că gestul lui Ponta de a persifla un document oficial de stat nu poate fi trecut cu vederea de ofiţerii de informaţie care există prin fiecare ambasadă. Cu certitudine că deja rapoartele întocmite sunt pe masa conducătorilor lor de stat.
Lăsându-l pe Ponta cu apucăturile sale de persoană cu handicap, interesant este să descifrăm de ce a adoptat preşedintele Băsescu metoda scrisorii şi mai ales de ce în acest moment, tocmai când în PDL sunt grave probleme de coeziune. Voi reveni asupra acestui aspect pentru că mi se pare extrem de important.
written by Ioan Rotundu
La unul dintre liceele cu pretenţie din Botoşani învaţă fiica unui fost jurnalist prin presa locală a anilor 1992 – 2000. Tipul, cu talent scriitoricesc, creator al unor gustate fabule pe care le-a înmănuncheat în sigurul volum ce l-a semnat, a cam strâns prietenia cu paharul. De aici i s-a tras eliminarea din breasla jurnaliştilor. A lucrat o perioadă pe la Abatorul Roma, pe moşia lui Iulian Căzăcuţ, s-a încurcat cu o cucoană preoteasă şi şi-a părăsit familia. Din câte s-a auzit, acum ar fi prin Italia, mai exact în Sicilia la cules de struguri, că i se potriveşte munca.
Părăsite, nevastă-sa şi fiica au rămas să se descurce cum pot. O Duc foarte greu. Fata este, aşa cum spuneam, elevă la un liceu de prestigiu din Botoşani. Învaţă foarte bine dar este tot timpul umilită de colegii din clasă pentru că este săracă. Colegii săi îşi câştigă respectul celorlalţi după câte aventuri a avut prin barurile şi cafenelele din Botoşani, câte sute au spart pe seară, cum l-a umilit pe proful de mate sau profa de română.
Bătăile dintre colegi se iscă de la faptul că unii nu acceptă să colinde barurile, să consume etnobotanice sau chiar să se drogheze şi preferă să fie „tocilarii clasei”. Mulţi i-au bătaie pentru că nu se alătură celor care-i „pun la punct” pe profesori.
Profesorii ştiu de aceste scandaluri din clase dar le acoperă complice pentru că, la rândul lor se tem să nu fie bătuţi când ies sau vin la şcoală.
Toate aceste imagini mi-au trecut prin faţă citind declaraţia primarului Ovidiu Portariuc cum că a alocă 100 mii lei (un miliarde lei vechi) să monteze camere video la şcolile cu infracţionalitate crescută.
Aiurea! Scene de genul celor descrise mai sus se consumă în clase, unele chiar în timpul orei şi cu profesorul la catedră. Ori primarul va monta camerele video în curte, las intrarea în şcoală, poate pe holuri. Bani risipiţi, pentru că certurile şi bătăile dintre colegi pe motivele deschise nu se vor consuma în faţa camerelor video. Apoi, aceste camere vor dispărea în scurt timp de la montare fără a li se mai da de urmă.
Infracţionalitatea în şcoli ţine de educaţia de acasă şi de severitatea profesorilor. Cei de acasă sunt mândri de isprăvile beizadelelor şi le iau apărarea, profesorii nu vor să-şi complice viaţa pentru nişte puşlamale, aşa că preferă să înghită toate obrăzniciile acestora, nu rare fiind cazurile când tăcerea lor este cumpărată.
Aşa se explică de ce copii din familii sărace învaţă carte, dar n-au parte în viaţă pentru că n-au uşi deschise asupra viitorului, iar beizadelele care pică la examene îşi cumpără trecerea clasei la următoarea sesiune şi ajung ca în viaţă să beneficieze numai de privilegii. Ce rost ar avea să înveţe carte, când Verginel Gireadă din tractorist a ajuns primar, iar din primar condamnat a ajuns parlamentar. Iată ce modele de viaţă au beizadelele, care în şcoală îşi bat joc de colegii săraci care învaţă în speranţa că vor reuşi în viaţă.
Căutăm vinovăţia la părinţi, la profesori şi ea se simte în largul său în întreaga societate. Câtă vreme societatea nu va sancţiona nonvalorile, adevăratele valori umane vor continua să fie umilite.
Eleva de la care am pornit comentariul meu învaţă bine dar suferă zilnic umilinţa colegilor pentru că este săracă. Ea speră că societatea îi va răsplăti umilinţa de acum recunoscându-i şi răsplătindu-i eforul de a învăţa.. Ce nu ştie ea, este că umilinţa din liceu o va întâlni şi însoţi tot restul vieţii, societatea nefiind capabilă să-i ofere o fărâmă de fericire.
written by Ioan Rotundu
În 2011, când ocupa scaunul de deputat, Florin Ţurcanu a fost trimis în judecată de procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sub acuzaţiile de fals intelectual în forma continuată (19 acte materiale) şi uz de fals în formă continuată (9 acte materiale, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 289 cp. cu închisoare de la 3 luni la n3 ani..
Potrivit anchetatorilor, în perioada iunie – iulie 2009, deputatul Florin Ţurcanu, preşedinte al Partidului Naţional Liberal – filiala Botoşani (funcţie ocupată începând cu primăvara anului 2009), a semnat o serie de hotărâri în care se consemna, în mod necorespunzător adevărului, că diferiţi membri ai acestei organizaţii politice au fost excluşi din partid prin hotărârea Delegaţiei Permanente a PNL Botoşani din data de 21 iunie 2009.
Procurorii susţin că scopul urmărit a fost acela ca, în locul persoanelor alese în funcţia de consilier local sau judeţean, să ajungă alte persoane agreate de Florin Ţurcanu.
Reclamante în dosar sunt Cristina Bahrin, fost vicepreşedinte al Consiliului judeţean Botoşani şi Aurelia Aroşoaie, fost consilier judeţean, ambele date afară de către Florin Ţurcanu din funcţiile deţinute, prin comiterea falsurilor pentru care este trimis în judecată.
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în ianuarie 2011 sub nr. 93/1/2011 şi a avut mai multe termene de judecată. După ce în iunie 2012 Ţurcanu a fost ales preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, dosarul său a fost trimis spre judecată la Judecătoria Botoşani, care a devenit competentă prin pierderea de către Ţurcanu a calităţii de deputat.
Primul termen de judecată s-a consumat în 23 ianuarie 2013, când lui Florin Ţurcanu i s-a luat interogatoriul. După acest termen s-a mai consumat unul fără a aduce ceva nou.
Se pare că ceva scârţâie în acest dosar iar procurorul de şedinţă n-are tragere de inimă să susţină rechizitoriul întocmit de către colegii lui de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ Bucureşti.
Ceva ar putea fi la mijloc. De exemplu, la nunta lui Florin Ţurcanu cu Roxana care a avut loc la un hotel-restaurant din Suceviţa, a participat şi familia Calimandruc, el şef la Garda Financiară Botoşani, ea procuror la DNA. Deocamdată nu avem un raport de cauzalitate între prezenţa soţilor Calimandruc la nuntă şi judecarea dosarului şi sperăm că nici un nu va exista aşa ceva.
În schimb, liberalul Mircea Calistru, la acea vreme secretar în Biroul Permanent Judeţean, care cunoaşte cum Ţurcanu a comis acele falsuri şi care n-a fost audiat de anchetatori, s-a arătat dispus să fac un serial televizat cu mărturiile sale despre activitatea lui Florin Ţurcanu ca preşedinte al PNL Botoşani.
Dacă nu cumva Calistru se va răzgândi, îi voi oferi lui Florin Ţurcanu această surpriză care ar pute ajuta la soluţionarea mai rapidă a dosarului.
written by Ioan Rotundu
Urmând învăţătura vechiului proverb românesc „vara să-ţi faci sanie şi iarna car”, conducerea PNL Botoşani au anunţat încă din această iarnă principalii candidaţi la funcţia de primar pentru alegerile din vara anului 2016.
Măsura este una de apreciat, pentru că cei desemnaţi candidaţi au timp suficient să se facă cunoscuţi electoratului, să-şi popularizeze programul, să ia atitudine şi să se implice în principalele probleme ale comunităţii din care fac parte pentru a câştiga simpatii.
De exemplu, pentru Primăria Bucecea, PNL l-a anunţat pe inginerul zootehnist Bogdan Dăscălescu. Om de afaceri şi actual consilier judeţean, Dăscălescu, dacă nu se va răzgândi până în 2016, va trebui să se înfrunte cu actualul primar Anton Ţâmpău, mult mai experimentat în administraţia publică şi bine consolidat în conştiinţa localnicilor.
La Dorohoi, actualul viceprimar Constantin Bursuc va trebui să se lupte cu şeful său, primarul Dorin Alexandrescu. Faptul că deja Alexandrescu îşi cunoaşte adversarul, nu-i deloc un avantaj pentru Bursuc. Alexandrescu are şcoala vieţii regimului comunist şi ştie cum să-şi anihileze adversarul, folosindu-se de maşinăria propagandei social-democrate, în special de răspândacii partidului. Cu o astfel de luptă pe la spate, Bursuc va trebui să găsească cheia de a intra în sufletul dorohoienilor.
Alexandrescu are suficiente puncte vulnerabile iar Bursuc va trebui să se impună prin a demonstra dorohoienilor că este un om al faptelor şi nu al cuvântărilor goale de conţinut şi al fugii de răspundere atunci când nevoile administraţiei municipiului le o cer.
Dorohoienii au ales până acum numai primari social-democraţi şi le-a mers prost. Ar cam fi momentul ca în 2016 să aleagă şi un primar liberal, că poate aşa va da norocul şi peste ei.
Şi La Darabani liberalii au pus ochii pe un candidat de marcă. Liviu Hrimiuc, om local de afaceri, dacă ar fi candidat la alegerile din iunie 2012 acum era primarul oraşului. L-au vrăjit Costel Nazare şi Cornel Aroşoaie şi l-au convins să nu candideze. Dacă în 2016 nu se va mai lăsa tras pe sfoară şi va candida, va fi primarul oraşului pentru el puţin 4 ani.
Cu Relu Târzioru la Săveni, iarăşi liberalii sunt pe drumul succesului, pentru că actualul primar nu are încă un concurent capabil să-l învingă. Mai problematic va fi pentru Dan Oloieru la Flămânzi, care până la alegerile din 2016 riscă să-i dezamăgească pe localnici. Fostul primar Constantin Pitorac îi suflă-n ceafă şi nu-i iartă nicio greşeală.
Florin Butura va fi candidatul pentru oraşul Ştefăneşti. Numai că actualul social-democrat Ştefănel Rusu va fi greu de bătut. Rusu, ca şi toţi ceilalţi primari PSD, folosesc maşinăria infernală a propagandei de tip comunist în care sunt înregimentaţi toţi foştii comunişti cu influenţă în plan local. Până ce nu se va curăţa societatea de această generaţie de activişti-propagandişti, maşinăria de campanie a PSD-ului va di greu de învins.
Am lăsat la urmă candidatul PNL pentru municipiul Botoşani, actualul viceprimar Viorel Iliuţă. Ca şi dorohoianul Bursuc, şi Iliuţă va avea de luptat cu armata de propagandişti ai PSD. Flutur a pierdut alegerile pentru că n-a ţinut cont de erodarea imaginii sale prin campania de la om la om pe care a dus-o PSD.
Apoi, Iliuţă n-are plămădeală de luptător cu lovituri sub centură şi nici nu se poate sprijini pe o echipă liberală puternică, care să-i promoveze imaginea. Botoşănenii sunt majoritari de stânga, iar electoratul de dreapta se va împărţi prin a susţine candidaţi diferiţi. Pe Iliuţă nu cred că-l vom vedea vreodată primar al Botoşanilor. E o opinie personală.
written by Ioan Rotundu
Prin vocea IPS Pimen, Mitropolia Moldovei şi a Bucovinei şi-a exprimat dorinţa ca în viitoarea Constituţie a României să fie legiferată existenţa lui Dumnezeu, Biserica recunoscută ca putere în stat şi obligativitatea învăţării religiei în şcoli. Patriarhia României nu s-a delimitat de acest punct de vedere şi nici de protestele organizate în faţa Parlamentului unde, printre altele salutul fascist a fost la loc de cinste, lipsind doar partea sonoră „Heil Hitler!”.
Dar să încercăm să rezumăm de ce ar vrea BOR legiferarea existenţi lui Dumnezeu, învăţarea obligatorie a religiei în şcoli şi recunoaşterea Bisericii Române Ortodoxe ca biserică de stat.
În primul rând existenţa lui Dumnezeu este o problemă de conştiinţă a fiecăruia dintre noi iar a legifera prin Constituţie recunoaşterea existenţei acestuia mi se pare din partea Bisericii o cerinţă care încalcă sacralitatea existenţială a lui Dumnezeu. Această cerinţă este complementară cu recunoaşterea BOR ca instituţie a statului, ceea ce deja ne sugerează pragmatismul necesităţii legiferării acestor cerinţe.
Odată existenţa lui Dumnezeu legiferată prin Constituţie nu mai suntem un stat laic şi nu ne mai supunem puterii legii ca normă juridică de reglementare ci va trebui să ne supunem cerinţelor biblice şi reglementărilor bisericeşti, aplicarea legilor omeneşti trecând în planul doi ca importanţă juridică.
Apoi, odată BOR declarată instituţie a statului, ea va uza de separaţia puterilor în stat şi nu va mai accepta ca statul să se implice în activitatea ei. Ca instituţie a statului BOR a se va bucura de aceeaşi autonomie de decizie precum Preşedinţia, Guvernul, Curtea Constituţională, Consiliul Superior al Magistraturii etc.
Cu o avere uriaşă, ţinută secretă, BOR vrea putere deplină asupra conştiinţei umane şi dreptul de a ne reglementa comportamentul. Ca putere a statului va putea impune impozite şi taxe, va stabili tarife pentru serviciile religioase, ne va putea obliga să respectăm regulele bisericeşti de înmormântare, botez, cununie.
Ca putere în stat, BOR va avea un ascendent asupra celorlalte forme de credinţe şi religie şi le va putea impune restricţii de manifestare.
Prin obligativitatea învăţării religiei în şcoli, din nou se va impune credinţa ortodoxă în dauna celorlalte credinţe şi religii. Devenind un stat ortodox, România nu va mai fi considerată un stat democratic bazat pe fundamentele statului de drept.
Vor dispărea libertatea de expresie, dreptul la opinie, la protestele publice şi vom ajunge să umblăm cu crucea atârnată de gât precum în Veacul Întunecat al Europei când Inchiziţia a trimis la moarte câteva sute de mii de oameni numai pentru că i se părea ei că n-ar fi suficient de credincioşi.
Salvarea noastră este că românii nu mai sunt atât de credincioşi încât să-şi piardă uzul raţiunii şi să susţină aceste demersuri nelegitime şi extrem de periculoase ale BOR. Existenţa lui Dumnezeu, credinţa de orice fel, sunt probleme ale conştiinţei fiecăruia dintre noi. Le putem accepta sau respinge, după cum ne este gradul de cultură şi înţelegere a fenomenului religios.
Şcoala trebuie separată de Biserică. La şcoală învăţăm călăuziţi de raţiunea umană, caracteristică dominantă a omului care-l deosebeşte de animal, la biserică ne ducem să ne satisfacem o trăire spirituală liber acceptată.
Dorinţa de putere a Bisericii trebuie stopată. Deja Biserica s-a implicat prea mult în viaţa noastră şi într-un mod extrem de costisitor. Ar fi extrem de periculos să-i acordăm noi puteri.
Este adevărat că BOR a jucat un rol important în educaţia noastră de-a lungul secolelor dar să nu uităm şi ce preţ au plătit înaintaşii noştri pentru a beneficia de această educaţie. Biserica ne pune în faţă numai rolul pozitiv jucat dar abuzurile sale, unele extrem de sângeroase, consemnate de istorie trebuie să i le amintim noi, pentru că nu mai suntem acele fiinţe inferioare de acum câteva secole pe care le luminau preoţii cât credeau ei că le este util.
În societatea de astăzi, când libertăţile democratice sunt tot mai larg promovate în întreaga lume, indiferent de religia dominată în stat, Biserica trebui să rămână o componentă spirituală în care omul de rând să se poată refugia atunci când are probleme de viaţă, o frământare de conştiinţă.
România trebuie să rămână un stat laic iar Biserica separată de stat şi supusă regulilor statului de drept care orice altă formă de organizare a societăţii civile.
written by Ioan Rotundu
Mureau românii şi habar n-aveau că moartea lor li se trage de la laptele pe care omenirea-l bea poate de zeci de mii de ani, dacă nu de mai mult timp. A fost nevoie ca ministrul Agriculturii să ajungă vuvuzela lui Voiculescu, acest Daniel Constantin, iar în fruntea Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi de Siguranţa Alimentelor Mihai Ţurcanu, mioriticul botoşănean cu rădăcina arborelui genealogic în Dracşani, în curtea crescătorului de oi Florea Ţurcanu. ca românii să afle că laptele pe care-l beau de moşi- strămoşi conţine o substanţă cancerigenă numită aflatoxină.
Cunosc un medic cam trăsnit în tot ce spune şi face, dar care este un excepţional profesionist. L-am întrebat despre efectele acestei toxine. A râs şi mi-a spus că de când dau animalele lapte, nu numai vacile, aflatoxina a fost acolo din totdeauna. Pârdalnica toxină este de fapt o ciupercă care creşte peste tot în natură şi pe care animalele o înghit odată cu păscutul ierbii, cu mâncatul fânului iarna sau orice alt furat pe care s-a aşezat o pată de mucegai.
Bine, am zis eu, dar produce această toxină cancer? A râs din nou. Nu adlatoxina produce cancerul ci alimentele asimilate pe lângă laptele consumat, acele alimente pline de E-uri. Laptele este un dezintoxic şi nu un lichid dăunător organismului.
M-a întrebat medicul respectiv dacă luni seară am urmărit pe postul TV B1 intervenţia în direct a lui Mihai Ţurcanu din emisiunea lui Robert Turcescu. Am văzut acea parte a emisiunii şi mi-a fost ruşine că pe post s-a accentuat de mai multe ori că Ţurcanu este din Botoşani. S-a comportat lamentabil, n-a ştiut să explice nici măcar profan, nu ştiinţific, cei cu aflatoxina asta şi de ce s-a creat atâta scandal pe seama ei.
Până la urmă, cu stilul lui agresiv, Turcescu a aflat că de fapt tot scandalul se iscase din cauză că fermierii şi procesatorii români de lapte stau în calea vânzării produselor lactate importate din Ungaria, Austria şi alte ţări din UE. Toată panarama avea menirea de a discredita la vânzare produsele firmelor româneşti. Dealtfel, neisprăvitul de Ţurcanu, că altfel nu post să-i spun, a şi declarat că produsele lactate din Ungaria sunt sigure.
Eu cred că în spatele acestui scandal se află Dan Voiculescu şi al lui Institut de Produse Alimentare luat moca de la stat. Daniel Constantin, ministrul Agriculturii pus de Voiculescu şi dator putred către acesta, n-a făcut decât să execute ordinele lui Voiculescu. Interesant ar fi de aflat ce vrea sau ce urmăreşte Voiculescu prin provocarea acestui scandal. Cred că urmăreşte ceva ce-l presează, de riscă atât de mult. Sper ca presupunerea mea să se confirme în curând.
În ce-l priveşte pe botoşăneanul nostru Mihai Ţurcanu, el nu-i decât un executant al unor ordine primite, prost îndeplinite din cauza incompetenţei sale profesionale. De aceea i s-a cerut public demisia de mai multe organizaţii profesionale din domeniul zootehnic şi alimentar.
Cert este că europenii privesc uimiţi la ce fac românii şi nu-şi pot explica de ce-şi sabotează singuri producţia alimentară de vreme ce nu le-a impus-o nimeni.
written by Ioan Rotundu
Pe măsură ce timpul se scurge pentru români sub guvernarea premierului Victor Ponta, tot mai clare sunt semnele că acesta este reîncarnarea înaintaşului său Emil Boc.
Primele semne ale reîncarnării le-a dat la iveală ministresa Maria Grapini, ministrul delegat la Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, când a introdus impozitul forfetar pe venitul societăţilor comerciale mici. Acest impozit, pentru cine-şi aduce aminte, a fost introdus sub Guvernul Boc de către ministrul Finanţelor Gheorghe Pogea. Hulit în cor de întreg USL-ul în acele vremuri ale lui Boc, impozitul forfetar pe venit a devenit extrem de îndrăgit de acelaşi USL ce l-a dat românilor pe marele şi iubitul premier plagiator Victor Ponta.
A mai condamnat cu asprime şi considerată o măsură nemiloasă a Guvernului Boc, acelaşi USL aflat în opoziţie, diminuarea salariilor bugetarilor şi a pensiilor mai mari de 700 lei. Plângeau liderii USL de mila bugetarilor şi a pensionarilor de sărea cămaşa de pe ei.
Acum, premierul Ponta recurge exact la aceleaşi mijloace folosite de premierul Boc. Nu taie din salariile bugetarilor, fiindcă abia a reuşit să le reîntregească, dar reduce personalul cu 15%. Ori să reduci salariul, ori să reduci personalul, motivaţia este aceeaşi: nu sunt bani la buget pentru a se mai plăti salariile bugetarilor la nivelul cuantumului actual şi la numărul de personal existent.
Ca fraierii de români să nu-şi aducă, cumva, aminte de vremurile triste din perioada lui Boc, Ponta a venit cu găselniţa de a reduce personalul bugetar că este prea numeros.
Nu măsura reducerii o contest eu, căci estre una necesară şi de a preveni o situaţie mai gravă, când se poate ajunge în situaţia ca bugetarii să nu mai poată fi plătiţi. Dar susţin cu tărie, şi rog susţinătorii USL, care au făcut coadă la secţiile de votare, să fie de partea mea, ca premierul Ponta să înceapă reducerile de personal cu a-şi reduce suita de consilieri personali, persoane plătite de pomană din bugetul statului.
Apoi, să desfiinţeze şi dreptul miniştrilor de a avea consilieri personali. N-au nevoie de aşa ceva pentru că în schema ministerului sunt posturi de funcţionari care ştiu mai bine ce are de făcut ministrul decât aceşti consilieri aduşi de prin sediul de partid.
De asemenea, să reducă ministerele nou înfiinţate şi chiar să reducă din numărul celor avute de Guvernul Boc. Să dea o HG prin care să desfiinţeze de la Prefecturi, Consilii judeţene şi primării consilierii personali ai prefectului, preşedintelui CJ şi primari. Toţi aceştia sunt în realitate membri ai USL care, ori sunt rude cu mahării respectivi, ori au primit funcţia ca recompensă pentru munca în partid.
Numai aceste măsuri dacă le aplică, a redus numărul bugetarilor cu 5%. Restul de 10% îl va descoperi în sutele de funcţionari care foiesc zilnic prin sediul Direcţiilor de Finanţe, ANAF-iuri care nu au activităţi de control ci de muncă birocratică la birou. S-au umplut aceste instituţii cu calculatoare care să înlocuiască munca omului dar în loc să fie redus, personalul s-a înmulţit. Cele mai multe şi inutile angajări s-au făcut sub Guvernul Tăriceanu şi de atunci n-a îndrăznit nimeni să curăţe schema.
Şi reducerea de personal bugetar este o măsură preluată de la Boc, deci o a doua dovadă de reincarnare a acestuia în premierul Ponta.
Putem râde, că aşa face românul la necaz, dar să ştiţi: purceaua-ii moartă în coteţ. Impozitele şi taxele s-au majorat, au apărut altele noi, preţurile la gaz, curent electric au crescut nejustificat de mult, protestele se înmulţesc. Acestea nu mai sunt semne ale reîncarnării lui Boc, ci ale lui Miron Cozma. Se anunţă o nouă epocă a mineriadelor, caracteristică dominantă a guvernelor social-democrate.
written by Ioan Rotundu
Marii şefi de state care fac şi desfac politica lumii obişnuiesc să-şi organizeze vizite de lucru pe la alţi şefi de state în sistem turneu. Astfel de contacte la nivel aşa de înalt le practică preşedinţi precum cei ai Rusiei sau SUA, cei cu influenţă mai mică mulţumindu-se cu vizite izolate.
La scară mai mică, preşedintele nostru Traian Băsescu a efectuat vizite izolate, prin stătuleţe mai mici dar cu care avem anumite daraveli economice, unele moştenite de la Ceauşescu.
Acum, că s-a purtat neprietenos cu Relu Fenechiu, ministrul liberal al Transporturilor, acuzându-l de fapte penale, ministrul s-a supărat şi l-a lăsat pe Băsescu fără avion. Acum, preşedintele va sta cumincior la Cotroceni şi în locul său va pleca premierul Victor Ponta, că tot are acesta mania plimbărilor. De când este premier s-a dus în Austria, Italia, Franţa, pe la Bruxelles la câte un perdaf. E drept, de când am ratat intrarea în Schengen, sar putea ca şi Ponta să stea la Palatul Victoria şi să primească vizita muncitorilor de la Oltchim, Mechel, Metrorex şi de pe unde vor apărea noi conflicte de muncă.
Probabil că prefectul Macaleţi a privit la televizor astfel de vizite şi s-a aprins în el dorinţa de a-şi plimba funduleţul social-democrat la scară mai mică, adică prin judeţ. El b-are a se teme că-i va confisca cineva maşina de serviciu, că se are bine cu premierul Ponta de pe vremea când erau colegi de deputăţie.
Aşa se face că Macaleţi a anunţat un turneu pe la cele 78 de primării din judeţ, 4 dându-le deja spate. În urma trecerii prin cele patru primării a aflat că primarii n-au bani la buget, n-au bani să cofinanţeze proiectele cu finanţare europeană, n-au bani de apă şi canalizare, n-au bani pentru investiţii la şcoli, n-au bani de salarii… n-au nimic.
Ca să fi aflat aceste plângeri ale primarilor nu cred că prefectul trebuia să ardă benzina pe banii publici, deplasându-se prin judeţ. Exact marţi, această săptămână, preşedintele Consiliului judeţean Botoşani, Florin Ţurcanu, a adunat primarii la Botoşani să le dea vestea cea mare: n-are de unde le da bani la buget pe măsura nevoilor lor. Era un bun prilej ca şi prefectul să participe la şedinţă şi să afle aceleaşi lucruri pe care le află în vizetele pe la primării.
Dar nu de vizitele prefectului le arde primarilor. Ei vor bani, vor promovarea de investiţii de la nivelul judeţului, vor sprijin guvernamental să termine şcolile începute a fi construite încă de Guvernul Tăriceanu, să găsească o destinaţie pentru fundaţiile turnate de Ceauşescu pentru construcţia unor case de cultură, fundaţii care rânjesc şi acum în soare, după atâţia ani postdecembrişti de prosperitate promişi chiar de partidul prefectului: PSD.
E drept, o soluţie le-a oferit prefectul primarilor. Dacă vor bani, să se împrumute de la Ministerul Finanţelor. Da, se pot împrumuta, dar de unde să-i dea înapoi? Impozite şi taxe locale noi nu mai pot pune, că le-a luat-o Biserica înainte.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments