May 10

Ieri, aşa cum fa aproape în fiecare zi, am trecut pe la „Brutăriile nPanex” pentru a-mi cumpăra obişnuita pâine intermediară ce costă numai 1 leu. Am cumpărat pâine din diverse locuri, dar am devenit clientul casei, cum se spune, al Panex pentru că pâniţa intermediară are un miez pufos, care-mi aminteşte de pâinea de acasă, când copil fiind, păzeam cuptorul din curte pentru a mânca o felie de pâine caldă şi frumos mirositoare.
Iau pâinea care mi-o întinde vânzătoarea şi o duc în mână până acasă, fără s-o înfofolesc în vreo pungă de plastic sau s-o pitesc în vreo sacoşă, de parcă aş fi furat-o şi nu am plătit-o din banii mei.
Ieri, însă, vânzătoarea ţinea ca neapărat să-mi dea pâinea într-o pungă de plastic, pent6ru că, spunea ea, aşa  o obligă inspectorii sanitari-veterinari. Am refuzat punga şi am luat pâinea în mână, aşa cum o fac zilnic. Am întrebat-o pe vânzătoare de ce trebuie să-mi dea pâinea în punga de plastic, care mai are şi un miros specific. Cică, pusă în pungă, pâinea este protejată de microbii de pe stradă. Aşa i-a explicat un inspector sanitar-veterinar şi că aşa cer normele europene.
Fac eu ceva pe normele europene şi pe idioţeniile impuse de Inspecţia Sanitar-Veterinară. Cum adică, merg pe stradă, inspir aerul plin de microbi, de gaze toxice, de fel de fel de bacterii expirate de către cei bolnavi de boli molipsitoare şi normele europene, inspectorii sanitari îmi dau voie să-mi intoxic organismul cu toată această mizerie a civilizaţiei umane pe care o conţine aerul din atmosferă. În schimb, aceleaşi norme europene, aceiaşi idioţi de inspectori sanitari care aplică astfel de norme în mod mecanic, nu-mi dau voie să merg pe stradă cu pâinea în mână.
În schimb, dacă am ajuns cu ea acasă şi o pun pe masa din bucătărie, muştele care vin de la subsolul mizerabil al blocului, iar la ţară de la WC-ul din spatele grădinii, au voie să se aşeze pe pâine înainte de a o mânca, în spaţiul din bucătărie normele europene şi autoritatea sanitar-veterinară fiind lovită de impotenţă profesională şi legislativă.
Desigur, fiecare dintre noi avem grijă ca alimentele pe care le consumăm să fie cât mai ferite de bacterii şi microbi în doze periculoase organismului şi care să ne îmbolnăvească. Organismul chiar are nevoie de o doză zilnică de microbi şi bacterii pentru a-şi stimula producţia de anticorpi şi a proteja organismul. Occidentul, care într-o perioadă consuma numai alimente aseptice, adică sterilizate, şi-a dat seama că n-a făcut decât să şubrezească organismul şi să-l expună îmbolnăvirii. A redus din pretenţia vânzării alimentelor sterilizate dar greşeala lor au preluat-o noi.
Inspectorii noştri sanitar-veterinari care nu gândesc, ci aplică mecanic orice normă europeană emisă de nişte idioţi şi mai calificaţi în domeniul idioţeniei sau din nevoia acestora de a proteja anumite interese de grup ale marilor companii de produse alimentare, acasă mănâncă în condiţii mult mai neigienice decât vinde pâinea cel de la brutărie. Dar el are plan de încasări la amenzi, are plan de venituri la stat, aşa că atunci când îl prinde pe vânzătorul de alimente că nu respectă idioţeniile celor de la Comisia Europeană, îşi freacă mâinile bucuros că poate aplica o amendă.
Normele europene nu cer ca eu, cetăţean care am ieşit cu pâinea din magazin, să n-o ţin în mână pe stradă. Este problema mea cum îmi protejez organismul, dar nu sunt la fel de idiot ca inspectorii veterinari sau comisarii Comisiei Europene ca să-mi fac singur rău. Avem suficientă educaţie alimentară de acasă şi luată din viaţă ca să ştim cum să ne ferim organismul folosindu-ne de o alimentaţie care să nu ne facă rău
Ţăranii, de mii de ani au mâncat la câmp din castronul de ciorbă peste care câte o pală de vânt aşeza un strat de praf adus de pe ogor şi n-au murit din această cauză. Au murit în războaie, de epuizare fizică dar nu de cancerul de care murim noi şi care este produs de aerul pe care-l inspirăm, un aer tot mai toxic şi tot mai dăunător întregii naturi, nu numai omului.
De când românii sunt obligaţi să consume alimente aseptice nu mai ajung banii de la Sănătate şi prosperă farmaciştii şi lanţurile de farmacii. Probabil că asta se urmăreşte de către comisarii europeni iar inspectorii noştri sanitari, în idioţenia lor profesională, nu înţeleg că şubrezesc sănătatea unui întreg popor şi-l transformă într-un mare consumator de medicamente.
Apropo, domnilor inspectori, dar alimentele cu E-uri avem voie să le consumăm?
Ele ne fac mai sănătoşi?

written by Ioan Rotundu

May 02

Este ştiut că în vremurile de grea sărăcie tendinţa oamenilor este de a-şi îndrepta atenţia către jocurile de noroc, în speranţa că vor câştiga o sumă importantă care să le dea siguranţă asupra viitorului. În perioada crizei economice, Dan Voiculescu, zis şi Varanul, o şopârlă extrem de feroce, a reinventat jocul de noroc Bingo, botezându-l Super Bingo. Românii, avizi după câşltigul nemuncit, s-au îngrămădit să cumpere bilete de joc, sperând să dea lovitura. Din toată şmecheria inventată pe seama sărăciei românilor a câştigat Varanul, prin postul de televiziune Antena 3.
Pentru că jocul as avut o perioadă de glorie, după care românii şi-au pierdut speranţa de îmbogăţire şi n-au mai jucat, Varanul a pus la cale marea diversiunea cu controlul de la Finanţe. Sub camerele de luat vederi, adică în direct, controlorii de la Fisc au dat năvală peste organizatorii jocului, chipurile pentru un control fiscal.
Jocul a fost oprit, iar Varanul a ieşit cu faţa curată, lăsând să se înţeleagă că jocul a căzut din cauza Fiscului şi nu că românii nu mai aveau chef să-şi încerce norocul care îi ocolea.
Acum, în prima zi de Paşti, Varanul va relua jocul de Super Bingo. Sărăcia s-a accentuat, românii au cam uitat de perioada când jucau fără să prindă norocul din urmă, aşa că vor juca din nou cu speranţa îmbogăţirii prin nemuncă. Deja pe străzile din Botoşani au apărut vânzătorii de bilete.
Din toată afacerea care s-a pus din nou la cale va câştiga doar Varanul, fraierii de români urmând să-i alimenteze puşculiţa cumpărând bilete. Se vor uita din nou la panarama de duminică seara oferită de cei doi clovni: Tociu şi Palade, aşteptând cu inima cât un purice să le vină rândul la noroc.
Câtă vreme românii pun mai mult preţ pe câştigul nemuncit decât pe muncă, şmecheri ca Varanul, care să le ia şi ultimul bănuţ din casă se vor găsi permanent.
Pe la noi prostia nu prea are leac iar memoria socială este extrem de scurtă. A picat Caritas-ul lui Stoica, mii de români pierzându-şi economiile de-o viaţă, alţii ,locuinţele iar peste puţin timp alţi români au făcut rând la SOV – Invest, pierzându-şi şi ei economiile. A apărut apoi moda jocurilor de Bingo. Aproape fiecare televiziune naţională înfiinţase câte un joc de Bingo. Românii abia aşteptau ziua de leafă, cei care mai munceau, şi fugeau la vânzătorii stradali să cumpere bilete la cât mai multe jocuri. Au fost şi care au câştigat, dar mult prea puţini faţă de câţi au jucat.
Dar de ce să-l acuzăm de ferocitate financiară numai pe Varanul sau cei care au fost ca el, precum Sorin Vântu, când şi statul procedează la fel. Din octombrie anul trecut nu s-a mai câştigat la Loto România la nici un joc din cele organizate săptămânal şi mai nou de două ori pe săptămână. S-au adunat multe milioane de euro care fac cu ochiul la cei dornici de câştig.
Pentru jocul din această duminică, ziua întâi de Paşti, biletele au preţ dublu. Se va câştiga pe toată linia, pentru că se va da drumul la joc, după care se va mai câştiga în decembrie, la Crăciun sau Anul Nou. Statul câştigă bani frumoşi din jocul de Loto. Reţinerile statului din banii colectaţi trec de 50% din total sumă. Câştigul individual obţinut este şi el impozitat cu 25%. Dar măcar aceşti bani intră la bugetul public şi ne place să credem că sunt folosiţi tot în interesul general.
Dar să nu-şi imagineze cineva că jocul Loro România este un joc curat şi că numai norocul este cel care decide câştigul. Intervalele mari la care se câştigă potul cel mare este dovada certă că se umblă cu şmecherii menite să adune câştiguri care la rândul lor să atragă mai mulţi jucători.
Toate aceste jocuri au la bază lăcomia omenească de îmbogăţire fără muncă, dramele umane generate de aceste jocuri de noroc nelipsind din peisaj. Dar cui îi mai pasă de ele?!

written by Ioan Rotundu