Mai multe organizaţii care-şi dau aere de a reprezenta societatea civilă l-au reclamat pe preşedintele Traian Băsescu la Consiliul Discriminării pentru că, aflat la o întrunire publică cu femeile, preşedintele a avertizat asupra pericolului ca în viitor să fim dominaţi de ţigani, mult mai prolifici decât românii.,
Vorbele de duh brunet ale preşedintelui s-au bazat pe un studiu al natalităţii la români. Iar dacă pe viitor va trebui să schimbăm denumirea ţării pentru că nu românii sunt majoritari, iar poate deveni o realitate.
Nu am habar în ce constă discriminarea reclamată de organizaţiile alea ofuscate pe declaraţia preşedintelui dar eu mă simt discriminat că în ţara mea şi risc să devin minoritar. Iar dacă mă simt discriminat, cine reclamă la Consiliul Discriminării situaţia? N-o va reclama nimeni pentru că suntem români cu bunul simţ al celor şase ani de acasă.
Cei care au reclamat, la şase ani de acasă pun la cale căsătorii şi se încaieră de la averea mirelui sau a miresei, averi uriaşe, acumulate fără a se ştie vreodată din ce pentru că posesorii acestora nu cunosc ce-i aia muncă.
Acasă la mine, adică în Botoşani, mă simt discriminat că nu pot să mă bucur de a privi şi admira în linişte clădirile din Centru istoric. Nu pot s-o fac pentru că hoardele de ţigani au pus stăpânire pe acest spaţiu. Noi n-avem organizaţii civile să ne apere de o astfel de discriminare. Firesc ar fi ca reclamaţia s-o depună primarul şi să ceară anchetă la faţa locului.
Primarul nu va reclama pentru că, la rându-i, se teme să nu fie acuzat de discriminare. Şi, uite aşa, am ajuns ca în propria mea ţară să fiu timorat de frica reclamaţiilor că dacă îmi exprim o opinie pertinentă la adresa ţiganilor, îi discriminez, sunt rasist.
Dar cânbd muncesc de dimineaţă până seara şi dau impozite şi taxe la stat, bani din care sunt întreţinuţi ţiganii care refuză să muncească, nu sunt rasist? N-am voie să-l acuz pe ţigan de hoţie, deşi fură în văzul tuturor, că mă acuză el de discriminare. N-am voie să-l fac infractor, deşi a violat, bătut şi distrus bunuri, că-l discriminez. Prin Europa sunt considerat ţigan iar dacă încerc să mă apăr şi să explic cine sunt ţiganii şi cine sunt eu ca român, când revin în ţară sunt acuzat de rasism.
Românii nu fac copii pentru că n-au cu ce îi întreţine, deşi muncesc ca robii de dimineaţă până noaptea târziu. Ţiganii nu muncesc, fac copii pe bandă rulantă şi pe deasupra mai acumulează şi averi. Dar dacă îţi permiţi să susţii public toate aceste adevăruri, vin bruneţii de la Discriminare, în haită, cum le este educaţia, şi te acuză de rasism.
Suportăm toate aceste umilinţe în propria noastră ţară pentru că nu ne organizăm şi noi, să ne considerăm şi noi discriminaţi şi să cerem daune morale şi materiale chiar de la acele organizaţii civile care-l reclamă acum pe preşedintele ţării pentru că a lansat un avertisment bazat pe o constatare ştiinţifică. Eu unul mă gândesc la modul serios să întreprind o astfel de acţiune, să mă declar discriminat în ţara mea, în oraşul meu. Să vedem mie cine-mi „reperează” onoarea!
written by Ioan Rotundu
La înmormântarea duhovnicului Iustin Pârvu, de joi, 20 iunie, au lipsit înalte feţe bisericeşti. Doar mitropolitul Moldovei, Înalt Preasfântul Teofan a fost de faţă. Pimen, arhiepiscopul Sucevei, patriarhul sau vreo înaltă demnitate de la Patriarhie n-a considerat să-i aducă un ultim omagiu celui care a încheiat şirul preoţilor duhovnici care au slujit cu credinţă Biserica şi pe creştinii care o înconjoară.
Părintele Iustin Pârvu n-a fost numai duhovnic cu har, el a fost printre puţinii supravieţuitori ai gulagului comunist. Şi-a petrecut tinereţile în închisorile comuniste iar când şi-a sfârşit pedeapsa a fost întrebat de autorităţi dacă a renunţat la credinţă. Părintele le-a spus că nu poate renunţa la a-L sluji pe Domnul, pentru că i s-a juruit lui. Iar autorităţile i-au mai dat un plus de patru ani de închisoare.
În tinereţile sale, preot fiind, Iustin s-a înrolat în Mişcarea Legionară, aşa cum au făcut-o mulţi preoţi din întreaga ţară. S-a alăturat Mişcării crezând că astfel va contribui la epurarea clasei politice de corupţi şi ticăloşi, că prin această Mişcare cuvântul Domnului va ajunge la creştinul de rând şi-l va trezi la realitate.
Din păcate, după asasinarea lui Zelea Codreanu în 1938, Horia Sima, noul căpitan al Mişcării a denaturat şi deturnat scopul acesteia, Mişcarea alunecând spre acte de violenţă nejustificate.
Multe secrete ale Mişcării Legionare o fi dus cu el în mormânt duhovnicul, dacă nu cumva le-a scris şi le-a lăsat unei mâni sigure că le va publica la momentul hotărât.
Părintele Iustin i-a criticat şi dezavuat pe preoţii care au pus pe primul plan îmbogăţirea lor pe seama taxării serviciilor religioase. A criticat ridicarea de biserici uriaşe, de cele mai multe ori inutil de spaţionase pentru mărimea comunităţii. A criticat vehement ridicarea Catedralei Neamului, considerând-o o investiţie prea înrobitoare pentru poporul român şi complet inutilă actului de credinţă adevărată.
Poziţia sa critică a stârnit de multe ori indignarea şefilor Bisericii Ortodoxe Române dar datorită popularităţii sale aceştia n-au îndrăznit să ia atitudine împotriva declaraţiilor sale. Au tăcut mişeleşte şi au aşteptat ca duhovnicul să piară, pentru a se simţi ei uşuraţi.
Dacă judecăm la rece anumite fapte ale trecutului, n-avea ce căuta la sicriul său arhiepiscopul Pimen, un turnător la Securitate, sau patriarhul Daniel, ofiţer de informaţii al Securităţii.
Coborârea trupului duhovnicului în cripta din biserica pe care a ctitorit-o s-a făcut sub privirile adevăraţilor credincioşi şi nu a făţarnicilor şi ipocriţilor. Cred că acest lucru şi l-a dorit şi părintele.
written by Ioan Rotundu
Joi, săptămâna trecută, primarul Ovidiu Portariuc şi-a prezentat la Tele’M Botoşani bilanţul activităţii pe un an de zile. N-a prea avut ce prezenta, dar le-a învârtit şi rotit cu abilitate din vorbe că, după o oră jumătate de dialog, am ieşit din emisiune fără să am ceva clar în minte. Adică ce a realizat din ce-a promis în campania electorală şi ce nu a realizat şi din ce cauze.
L-am întrebat pe primar de ce n-a revigorat economic Centrul istoric al Botoşaniului, aşa cum le-a promis în campanie cetăţenilor şi patronilor din zonă. Mi-a dat un răspuns care m-a lăsat fără replică. „Le-am trasat sarcină viceprimarului Viiorel Iliuţă şi directorului societăţii Locativa, Cătălin Flutur, să rezolve problema” – a fost răspunsul său.
Dar promisiunea a făcut-o cu guriţa sa, cum de a pasat acum răspunderea unor persoane care s-au arătat sceptici cu privire la promisiunea sa electorală? Ce-a făcut primarul Portariuc este ceva specific celor din PSD: fuga de răspundere atunci când sunt în situaţia de a da socoteală.
O altă manevră, care i-a reuşit primarului, a fost ca vreme de 20 de minute să ne ameţească de cap cu iniţierea unui parteneriat de afaceri între Primăria Suceava şi Botoşani. Primarul a încercat să ne convingă că prin conlucrarea cu primarul sucevean va crea mai multe proiecte de dezvoltare a turismului, de cooperare economică şi pe linie administrativă. I-am cerut concret ce proiecte vor fi luate în atenţie şi ce obiective vor fi vizate. Numai generalităţi, fără ceva concret.
Primarului de Suceava îi convine un astfel de parteneriat pentru că ei au o zonă turistică puternică şi ar putea atrage fonduri europene mult mai uşor fiind vorba de proiecte în parteneriat. Dar noi în ce turism să investim? N-avem drumuri accesibile de la Suceava la Dorohoi, de aici la George Enescu, la Ipoteşti etc. şi vrem să iniţiem proiecte?
Nu cred nicio secundă în declaraţiile primarului de a se realiza un parteneriat cu Primăria Suceava iar de se va realiza, va beneficia numai Suceava nu şi Botoşanii.
Avem tradiţii culturale dar nu avem o reţea turistică. Cultura botoşăneană este de natură spirituală şi prea puţin de ordin material. Ar merita de vizitat muzeul „George Enescu” din Dorohoi, de la Liveni, Casa Ion Pilat de la Miorcani, anumite clădiri de patrimoniu din Botoşani dar ce să araţi turiştilor când toate aceste obiective sunt în paragină?
Casa Ion Pila din Miorcani a încăput pe mâna unui preot şi acum latră câinii a pustiu, Casa Sofian din Botoşani a încăput pe mâna altui preot şi acum se dărâmă sub privirile nepăsătoare a celor de la Cultură. S-ar putea realiza pelerinaj la Casa Sf. Ioan Hozevitul de la Horodiştea dar cine ştie de existenţa ei în afara celor din zonă?
Biserica ctitorită de Ştefan cel Mare din incinta Mănăstirii Popăuţi se repară de dinainte de 1989 şi nici acum nu s-au terminat lucrările. Practic, biserica este prizoniera călugărilor din mănăstire şi nimeni nu mai ştie de existenţa sa. Cine intră pe poarta mănăstirii habar n-are de existenţa acestei biserici, ce trece neobservată.
Toate aceste posibile obiective turistice nu sunt sub administraţia primarului Portariuc ci a Consiliului judeţean. Ce parteneriat face el cu sucevenii şi la ce? Vorbe goale, menite să ne ameţească şi să trecem mai uşor peste bilanţul activităţii sale de un an de zile de la alegere. I-a reuşit!
written by Ioan Rotundu
Ieri, românii care n-au uitat, şi sunt foarte puţini cei care n-au uitat, tot mai puţini, şi-au amintit de ziua neagră din 13 iunie 1990, când minerii au răspuns chemării lui iliescu ca să apere „democraţia” de pericolul ţărănesc şi liberal care începuse a se infiltra în politica românească, în fond politica dictaturii neocomuniste a lui Ion Iliescu.
Minerii au venit şi au făcut „curăţenie”, salvând „democraţia lui Iliescu” de pericolul intelectualilor şi al studenţilor, „de ochelarişti”, cum s-a exprimat Luceafărul huilei, alias Miron Cozma.
Au trecut de atunci 23 de ani. Cu ce s-au ales românii între timp? Cu aceeaşi „democraţie iliesciană”, cu acelaşi Ion Iliescu care zâmbeşte în soare că are în Parlamentul ţării acelaşi 70% din vremuirile sale de glorie neocomunistă.
Iar „democraţia iliesciană”, adusă la putere chiar de cei care în 1990 aplaudau violenţele minerilor, manipulaţi de televiziunea trecută din slujba lui Ceauşescu în cea a lui Iliescu, le oferă ceea ce le-a oferit de fiecare dată când a fost PDSR/PSD la putere. Şi ce le oferă?
Câte un scandal care să le abată atenţia de la lipsurile cu care se confruntă, de la plata unor facturi tot mai mari de la o lună la alta, de la împuţinarea locurilor de muncă etc. Pentru 13 iunie, primul mincinos al ţării, premierul Ponta, le-a oferit românilor scandalul cu Lucian Duţă. Cică preşedintele Băsescu a desemnat în Consiliul de Administraţie al Casei de Sănătate un cercetat penal, un bandit care a mai fost pe la Casă şi a furat la greu iar acum este cercetat de DNA.
Antenele lui Voiculescu îşi fac datoria, duduind la greu împotriva lui Băsescu şi a DNA, iar prostimea care a aplaudat în iunie 1990 aplaudă şi acum, fără să ştie de ce-o face.
În realitate Duţă a declanşat o mare spaimă pentru premierul Ponta şi cei de la Casa de Sănătate pentru că venirea sa va scoate la iveală unde au dispărut vreo 300 milioane de euro. Iar şeful Casei, un medic Doru Bădescu, nu-i altul decât fostul medic de familie al lui Ponta. Iată de ce Ponta face atâta scandal!
Numai că, tot ieri, DNA a dat un comunicat că Lucian Duţă nu este cercetat penal în nici un dosar şi nu are calitate de învinuit sau inculpat. Degeaba, la Antenele lui Voiculescu Duţă a fost declarat infractor şi-l vor condamna în locul lui Voiculescu.
Însă neruşinarea lui Ponta n-are limite. De vreme ce el are în Guvernul său peste cinci miniştri şi secretari de stat cercetaţi penal şi chiar trimişi în judecată, cu ce tupeu îl acuză pe preşedintele Băsescu că a desemnat la Casă un cercetat penal? Are tupeu pentru că prostimea, cu creierul spălat de Antenele lui Voiculescu, crede tot ce i se spune legal de Băsescu.
Aceeaşi prostime care l-aplaudă pe Ponta şi ascultă cu sfinţenie spusele celor de la Antene, nu s-a arătat defel supărată pe faptul că acelaşi Ponta i-a abandonat în ghearele băncilor comerciale, angajându-se în faţa FMI că nu va adopta legea falimentului persoanei şi nici nu va da băncile pe mâna asociaţiei consumatorilor ca să-i apere pe clienţi de abuzurile acestora.
Dragnea, la concurenţă cu Ponta, a anunţat că aleşii USL trebuie să facă parte din Consiliul de Administraţie al societăţilor comerciale aflate în subordinea guvernului, a consiliilor judeţene şi locale. Prin această măsură Dragnea îi salvează pe aleşi din ghearele ANI şi-i scapă de incompatibilitate. Se întorc vremurile bune din perioada lui Năstase!
Iar ca perdeaua pusă pe ochii prostimii să fie cât mai opacă, în Capitală s-a dat tonul la apariţia mall-urilor cu preţuri pentru săraci. Şi Năstase a făcut magazine pentru cei săraci şi s-au îmbogăţit baronii locali ai PSD. Pentru că afacerea cu magazinele a eşuat lamentabil, s-a reluat şmecheria sub numele de mall. Prostimea va aplauda măsura, fără să se obosească să constate că preţurile sunt aceleaşi, numai ambalajul politic va fi altul.
13 iunie 23013 nu s-a deosebit cu nimic de acel 13 iunie din 1990. Până şi prostimea a rămas aceeaşi!
Până şi prostimea a rămas aceeaşi!
Ieri, românii care n-au uitat, şi sunt foarte puţini cei care n-au uitat, tot mai puţini, şi-au amintit de ziua neagră din 13 iunie 1990, când minerii au răspuns chemării lui iliescu ca să apere „democraţia” de pericolul ţărănesc şi liberal care începuse a se infiltra în politica românească, în fond politica dictaturii neocomuniste a lui Ion Iliescu.
Minerii au venit şi au făcut „curăţenie”, salvând „democraţia lui Iliescu” de pericolul intelectualilor şi al studenţilor, „de ochelarişti”, cum s-a exprimat Luceafărul huilei, alias Miron Cozma.
Au trecut de atunci 23 de ani. Cu ce s-au ales românii între timp? Cu aceeaşi „democraţie iliesciană”, cu acelaşi Ion Iliescu care zâmbeşte în soare că are în Parlamentul ţării acelaşi 70% din vremuirile sale de glorie neocomunistă.
Iar „democraţia iliesciană”, adusă la putere chiar de cei care în 1990 aplaudau violenţele minerilor, manipulaţi de televiziunea trecută din slujba lui Ceauşescu în cea a lui Iliescu, le oferă ceea ce le-a oferit de fiecare dată când a fost PDSR/PSD la putere. Şi ce le oferă?
Câte un scandal care să le abată atenţia de la lipsurile cu care se confruntă, de la plata unor facturi tot mai mari de la o lună la alta, de la împuţinarea locurilor de muncă etc. Pentru 13 iunie, primul mincinos al ţării, premierul Ponta, le-a oferit românilor scandalul cu Lucian Duţă. Cică preşedintele Băsescu a desemnat în Consiliul de Administraţie al Casei de Sănătate un cercetat penal, un bandit care a mai fost pe la Casă şi a furat la greu iar acum este cercetat de DNA.
Antenele lui Voiculescu îşi fac datoria, duduind la greu împotriva lui Băsescu şi a DNA, iar prostimea care a aplaudat în iunie 1990 aplaudă şi acum, fără să ştie de ce-o face.
În realitate Duţă a declanşat o mare spaimă pentru premierul Ponta şi cei de la Casa de Sănătate pentru că venirea sa va scoate la iveală unde au dispărut vreo 300 milioane de euro. Iar şeful Casei, un medic Doru Bădescu, nu-i altul decât fostul medic de familie al lui Ponta. Iată de ce Ponta face atâta scandal!
Numai că, tot ieri, DNA a dat un comunicat că Lucian Duţă nu este cercetat penal în nici un dosar şi nu are calitate de învinuit sau inculpat. Degeaba, la Antenele lui Voiculescu Duţă a fost declarat infractor şi-l vor condamna în locul lui Voiculescu.
Însă neruşinarea lui Ponta n-are limite. De vreme ce el are în Guvernul său peste cinci miniştri şi secretari de stat cercetaţi penal şi chiar trimişi în judecată, cu ce tupeu îl acuză pe preşedintele Băsescu că a desemnat la Casă un cercetat penal? Are tupeu pentru că prostimea, cu creierul spălat de Antenele lui Voiculescu, crede tot ce i se spune legal de Băsescu.
Aceeaşi prostime care l-aplaudă pe Ponta şi ascultă cu sfinţenie spusele celor de la Antene, nu s-a arătat defel supărată pe faptul că acelaşi Ponta i-a abandonat în ghearele băncilor comerciale, angajându-se în faţa FMI că nu va adopta legea falimentului persoanei şi nici nu va da băncile pe mâna asociaţiei consumatorilor ca să-i apere pe clienţi de abuzurile acestora.
Dragnea, la concurenţă cu Ponta, a anunţat că aleşii USL trebuie să facă parte din Consiliul de Administraţie al societăţilor comerciale aflate în subordinea guvernului, a consiliilor judeţene şi locale. Prin această măsură Dragnea îi salvează pe aleşi din ghearele ANI şi-i scapă de incompatibilitate. Se întorc vremurile bune din perioada lui Năstase!
Iar ca perdeaua pusă pe ochii prostimii să fie cât mai opacă, în Capitală s-a dat tonul la apariţia mall-urilor cu preţuri pentru săraci. Şi Năstase a făcut magazine pentru cei săraci şi s-au îmbogăţit baronii locali ai PSD. Pentru că afacerea cu magazinele a eşuat lamentabil, s-a reluat şmecheria sub numele de mall. Prostimea va aplauda măsura, fără să se obosească să constate că preţurile sunt aceleaşi, numai ambalajul politic va fi altul.
13 iunie 23013 nu s-a deosebit cu nimic de acel 13 iunie din 1990. Până şi prostimea a rămas aceeaşi!
written by Ioan Rotundu
Am mai comentat pe această temă dar reiau comentariul într-o formă dezvoltată pentru a clarifica un aspecte care mi se pare foarte important pentru administraţia publică locală a municipiului Botoşani.
Primarul Ovidiu Portariuc a declarat în mai multe rânduri că este nevoit să angajeze Primăria într-un credit de 10 milioane de euro pe care în momentul de faţă îl negociază cu cei de la Banca Mondială.
El susţine că aceşti bani îi sunt necesari pentru a putea începe investiţia Cornişa şi a putea continua modernizarea sistemului termic al oraşului.
Da, declaraţiile primarului sunt corecte şi chiar are o nevoie acută de aceşti bani. Ce nu explică primarul Portariuc este modul în care s-a ajuns ca Primăria Botoşani să nu poată începe şi continua aceste investiţii.
Să ne amintim cum imediat ce s-a instalat la putere Guvernul Ponta şi a început procedurile de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, încălcându-se în picioare toate principiile de bază ale Constituţiei şi adoptându-se legi contrare sistemului democratic, premierul Ponta şi Crton Antonescu având şi o atitudine impertinentă şi de sfidare a forurilor Uniunii Europene, cei de la Comisia Europeană au căutat noduri în papură şi au găsit, tăind Guvernului Ponta finanţările europene sectoriale.
Aşa s-a ajuns ca Guvernul Ponta să fie blocat în a mai putea continua investiţiile începute de Guvernul Boc şi Ungureanu. Aşa s-a ajuns ca la Botoşani primarul Ovidiu Portariuc să nu mai aibă bani pentru a continua investiţiile începute de Flutur cu finanţare europeană.
Portariuc nu numai că a rămas fără finanţările europene, dar n-a primit nici bani de la Guvernul Ponta, deşi Victor Ponta a fost în repetate rânduri la Botoşani şi a promis că de va ajunge la guvernare va aloca bani să scoată oraşul şi judeţul din sărăcia în care, ne prostea el şi prosteala i-a ţinut, l-a adus Băsescu şi Guvernul Boc.
Acum, cei de la Comisia Europeană au reluat finanţările dar au pus bo condiţie. România să înceapă investiţiile pe banii din cota ei de participare şi pe măsură ce lucrările avansează şi constructorul facturează la plată, Comisia va deconta contravaloarea facturilor.
La Botoşani, primarul Portariuc n-are bani să înceapă investiţiile sau să le continue până la primele decontări ale Comisiei Europene,. N-are bani pentru că Guvernul Ponta nu i-a dat nici un leu. Iată de ce primarul este nevoit să se împrumute.
Numai că, orgolios cum este, primarul Portariuc este pe cale să comită o mare gafă şi să provoace Primăriei Botoşani o pagubă imensă. El negociază creditul de 10 milioane de euro de unul singur, fără a fi asistat de consilieri locali, iar dobânda anunţată precum şi plata anuală a unui comision de garanţie de 5000 de euro nu sunt avantajoase. Pe piaţa creditelor se pot găsi surse de creditare în condiţii mult mai avantajoase.
De vreme ce la un credit angajat, beneficiarul plăteşte comision de risc, de ce ar trebui să plătească şi un comision de garanţie? Ce se garantează băncii prin acest comision care pe o durată de 12 ani se va ridica la 60 mii euro? Este clar că avem în faţă un comision mascat, o sursă de îmbogăţire a băncii care o aplică acolo unde ţine şi unde negociatorii sunt slabi de înger. Iar primarul Portariuc, a demonstrat-o, nu are abilităţi de negociator şi nici de a simţi, pipăi, unde se încearcă manipularea adversarului.
Pretenţia consilierilor locali liberali de a participa la negocieri este justificată iar Portariuc îşi asumă o mare răspundere dacă va negocia de unul singur un credit aşla de important ca mărime. Când vine vorba de angajjat veniturile Primăriei pe durată aşa de mare de timp, nu-i loc de orgolii sau de mofturi personale. Te faci luntre şi punte, frate cu dracul, numai să obţii un maxim de avantaj.
written by Ioan Rotundu
Reflectând asupra documentelor care au fost depuse la redacţia Jurnalul de către o persoane anonimă şi din care reiese cum au fost văduviţi foştii angajaţi ai societăţii Armonia SA Botoşani de unele drepturi de vechime pentru calculul pensiei am constatat că ceva nu are logică.
De exemplu, celebrul proces verbal din 24 septembrie 2004 semnat de Narcis Mihăiţă Dreţcanu ca primitor din partea Casei de Pensii Publice Botoşani ascunde ceva ce nicidecum nu este corect, ca să nu spun că semnătura nu s-a pus pe daiboj.
De ce ar fi semnat Dreţcanu, fără a avea calitatea, un astfel de act juridic şi să se lege la cap cu b90 de dosare de personal care pe deasupra nici nu cuprindeau documentele necesare să ateste vechimea în muncă? Mai ales că semnând acest act a riscat să răspundă penal pentru fals intelectual cum s-a şi întâmplat, numai că procurorii au fost buni la inimă şi au considerat actul ca fiind contestabil la o instanţă civilă.
Ceva nu se leagă la Dreţcanu, care şi-a asumat astfel de riscuri. De ce-a făcut-o şi pentru ce anume? De partea cealaltă, lichidatorul Lulu Dascălu avea nevoie să predea cuiva dosarele, să scape de ele, pentru ca judecătorul sindic să-l descarce de gestiunea societăţii Armonia şi să închidă procedura de insolvenţă prin faliment.
Prin ce l-a convins avocatul Dascălu Lulu pe Dreţcanu să-i semneze procesul verbal în cauză şi astfel judecătorul să-l descarce de gestiune. Unde au dispărut celelalte dosare, dosarele care cuprindeau actele de încadrare în muncă, de atestarea vechimii şi grupei de muncă? Pentru că de aceste dosare au nevoie foştii angajaţi ai societăţii Armonia ca să facă dovada vechimii în muncă.
La Casa de Pensii Publice Botoşani s-a cunoscut că Dreţcanu a semnat un document pentru care nu avea drept de semnătură, că a angajat Casa într-o răspundere civilă de care nu avea nevoie, că în arhiva instituţiei, la subsolul clădirii stau 90 de dosare timp în care 1.750 de salariaţi îşi caută dreptatea.
Nimeni din conducerea de atunci a Casei de Pensii n-a mişcat niciun deget. De ce oare a tăcut fostul director Gheorghe Livadaru, că a cunoscut situaţia?
Narcis Mihăiţă Dreţcanu mai nare la activ şi alte abateri extrem de grave de la statutul său de funcţionar public cu muncă de răspundere. În 11 iulie 2011 am publicat în Jurnalul articolul intitulat „Moftul directorului Dreţcanu costă bani publici”. Fără a consulta directorul general, Dreţcanu a semnat şi trimis o adresă către 500 de pensionari pentru a-i aduce la Botoşani ca să le verifice veniturile suplimentare. În realitate, Dreţanu s-a folosit de nişte date expirate privind anumite venituri suplimentare şi a pus pe drumui 500 de pensionari care nu aveau nicio vină. Nici atunci nu s-au luat măsuri împotriva sa.
Firesc, se naşte întrebarea: Cine şi de ce îl protejează pe Dreţcanu?
Dse vreme ce i nu s-a întâmplat nimic, Dreţcanu va mai comite şi alte boacăne, boacăne care , în opinia mea, nu sunt făcute gratuit.
written by Ioan Rotundu
Înainte de 1989, Eugen Tudose era măcelar în hala de carne. Vindea carnea de porc, ascunzând sub ea bucăţi de slănină, învelea osul sub carne ca să pară marcă şi fura la cântar ca orice neisprăvit ce ţinea securea de coadă.
Carte n-a prea învăţat, doar cât să adune şi să scadă în defavoarea clientului. Nici la capitolul educaţie n-a excelat şi nu excelează nici acum la bătrâneţe. Singurul lui talent, ca a mai tuturor celor cu puţină carte şi multă impertinenţă şi tupeu a fost să facă bani, furând şi înşelând pe oricine a putut.
A cumpărat clădirea unde acum funcţionează restaurantul şi hotelul Belvedere. Deşi monument istoric, a renovat, refăcut şi adăugat la clădire tot ce a crezut el de cuviinţă. Nu l-a deranjat nimeni de la Direcţie de Cultură şi Patrimoniu, pentru a-i cere socoteală.
Tudose crede că dacă are bani, legea nu mai are putere asupra lui. Ciocoi semianalfabeţi ca el cred că dacă au bani li se cuvine orice. Ei nu conştientizează că banii nu le aduc respect, onoare sau le completează lipsa de cultură şi educaţie. Iar când ajung după gratii se comportă la fel ca şi pungaşul de duzină.
Spuneam că la Belvedere a renovat clădirea, după care a ridicat chiar în faţa ei şi la stradă o şandrama de terasă mai slută decât un cort ţigănesc. Nu i-a dat nimeni autorizaţie dar nici nu l-a tras nimeni la răspundere că a construit în faţa unei clădiri declarată monument istoric. Dealtfel, la cultura şi educaţia sa, nu cred că Eugen Tudose poate pricepe ce înseamnă o clădire monument istoric. Şi am dreptate când fac o astfel de apreciere.
După retrocedare, Tudose a cumpărat de la proprietar şi casele Antipa, de asemenea clădiri monument istoric. Le-a renovat şi pe acestea, ttot fără a obţine cuvenitul aviz de la Direcţia de Cultură şi Monumente, deşi casele sunt monument istoric şi au pentru Botoşani o simbolistică aparte
Acum, după renovare, vrea să le transforme într-un Cazinou. Pentru el numele de Grigore Antipa nu înseamnă nimic. Şi nici n-ar putea însemna ceva pentru un măcelar obişnuit să ţină satârul de coadă şi să dea scurt şi îndesat ca să taie osul.
Cu puţina sa brumă de educaţie, când fost întrebat de un reporter de la Tele’M dacă vrea să facă Cazinou, el a replicat că poate face şi WC-u public, pentru că este casa lui. Iată dovada că bani are, cinste şi educaţie nu!
Dacă cei de la Direcţia de Cultură şi Patrimoniu şi-ar fi făcut datoria, acum Eugen Tudose era după gratii şi nu mai făcea WC-u din casa în care s-a născut şi a copilărit unul dintre marii savanţi nai României şi ai lumii.
Cum cei de la Cultură au ei însăşi o problemă de cunoaştere a civilizaţiei spaţiului botoşăneană, de respect pentru valorile arhitecturale autohtone, ar trebui ca legea să le fie aplicată mai întâi lor pentru neglijenţă în îndeplinirea atribuţiunilor de serviciu.
Parveniţi ca Eugen Tudose au existat ăn toate epocile istoriei. Să ne amintim de Costea Chiorul bogasierul din cartea Ciocoii vechi şi noi a lui Nicolae Filimon. Şi el era needucat dar îmbogăţit prin fraudă. A sfârşit cu urechile ţintuite în cuie de poarta publică unde se pedepseau neisprăviţii ca el. Suntem acum o altă civilizaţie. Tudose ar trebui pedepsit, nu ţintuit de urechi într-un loc public, ci mai întâi impozitată averea adunată prin fraudarea statului şi apoi condamnat la muncă publică obligatorie în folosul comunităţii. De exemplu, să spele WC-ul public de la piaţă, că tot are o cultură de căcat şi vrea să facă WC-u din casele Antipa.
written by Ioan Rotundu
Am încheiat ciclul de articole dedicat modului în care s-a pus la punct acapararea patrimoniului Staţiunii de Cercetare – Dezvoltare pentru Creşterea Oilor şi Caprinelor Popău-i – Botoşani. Cele scrise în articolele publicate s-au bazat pe documente oficiale aflate în arhiva Staţiunii, a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS) Bucureşti, a mărturiilor unor angajaţi şi a mărturiilor persoanelor afectate sau implicate în vreun fel de mafia care s-a format în vederea preluării controlului asupra patrimoniului Staţiunii.
Întreg ciclul de articole l-am redactat şi publicat după difuzarea reportajului televiza intitulat „Mioriţa de Popăuţi”. O persoană mult respectată la nivel de Botoşani, un intelectual cu o carieră profesională ireproşabilă, m-a căutat după difuzarea reportajului şi m-a întrebat dacă am curajul să continui a dezvălui întreaga ţesătură de jocuri care s-au pus la cale pe seama Staţiunii Popăuţi. I-am răspuns că nu de curaj duc lipsă, ci de informaţiile care să-mi întărească convingerea că într-adevăr există un grup format care urmăreşte preluarea patrimoniului Staţiunii.
Acest respectabil intelectual, căruia îi mulţumesc pentru că a avut încredere în mine, m-a ajutat să intru în posesia unor documente oficiale care susţin teza existenţei unei grupări mafiote asuprea Staţiunii Popăuţi.
Puţini sunt oamenii care în ziua de astăzi mai sunt interesaţi de apărarea patrimoniului de stat, dar sunt câţiva care nu s-au lăsat atraşi de mirajul îmbogăţirii prin mijloace politice şi nici prin a accepta funcţii care să le aducă prosperitate personală.
Articolele publicare au fost citite zilnic de mii de persoane mai mult sau mai puţin interesate iar cei care au avut interes direct au postat comentarii care să le apere scopul mizerabil urmărit. Dar cel mai mult m-am bucurat de acele comentarii responsabile şi de o atitudine civică corectă postate de cei care mai cred în dreptate şi adevăr.
Faptul că există cetăţeni care dezavuează corupţia şi corupţii, că au încredere în puterea legii, îmi dă şi mie încrederea că societatea românească, botoşăneană în special, nu este chiar definitiv pierdută sub controlul ticăloşilor care formează clasa politică.
Mai devreme sau mai târziu, şi cei care acum profită de patrimoniul Staţiunii Popăuţi, vor ajunge în faţa Justiţiei şi vor răspunde pentru faptele lor. Au răspuns pentru sfidarea legii Năstase, Becali, baronul Mischie, va veni rândul şi celor ca Mazăre sau baronaşii mai micuţi ai Botoşanilor.
Istoria ne-a demonstrat că nimeni nu scapă de mâna lungă a legii, nici chiar cei mai puternici dictatori ai lumii. De la anticul Nero la Hitler, de la Hitler la Ceauşescu, cu toţii au dat seamă pentru faptele lor.
Rămâne gustul amar pentru acei comentatori care n-au dorit să ia seamă la ilegalităţile şi abuzurile comise de cei implicaţi în această mafie, nu şi-au pus problema că cele scrise sunt dovezi irefutabile consemnate în documente oficiale şi au căutat să abată atenţia de la esenţa subiectului către aspecte menite să manipuleze cititorul. N-au reuşit, pentru că minciuna nu poate rezista prea mult în faţa adevărului şi iese la iveală de fiecare dată.
Dar ce s-a întâmplat şi se întâmplă la Staţiunea Popăuţi este doar un episod, un fragment dintr-o acţiune de corupţie pe seama banilor publici mult mai largă şi care a cuprins întreg judeţul. Funcţionari din instituţii importante ale statului sunt implicaţi în devalizarea fondurilor alocate susţinerii sectorului zootehnic.
Pe vremea când era prefect, Cristian Roman a încercat să facă ordine la APIA. A fost învins de sistemul mafiot organizat, cu tentacule şi în instituţiile care ar fi trebuit să facă ordine, adică să le aplice legea.
Aşa cum am promis, voi reveni cu un nou ciclu de articole, dar această dată vizând o altă latură a mafiei botoşănene creată pe seama banilor publici.
Toate articolele scrise cu privire la Staţiunea Popăuţi vor fi trimise la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Bucureşti, pentru că ea este forul tutelar al Staţiunii, nu Asociaţia Moldoovis a lui Nechifor, nu Consiliul Judeţean Botoşani, urmând ca Academia să-şi exprime un punct de vedere.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments