Biserica din Teioasa, Darabani, a fost botezată de creştinii din tonă „Milogul” SRL. Aici slujeşte preotul Nicodim Nechita, căruia i s-a dus veste nu numai peşte şapte dealuri şi şapte văi cu tot atâtea sate ci şi dincolo de Prut, în Ucraina. Pentru bani, părintele prestează orice servicii religioase, de la slujbele de botez, cununie, înmormântare la cele de sfinţire a animalelor din curte, precum vaci, oi, capre.
Nevoia s-a de bani este una de nestins. Ca să mai aducă ceva venituri în familie, pe lângă cele câştigate pe seama Domnului, a făcut ce-a făcut şi şi-a pus feciorul dascăl la biserică. Aşa că leafa dată de Guvern din banii publici pentru serviciul de dascăl intră lunar în buzunarul fără fund al părintelui Nechita.
Din când în când, atunci când n-are nici un mort pe masă prin parohie, părintele trece Prutul în Ucraina. S-a oploşit prin comuna Costiuşani, unde a devenit de-al casei. Bea cot la cot cu românii ucraineni şi le spovedeşte pe nevestele, acceptând orice fel de plată, de la grivne, kopeici şi orice alte bunuri.
Într-una din deplasările sale prin comuna ucraineană a cam depăşit limita la votcă şi a nimerit pe la o nevastă care l-a uşurat de tot ce avea asupra sa. A fost nevoie de intervenţia primarului şi a unui jandarm ca să recupereze de la nevastă bijuteriile popeşti de care fusese văduvit.
Acum, părintele Nicodim ţine slujbele premergătoare Învierii. Duminică oamenii au venit la biserică cu lumânări de acasă, le-au aprins şi le-au pus la lumânărar. S-a supărat rău de tot preotul că oamenii n-au cumpărat lumânări de la biserică şi au adus de acasă. Aşa că a stins lumânările aprinse pentru pomenirea morţilor şi i-a pus pe oameni să cumpere altele de la sfinţia sa. Cu trei lei bucata, susţinând că-i un preţ mic.
O profesoară, cu prenumele Nicoleta, s-a plâns luni la şcoală de ce-a păţit la biserică. Un coleg de cancelarie, hâtru nevoie mare, i-a explicat că preotul a procedat corect. Nu te duci la bar cu ţuica de acasă, o cumperi de acolo. Aşa şi la biserică, nu vii cu lumânarea de acasă, cumperi de la părintele, adică îţi aduci obolul la prosperitatea societăţii „Milogul” SRL.
La biserica din Teioasa, părintele Nicodim are simţul banului. Te miroase imediat de cum ai intrat în biserică câte parale faci. Nu s-a întâmplat ca vreunul care i-a intrat în biserică, să plece de la slujbă cu toţi banii cu care a venit.. Până acuma nu se cunoaşte nici un caz de creştin venit la biserică care să fi reuşit să înşele vigilenţa „Milogului” SRL.
Pentru că se apropie sărbătoarea Paştilor, îi urez şi eu simpaticului popă „Spor la bani!, că aşa îşi urează patronii între ei şi aş mai adăuga de la mine „Să n-ai parte de Fisc., părinte! Că ăştia n-au nici un Dumnezeu .
written by Ioan Rotundu
Despre celebra schiţă a lui Caragiale intitulată „Cănuţă om sucit” nu cred să nu fi auzit vreun român. Cu fineţea ironiei şi satirei populare ce-l caracterizează, Caragiale a surprins în această schiţă portretul unui român care oricât s-ar fi străduit, toate lucrurile înfăptuire îi ieşeau pe dos. Omul nu se putea potrivi cu lumea şi bună pace!
După cum acţionează, de când a fost ales primar, Ovidiu Portariuc este pentru botoşăneni un fel de Cănuţă om sucit, pentru că nimic din tot ce face nu se potriveşte cu nevoile noastre.
Nu mai revin asupra unor acţiuni ale sale din urmă, devenite celebre şi demne să stea alături de faptele tizului său Cănuţă. Iau în discuţie doar modul în care a conceput organizarea Zilelor oraşului. Mai întâi că a desemnat ca organizarea evenimentului s-o facă o firmă ieşeană, jignind impardonabil firmele noastre de profil. Apoi, a dat semnalul petrecerii cu o săptămână înainte şi a oprit-o cu o zi înainte de adevărata sărbătoare: Sf. Gheorghe.
Focul de artificii l-a declanşat, de asemenea, cu o noapte înainte de a fi sărbătorit patronul spiritual al Botoşaniului, adică Sf. Gheorghe, cel care a doborât balaurul, salvând oamenii de ferocitatea acestuia.
Iată că Sf. Gheorghe, salvatorul Botoşanilor, n-a scăpat de umilinţa primarului sucit, care l-a sărbătorit înb felul său anacronic faţă de ziua hărăzită prin calendar.
Ieri, la Biserica Sf. Gheorghe, unde înaltele feţe bisericeşti au oficiat slujba, autorităţile locale au avut o prezenţă ştearsă, probabil emoţionate de moaştele Sf. Pantelimon care, iată, deşi este considerat vindecătorul de boli, pe aleşii noştri n-a reuşit să-i vindece de apucăturile sucite.
Nici sarmalele şi paharul cu vin n-auz fost oferite ca lumea, ci tot sucit. Dacă în anii anteriori mesele erau aşezate pe două rânduri, de această dată abonaţii la pomenile publice s-au încălecat pe un singur rând de mese. Buluceala cunoscută la astfel de evenimente n-a lipsit nici de această dată. Coatele, călcăturile pe picioare, mustrările creştineşti de inspiraţie satanistă au fost scuzate de mult rostita frază „Dacă-i digeaba, de ce să nu prin şi eu!”
Ineditul a fost şi el prezent. Două babe au leşinat, nu de la stropii de agheasmă că ar fi fost păcătoase, ci de la neatenţia Sf. Pantelimon, care nu le-a observat la timp să le poată vindeca de slăbiciunea lăcomiei după pomeni. Nu poţi fi creştin cu un ochi la racla cu moaşte şi cu celălalt la oalele cu sarmale, că te ia dracu’, pardon, SMURD-ul!
“Astăzi, Biserica îl prăznuieşte pe SF. Mare Mucenic Gheorghe, numit şi purtătorul de biruinţă. În lumea noastră obişnuită, se afirmă adesea despre o persoană care a reuşit în viaţă că este un învingător. Dacă reuşeşte în afaceri, se spune că este un învingător, dacă reuşeşte în politică, de asemenea, se spune despre el că este un învingător…” a cuvântat Înalt Prea Sfinţia Sa Tepfan.
Când a rostit cuvântul politicieni, oare o fi ştiind cine sunt cei de pe scenă? Nu cred, că ar fi cuvântat despre cum i.a pedepsit Dumnezeu pe cei din Sodoma şi Gomora.
În timp ce mitropolitul Teofan cuvânta, creştinii pătrunşi până în stomac de duhul credinţei se aşezau la rând la oalele cu sarmale, să prindă şi o felie de cozona undată cu un pahar cu vin că „Doar îi digeaba!…. Aşa s-a făcut că mitropolitul a cuvântat mai mult în pustiu, politicienii de pe scenă precum Portariuc, Macaleţ, Ţurcanu poftind cu gândul la şampania pusă la frapat.
După nicio oră de la sfârşitul slujbei religioase, în aerul din curtea Bisericii Saf. Gheorghe pluteau mirosuri de sarmale, cozonac şi vin amestecat cu cel de lumânare şi puţin, foarte puţin miros de tămâie, că-s vremuri de restrişte fiscală şi tămâia-i scumpă.
Zilele oraşului Botoşani au trecut. A rămas Cănuţă om sucit să ne fericească pe mai departe, că mai are dreptul la cel puţin trei ani de acum înainte.
written by Ioan Rotundu
Prin presa locală a circulat intens informaţia că firma lui Victor Mihalachi, cunoscută ca Victor Construct SRL, a finanţat în alegeri atât PODL cât şi USL.
Da, Mihalachi a finanţat partidele, dar a făcut-o la vedere şi fără a avea ceva de ascuns. Suma de 170 mii lei, adică 1,7 miliarde lei vechi donată USL, faţă de numai 50 mii lei donată PDL ne arată clar că omul de afaceri a simţit dincotro va bate vântul viitoarei puteri şi s-a pus bine cu ea.
Nu este o noutate că oamenii de afaceri fac donaţii partidelor politice. Este singura lor cale de a avea acces la investiţiile pe banii publici. Nu că donează bani partidelor sunt de condamnat aceştia, ci cum o fac. Când donaţiile sunt cu acte legale, totul este OK. În toate statele oamenii de afaceri fac donaţii partidelor politice, oamenilor politici şi nu o fac decât în scopul de a obţine privilegii ulterioare.
De condamnat sunt acei oameni de afacere care au finanţat şi finanţează partidele pe ascuns. Îşi imaginează cineva că patronul abatorului de la Roma, Iulian Căzăcuţ, n-a finanţat la greu USL Botoşani? A făcut-o, dar nu într-un mod transparent, ceea ce ne sugerează că are ceva de ascuns.
Una dintre societăţile care a trăit şi trăieşte pe seama investiţiilor din banii publici este Tehnic Asist. Crede cineva că patronul Mirel Vlas n-a finanţat USL Botoşani? A făcut-o şi încă cu mulţi bani.
Să ne amintim de recenta declaraţie a liberalului Relu Fenechiu. Toate partidele primesc finanţări la negru. O parte din bani se duc pe materialele publicitare dar sunt şi bani care ajung direct în buzunarele politicienilor.
Când Mircea Geoană a pierdut alegerile la Preşedinţia României în anul 2009, în faţa lui Băsescu, şi apoi în PSD în faţa lui Victor Ponta, Geoană a fost acuzat că a lăsat PSD-ului o datorie de patru milioane de euro. S-a mai auzit ceva de această datorie după ce Guvernul Ponta a preluat puterea? Nu. Tăcere absolută. Nimeni nu ştie cum s-a stins datoria.
La Botoşani a avut loc Conferinţa municipală PSD. Cheltuielile de organizare, masa de protocol, nu le-a suportat Ovidiu Portariuc din banii săi. Chirpicii cu bani au venit de la firmele care au lucrări cu Primăria Botoşani. Ştie cineva câţi bani a dat Mihai Vrăjitoru pentru Conferinţa municipală a PSD sau câţi va mai da pentru Conferinţa judeţeană PSD? Noi nu vom şti. Ştie cel ce dă şi cei care primesc.
Repet, oamenii de afaceri sunt nevoiţi să procedeze astfel pentru a avea acces la lucrările pe banii publici. Mână pe mână se spală şi împreună obrajii!
Problema este când finanţarea se face pe ascuns şi astfel se pun bazele unor licitaţii trucate şi apar actele de corupţie.
9.04.2013
written by Ioan Rotundu
Primarul Ovidiu Portariuc şi-a exprimat dorinţa de a sta de vorbă cu mine. Miercuri, săptămâna trecută, am fost sunat de secretara sa şi anunţat că primarul mă invitată la o discuţie pentru ora 17.00 după amiază. A trebuit să refuz invitaţia din două motive: filmam un reportaj legat de proteste la adresa Primăriei Botoşani şi bănuiam că primarul doreşte detalii, pentru că filmasem deja o secvenţă în Primărie cu viceprimarul Viorel Iliuţă, iar eu nu accept imixtiuni asupra modului în care-mi construiesc reportajul iar al doilea motiv era că joi seara eu am emisiune de comentarii în direct la Tele’M Botoşani şi nu voiam să fiu influenţat asupra propriei mele opinii, deşi nu-mi schimb opiniile la prima adiere de vânt.
Aşa că, ne-am înţeles pentru o discuţie vineri dimineaţă la ora 10.00, oră la care am fost prezent în biroul primarului Ovidiu Portariuc. Discuţia a fost una civilizată şi axată pe evenimentele pe care le-am comentat în paginile online ale Jurnalului şi care au vizat activitatea directă a primarului.
Pe fond, primarul mia- dat dreptate în cele scrise dar a ţinut să mă informeze şi cu anumite nuanţe, pe care le-am considerat justificate. Problema principală a fost Centrul istoric al Botoşanilor, mai bine zis reabilitarea lui economică, dar şi o serie de aspecte de gospodărirea oraşului.
Portariuc a recunoscut că prins de valul activităţii nu a reuşit să aibă cu presa locală o comunicare care să-l avantajeze dar că în scurt timp va promova o altă abordare a acestor relaţii, care să-i pună mai bine în valoare activitatea pe care o desfăşoară.
Mi-a mai explicat primarul că nu el a luat măsura ca publicaţiile Jurnalul să nu fie menţionate pe nsite-ul oficial al Primăriei Botoşani şi că nici nu ştia că pe acest lucru. Nici eu nu ştiam, dacă nu-mi atrăgeau atenţia alţii că Jurnalul fiind prima publicaţie în regim online din istoria presei postdecemnbristă botoşăneană, nu figurează în lista publicaţiilor online de pe site-ţul Primăriei Botoşani.
Mi s-a promis că „defecţiunea” se va remedia în scurt timp. Dealtfel, secretara dumnealui m-a sunat să trimit pe adresa de mail a Primăriei sigla Jurnalului.
M-am despărţit de primarul Ovidiu Portariuc cu înţelegerea că vom colabora numai dacă această colaborare va fi în interesul comunităţii şi nu va fi condiţionată de implicaţii de ordin politic. Într-adevăr, o bună comunicare între părţi elimină multe suspiciuni şi previne publicarea unor frânturi de adevăruri care duc la fel de fel de interpretări.
A şa cum am spus, a fost o discuţie civilizată şi cu deschidere spre o mai bună colaborare. Eu zic să fie într-un ceas bun, mai ales că a fost şi în postul Paştilor!
written by Ioan Rotundu
În fiecare comunitate pot să apară şi indivizi care ţin neapărat să facă notă discordantă, să se evidenţieze prin ceva faţă de toţi ceilalţi. Astfel de oameni, trăsniţi după unii, cu maladii psihice după alţii, apar din când în când în atenţia publică, stârnind senzaţie şi adunând zâmbete de compătimire.
Să ne amintim de perioada când juristul de la Spitalul judeţean Botoşani, Victor Niţu, nu rata nicio alegere pentru Preşedinţia României ca să nu se înscrie şi el în cursă. Nu-l cunoştea nimeni dar nici n-avea importanţă. Unii îl priveau cu admiraţie, alţii cu îngăduinţă.
Bolnav de diabet, ca mulţi dintre noi, Niţu susţinea la un moment dat că el a descoperit o metodă de tratare a diabetului care conduce la vindecare definitivă. „Descoperirea” sa, nevalidată ştiinţific, a stat o perioadă în atenţia publică datorită mediei locale, după care s-a aşternut tăcerea.
De-o bucată de vreme Niţu s-a liniştit. Locul său a fost luat de un alt trăsnit care aspiră la putere. Este vorba de dorohoianul Ioan Domonco. Profesor la bază, Domonco este şi un personaj politic pitoresc.
Membru al PSD Dorohoi, el s-a remarcat prin depunerea unor candidaturi la funcţii în partid. A candidat la preşedinţia PSD împotriva lui Geoană. A generat un întreg scandal, mai bine zis panaramă. Cei din Organizaţia PSDD Dorohoi l-au suspendat din partid ca să nu poată candida dar nu l-au putut opri. I-au invalidat candidatura cei adunaţi la Congresul PSD. Geoană a scăpat de Domonco dar i-a suflat funcţia Victor Ponta.
După isprava de la Bucureşti, Domonco a candidat şi la preşedinţia PSD Botoşani, împotriva lui Gheorghe Marcu. Altă panaramă care a stârnit deliciul presei. Nu l-a luat nimeni în serios dar omul şi-a făcut datoria şi a candidat.
S-a refugiat o perioadă în funcţia de preşedinte al UNPR, făcând o combinaţie cu Constantin Conţac. Nu i-a ieşit nimic care să-l propulseze pe vreo funcţie mai înaltă. A concurat pentru funcţia de inspector şef adj, la Inspectoratul Teritorial de Muncă Botoşani. A candidat şi atât!
Acum a apărut din nou în centrul atenţiei publice prin depunerea candidaturii să participe la concursul de director al Direcţiei Judeţeane de Cultură. Concurează împotriva actualului director Dănuţ Huţu. După 12 aprilie, data desfăşurării concursului la Bucureşti, nu vom mai auzi o perioadă de el. Poate la anul, cu ocazia alegerilor prezidenţiale va candida în locul lui Victor Niţu. Să aibă şi judeţul Botoşani mândria că a dat ţării un candidat la prezidenţiale.
written by Ioan Rotundu
Tot mai mulţi botoşăneni sunt nemulţumiţi de modul în care se comportă poliţiştii comunitari. Ei susţin că aceştia au un comportament abuziv, privesc persoana cu superioritate, vorbesc necivilizat, nu intervin atunci când situaţia stradală o cere. Mai mult, sunt multe bunuri publice care sunt distruse la vreme de noapte, multe coşuri de gunoi, fără ca prezenţa acestor poliţişti să se facă simţită.
Mai nou, pentru că poliţiştii comunitari n-au cunoştinţe de specialitate în domeniul întocmirii proceselor verbale de contravenţie, aceste documente au fost anulate în instanţa de judecată iar acolo unde a fost cazul, poliţiştii comunitari au fost obligaţi la plata unor daune.
Cele mai frecvente situaţii s-au înregistrat în întocmirea proceselor verbale de contravenţie în situaţiile de ridicare a autoturismelor de către societatea HRS. Pentru că procesele verbale au fost completate necorespunzător sau amenzile aplicate abuziv, judecătorii i-au pus pe poliţişti la plata sumelor pe care posesorii de autoturisme le-au achitat firmei HSR.
Nu puţini au fost poliţiştii care s-au trezit cu reţineri din leafă pentru că n-au ştiut cum să întocmească un proces verbal de ridicare a maşinii sau cum să aplice Regulamentul de ridicare a autoturismelor parcate în locuri nepermise.
Cu toate acestea, deşi au leafă mică, poliţiştii comunitari nu s-au plâns de obligarea lor la plata unor daune. Firesc se pune întrebarea de unde-şi completează ei veniturile, din ce surse suplimentare?
Istorica vorbă a domnitorului Lăpuşneanu rămâne valabilă: „proşti, proşti dar mulţi!” O împuţinare a or n-ar fi nicio pagubă. Doar în ciuperci!
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments