La cortul din piaţă, unde s-a amenajat mustăria dedicată Zilelor recoltei, a fost postat alături un măgăruş trăgând o cărucioară. Astfel de imitaţii sunt folosite de obicei de către fotografii amatori pentru a-i ademeni pe copii să se fotografieze. Măgăruşul este simpatic iar cărucioara destul de reuşită şi diferă de ceva naturală doar prin faptul că este la o scară mai mică.
Duminică, în timp ce dialogam cu botoşănenii în chiar apropierea măgăruşului, un botoşănean cam cu chef, cu siguranţă nu de la must, a ţinut să-mi spună că pe măgăruş îl cheamă Ovidiu Portărel, botezat aşa în semn de omagiu adus primarului care n-a binevoit să onoreze cu prezenţa evenimentul.
Cărucioara trasă de măgăruş este de fapt instituţia Primăriei Botoşani, care de când nu mai este primar Cătălin Flutur, a rămas fără funcţionari competenţi. De aceea căruţa este goală, deşi are amenajate locuri unde ar putea sta cu mândrie cei care ne conduc.
Hazul popular a fost şi rămâne pentru români hrana spirituală în momentele grele ale vieţii. Ce se întâmplă astăzi cu românii aflaţi sub guvernarea social-democraţilor este o cumpănă a vieţii lor. Deocamdată totul se limitează la ironii, la haz-de necaz dar există riscul ca de la ironia muşcătoare să se treacă şi la proteste radicale.
Revenind la primarul nostru, faptul că botoşănenii au început să-l ironizeze nu este nicidecum un semn bun pentru el. Azi este comparat cu un măgăruş dar mâine s-ar putea să fie confundat cu un animal sălbatic ce trebuie ucis, adică eliminat din viaţa publică.
Există anumite limite de suportabilitate pentru o comunitate aflată sub conducerea unui satrap, a unui dictator, a unei persoane autoritare. Când autoritarismul este însoţit şi de măsuri radicale menite să împiedice bunul mers al vieţii ironia socială se transformă repede în proteste de stradă ce pot evolua violent.
Istoria ne dă şi un exemplu în acest sens. În vremurile lui Caragea Vodă, când românii o duceau din ce în ce mai greu, împovăraţi de biruri şi obligaţii către boieri, de la hazul popular au trecut la proteste cu jalba-n proţap şi cu rogojini pe cap aprinse, semn al depăşirii limitei răbdării.
Am mai spus-o şi o repet, Portariuc nu este numai primar, el este un lider important al PSD, este preşedintele executiv al organizaţiei judeţene. Toţi cei care se revoltă împotriva sa se revoltă şi împotriva PSD. Portariuc s-a cam izolat de oameni. S-a îndepărtat de necazurile lor şi trăieşte ca într-un castel de fildeş, înconjurat de curteni care-i supun numai ce vrea el să audă şi nu-l informează cu tristele realităţi.
Vă amintiţi de povestea cu acel împărat care mergea gol pe stradă, cu împărăteasa alături, convins fiind de curteni că poartă veşminte cum n-au mai fost vreodată confecţionate în lume? A trebuit ca de pe stradă să se audă o voce de copil care a exclamat că împăratul şi împărăteasa sunt goi puşcă ca cei în cauză să se trezească la realitate şi să descopere că au fost victima unei mari minciuni.
Şi primarul Portariuc are nevoie de o voce care să-l trezească la realitate, să-l aducă cu picioarele pe pământ, să-l facă să înţeleagă că a fi primar nu înseamnă a sta pe un tron de aur având la picioare întreaga suflare a comunităţii botoşănene. Important este ca primarul să aibă urechea necesară să asculte glasul acelei voci.
written by Ioan Rotundu
Ieri, am continuat să filmez emisiunea Lumea lu’ Rotundu în municipiul Botoşani, având mai multe solicitări în acest sens venite de la cetăţenii care se confruntă cu diverse probleme a căror rezolvare s-a împotmolit la nivelul Primăriei Botoşani.
Felicia Ciobanu locuieşte pe strada Libertăţii nr. 28 în cartierul Luizoaia. Din cauza izvoarelor de apă destul de frecvente în zonă, apar şi probleme la imobilele construite cu ani în urmă. Ea susţine că de la Primăria Botoşani i s-a spus că zona este una interzisă noilor construcţii. Cu toate acestea, în zonă s-au ridicat vile semeţe şi case masive, adânc ancorate în pământul plin de izvoare.
Un vecin al doamnei Ciobanu şi-a ridicat casă mare la stradă. Ciobanu susţine că pe autorizaţia acestuia scrie ridicarea unei gospodării anexe şi nu a unei case solide.
Prin noua construcţie a vecinului, apa din izvoare a fost dirijată spre curtea şi casa sa iar acum are mari probleme, apa izvorând de peste tot, inclusiv în casă.
Fiind no problemă de urbanism, am ajuns la Primăria Botoşani şi am stat de vorbă cu arhitectul Dan Sandu, cel care are în răspundere problemele de urbanism ale oraşului.
Sandu nu s-a arătat defel impresionat de problemele locuitorilor din zonă şi nici n-a dorit să explice care este regimul construcţiilor din acest cartier. În schimb, s-a arătat extremn de afectat când i-am explicat că una stă scris pe autorizaţia de construcţie şi cu totul altceva s-a construit.
Supărat, Sandu mi-a spus că nu-i poate împuşca pe oameni şi nici n-ar fi drept să le demoleze casele, chiar dacă au fost construite ilegal. L-am întrebat dacă legea nu este obligatoriu de respectat şi de către bogaţi şi de către săraci. A evitat un răspuns, susţinând că nu-i poate împuşca pe cei care au încălcat legea dar dacă eu doresc pot încerca să mă împuşc.
Ciudată poziţie a celui care are puterea de a decide viitorul urbanistic al Botoşanilor şi care ar trebui să vegheze la respectarea legii în construcţie, urmărind respectarea autorizaţiei eliberate. Acum îi explic cum de a reuşit Sorin Harasim să obţină autorizaţie de „renovare a garajului”, construcţie care n-a fost ridicată vreodată. Sandu i-a semnat autorizaţia „de renovare” cu intenţia ascunsă de a-i da posibilitate lui Harasim să ridice garajul, punând autorităţile în faţa faptului împlinit.
CVât despre protestele vecinilor lui Harasim a căror drepturi de proprietate sunt încălcate prin construcţia garajului, Sandu le-ar fi putut spune că nu-l poate împuşca pe Harasim doar pentru un amărât de garaj.
Îi aduc la cunoştinţă domnului arhitect (n-am dorit să-i spun acest lucru pe cameră pentru a auzi şi cei peste o sută de mii de privitori la emisiunile mele) că eu n-am nici un motiv să mă împuşc deoarece am conştiinţa curată. Dumnealui poate că ar avea multe motive s-o facă dar îl opreşte laşitatea. Eu pot primi o invitaţie a procurorilor de la DNA şi a onora fără a mă impacienta. Dumnealui poate la fel?
Cu arhitectul Sandu voi mai avea de dialogat pentru că mai sunt probleme de natură urbanistică a căror rezolvare depinde de semnătura sa. Sper ca pe viitor să fie mai cooperant, pentru că în joc este prestigiul său profesional şi nu al meu, pentru că el poate face imagine pozitivă sau negativă Primăriei şi nu eu. Eu doar sunt mesagerul problemelor pe care cetăţenii nu reuşesc să le rezolve la nivel de Primărie din cauza birocraţiei sau a unor interese meschine ale funcţionarilor cu muncă de răspundere.
written by Ioan Rotundu
Duminică seară din nou s-au putut vedea cohorte de bucureşteni care au defilat pe străzile principale blocând circulaţia rutieră. Purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei spunea la B1 Tv că protestele sunt paşnice de aceea ei nu se intervine în forţă. Cică obligaţia lor este doar să asigure protecţia demonstranţilor şi a ordinii publice.
Ciudată misiune a Jandarmeriei. Cum să asiguri protecţia unor demonstranţi când demonstraţia lor este una ilegală? Cum asiguri ordinea publică când demonstranţii au blocat circulaţia rutieră?
Este clar că jandarmii au primit ordin să-i lase pe protestatarii contra Roşiei Montana săî se plimbe în voie prin Bucureşti pentru că, oricum, Guvernul Ponta nu-i bagă în seamă. Toace aceste proteste nu împiedică Guvernul Ponta să dea Roşia Montana pe mâna celor de la Gold Gorporation. Dealtfel, tot duminică, de la Roşia Montana, Valeriu Zgonea, îmbrăcat la patru ace, declara că în zonă este nevoie de locuri de muncă şi-l invita pe Crin Antonescu la ospăţul voturilor moţilor pe motiv că şi de aici va culege voturi la alegerile prezidenţiale.
Refuzul lui Antonescu de a merge la Roşia Montana şi afirmaţia sa că parlamentarii liberali nu vor vota legea ca Gold Corporation să exploateze aurul spune multe lucruri despre care noi nu ştim mai nimic.
Un singur lucru este cert. În momentul de faşă românii s-au împărţit între banii lui Soros şi cei ai Gold Corporation. Protestatarii stradali din România şi străinătate sunt plătiţi de Fundaţia Soros, cu ziua, cu ora, nici nu mai contează. S-a dovedit că la mijloc sunt banii lui Soros iar liderii protestelor s-au dat la fund imediat ce s-a aflat că s-au înfruptat din banii lui Soros.
Plătiţi în continuare să iasă în stradă, bucureştenii şi românii din alte oraşe se plimbă bezmetici la vreme de seară şi noapte fără a fi luaţi în serios de Ponta sau vreo altă autoritate românească. Doar jandarmii le asigură paza ca să fie cuminţi şi să nu se apune de prostii. Nu-mi explic de ce Protecţia Copilului n-a sărit în sus văzând părinţii cu copii în braţe sau în cărucior la vreme de noapte în hărmălaia protestatarilor. În astfel de cazuri copii nu mai trebuie protejaţi?
Românii mai de soi, aflaţi în funcţii cheie prin Guvern, prin Parlament, cu poziţii influente în anumite partide s-au înfruptat din banii societăţii Gold Corporation. Datoria lor este să tacă şi să manevreze lucrurile în aşa fel încât Gold Corporation să exploateze aurul. Iar cea mai bună soluţie este manevrarea minerilor pe motiv că n-au locuri de muncă.
Sunt ani de când s-au închis minele de aur din Apuseni şi minerii n-au ieşit la proteste că vor să muncească. Cum a apărut în zonă Gold Corporation, cum şi minerii au descoperit că ei nu mai muncesc.
Am mai afirmat şi reafirm că premierul Ponta va pune Roşia Montana în braţele societăţii Gold Corporation. Se pare că şi Soros a simţit acest lucru şi de ciudă, tot duminică, s-a căsătorit. La cei 83 de ani ai să-i şi-a tras nevastă tânără. Probabil că proaspăta mireasă nu doarme noaptea., nu că ar fi Soros prea viril, ci din dorinţa de a nu rata bucuria de a-l vedea cum îşi dă ortul popii. Numai gândul la cele 20 miliarde de dolari, cât face acum averea ghijgărăului maghiar nu te lasă să mai dormi. Dar cânt te gândeşti că vei moşteni o astfel de avere îţi poţi ieşi din minţi.
Priviţi fotografia cu Soros şi veţi înţelege şi singuri că omului acestuia la cei b83 de ani numai însurătoarea îi mai lipsea. Eu cred că a decis să se sinucidă de ciudă că aurul de la Roşia Montana tot în Canada se va duce. De obicei ungurii îşi curmă zilele în ştreang. Soros a ales o cale mai plăcută: sinuciderea prin sex alături de o mireasă tânără
Spunea cineva că dacă protestatarii sunt plătiţi, de ce autorităţile nu intervin să facă anchete. N-au cum! Şi autorităţile, de la premier în jos, au luat bani de la canadieni, aşa că cele două tabere se înjură reciproc dar nu se iau la bătaie. Pe la români corb la corb nu-şi scoate ochii!
written by Ioan Rotundu
Completul de judecată din cadrul Judecătoriei Botoşani desemnat să judece dosarul de eliberare condiţionată a lui Constantin Conţac au dispus eliberarea acestuia din Penitenciarul Botoşani, unde este încarcerat.
În susţinerea documentelor din dosare care au făcut dovada că deţinutul Conţac poate beneficia de dreptul de eliberare condiţionată prevăzut de art. 59 Cod penal a fost şi pledoaria procurorului, care a pus concluzie de eliberare.
Pe când Conţac îşi făcea bagajul pentru a ieşi în libertate, hodoronc-tronc, procurorii de la DNA Suceava au făcut recurs.
Nu cunosc motivele de recurs dar nici nu sunt curios. În cazul Conţac evidente sunt faptele sale. Conţac n-a mai fost condamnat, deci nu este recidivist. Comportamentul său social şi profesional până a fi condamnat n-a fost unul care să ridice probleme de ordin juridic civil sau penal.
În decursul vieţii sale Conţac a deţinut funcţii eligibile de natură publică şi politică bucurându-se de aprecierea a sute de mii de botoşăneni. În funcţiile deţinute şi-a făcut datoria iar condamnarea sa a venit într-un context politic când Justiţia română trebuia să arate celor de la Bruxelles că în România se condamnă marea corupţie. Conţac a fost şi rămâne o victimă a politicului iar acest lucru se va dovedi în timp.
Ca deţinut, conform actelor de la dosar, Conţac a avut un comportament exemplar, a muncit cot la cot cu ceilalţi deţinuţi şi a executat muncile care i s-au repartizat fără a avea vreo obiecţie.
Aşa stând lucrurile, de ce vor procurorii DNA Suceava ca deţinutul Conţac să nu beneficieze de un drept pe care şi l-a câştigat prin comportamentul său de cetăţean privat de libertate? O justificare a procurorilor ar fi incapacitatea lor de a recunoaşte un drept cuvenit prin lege, ei suferind de o deformare profesională care îi determină să recureze, până la epuizarea tuturor căilor de atac, a oricăror decizii ale instanţelor de judecată. Există şi suspiciunea că au declarat recursul din servilism faţă de şefiilor de la Bucureşti dar şi din teama că vor fi întrebaţi de şefii lor de ce n-au făcut recurs. Şi o ultimă justificare ar fi cea de cretinism profesional de care suferă procurorii.
De acest cretinism profesional au suferit şi procurorii comunişti, suferă şi cei actuali. Ei n-au capacitatea socială de înţelegere a fenomenului juridic care poate costa nejustificat statul şi fenomenul care poate afecta grav psihicul persoanei condamnate şi care nu poate beneficia de un drept cuvenit datorită lipsei lor de interpretare corectă a faptelor.
Câtă vreme Conţac va sta după gratii, va sta pe banii noştri. Ieşit în libertate, el poate contribui, aşa cum a m ai făcut-o, a dezvoltarea economică a societăţii. În cazul lui Conţac nu se pune problema unui pericol social. Dacă putem vorbi de un pericol social, atunci acest pericol vine din partea procurorilor care n-au capacitatea de a discerne între eficienţa socială a unei persoane şi pericolul pe care-l poate prezenta ea pentru cei din jur.
Dacă, în recurs, dosarul lui Conţac nu va nimeri pe masa unor judecători şantajaţi de procurori pentru anumite fapte necurate din cariera lor profesională, atunci soluţia nu va fi decât una de eliberare condiţionată, aşa cum îi dă dreptul legea.
written by Ioan Rotundu
Despre înmulţirea în Botoşani a sălilor de joc ca ciupercile după ploaie am mai comentat. În jurul Mall-ului sunt peste zece saloane iar pe strada Primăverii saloanele sunt unul lângă latul. Dacă patronii de jocuri de noroc n-ar câştiga nu s-ar înmulţi numărul acestora.
Sunt foarte mulţi cei care au devenit pătimaşi şi dependenţi de jocurile de noroc. Joacă până la ultimul leu din casă iar când nu mai au bani joasă pe bunurile din locuinţă şi chiar pe nevastă.
Este cazul unui funcţionar din Botoşani care şi-a jucat nevasta şi a pierdut-o pentru două zile partenerului de joc. Nevastă-sa, femeie intelectuală, s-a trezit acasă cu soţul însoţit de un ţigănoi. Soţul a anunţat-o spăşit că timp de două zile va trebui să locuiască cu ţigănoiul. Stupefiată, de ruşine femeia a plecat din ţară vreme de-o săptămână.
Alţi împătimiţi şi-au pierdut locuinţa, creând drame greu de suportat când câştigătorul a venit să-şi ia în primire spaţiul. Cei mai mulţi îşi amanetează bijuteriile. Dacă veţi fi atenţi, veţi observa că pe lângă saloanele importante de jocuri de noroc există şi câte o casă de amanet. Afacerea este bănoasă pentru patronii acestor case. Ei primesc bijuteriile contra unor sume subevaluate. De regulă, posesorii bijuteriilor nu mai au alţi bani să-şi recupereze aurul amanetat pe care patronul casei de amanet îl va valorifica la un preţ aproape dublu.
Şi cămătarii prosperă. Ei se învârt prin saloanele de joc şi îi localizează pe cei care au pierdut banii, propunându-le împrumuturi în condiţii înrobitoare. Iar dependenţii de jocurile de noroc acceptă aceste condiţii şi-şi pierd casele sau bunurile din casă.
Deşi autorităţile cunosc toate aceste drame, poliţiştii de noapte ştiu ce situaţii dramatice se consumă în semiobscuritatea saloanelor, n-au legislaţie să intervină în vreun fel. Toată legislaţia actuală este în favoarea patronilor caselor de joc.
Fiscalitatea pe salarii, pe veniturile muncite este una extrem de ridicată. Fiscalitatea pe jocurile de noroc este permisivă. Culmea, nici guvernele anterioare, nici actualul Guvern Ponta nu impozitează mai aspru veniturile din jocurile de noroc.
Singurul ministru al Finanţelor din perioada postdecembristă care a făcut ordine în jocurile de noroc şi le-a impozitat pe măsură a fost Decebal Traian Remeş. Restul miniştrilor au umflat nivelul accizelor, a cotelor de impozitare pe veniturile din activităţile de producţie şi consum dar nu au luat în vizor şi veniturile celor care patronează jocurile de noroc.
Decât să se ocupe de bone şi alte trăsnăi, mai bine parlamentarii botoşăneni ar iniţia o lege prin care să se plafoneze sumele ce se pot juca de o singură persoană, cu sancţiuni aspre patronilor, să se interzică accesul cămătarilor în spaţiile de joc iar sălile de jocuri în care patronii acceptă joc pe locuinţa personală, pe familie sau pe bunurile din casă să fie închise imediat.
Se pot consulta poliţiştii, notarii, foştii patroni de săli de joc care au renunţat la afacere etc. care pot relata ce se întâmplă prin culise şi cum se pot preveni astfel de situaţii. Numai voinţă politică să existe, pentru că o astfel de lege va fi boicotată de cei vizaţi prin a mitui tot ce ar însemna pericol pentru afacerile lor.
written by Ioan Rotundu
În timp ce românii care ies în stradă s-au înmulţit şi încep să treacă de la protestele legate de Roşia Montana şi soarta maidanezilor la revendicări politice, preşedintele Băsescu şi premierul Ponta se scuipă reciproc cu ajutorul televizorului.
Aseară, preşedintele Băsescu a ieşit la tribuna sa de la Cotroceni şi l-a tocat pe premierul Ponta precum tărăncile frunza de nalbă pentru răţuştele abia ieşite din ou. Din laş, mincinos şi şmecher de doi bani nu l-a slăbit.
A urmat replica premierului, care s-a dus glonţ la B1 Tv, post considerat fieful lui Băsescu şi al PDL, de unde i-a anunţat pe români că în munca sa de prim-ministru este grav sabotat de preşedintele Băsescu care este un duşman al românilor.
Putem constata cu satisfacţie că Ponta a evoluat în limbaj. Dacă Ceauşescu îşi declara adversarii „duşmanii poporului”, Ponta îi declară „duşmanii românilor”.
Iată cum ţara se duce de râpă iar conducătorii ei oferă poporului pâine şi circ din belşug. Dacă cei doi s-au beştelit la televizor, firesc ar fi să urmeze şi reacţia străzii.
Cum nu suntem în Franţa sau Germania, unde cetăţenii ar fi ieşit cu toţii în stradă şi i-ar fi măturat pe cei doi şi odată cu ei întreaga clasă politică ticăloşită, noi stăm şi privim la televizor. Suntem români şi preferăm pâinea şi circul în dauna siguranţei viitorului nostru şi al copiilor pe care-i creştem tot mai greu şi mai prost educaţi.
Puţini ştiu că în spatele acestui circ stau alte realităţi. Săptămâna trecută între Ponta şi Antonescu a avut loc o discuţie foarte dură. Antonescu i-a cerut lui Ponta să-i spună dacă a primit ceva bani de la societatea Gold Corporation. Ponta a negat vehement. Numai că Antonescu avea nişte informaţii şi l-a întrebat dacă partidul, adică PSD, a primit ceva. Ponta i-a răspuns că nu se ocupă de finanţele partidului.
Întors la sediul PNL, Antonescu era hotărât să rupă alianţa cu PSD. N-au fost de acord cei din conducere şi miniştrii care au motivat că nu este momentul oportun pentru a se desface Alianţa USL. Am reprodus în sinteză această discuţie pentru că aşa mi-a fost relatată de cineva care a fost de faţă la întâlnirea lui Crin Antonescu cu conducerea PNL după ce a avut întâlnirea neoficială cu Ponta.
Preşedintele Băsescu are şi el informaţii că PSD ar fi primit bani de la Gold Corporation. El se joacă cu Ponta ca pisica cu şoarecele. Interesant este să vedem momentul când Băsescu se va hotărî să-l înşface pe Ponta, adică să se plictisească de-a joaca pisicii cu şoarecele şi să-l compromită definitiv şi fără putinţă de scăpare.
Aseară preşedintele Băsescu s-a prezentat la conferinţa de presă sigur pe el şi fără teama unei noi suspendări. Semn că are nişte garanţii din partea PNL că nu va mai susţine suspendarea lui. Dacă este aşa, avem şi un prim semn concret că se lucrează intens la unificarea dreptei şi că PNL se pregăteşte să se despartă de PSD. Un punct crucial în unificarea dreptei va fi cunoscut după ce judecătorii se vor pronunţa în dosarul ICA a lui Dan Voiculescu.
După această pronunţare vom şti dacă Voiculescu mai joacă vreun rol politic în PNL sau a fost abandonat.
Până când va avea loc ruperea Alianţei, românii se vor distra copios privind la televizor joaca dintre motănelul Băsescu şi şoricelul Ponta. Costul distracţiei îl vom plăti prin majorările de preţ care vor urma precum şi noile impozite ce ne aşteaptă de la 1 ianuarie 2014.
written by Ioan Rotundu
Bucureştenii care nu suportă oboseala zilnică a muncii, cei pensionari, cei cu ajutoare sociale şi şomerii în majoritate tineret de vreo două săptămâni protestează prin principalele pieţe bucureştene.
Unii protestează pentru Roşia Montana dar fără să ştie unde se află această localitate şi cât adevăr este în ce se spune despre ea. De exemplu, mulţi invocă galeriile de exploatare a aurului din perioada romană dar dacă-i întrebi câţi turişti români sau străini le vizitează anual habar n-au. Le spun eu pe această cale, care am fost acolo în două rânduri, că numărul lor nu trece de-o sută.
Alt grup, mai mult babe scofâlcite dar boite strident protestează pentru a salva, chipurile, de la eutanasiere câinii maidanezi pe care-i consideră fiinţe aproape sfinte precum indienii vaca.
Oamenii şi copiii de până acum care şi-au sfârşit viaţa în clipe groaznice, fiind sfâşiaţi de colţii acestor câinii nu valorează nimic în faţa lor. Chipurile, cuprinşi de o adâncă remuşcare faţă de aceste fiinţe neajutorate şi care nu de puţine ori îşi dau viaţa pentru a-şi apăra stăpânul, aceşti protestatari vor ca maidanezii, pe jumătate sălbăticiţi, să fie îngrijiţi şi nu eutanasiaţi.
Am, văzut câte un boşorog, o babă ştirbă sau un tânăr ca subţirel la intelect cerând întreţinerea câinilor în padocuri. Dar pe banii cui se vor întreţine aceşti câini? Pe banii noştri bineînţeles! Nu avem suficiente grădiniţe, avem şcoli care se dărâmă peste elevi, nu avem medicamente şi materiale sanitare în spitale şi o mână de pierde vară vor să cheltuim milioane de lei, la nivel de ţară sute de milioane, pe întreţinerea câinilor vagabonzi.
Dar altceva vreau să punctez în comentariul de faţă. În timp ce televiziunile sunt ocupate cu protestatarii, în tot acest timp Guvernul Ponta bagă adânc mâna în buzunarul nostru. Protestatarii din Bucureşti nu vor ieşi la primăvară la câmp să bage sămânţa în pământ aşa cum fac ţăranii. Dar ţăranii, la primăvară nu vor mai avea banii necesari pentru că-i strânge acum cu japca Guvernul Ponta încasând impozitele pe roadele agricole ale ţăranilor, impozite introduse pentru prima oară în perioada postdecembristă, impozite inexistente în comunism.
Aceste probleme s-ar cere dezbătute pe la televiziuni şi nu problema Roţşia sau a maidaneztilor, probleme care sunt şi trebuie rezolvate pe calea legii şi nu a protestelor de stradă.
De la 1 ianuari2 3014 vor intra în vigoare noi impozite pe venit atât pentru persoanele fizice cât şi pentru companiile mici. Sunt impozite grezu de suportat dar televiziunile nu atacă public problema. Pentru ele drama ţăranilor şi a celor care mai au curajul să muncească îb România nu prezintă interes. Ar ieşi rating şi din aceste probleme dacă ar fi moderatori capabili să înţeleagă fenomenul şi să-i invite pe cei care au votat aceste legi să se explice de ce au făcut-o.
written by Ioan Rotundu
Mai toţi primarii de prin judeţ s-au revoltat când au aflat că de la IŞJ, sub semnătura inspectorului general Mihaela Huncă, s-a transmis directorilor de şcoli că la festivitatea de deschiderea anului şcolar invitaţii oficiali trebuie să aibă aprobarea IŞJ, adică a sa.
Joi am filmat la Grupul de Acţiune Locală din Săveni emisiunea „Dinamica economiei”. Prin oraş se aflau şi câţiva primari din comunele vecine oraşului. Erau foarte revoltaţi. Ei, care toată vara au investit zeci şi sute de mii de lei în reparatul şi modernizarea şcolilor nu pot participa luni, 16 septembrie, la festivitatea de deschiderea anului şcolar decât numai dacă le dă aprobare Huncă.
Baragladina asta (cum a numit-o un primar) habar n-are că toate şcolile sunt în proprietatea şi administrarea primăriilor locale şi că primarul îi poate interzice Mihaelei Huncă să calce prin comună, nu să mai intre şi în şcoli.
A mai afirmat baragladina că şcolile sunt un fel de „cazărmi militare” aşa că nu mai pot intra persoane din afara şcolii. Altfel, spus baragladina a rupt legătura dintre şcoală şi părinţi şi a izolat actul educaţional care de acum înainte se va desfăşura numai în spiritul PSD.
Este uimitor de câtă prostie poate suferi femeia asta. Cum să interzici oficialităţilor publice să intre în şcoală, cum să nu permiţi părinţilor sau rudelor elevilor să se intereseze de starea la învăţătură a copilului sau nepotului?
Când socialista Bărculeţ a fost numită de babuşca Androneasca inspector general adj. ziceam că deva mai ruşinos, degradant şi ofensator pentru învăţământul botoşănean nu se putea.
Iată că s-a putut prin numirea Mihaelei Hiuncă în funcţia supremă. Şi, culmea, tot Androneasca a fost cea care a miluit-o cu postul râvnit de mai mulţi ani de Huncă.
Mai lipsea ca Huncă să le ceară primarilor şi cuvântul scris pe care-l vor rosti la festivitate, ca să-şi dea ea avizul şi să prevină faptul ca vreun primar din afara PSD să critice partidul de guvernământ care duce ţara spre dezastru.
Huncă îşi permite toate acestea pentru că ea a văzut cum se comportă şeful său de partid Victor Ponta. Cu tupeu, cu ironie şi zeflemea în a trata problemele românilor, cu rostirea de minciuni incredibile, cu laşitate când este forţat să de-a socoteală pentru faptele sale.
Huncă este un Ponta în miniatură, numai că ea poartă fustă. Diferenţa dintre ei constă în ce are fiecare în chiloţi, în rest asemănarea este perfectă.
Raluca Turcan, prinzând-o pe baragladină că a raportat la Ministerul Educaţiei cifre mincinoase în ce priveşte autorizarea sanitară a şcolilor, i-a cerut demisia. Ce, Ponta când a fost prins cu plagiatul a demisionat? Nu! Nici baragladina nu va demisiona nici dacă ar fi violată politic. Este femeia care s-ar şterge imediat la fund cu doctrina socialistă şi ar adopta-o pe cea liberală numai să rămână în funcţie.
Este inexplicabil faptul că judeţul care şi-a făcut un brand din cultură şi educaţie de cel puţin două secole este cel mai umilit acum prin numirea la educaţie şi cultură a unor nulităţi care au doar paşaport politic şi nu profesional.
Eu îi consider vinovaţi pe acei profesori şi învăţători care s-au remarcat în plan profesional prin a educa cu adevărat generaţii de copii şi care acum acceptă umilinţa de a fi conduşi de nişte colegi care n-au alte merite decât că sunt înregimentaţi politic şi slujesc cu credinţă partidul care-i răsplăteşte cu huzmeturi pe care nu le merită sub nicio formă.
Când aceşti profesori vor realiza umilinţa şi ruşinea pe care o suportă acceptând să fie conduşi de nonvalori profesionale şi vor lua atitudine colectivă, poate că abia atunci nici partidele nu vor mai îndrăzni să-şi bată njoc de ei numindu-le şefi ca baragladina de faţă.
written by Ioan Rotundu
În emisiunea „Dialog deschis” din 21 august au participat cu statut de invitaţi doi angajaţi ai societăţii Eltrans Botoşani. Este vorba de Victor Gherasie şi Romică Baltaru. Moderatoarea emisiunii Oana Aramă a pus întrebările pe care le-a considerat necesare pentru ca botoşănenii să înţeleagă cum mai merge activitatea societăţii care asigură zilnic transportul spre şi dinspre locul de muncă a miilor de localnici.
Cei doi invitaţi au criticat multe aspecte legate şi de activitatea inginerului Ioan Comariţa, cel care răspunde în societate de partea rulantă.. În zilele următoare cei doi au fost ameninţaţi de către Comariţa cu desfacerea contractului de muncă pentru că au dezvăluit public aspectele negative din activitatea sa.
Mare tupeu la acest Comariţa de vreme ce el deţine o funcţie care nu-i permite să ia decizii de încadrare şi desfacere a contractului de muncă.
Pe ce se bazează tupeul lui Comariţa? Pe colaborarea cu noul director Şmit, pus acolo politic şi care confundă şoseaua cu linia de tramvai, el fiind inginer de drumuri şi poduri şi nu de căi ferate precum şina de tramvai.
Schimbarea din funcţie a fostului director Ivănescu pe motive absolut politice a dus la crearea de noi tensiuni în rândul colectivului de salariaţi, tensiuni generate de acest Comariţa pe care primarul Ovidiu Portariuc a dorit cu orice păreţ să-l pună managerul societăţii dar s-a lovit de protestele energice ale salariaţilor.
Cu ani în urmă Comariţa, mai exact în vremea primarului Egner, a mai condus societatea Eltrans şi a adus-o în prag de prăpastie, falimentul bătându-i la poartă.
Pe managerul Ivănescu acest Comariţa n-a mai putut să-l domine prin influenţa sa iar în colectivul societăţii se instalase un fel de armonie şi toată lumea muncea cu tragere de inimă, Ivănescu asigurându-le la timp salariile şi redresând activitatea societăţii.
Cu Şmit la cârmă, Eltrans a început din nou să fie dominată de Comariţa, această piază rea a societăţii. Poate că cel care ar trebui dat afară din societate ar fi chiar el şi nu cei doi angajaţi care au participat la emisiunea menţionată.
Cel care a produs din nou dezordine în societate este primarul Ovidiu Portariuc. Tot el ar trebui să ia cuvenitele măsuri şi să reastabilească ordinea. Iar ordinea se poate restabilit liniştindu-l pe Comariţa în sensul ca să-şi vadă de treburile sale şi nu de cele ale actualei conduceri.
Iar actualul manager Şimit să nu se mai lase condus de mânuţă că este băiat mare la maică-sa şi poate merge copăcel fără sprijinul lui Comariţa. Comariţa are tot interesul să-l ducă-n prăpastie şi să-i ia locul. Dacă simte nevoia de sprijin, îl poate găsi în adjunctul său Ivănescu. Un sprijin calificat şi dezinteresat.
written by Ioan Rotundu
Zvonurile care circulă prin Botoşani în ultima vreme cum că omul de afaceri Victor Mihalachi va relansa postul SOMAX TV nu sunt simple zvonuri ci realităţi. De când a cumpărat licenţa postului SOMACX TV de la Şotropa, Victor Mihalachi a avut mai multe încercări de a reanima acest post ce s-a bucurat de largă popularitate în rândul botoşănenilor şi care încă este prezent în memoria acestora.
După ce a ratat amenajarea studioului în spaţiile de la Tratoria, Mihalachi a reluat demersul de emitere prin a angaja un spaţiu la Casa sindicatelor, spaţiu în care a funcţionat Rapsodia Tv a medicului Gabriel Oprişanu. Pentru că negocierile cu directorul Casei Valentin Rău au eşuat, Mihalachi a decis să amenajeze studioul într-un spaţiu propriu al firmei sale Victor Construct, spaţiu cumpărat în imediata vecinătate a sediului său de firmă şi în care, pe vremuri, a funcţionat o croitorie militară.
Într-un termen extrem de scurt, studioul a prins contur iar lucrările pe partea de construcţie sunt aproape finalizate. În paralel Mihalachi l-a angajat pe cunoscutul specialist în aparatură de televiziune şi sunetist de valoare Mircea Brehuescu, căruia i-a încredinţat sarcina de a comanda aparatura necesară.
Cu amenajările studioului (platoul de unde se va emite are o suprafaţă de aproape 200 mp) şi aparatura ce a fost deja comandată Mihalachi va investi aproape 100 mii euro. Toată aparatura comandată este una performantă şi de ultimă generaţie, ceea ce va asigura o calitate deosebită a imaginii şi sunetului, condiţii de importanţă capitală pentru orice post de televiziune.
Se ştie că directorul postului va fi Sorin Bradu, un alt om de presă scrisă şi televiziune cu o respectabilă experienţă în domeniu iar pentru funcţia de redactor şef se vehiculează numele jurnalistului Sergiu Bălăşcău.
Postul nu va avea program de ştiri dar principalele evenimente ale zilei vor fi rulate pe banda de jos a ecranului. În schimb se anunţă un program care va cuprinde dezbateri gen toc-show pe teme politice, economice, culturale, sportive, religioase. Se pare că va fi şi o emisiune cu dedicaţii muzicale. Încă nu se cunoaşte care va fi programul complet dar este cert că acest program va avea emisiuni originale, deosebite de celelalte două posturi locale.
Să trecem în curtea Tele’M. Acţionariatul asupra acestui post s-a modificat, un pachet important de acţiuni fiind cumpărat de către ex-senatorul şi avocatul Dan Humelniciu. Deşi cunoscut lider al PDL, Humelnicu şi-a exprimat dorinţa ca postul să păstreze o politică redacţională echidistantă politic, adică fiecare formaţiune politică să fie tratată în mod egal.
Grila de toamnă a postului Tele’M nu anunţă modificări semnificative dar în schema realizatorilor de emisiuni au apărut două nume noi: Adrian Şorodoc şi Dorin Bejenaru. Ultimul, jurnalist de forţă şi un bun cunoscător al mediului politic botoşănean va da un plus de valoare dezbaterilor politice.
Probleme mari răzbat în public dinspre Rapsodia Tv. Se pare că medicul Gabriel Oprişanu n-are nicidecum succes în afaceri. Toate iniţiativele sale de până acum au eşuat lamentabil, fie ele politice sau de natură economică.
După ce a părăsit studioul din Cătămărăşti, lăsând în urma sa nişte socoteli neclarificate cu patronii de la City Net, proprietarii spaţiului, s-a instalat în Casa sindicatelor. Rău platnic fiind, Valentin Rău n-a acceptat să fie „tradus” şi a pus piciorul în prag. Oprişanu şi-a mutat catrafusele în vila lui Liviu Rădăşanu de pe strada Mihail Kogălniceanu.
Numai că şi aici datoriile au apărut repede aşa că o primă surpriză neplăcură a fost că i s-a tăiat alimentarea cu gaz. Se aude că are probleme şi cu alimentarea cu energie electrică. Deocamdată se spune că i-a anunţat pe cei patru colaboratori ai săi că nu le va plăti prestaţia muncii până ce nu va achita datoriile. Grele zile pentru cei care mai au curajul să colaboreze cu el. Mircea Brehuescu a plecat fără a mai primi ultimul salariu dar a fost bucuros să scape de colaborarea cu Oprişanu, care are un stil ciudat de a vedea colaborările cu cei din media şi nu numai.
Ultimul zvon legat de Rapsodia Tv este că Oprişanu ar vrea să vândă studioul pe suma de 100 mii euro. N-a găsit client, aşa că ar fi dispus să-l vândă şi cu 60 mii euro. Numai că aparatura sa este una depăşită şi cu multe incompatibilităţi în funcţionare. Cu 60 mii euro cumperi aparatură nouă şi de ultimă generaţie aşa cum a procedat şi Victor Mihalachi.
Una peste alta, după ce va intra în emisie, postuil SOMAX TV va deveni un serios concurent al Tele’M. Această concurenţă va conduce la creşterea calităţii emisiunilor iar de câştigat vor avea de câştigat botoşănenii.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments