Blogul lui Rotundu

Reflectând asupra documentelor care au fost depuse la redacţia Jurnalul de către o persoane anonimă şi din care reiese cum au fost văduviţi foştii angajaţi ai societăţii Armonia SA Botoşani de unele drepturi de vechime pentru calculul pensiei am constatat că ceva nu are logică.
De exemplu, celebrul proces verbal din 24 septembrie 2004 semnat de Narcis Mihăiţă Dreţcanu ca primitor din partea Casei de Pensii Publice Botoşani ascunde ceva ce nicidecum nu este corect, ca să nu spun că semnătura nu s-a pus pe daiboj.
De ce ar fi semnat Dreţcanu, fără a avea calitatea, un astfel de act juridic şi să se lege la cap cu b90 de dosare de personal care pe deasupra nici nu cuprindeau documentele necesare să ateste vechimea în muncă? Mai ales că semnând acest act a riscat să răspundă penal pentru fals intelectual cum s-a şi întâmplat, numai că procurorii au fost buni la inimă şi au considerat actul ca fiind contestabil la o instanţă civilă.
Ceva nu se leagă la Dreţcanu, care şi-a asumat astfel de riscuri. De ce-a făcut-o şi pentru ce anume? De partea cealaltă, lichidatorul Lulu Dascălu avea nevoie să predea cuiva dosarele, să scape de ele, pentru ca judecătorul sindic să-l descarce de gestiunea societăţii Armonia şi să închidă procedura de insolvenţă prin faliment.
Prin ce l-a convins avocatul Dascălu Lulu pe Dreţcanu să-i semneze procesul verbal în cauză şi astfel judecătorul să-l descarce de gestiune. Unde au dispărut celelalte dosare, dosarele care cuprindeau actele de încadrare în muncă, de atestarea vechimii şi grupei de muncă? Pentru că de aceste dosare au nevoie foştii angajaţi ai societăţii Armonia ca să facă dovada vechimii în muncă.
La Casa de Pensii Publice Botoşani s-a cunoscut că Dreţcanu a semnat un document pentru care nu avea drept de semnătură, că a angajat Casa într-o răspundere civilă de care nu avea nevoie, că în arhiva instituţiei, la subsolul clădirii stau 90 de dosare timp în care 1.750 de salariaţi îşi caută dreptatea.
Nimeni din conducerea de atunci a Casei de Pensii n-a mişcat niciun deget. De ce oare a tăcut fostul director Gheorghe Livadaru, că a cunoscut situaţia?
Narcis Mihăiţă Dreţcanu mai nare la activ şi alte abateri extrem de grave de la statutul său de funcţionar public cu muncă de răspundere. În 11 iulie 2011 am publicat în Jurnalul articolul intitulat „Moftul directorului Dreţcanu costă bani publici”. Fără a consulta directorul general, Dreţcanu a semnat şi trimis o adresă către 500 de pensionari pentru a-i aduce la Botoşani ca să le verifice veniturile suplimentare. În realitate, Dreţanu s-a folosit de nişte date expirate privind anumite venituri suplimentare şi a pus pe drumui 500 de pensionari care nu aveau nicio vină. Nici atunci nu s-au luat măsuri împotriva sa.
Firesc, se naşte întrebarea: Cine şi de ce îl protejează pe Dreţcanu?
Dse vreme ce i nu s-a întâmplat nimic, Dreţcanu va mai comite şi alte boacăne, boacăne care , în opinia mea, nu sunt făcute gratuit.

written by Ioan Rotundu